BusinessMagazin

Tag: schimbare

  • Hobby de CEO: Marius Meleşteu, Strauss Balkans

    “Vin dintr-o generaţie care a avut şansa să treacă prin Revoluţie şi schimbare şi şansa asta ne-a construit ca manageri, o generaţie care a depăşit mitul expatului, pentru că la începuturile carierei mele tot ce venea din afara României reprezenta o aspiraţie. Sunt mulţi manageri români pe care îi cunosc şi care au abilitatea de a conduce corporaţii fără nicio problemă. Avem o generaţie de manageri de calibru mare. PIB-ul României se află în mâinile noastre“, spunea Marius Meleşteu, general manager pentru Europa Centrală şi de Sud în cadrul Strauss Balkans, când a fost premiat în cadrul galei Cei mai admiraţi CEO din 2014.

    Marius Meleşteu deţine această funcţie de mai bine de trei ani şi se ocupă de coordonarea operaţiunilor grupului în România, Serbia şi ţările de export (Bulgaria, Moldova, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Albania şi Macedonia). Anterior, a fost CEO al subsidiarei locale a grupului Strauss, producătorul Doncafé, din 2010. Şi-a început cariera în 1994 la Stimorol, în România, unul din marii producători de gumă de mestecat, iar apoi a activat o perioadă de şapte ani la Unilever România, ocupând diverse poziţii până la country manager pentru Serbia şi Muntenegru.

    A schimbat industria în 2004 devenind director de marketing la Telemobil (Zapp), după care a revenit în FMCG. Întâi, la Heineken România timp de cinci ani, ca director comercial, iar apoi la Strauss Balkans ca director general. A absolvit Universitatea Politehnică (Facultatea de Tehnologia Construcţiilor de Maşini) şi este licenţiat în marketing, la Institutul de Marketing Management din Africa de Sud. Strauss România, producătorul brandului de cafea Doncafé şi subsidiara grupului israelian cu acelaşi nume, a raportat în prima jumătate a anului trecut un avans de aproape 27% al vânzărilor în lei, până la 126 milioane de lei, creşterea fiind susţinută de brandul Amigo, achiziţionat în 2014 de grupul Strauss Coffee de la producătorul brazilian de cafea CIA Iguacu de Cafe Soluvel.

    Ce hobby aveţi şi cât timp dedicaţi acestor activităţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Hobby-urile mele sunt mai ales în zona sportivă şi s-au dezvoltat plecând de la diverse obiective de sănătate pe care mi le-am impus. Am început să fac sport târziu, deoarece mi-am dorit să îmi menţin sănătatea şi să dau jos un surplus de greutate, însă foarte repede a devenit o sursă zilnică de energie fără de care nu mai pot concepe o zi bună.

    În categoria sport intră fitnessul zilnic dar şi activităţi sportive pe care le fac împreună cu familia – mountain biking pe timp de vară şi schi pe perioada iernii. În plus, am avut surpriza foarte plăcută de a găsi o comunitate activă de pasionaţi de bicicletă chiar şi în Strauss România şi am făcut câteva trasee foarte frumoase alături de colegii mei de la birou.

    Pe lângă sport, îmi place fotografia şi profit de vacanţe pentru a imortaliza peisaje sau petreceri sau întâlniri informale de la birou pentru a-mi exersa tehnica de portret.

    Ce corespondenţe există între sport şi afaceri?

    Atât sportul, cât şi afacerile reprezintă procese de lungă durată, consistente, în care fiecare zi reprezintă un pas spre autodepăşire. Îmbunătăţirea continuă devine aproape o obsesie atât în sport, cât şi în business. Pot să alerg 10 km? Pot intra pe o nouă categorie de piaţă? Pot alerga un semimaraton? Pot să-mi cresc cota de piaţă? Dar un maraton? Dar să devin lider pe piaţă?

    Şi astfel apare o pasiune în generarea schimbării, indiferent că se referă la rezultate sportive sau de business.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    În acest moment, sportul este pentru mine un aliat zilnic – pe de o parte îmi fac ordine în gânduri, mă echilibrez mental dar îmi şi dă energie. Când ai energie, transmiţi energie şi către ceilalţi. Către colegi, către parteneri, către organizaţie.

    Care sunt regulile din sport folositoare în afaceri?

    Cel mai mult apreciez consistenţa, focusul şi fairplay-ul, în ambele categorii. Satisfacţia unui rezultat bun obţinut corect este cel mai bun sentiment din lume. Totul trebuie să fie construit pe baze solide, nu poţi să împuşti doar nişte rezultate.

    Number beats opinion (cifrele sunt mai relevante decât impresiile) – degeaba te crezi bun, dacă nu ai rezultate.

    Moralul contează la fel de mult ca şi fizicul.

    Ce tip de sport / hobby nu aţi practica niciodată?

    Probabil curling…

  • Ghid pentru CEO: Managementul performanţei funcţiei de marketing în contextul noilor tehnologii

    Opinie de Daniel A. Bujorean, ENSIGHT MANAGEMENT CONSULTING

    Marketingul, aşa cum se definea ca ştiinţă a eficienţei economice prin cele patru elemente de bază şi însumarea tacticilor clasice, s-a schimbat esenţial în ultimii ani datorită tehnologiilor şi platformelor sociale perturbatoare. Au apărut ca efect noi terminologii în marketing care, deşi sunt şi ele însuşite de disciplină, sunt denumite în funcţie de tacticile noi apărute. Vorbim tot mai mult despre Digital Marketing şi Content Marketing, de concepte noi precum Big Data Marketing, Native advertising, Agile Marketing, Inbound Marketing ş.a.m.d.

    Intoxicaţi şi suprasaturaţi cu informaţie, concepte şi noi soluţii de marketing de către apologeţii noilor metode, le refuzăm total sau frustraţi de frica de a deveni irelevanţi, le preluăm ca atare cu o înţelegere superficială.

    Care este rostul folosirii de noi metode şi tehnici de marketing, cvasi înţelese şi neclar definite, dacă nu oferă garanţia performanţei şi cum ne asigurăm că alegem cea mai bună practică de marketing?

    Incontestabil funcţia de marketing s-a schimbat atât de radical încât a devenit mai degrabă un laborator de cercetare şi testare de noi tehnologii şi metode de comunicare. Şi totuşi ce nu s-a schimbat în marketing?

    Un studiu al Adobe derulat în Statele Unite ale Americii pe un eşantion de 1.000 de profesionişti în marketing a relevat noi atitudini şi noi înţelegeri cu privire la marketingul digital (Digital Distress: What Keeps Marketers Up at Night?).

    Întrebaţi în legătură cu competenţele lor în marketing digital, mai puţin de jumătate dintre respondenţi (48%), care profesează în acest domeniu, consideră că au o competenţă ridicată şi majoritatea au recunoscut că nu au urmat niciun training formal de marketing digital (82%). Poate cea mai interesantă întrebare a studiului a fost: aveţi confirmarea că practica de marketing digital pe care o derulaţi funcţionează? Doar 9% dintre cei întrebaţi au putut să afirme cu tărie că practica lor de marketing digital are cu adevărat impact în generarea de noi clienţi. Deşi ei nu au putut să afirme categoric eficienţa activităţii de marketing digital, există însă o corelaţie mai mult decât pertinentă care le oferă argumente.
    Se pare că cele mai performante companii se văd şi cele mai active şi competente în marketing digital, în proporţie
    de 50%.

    Ce ne spune acest studiu şi istoria recentă a marketingului este că indiferent de noile tehnologii, sunt anumite adevăruri neperisabile în marketing. Enumăr doar câteva:

    COMUNICAREA TREBUIE SĂ FIE RELEVANTĂ. Trebuie să realizăm uneori că poate că adevărata problema nu e lipsa unei pagini de Facebook, ci irelevanţa conţinutului de marketing comunicat către clienţi. O analiză a activităţilor de marketing coroborată cu informaţii despre număr de cititori, clickuri pe site, bounce rate şi alte informaţii cheie similare poate fi mai mult decât edificatoare.

    CE ESTE LA MODĂ ÎN MARKETING NU E NEAPĂRAT ŞI EFICIENT PENTRU COMPANIA TA! Titlul de mai sus poate fi sintetizat după cum urmează: comunicarea trebuie să fie bine ţintită. Bineînţeles că este la moda să ai prezenţă pe Instagram, toate vedetele sunt acolo, dar dacă businessul tău este despre vânzarea de maşini de numărat bani, atunci Instagram nu e pentru tine.

    Trebuie să înţelegem diferenţele semantice dintre inovaţie şi noutate. Nu tot ce este nou poate fi inovativ şi util pentru compania ta.

    ÎNTOTDEAUNA E BINE SĂ-ŢI CUNOŞTI CLIENTUL! Noile tehnologii sunt foarte bune şi chiar dacă e greu să ţii pasul cu ele şi cu noile terminologii, este important să le cunoşti deoarece se prea poate ca noua soluţie să rezolve o veche problemă de comunicare cu clienţii sau să  îmbunătăţească un proces.

    Dacă îţi cunoşti bine clienţii, vei şti când vei da peste o soluţie cu adevărat inovatoare pentru businessul tău.

    MARKETINGUL ESTE O INVESTIŢIE ÎN VIITORUL ORGANIZAŢIEI. Foarte mulţi specialişti se apără cu zicala „funcţia de marketing nu e ştiinţă exactă“ şi într-o anumită măsură le dau dreptate, marketingul este în mare parte o serie de practici şi metode de comunicare testate, cu rezultate predictibile, însă nu e matematică, 1 + 1 nu fac 2 în marketing deoarece lucrăm cu oameni, nu cu cifre. Dar marketingul înseamnă şi investiţie, măsurare şi venituri estimate. De aceea, dacă impactul unei activităţi nu poate fi măsurat şi veniturile nu pot fi estimate, cu siguranţă nu este o investiţie de marketing înţeleaptă.

    URMĂREŞTE ATENT PIAŢA. Să spunem că eşti cel mai bun de pe piaţă. Această aparentă siguranţă poate fi foarte înşelătoare dacă nu eşti atent la competiţie şi la tendinţe. Lipsa unei viziuni asupra pieţei în care operează businessul tău poate fi dramatică pe termen mediu. Dacă eşti într-un business de instruire şi formare profesională şi ai cei mai mulţi angajaţi cu normă întreagă, în timp ce competiţia îşi reduce costurile de operare apelând tot mai mult la personal angajat pe proiect, te poţi trezi la un moment dat conducând un business ineficient.

    Aceste precepte de management al funcţiei de marketing se întâlnesc alături de altele în ceea ce se numeşte generic Managementul Performanţei de Marketing, un aspect central al funcţiei de marketing operaţional din departamentele de marketing.

    Managementul performanţei funcţiei de marketing (MPM), aşa cum este el înţeles la Ensight Management Consulting, este un management sistematic al resurselor de marketing şi a proceselor pentru a obţine rezultate măsurabile asupra investiţiei şi eficienţei. MPM este fundamentat pe un set de standarde de performanţă măsurabile, un focus pe rezultate şi o claritate în răspundere, adică roluri şi consecinţe.

    În teorie sunt şase factori de succes care stau la baza managementului performanţei de marketing: alinierea cu obiectivele macro ale organizaţiei, răspunderea sau responsabilizarea, date pentru analiză, automatizarea proceselor de marketing, parteneriate şi evaluarea performanţei comparativ cu competiţia.

    În final cred că este oportună reluarea întrebării iniţiale pentru a evidenţia încă o dată necesitatea unui management al perfomanţei de marketing: aveţi confirmarea că practica de marketing digital pe care o derulaţi funcţionează?

  • Antreprenoriat cu simplitate scandinavă

    De când îşi aduce aminte, Diana Staicu a fost mereu pasionată de ideea amenajărilor interioare şi de designul simplu, dar modern al produselor de mobilier. Astfel că hainele de antreprenor nu le-a „îmbrăcat“ din întâmplare, ci aducând pe piaţa locală două francize de mobilă cu origini scandinave – brandul de lux BoConcept şi cel pentru copii Flexa.

    Nu a descoperit antreprenoriatul însă imediat după absolvirea studiilor economice, ci abia la zece ani distanţă, după ce a lucrat în industria hotelieră şi cea telecom, ca om de vânzări şi de marketing, şi după ce a descoperit îndeaproape tainele designului şi ale producţiei de mobilier conducând un magazin-fanion al Mobexpert, deţinut de omul de afaceri Dan Şucu. Diana Staicu a condus timp de trei ani magazinul din Pipera, timp în care a aflat ce înseamnă retailul cu mobilă, iar în 2006 şi-a făcut curaj să îşi testeze abilităţile de antreprenor. A deschis în galeriile Feeria din Băneasa (nordul Capitalei) showroomul BoConcept, un brand danez de mobilă de lux pe care l-a descoperit pentru prima dată în 1999, în timpul unei vacanţe petrecute în Salonic. Iar trei ani mai târziu a apărut şi showroomul cu un alt brand danez Flexa, în acelaşi centru comercial. 

    „În 1999 designul mobilierului scandinav era ceva de necrezut. Cu greu acceptai că este posibil ca o canapea să fie configurată, că poţi lua un modul simplu pe care apoi să îl personalizezi cu picioarele, braţele, materialul textil care îţi place. Nu lucram în industria de mobilă pe atunci, dar mi-a plăcut ideea, mi-a plăcut simplitatea designului scandinav. Mi-a rămas gândul la BoConcept şi la cum ar fi să…“, îşi aminteşte antreprenoarea, grăbind pasul în showroomul în care şi acum se regăsesc câteva produse de mobilier BoConcept similare celor pe care le avea expuse în ziua deschiderii. Acum, acestea fie sunt fabricate din alt tip de lemn, fie au avut parte de îmbunătăţiri la nivel funcţional, însă construcţia lor tot pe schiţele originale se bazează.

    În cea mai mare parte a carierei sale de antreprenor Diana Staicu a mizat pe reţeta magazinului monobrand adresat publicului matur, cu putere de cumpărare şi cu un anumit statut. După cum recunoaşte însă, în tot acest timp a omis un segment important, cel al tinerilor care îşi întemeiază o familie şi care îşi amenajează prima lor locuinţă. Aşa că a reacţionat şi a creat un nou brand umbrelă, care înglobează atât mobila premium BoConcept, cât şi segmentul dedicat tinerilor, intrând pe o piaţă pe care IKEA, grupul suedez care deţine un magazin în vecinătatea celor două showroomuri ale Dianei Staicu, a ajuns să domine.

    „Cu BoConcept ne adresam unor clienţi deja maturi, cu un anumit nivel de venituri şi am constatat că îi pierdeam din vedere pe tinerii care apreciază designul simplu şi care vor să îşi mobileze casa, dar nu îşi permit încă produsele BoConcept. Există o efervescenţă şi în zona imobiliară, pentru că apar tot mai multe proiecte, apartamente dedicate chiar acestor tineri şi care acum au şi dimensiuni mai mici, astfel că mobilierul inteligent pe care noi îl promovăm, multifuncţional, a devenit o necesitate“, explică ea.

    Astfel că, de la un showroom de 600 de metri pătraţi dedicaţi exclusiv BoConcept, antreprenoarea a transformat magazinul într-unul multibrand, în care 300 de metri pătraţi aparţin acum mobilierului pentru noile generaţii. Schimbarea a început spre finalul anului trecut şi s-a tradus în crearea conceptului Scandinavian Design House (SDH), cu care Diana Staicu vrea să defileze de acum înainte şi să fie asociate atât BoConcept, cât şi cu zona de mobilier pentru tineri. Cea din urmă merge pe aceeaşi linie, a produselor cu origini scandinave, însă în segmentul monobrand pentru tineri şi-au făcut loc în showroom şi producători din alte ţări, cum ar fi Polonia, care se mulează pe liniile clasice de care antreprenoarea s-a îndrăgostit iniţial.

    Deşi preţurile au coborât un nivel sub cele ale BoConcept, SDH se menţine, cu produsele de mobilier din sfera multibrand, pe palierul de venituri medii dedicat tinerilor. Schimbarea a venit şi în contextul în care puterea de cumpărare a românilor a crescut în ultimii ani, lucru care a făcut ca tinerii să nu mai cumpere sau să închirieze locuinţe deja mobilate, ci să îşi amenajeze singuri casa, aşa cum îşi doresc şi nu cum impune bugetul limitat al constructorului sau al proprietarului spaţiului.

     

  • Nişte alegeri triste, care se pot înveseli

    15 miliarde de euro, mai mult de un miliard de euro pentru fiecare lună a anului, bani din care să tot plăteşti; pe de altă parte mă gândesc că nici dacă ar rămâne cu toţii în administraţie, grupul interesant (eufemism, da?) de care vorbeam mai sus şi care îşi are, sunt convins, corespondenţi în mai toate localităţile din ţară nu ar mai putea schimba mersul lucrurilor în bine.

    Spun asta pentru că un mic sondaj pe care l-au făcut colegii mei arată că 44% dintre oameni, un procent destul de important, spun că localitatea lor s-a schimbat în bine, iar 47% cred că lucrurile se vor schimba în mai bine şi după alegerile locale. Mă gândesc că dincolo de figurile aparte ce caută să iasă în faţă, urcă şi un val de schimbare, menit să primenească kakistocraţia.

    Un sociolog pe nume Diego Gambetta a scris o carte numită Codes of the Underworld: How Criminals Communicate, în care analizează multele faţete ale fenomenului mafiot şi ajunge la o concluzie interesantă, o confirmare pentru mine: este vorba de incompetenţa criminalilor, de faptul că mafioţii nu se pricep la nimic, în afara faptului că inspiră şi guvernează prin teamă. Mai mult, aşa cum unele specii de animale comunică prin culoare sau mirosuri sau zgomote, mafioţii comunică prin incompetenţa lor. Incompetenţă care inspiră încredere: „iată-mă, sunt bătut în cap, deci nu o să fac nimic pentru a-mi depăşi poziţia, o să fac orice şi o să îmi plătesc datoriile la timp“, iar grupul îl adoptă şi îl apără pentru aceste aşa-zise calităţi.

    Gambetta a descoperit aceeaşi schemă în sistemul academic italian, unde ierarhiile şi promovările se fac printr-un sistem asemănător. Şi, fireşte, cei mai puternici din sistem sunt cei mai puţin înzestraţi intelectual.  „O kakistocraţie academică, adică guvernarea celui mai prost“, spune Gambetta.

    Lumea ar trebui convinsă să înceapă, sau poate o fi început deja, să ignore politicul şi puterea aparentă pe care o are. Suntem tentaţi să credităm politicul ca fiind mult mai influent în afaceri decât este în realitate; la fel de adevărat este că în România politicul te poate pisa cu taxe, controale, idei absurde sau legi aiurite. Dar, eliminând bombardamentul media, perspectiva se poate schimba radical, în bine.

    România nu trebuie condusă asemenea unei companii. Asta o spun analiştii care vor să pară originali, că un stat poate fi condus numai după principii corporatiste, de eficientizare maximă şi de profit. Statul trebuie să folosească aşa ceva, dar nu trebuie să fetişizeze astfel de principii. Un stat trebuie să dovedească empatie şi să lucreze cu noţiuni precum cheltuieli sociale, persoane defavorizate, educaţie, egalitatea de şanse. Un stat ar trebui să comunice cu cetăţenii şi să se comporte asemenea unui administrator şi nu ca un stăpân. Trebuie să fie risipitor, dar trebuie să aibă o viziune pe termen foarte lung şi să accepte minusuri astăzi pentru a obţine plusuri peste ani.

    Putem fi tentaţi să confundăm apariţiile televizate sau comunicatele de presă pline de clişee şi emfază cu comunicarea efectivă, tot aşa cum putem crede că dacă ne adunăm periodic într-o sală şi vorbim unii cu alţii, ţinând ceea ce se cheamă şedinţe, asta înseamnă colaborare. Atâta vreme cât companiile sau statul se vor învârti în jurul unui lider autocrat – şi în general în România acesta este modelul, totul pe un fond agresiv şi gratuit-competitiv – iar entităţile nu vor învăţa să colaboreze şi să comunice, să caute idei care să se completeze şi să se împerecheze, rezultatul poate fi pozitiv, dar în niciun caz nu va fi favorabil. Concluzia firească este că un lider luminat şi o democraţie reală trebuie să încerce să amestece, în proporţii corecte şi bine determinate, autoritatea, comunicarea, presiunile şi empatia.

    Dincolo de cele 61.462.942.941 de lei, aceasta poate fi miza unor alegeri triste, care se pot înveseli.

    O compoziţie veselă de Kandinsky.

  • Părintele celei mai controversate monede din lume şi-a dezvăluit identitatea. El este antreprenorul care a lansat Bitcoin şi a schimbat modul în care percepem banii

    Antreprenorul Australian Craig Wright a recunoscut public că este inventatorul Bitcoin, scrie BBC.

    Wright a furnizat şi dovezi tehnice care să susţină afirmaţia sa că ar fi ”părintele” bitcoin. Membrii din comunitatea Bitcoin şi ai echipei de dezvoltare au conformat că într-adevăr el este cel care a inventat una dintre cele mai controversate monede din lume, informează Ziarul Financiar.

    Craig Wright şi-a dezvăluit identitatea către BBC, the Economist şi GQ. După ce s-a întâlnit cu BBC, Wright a semnat digital mesaje folosind elemente criptografice dezvoltate în primele stagii ale Bitcoin, legate de moneda virtuală şi de ”mintea” din spatele acesteia.

    Craig Steven Wright este un antreprenor Australian, specialist în IT. El a terminat colegiul Padua în Brisbane în 1987. A fost profesor de ştiinţa calculatoarelor şi cercetător la Universitatea Charles Sturt, unde a lucrat la al doilea doctorat.

    El a lucrat în IT pentru mai multe companii, inclusiv OzEmail, K-Mart şi Australian Securities Exchange. El a gândit arhitectura pentru primul caziono online din lume, Lasseter Online.

    Wright a fost CEO al firmei de tehnologie Hotwire Preemptive Intelligence Group, care plănuia să lanseze Denariuz Bank, prima bancă de Bitcoin din lume, însă a întâmpina probleme cu autorităţile de reglementare din Australia şi a abandonat proiectul.

    Wright este de asemenea părintele companiei DeMorgan, şi companiei de securitate cibernetică Panopticrypt. 

    Citiţi aici mai multe despre scandalul care ar putea distruge Bitcoin

  • Ce mâncau românii acum 100 de ani?

    Ce mănâncă azi, cam ştim, dar nu ne putem da seama cât de mare este schimbarea petrecută într-un veac decât comparând hrana de azi cu cea din jurul anului 1900.

    Dacă vom cerceta câteva lucrări ale unor cărturari care s-au ocupat de subiect – medici, etnologi ş.a. – şi cărţi de bucate din vremea aceea, ne vom minuna cu siguranţă de uriaşele prefaceri prin care a trecut societatea românească, văzute prin prisma unuia dintre aspectele cele mai grăitoare şi bogate în înţelesuri ale culturii umane: alimentaţia.

    Vezi aici ce mâncau românii acum 100 de ani. Nu e nicidecum ce credeai tu!

  • Confesiunile unui model australian. De ce a renunţat la viaţa de pe reţelele de socializare – GALERIE FOTO

    Essena O’Neil, modelul australian de 18 ani, renunţă la contul de Instagram şi susţine că social media nu reprezintă viaţa reală, ci este una închipuită, potrivit The Guardian.

    Modelul are peste 600.000 de fani pe Instagram şi spunea că făcea cu uşurintă 2000 de dolari australieni pe fiecare postare.  Pe 27 octombrie ea a şters peste 2000 de fotografi de pe contul ei şi a editat descrierile fotografiilor rămase (96), astfel dezvăluind adevărul, cadrul în care au fost realizate. De asemenea, numele contului a fost schimbat în: “Social Media is not real life”.

    “Fără să-mi dau seama, mi-am petrecut majoritatea adolescenţei pe reţelele sociale, căutând aprecierile şi aprobările celor din jur. Reţelele de socializare nu reprezintă viaţa reală, este doar un sistem bazat prin care indivizii caută validările celor din jur” a scris ea.

    În această fotografie aveam acnee, însă am folosit foarte mult machiaj. Zâmbeam doar pentru că credeam că arat bine.

    Nu am dat bani pe rochia asta. Am făcut sute de încercări înainte să obţin această fotografie. Mă simţeam foarte singură.

    Am fost plătită cu 400 de dolari pentru a face această fotografie. Asta când aveam doar 150.000 de fani, acum pot să primesc şi 2000 de dolari.

    Şi pentru această fotografie am fost plătită. Dacă vezi aşa zisele “fete instagram” şi vrei si tu să fii ca ele…gândeştete că tu vezi doar ceea ce vrei să vezi.

    Reacţiile oamenilor au fost majoritatea pozitive, lăudând gestul fetei. Numai că odată cu această schimbare, Essena O’Neil şi-a lansat propriul site, loc unde fanii vor găsi “imagini creative care au un scop, poezii, articole şi interviuri cu oameni care mă inspiră”.

  • Povestea omului care a fondat cel mai cunoscut lanţ de restaurante fast food din lume

    Ray Kroc este fondatorul celui mai cunoscut lant de restaurante fast food din lume, McDonald’s. Aşadar de ce numeşte restaurantul Kroc’s? Pentru că povestea este puţin mai complicată de atât.

    Povestea fondatorului lanţului de restaurante a revenit în lumina reflectoarelor datorită filmului “The Founder”, ce spune povestea acestuia, şi care va fi lansat în august 2016.

    În timpul Primului Război Mondial Ray Kroc a minţit în legătură cu vârsta lui, avea 15 ani, pentru a putea fi angajat ca şofer de ambulanţă.. Acesta a mai lucrat ca vânzător, muzician sau DJ la un post de radio.

    În 1954, când vindea mixere, a vizitat un local din California ce se numea McDonald’s şi era condus de către fraţii Dick şi Mac McDonald. Ray Kroc a fost impresionat de eficienţa restaurantului (meniu limitat, preparare rapidă, nu existau chelneri) Kroc s-a oferit să francizeze restaurantul celor doi. Fraţii au fost de acord, iar până în 1958 restaurantul vânduse 100 milioane de burgeri.

    Ray Kroc şi fraţii McDonalds aveau opinii diferite în privinţa dezvoltării afacerii, iar Kroc s-a oferit să cumpere toată afacerea. Cele două părţi nu s-au înţeles în timpul negocierilor, iar fraţii nu au mai vrut să vândă. Ray Kroc ar fi făcut anumite manevre, astfel încât să se afle într-o poziţie din care să poată prelua compania de la cei doi fraţi şi să creeze un imperiu de miliarde de dolari.

    Succesul nu a venit rapid în viaţa lui Ray. Într-unul din interviurile date, fondatorul McDonald’s a declarat: “În 1954 aveam 52 de ani. Eram deja diagnosticat cu diabeti si artrită. Vezica mea biliară şi cea mai mare parte din glanda tiroidă au trebuit să fie eliminate într-o operaţie. Dar am crezut în viitor şi am pus bazele McDonald’s”.

    Kroc a fost, de asemenea, parţial surd şi nu foarte bogat până la vârsta de 52 de ani. El a fost un om de afaceri cunoscut, dar cele mai multe dintre proiectele sale au eşuat. Când avea nevoie 15.000 de dolari să cumpere o licenţă de publicitate pentru McDonalds, nicio bancă nu a vrut să îi acorde creditul. Kroc a fost nevoit să îşi gireze casa. Cu toate acestea, în următorii 30 de ani din viaţă a câştigat nu mai puţin de 600 de milioane de dolari.

    Ray Kroc a murit pe 14 ianuarie 1984, iar la vremea respectivă McDonads avea 7500 de restaurante în 31 de ţări.

  • Schimbare majoră la OLX. Ce trebuie să ştiţi de acum dacă puneţi o maşină la vânzare

    Platforma lajumate.ro se distanţase la începutul acestei luni faţă de OLX.ro pe segmentul de anunţuri din categoria autoturisme cu un număr de aproximativ 25.000 de anunţuri. Astfel, OLX.ro afişa în data de 7 aprilie un număr total de 71.568 de anunţuri în categoria autoturisme, în timp ce platforma lajumate.ro afişa un număr de 95.902 anunţuri, conform datelor de pe fiecare platformă. Între timp distanţa dintre cele două platforme s-a mai redus: în data de 25 aprilie platforma lajumate.ro avea un număr de 93.234 de anunţuri pentru autoturisme, iar OLX.ro de 71.744, conform datelor afişate de cele două site-uri.

     

  • Cum s-a transformat un blog într-un business de peste 1 milion de euro

    Am văzut cum şi-au schimbat oamenii atitudinea faţă de mine şi am realizat că acesta este un avantaj ce poate fi folosit“, descria Alex Drăgan prima experienţă care i-a arătat importanţa vestimentaţiei, în perioada în care era încă în liceu şi şi-a cumpărat primul sacou. „Am plătit pentru acesta 50 de lei şi am cerut şi un discount, pentru că nu avea un nasture“, îşi aminteşte Drăgan amuzat evenimentul. Pasiunea sa pentru vestimentaţie a evoluat în afacerea Sarto made to measure, pe care antreprenorul o conduce în prezent împreună cu Matei Ladea şi care cuprinde activităţi precum vestimentaţia made to measure, consilierea vestimentară şi distribuţia de pantofi. Potrivit celor doi, cele mai recente realizări au fost preluarea distribuţiei pentru producătorul de pantofi Loake, furnizor al Casei Regale a Marii Britanii, crearea unui showroom dedicat pentru această marcă, dar şi dezvoltarea unui nou showroom Sarto made to measure în zona pieţei Charles de Gaulle din Capitală. Au ajuns astfel la o cifră de afaceri la nivel de grup de aproximativ 1,1 milioane de euro.

    Alex Drăgan este absolvent de Jurnalism şi îi place în continuare să testeze reacţiile oamenilor referitoare la îmbrăcăminte – se îmbracă „bine“ într‑un hotel, pentru ca alteori să poarte un hanorac, spre exemplu, observând schimbarea evidentă de percepţie a celor ce îl înconjoară. „La noi în ţară se pune foarte mult accent pe aspectul exterior. În momentul în care poartă un costum, bărbaţii români se schimbă, nu mai sunt aşa dezinvolţi, spre exemplu italienii se poartă în costum ca românii în tricou“, explică el.

    În acest context, Drăgan a ales să îşi transforme pasiunea pentru vestimentaţie într-un business în 2006. A început să ofere sfaturi de vestimentaţie pe un blog, după care a fondat Academia de Stil, ce consta în servicii de audit de garderobă şi consiliere vestimentară pentru bărbaţii atenţi la propria imagine sau pentru companiile care doreau să implementeze un anumit dress code în organizaţie. Ulterior, a urmat cursuri în domeniu în Italia, unde a văzut pentru prima oară o „sartorie“ şi de unde a învăţat atât procedeul made to measure, cât şi modelul unui astfel de business. „Made to measure-ul se află la graniţa dintre retail şi bespoke, croitoria de la zero. Alegem ţesătura, căptuşeala, etc. dar lucrăm pe baza unui etalon, pe care îl ajustăm în funcţie de măsurile clientului.“ Această variantă oferă posibilităţi nenumărate de individualizare şi un preţ accesibil. Articolele vestimentare pot fi executate astfel într-un timp relativ scurt şi cu costuri scăzute, prin comparaţie cu procedeul bespoke. Alex Drăgan a lansat Sarto made to measure în 2012, axându-se pe realizarea de cămăşi şi costume made to measure, dar continuând cu activitatea de consiliere. Dacă la început afacerea l-a costat 35.000 de euro, ulterior investiţia s-a prelungit pe termen lung cu până la 60.000 de euro şi a fost amortizată până la sfârşitul anului 2013. Matei Ladea, de formaţie politolog şi jurist, care se ocupă în prezent de relaţia cu furnizorii, marketing şi aspectele juridice ale firmei, s-a alăturat ulterior afacerii. Anterior, a lucrat atât în administraţia publică în Bundestag (Parlamentul Germaniei – n.r.) pentru partidul CDU condus de Angela Merkel, cât şi în cel privat, în marketing şi management în achiziţii la unul dintre marii retaileri din FMCG.

    Plajele de preţuri în cadrul Sarto made to measure se situează între 39 de lei – în cazul produselor de îngrijire a pantofilor – şi pot ajunge până la 5.000 de lei, în cazul costumelor din ţesături cu fir de aur de 24 de carate. Preţurile diferă în funcţie de fineţea materialului din care sunt confecţionate sau de procedeul de fabricare. Spre exemplu, o pereche de butoni costă în medie 250-300 de lei, însă o pereche de butoni din argint costă 600 de lei. Antreprenorii spun că în ultimul trimestru au ajuns la o medie de vânzare de 30 de costume, 30 de cămăşi şi aproximativ 35 de perechi de pantofi lunar. Ca urmare a deschiderii showroomului din zona pieţei Charles de Gaulle, ce se întinde pe o suprafaţă de 320 de metri pătraţi, anul acesta se concentrează pe mărirea echipei, formată în prezent din 10 persoane, ca urmare a dezvoltării capacităţii de producţie pentru a face faţă unui flux constant de circa 100 de comenzi pe lună.

    Ladea şi Drăgan spun că, în comparaţie cu alte pieţe din vestul Europei, cu care au contact prin prisma furnizorilor şi a distribuţiei de pantofi, piaţa locală de made to measure este în expansiune, dar rămâne imatură. „În urmă cu cinci ani eram aproximativ trei jucători, astăzi răsare câte un nou serviciu de made to measure la câteva săptămâni. Observăm o consecinţă pozitivă – dovada creşterii cererii, dar şi repercusiuni negative – noile mărci fac dumping nesustenabil pentru pretenţiile de calitate pe care le etalează“, explică antreprenorii. Totodată, dacă în urmă cu cinci ani investeau mult timp pentru a explica clienţilor beneficiile unei ţinute pe măsură şi opţiunile de personalizare a acesteia, acum majoritatea celor care le calcă pragul au noţiuni generale în domeniu. „Au apărut mai mulţi clienţi recurenţi, iar concurenţa ne-a ajutat mult în acest sens, mulţi dintre clienţi fiind oameni care s-au informat din mai multe surse şi au ales să vină la noi. Se observă cu precădere creşterea cererii de costume pe măsură şi nu numai de costume, cât şi cămăşi, pantaloni şi accesorii personalizate. Potrivit lui Alex Drăgan, clienţii din mediul de business schimbă cel puţin trei – patru costume pe an, însă există şi unii care îşi fac patru costume în fiecare sezon. Toţi au posibilitatea de a alege dintr-o piaţă a hainelor bespoke şi made to measure care câştigă din ce în ce mai mult teren – alături de Sarto made to measure se află şi Casa Frumoasă, Alexandru Ciucu, Tata şi Fiul, Tudor Tailors, Marsay şi mai mulţi jucători de talie mică.