BusinessMagazin

Tag: reusita

  • Gadget Review: Legătura dintre Harry Potter şi un laptop – VIDEOREVIEW

    Sunt simple maşinării ca oricare altele, dar de fiecare dată când le utilizez mă trezesc că le îndrăgesc mai mult decât în mod obişnuit. Asta poate se întâmplă datorită designului, poate datorită simplităţii utilizării, performanţei fără cusuri sau poate, pur şi simplu, datorită marketingului. Orice ar fi, americanii ştiu să creeze obiecte de care te poţi ataşa, element pe care competitorii săi încă nu au reuşit să-l imprime produselor lor.

    Noul MacBook Pro de 15 inchi este mai subţire, mai puternic decât versiunea trecută şi se se dovedeşte a fi un laptop excelent, portabil, însă trebuie să fiţi pregătiţi să căraţi după voi adaptoare pentru porturile USB-C.

    Toamna trecută, Apple a reînnoit seria de laptopuri a companiei şi a introdus noul MacBook Pro dotat cu Touch Bar, un răspuns la adresa laptopurilor cu touchscreen. Touch Bar este un display dreptunghiular ce stă deasupra tastaturii pe care sunt ilustrate diferite funcţii. Astfel, Touch Bar adaugă instrumente direct pe tastatură şi se schimbă automat în funcţie de ceea ce faci. Poţi alege shortcuturi, emoticoane, poţi trece printr-o cronologie video sau să „răsfoieşti” fotografii.

    În mod normal, sunt afişate cinci butoane: Esc – care nu mai este un buton fizic, luminozitate, volum (reglare şi mute) şi un buton pentru asistentul Siri. Frumuseţea acestei bare stă în faptul că butoanele se schimbă în funcţie de ce aplicaţii ai deschise. De exemplu, atunci când scrii îţi apar butoane ce se referă la caractere, fonturi etc. Atunci când am folosit Photoshop sau Final Cut Pro, mi-au apărut funcţii care m-au ajutat să aplic efecte, să tai, să măresc sau să micşorez dimensiunea unei pensule şi aşa mai departe.

    Iniţial, când cei de la Apple au lansat acest produs, am fost reticent în ceea ce priveşte utilitatea unui touch bar; însă după perioada de testare pot să spun că în cele mai multe cazuri este utilă şi când am editat clipuri video în Final Cut Pro m-am găsit utilizând-o din ce în ce mai mult.

    Pentru un plus de securitate, dar şi de accesibilitate, Apple a implementat o metodă de autentificare prin intermediul unui cititor de amprente; poţi chiar înregistra mai multe amprente pentru mai mulţi utilizatori.

    Noul laptop al Apple este, după cum ne-au obişnuit, construit din aluminiu, simplu şi elegant, aduce mai degrabă cu un obiect de design decât un produs funcţional, utilitar, precum un laptop. Designul a rămas aproape neschimbat, cu excepţia celebrului măr, care de data aceasta nu se mai aprinde, ci rămâne inert, rece şi argintiu.

    Imediat cum deschizi laptopul, o să fii uimit de dimensiunea noului trackpad. Este aproape la fel de mare ca mâna mea şi îi acopăr lăţimea dacă-mi îndepărtez puţin degetele. Chiar dacă de multe ori „mai mare” nu înseamnă şi „mai bun”, de data aceasta nu este cazul. Calitatea trackpadurilor anterioare s-a transferat şi la modelul din 2016, iar degetele alunecă cu uşurinţă pe suprafaţă; acţiunile sunt precise, iar nevoia unui mouse nu s-a ivit decât atunci când am vrut să joc Heroes of the Storm.

    Aşadar, pe un astfel de trackpad te poţi desfăşura în voie, iar Apple a implementat câteva lucruri utile la acest capitol: glisarea a trei degete în sus trimite toate aplicaţiile în bară astfel încât să navighezi cu uşurinţă, două degete în dreapta sau în stânga te trimit înainte şi înapoi (în cazul navigatului), iar ciupirea măreşte şi micşorează imaginea după bunul plac.
    Tastatura noului MacBook Pro este bazată tot pe tehnologia butterfly, aflată la a doua generaţie, are tastele mari, subţiri şi uşor curbate în mijloc, iar tastatul este foarte plăcut, însă poate fi un proces zgomotos.

    MacBook-ul Pro, oferit de eMAG pentru testare, este unul de 15 inchi cu un proces Intel i7 de 2,6 GHz, cu 16 GB RAM DDR3, dotat cu două plăci video (HD Graphics 530 1536 MB şi una dedicată Radeon Pro 450 2GB) şi un SSD de 256 GB. Este o combinaţie performantă şi s-a descurcat cu tot ce i-am dat să facă. De browsing, redactare şi alte asemenea acţiuni nici nu mai vorbesc, dar nici la editare foto sau video nu am avut probleme, a rulat impecabil. În Final Cut Pro am editat şi clipuri 4K şi nu a sughiţat. Chiar şi jocurile pe care le-am încercat (deşi nimeni nu-şi cumpără un MacBook pentru gaming), Starcraft 2 şi Heroes of the Storm, au rulat excelent cu setări Ultra High la o rezoluţie de 2.048 x 1.280 pixeli. Bateria laptopului este una destul de încăpătoare încât să ţină o zi de lucru cu uşurinţă.

    Producătorul susţine că autonomia de 10 ore, iar din experienţa mea şase-şapte ore de scris, navigare, ascultare de muzică, câteva clipuri video, mailuri, conectat la Wi-Fi cu luminozitate la 50% îl lasă cu în jur de 30-40% din baterie, ce înseamnă alte câteva ore de făcut acelaşi lucru. Pentru a creşte autonomia şi a spori eficienţa energetică, poţi alege ca laptopul să decidă când să apeleze la resursele plăcii video dedicate sau ale celei încorporate. În schimb, acţiunile mai complexe consumă mai mult: o misiune de 30 de minute în Starcraft 2 a golit cam 30% din bateria laptopului.

    La capitolul display, Apple păstrează ştacheta sus. Ecranul laptopului este unul destul de luminos pentru a putea fi folosit fără probleme în lumina directă a soarelui. Culorile sunt vii şi vibrante, deşi are mici excese în ceea ce priveşte tonurile de roşu. Cu toate acestea, eu am găsit ecranul ca fiind pe placul meu şi am simţit diferenţa când am trecut la monitorul meu BenQ de 21 de inchi (în defavoarea BenQ). Ecranul foarte bun combinat cu sunetul clar îl face o maşinărie multimedia foarte bună. Producătorii susţin că au reproiectat boxele şi că acum sistemul audio oferă un volum cu până la 58% mai puternic.

    Nu ştiu dacă este chiar aşa, însă volumul este unul mai mult decât satisfăcător, iar sunetul este redat la o calitate bună. Visul Apple, de a crea un port universal performant, este unul care deocamdată ne dă mari bătăi de cap deoarece în prezent vei fi nevoit să apelezi la diferite adaptoare pentru a folosi accesorii, hard diskuri externe sau cititoare de carduri, lucruri de care are nevoie orice utilizator care este dispus să dea mii de euro pe un laptop. Actualul port Thunderbolt 3 USB-C este utilizat pentru transfer de date, încărcare, ieşire video, cu o rată de transfer de până la 40 Gbps. Laptopul dispune de patru astfel de porturi şi un jack audio.

    În afară de faptul că dacă vei achiziţiona acest laptop vei fi nevoit să ai adaptoare la tine pentru a-l putea folosi la capacitate maximă, mi-a fost greu să-i găsesc alte hibe. Totuşi trebuie să luaţi în considerare că acest laptop nu este ieftin, iar cu banii daţi pe această variantă de configuraţie testată de mine îţi vei putea lua două ultrabookuri, poate nu la fel de arătoase, dar la fel de puternice. Aşadar, înainte de a vă hotărî asupra lui MacBook Pro 2016, trebuie să luaţi în considerare preţul. Însă aceasta nu este o noutate, având în vedere că produsele Apple tot timpul s-au aflat în secţiunea premium, cu preţuri pe măsură.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Procesor Intel i7 Skylake, 2,6 GHz
    Placă video integrată HD Graphics 530
    Placă video dedicată Radeon Pro 450 2GB
    Memorie 16 GB DDR3
    Stocare SSD 256 GB 
    Cameră web 720p
    Greutate 1,83 kg
    Sistem de operare macOS Sierra

  • A reuşit să păcălească bursa şi să câştige 50 de milioane de dolari, dar s-a lăsat apoi păcălit de alţii şi a pierdut tot

    Una dintre tranzacţiile sale ieşea în evidenţă: fusese operată în dimineaţa zilei de 26 mai 2010, atunci când indicele dow jones industrial average căzuse, timp de câteva minute, cu aproape 1.000 de puncte.

    Cauţiunea a fost stabilită la 6,3 milioane de dolari; suma pare uriaşă, dar registrele companiei deţinute de Navinder Sarao arătau faptul că el câştigase în jur de 50 de milioane de dolari în cei cinci ani anteriori. Toată lumea se aştepta ca traderul să ajungă acasă în câteva ore, dar lucrurile au luat o altă întorsătură. Sarao nu a putut plăti cauţiunea, fiindcă majoritatea averii sale era formată din investiţii şi conturi offshore.

    Avocaţii au găsit totuşi o soluţie: dacă procuratura accepta o reducere a cauţiunii până la 50.000 de lire sterline, ei se angajau să caute banii dispăruţi de-a lungul anilor.

    Trecerea în revistă a investiţiilor realizate în perioada 2005-2015, zeci de interviuri şi mii de documente au scos la iveală un alt aspect: Navinder Sarao, traderul savant acuzat de sabotarea pieţelor financiare din dormitorul său, ar fi fost chiar el victima unor înşelătorii care l-au lăsat fără niciun ban.

    Sarao nu a comentat niciodată aceste lucruri, dar avocaţii săi au descris situaţia în felul următor: „Pe scurt, el are abilităţi extraordinare în ceea ce priveşte recunoaşterea unor trenduri, şi cu siguranţă unele de matematică, dar are şi o serie de limite în ceea ce priveşte zona socială”.

    UN TRADER STRĂLUCIT

    Cariera lui Navinder Singh Sarao a început în anul 2002 la Futex, o companie din centrul Londrei care oferea un birou traderilor începători, cerând în schimb chiar şi 50% din profitul acestora. „A fost evident încă de la început că Nav avea să devină un trader legendar”, a declarat Paolo Rossi, preşedintele Futex, într-un interviu acordat celor de la Bloomberg la scurt timp după arestarea lui Sarao. „Avea potenţialul să devină unul dintre cei mai buni din lume.”

    Însă banii serioşi au început să vină în 2008, atunci când Sarao a părăsit Futex. Între iunie 2008 şi iunie 2009, sumele deţinute de el au crescut de la 461.000 de lire sterline la 14,9 milioane de lire sterline. În acelaşi an, Sarao a angajat un programator pe care l-a însărcinat cu dezvoltarea unui software pe care autorităţile îl consideră „un mijloc de a înşela piaţa”.
    Foştii săi colegi vorbesc despre hainele sale ieftine sau reticenţa în a cheltui bani pe maşini sau ceasuri. Dorinţa sa aproape obsesivă de a păstra banii şi de a-şi creşte averea este vizibilă şi în modul în care Sarao şi-a condus businessul; căutând o metodă a micşora valoarea taxelor pe care trebuia să le plătească, el a intrat în contact cu John Dupont, director la acea vreme în cadrul companiei Montpelier Tax Consultants.

    Dupont, un bărbat în jur de treizeci şi ceva de ani, aborda potenţiali clienţi promiţându-le că îi poate scuti de plata unor taxe. Traderii independenţi erau printre cele mai bune ţinte, pentru că erau predispuşi unui nivel ridicat de risc. Iar Sarao, un visător cu un talent incredibil de a face bani, era victima ideală.
    În 2009, urmând sfaturile celor de la Montpelier Tax Consultants, Sarao a intrat într-o schemă complicată, bazată de eliminarea dividendelor, care ar fi trebuit să rezulte într-o scădere considerabilă a taxelor ce trebuia plătite. Mulţumit de rezultatele iniţiale, traderul a decis să continue parteneriatul cu John Dupont.

    Undeva în anul 2012, Dupont i l-a prezentat lui Sarao pe Jesus Alejandro Garcia Alvarez, un mexican în căutare de investitori pentru compania sa, IXE Group. Garcia s-a prezentat drept moştenitor al unei familii de miliardari cu afaceri în mai multe ţări. Stabilit în Zürich de câţiva ani, Garcia lucrase intens pentru a-şi construi o reputaţie.
    Garcia prezenta IXE ca o companie destinată celor cu foarte mulţi bani, oferind o gamă largă de servicii – de la evaluarea bunurilor până la consultanţă în ceea ce priveşte alegerea unei şcoli private.

    Mai multe ziare din Elveţia au scris despre Garcia, prezentându-l ca un tânăr ce făcea valuri în elita de business a oraşului Zürich; o publicaţie l-a inclus chiar pe lista anuală a celor mai înstăriţi afacerişti. Într-o anumită ocazie, mexicanul a fost invitat la Bloomberg TV pentru a discuta despre agrobusiness, managementul averii şi capital investiţional. Un alt interviu a avut loc în compania celor de la CNBC, unde Garcia a vorbit despre noua „goană după aur”, în acest caz fiind vorba despre litiu.

  • Un grup de elevi din România, pe primul loc la una dintre cele mai importante competitii de robotica din lume: “E o mandrie nationala”

    Adolescentii s-au intors acasa cu medalia de aur, iar acum se pregatesc intens pentru campionatul mondial de la Houston, informează stirileprotv.ro

    Vlad este elev in clasa a 11-a la un liceu din Capitala si isi dedica timpul liber pasiunii lui – robotica. “Este un pas inainte in viitorul meu si o oportunitate de a vedea o alta latura a lumii.”

    La fel este si Marco, elev in clasa a zecea. “Ceva nou pentru nou, mai ales ca am concurat cu echipe din aceeasi tara. Trebuie sa ai creativitate si sa vii cu idei noi pentru a dezvolta tehnologia actuala si pentru a o dezvolta spre ceva mai bun.”

    Adolescentii au obtinut rezultate bune si la concursuri organizate in Canada si Rusia.

    Ionut Panea, antrenorul echipei: “Este o mandrie nationala. E un domeniu extrem de greu si nu e doar greu de patruns ci si greu de mentinut in top.”

     

  • Cine sunt miliardarii hotărâţi să-l împiedice pe Trump să distrugă lumea

    Senatorul de Vermont Bernie Sanders, adversarul democrat al lui Hillary Clinton, şi-a bazat întreaga campanie pe lupta pe viaţă şi pe moarte a omului simplu cu cei 1%, elita bogată  a planetei. Aşa a făcut şi Donald Trump, care a promis ca va „asana mlaştina” şi va înfrânge diabolicele „puteri financiare globale”. Salvele lor combinate au avut un rol esenţial în a-i transforma pe cei 1% dintr-un fenomen social sclipitor surprins de coperţile strălucitoare ale revistelor într-o filă dintr-o campanie bazată pe furie care arăta că ceva este în neregulă cu America.

    Strategia, promisiunea că va reda demnitatea americanului adevărat, a funcţionat mai ales pentru Trump. Nici chiar el nu credea că atât de mulţi americani îşi vor lăsa deoparte principiile şi valorile pentru a-l aduce la Casa Albă. Doll crede că victoria lui Trump putea fi considerată recunoaşterea unui război împotriva clubului său şi a membrilor săi – internaţionalişti care ignoră frontierele şi naţionalităţile şi care văd doar afaceri de făcut oriunde s-ar afla. Atunci când Trump vorbea contra „globalizării radicale şi a excluderii oamenilor muncii de la vot”, el îi ataca pe cei 1%. „Ai putea spune că aceste persoane sunt de vină pentru globalizare – ei sunt cei 1%”, spune Doll.

    Doll şi-a numit clubul Syneidesis, care în greaca veche înseamnă conştiinţă; l-a înfiinţat în urmă cu patru ani. Pentru început, se pune întrebarea dacă acuzaţiile lui Trump sunt legitime. Este globalizarea cu adevărat de vină pentru relele invocate de preşedinte în timpul alegerilor? Doll crede că nu. Sistemul economic este, desigur, imperfect. Alegerile au dramatizat ceea ce a fost ascuns, adică faptul că un număr mare de americani nu au acces la fructele comerţului liber şi ale frontierelor deschise. Însă Doll încă vede ceva principial în libera circulaţie a produselor, a ideilor şi a capitalului, cu recompensele mergând la acţionari şi la proprietarii companiilor. Membrii clubului său nu sunt, aşa cum pare să  sugereze Trump, nişte depravaţi moral pentru că luptă, spre exemplu, pentru combaterea schimbărilor climatice.

    Schimbările din politică l-au făcut pe Doll să ia o decizie personală: până acum, Syneidesis a fost doar terenul de joacă al bogaţilor. Dar dacă ar identifica clubul cu ceva mai mult – cu un instrument pentru oprirea destrămării ţesăturii economice şi politice  globale? Syneidesis poate fi un club al „investitorilor responsabili”, a explicat Doll, clubul unor miliardari care nu doar caută compania altor miliardari şi să facă şi mai mulţi bani – aşa cum oaspeţii săi fac în prezent, ci care încearcă să salveze construcţia acum defăimată cunoscută doar prin numele sale abstracte cum ar fi globalizarea şi „ordinea mondială liberală”. „Putem fi un grup de investitori care promovează răspândirea acestui tip bun de capitalism şi globalizare.”

    Că  Syneidesis este un club exclusivist o arată condiţiile de acceptare – 1 miliard de dolari sau mai mult în active, inclusiv 100 de milioane de dolari în bani lichizi. Aceasta este principala atracţie. Pentru astfel de oameni, o frăţie între indivizi de acelaşi fel este un elixir esenţial. Altă atracţie „este promisiunea unei expuneri la oferte de afaceri disponibile nicăieri altundeva, oportunităţi exclusive cu o şansă mai mare decât media de a deveni mine de aur.“

    Cu toate acestea, regulile Doll sunt flexibile. De exemplu, membrii ai clubului sunt Carl Page, un simbol al Silicon Valley cu un simţ ciudat al umorului; cu toate că el a câştigat zeci de milioane de dolari prin crearea şi vânzarea de companii de tehnologie în anii 1990, averea lui Page este mai mică de un miliard de dolari. Însă are avantajul de a fi fratele mai mare al Larry Page, cofondatorul Google.

    Apoi mai este Peter Littlewood, directorul laboratorului federal de cercetare Argonne din Chicago. Nici Littlewood, de origine din Marea Britanie, nu este miliardar şi nici nu deţine atât de mult cash. Însă el este un membru nepreţuit al Syneidesis, vorbind cu farmecul uşor, lustruit al unui diplomat, cu autoritatea sa liniştită a unui fost director al legendarului laborator britanic Cavendish şi, înainte de aceasta, al departamentului de fizică teoretică de la Bell Labs. Şi, cel mai important, Littlewood este legătura Syneidesis cu cele mai valoroase investiţii ale clubului – invenţiile de la Argonne, progrese fundamentale în nanotehnologie, informaţie, baterii avansate şi altele.

    Doll nu este singurul care s-a gândit că averile miliardarilor ar putea fi mobilizate pentru a crea un sanctuar al globalizării – pentru salvarea aceluiaşi ecosistem care a hrănit cele mai mari averi din istorie. Printre cei care au luat-o pe o pistă similară este miliardarul Bill Gates.

    Însă şansele sunt împotriva lor, în parte pentru că ei par să meargă nu doar împotriva lui Trump şi a arhitecţilor Brexitului, ci şi a unei forţe fundamentale, mai puternice – ciclul istoric.

    Trebuie să „ne luăm înapoi ţara” de la „elite”. „Nu vom mai preda niciodată această ţară, sau pe oamenii ei, falsului cântec al globalizării”, spunea Trump în aprilie. Oamenii de rând nu sunt  lăsaţi să ridice capul sus de superbogaţi, de regii universului, oameni cu influenţă poltiică uriaşă care lucrează pentru bănci, sau la Washington. Sanders trimitea mesaje similare – doar gălăgie multă, credeau observatorii, având în vedere că actualul context, cu salarii stagnante şi o divizare puternică pe clase sociale, este prezent de zeci de ani.

    Apoi brusc, lumea, din Brazilia până în Filipine, din Marea Britanie până în Turcia şi Polonia, a început să înlăture experienţa politică mainstream şi să aleagă personaje neconvenţionale, diverse tipuri de extremişti şi personalităţi caustice. Milenialiştii din lumea democrată au început să vorbească despre deschidere spre dictatura militară. Unii spun că lumea s-a întors în timp, în anii 1930, sau în 1910, sau chiar mai devreme.

    Deci povestea anului 2016 este una dintre buclele unui ciclu, cred mulţi observatori. Dar care ciclu? A stabili exact ce fel de ciclu evoluează acum este esenţial pentru ca oameni ca Doll să-şi dea seama cu ce se luptă.

    Dacă ceea ce este pe sfârşit este puterea globală supremă a Americii, atunci ce se observă este finalul erei postsovietice, ceea ce însemnă un ciclu care a durat din 1991 până acum. Aceasta însemnă că lumea intră într-o perioadă definită prin putere globală dispersată. Dar dacă acesta este sfârşitul ordinii mondiale liberale, înseamnă că se apropie de sfârşit o eră care a început după cel de-al doilea război mondial, un ciclu de 70 de ani şi dezintegrarea actualului sistem global.

  • Suma impresionantă pe care o tânără reuşeşte să o economisescă în fiecare săptămână prin „Regula de trei zile”

    Un simplu stil de viaţă, denumit „Regula de trei zile”, a ajutat-o pe o tânără să economisească nu mai puţin de 200 de dolari într-o săptămână, conform Daily Mail. 

    După ce şi-a facut un plan de cheltuieli, Jamie Rappaport, o tânără din Pennsylvania, s-a hotărât să nu mai cumpere nimic pe care ar putea să îl folosească doar o singură dată. Pentru orice altceva, va aştepta trei zile până să achiziţioneze, iar dacă dorinţa va persista, abia atunci poate cumpăra.

    Rappaport a decis să preia controlul asupra cheltuielilor sale după ce a realizat că nu a economisit nimic şi era nevoită să ceară bani părinţilor săi din ce în ce mai des. „Cumpărăturile impulsive mi-au distrus economiiile”, declara tânăra. Aşa că mama sa a ajutat-o cu un sfat – dacă vede un lucru care îi place şi va fi interesată de el şi peste trei zile, după ce trece entuziasmul de moment, să îl cumpere fără să se simtă vinovată. Două săptămâni mai tarziu, după ce i-a intrat salariul, mai avea în cont 200 de dolari, lucru care nu i se mai întâmplase de mult timp.

    „Nu îmi vine să cred câte cumpărături din impuls am salvat cu <<Regula de trei zile>>, sunt foarte încântată”, a mai declarat Jamie Rappaport

  • România are un nou milionar în dolari. Are 21 de ani şi a câştigat banii jucându-se

    Digital Chaos, echipa de Dota 2 a românului Aliwi Omar, de naţionalitate siriană, a jucat finala The International 2016, cea mai importantă competiţie de Dota din lume, dar a pierdut. Echipa Wings a reuşit să câştige competiţia şi a obţinut trofeul şi un premiu financiar de 9,1 milioane de dolari. Echipa românului (formată din 5 jucatori) a câştigat 3,4 milioane de dolari, ceea ce înseamnă, după un calcul rudimentar, că Omar a obţinut 682.595 de dolari.

    Aliwi Omar s-a născut şi a crescut în România, are 21 de ani şi vorbeşte fluent română, engleză şi arabă. Joacă Dota din 2004 şi Dota 2 din 2011. Înainte de competiţie, Omar câştigase peste 393.000 de dolari, ceea ce înseamnă că în urma acestei competiţii câştigurile sale din turnee de Dota ajung la aproape un milion de dolari (1,078,201 potrivit liquipedia, un fel de wikipedia pentru Dota). Astfel, Aliwi devine românul cu cele mai mari câştiguri din eSports şi obţine cea mai bună clasare a unui român  în competiţia The International.

    The International 2016 a fost cea de-a şasea ediţie a celei mai mari competiţii de DOTA 2 din lume. Turneul a început pe 2 august la Seattle şi s-a încheiat pe 13 august. Fondul de premiere al turneului a ajuns la 20,6 milioane de dolari, iar 19 milioane din cele 20,6 provin din contribuţiile fanilor, care au cheltuit  milioane de dolari pe obiecte virtuale, iar 25% din aceşti bani s-au dus către fondul de premiere.

    În competiţie participă 16 echipe din întreaga lume şi fiecare dintre echipa va obţine un premiu în bani indiferent de poziţia ocupată. Anul trecut, competiţia a fost câştigată de echipa americană Evil Geniuses, care a obţinut un premiu de 6,6 milioane de dolari.

    Dota este un joc online gratuit  unde două echipe de câte 5 jucătorii se luptă pe o hartă, iar scopul jocului este distrugerea bazei inamicului. Fiecare jucător controlează un avatar, un erou, cu abilităţi şi caracteristici unice şi fiecare jucător are un rol anume în echipă.

    Recent, echipa lui Aliwi Omar a căştigat turneul ESL ONE Genting 2017, fiind primul trofeu câştigat de echipa Digital Chaos. Premiul în bani a fost de 125.000 de dolari, ceea ce înseamnă că românul a mai adăugat încă 25.000 de dolari averii sale.

    Un alt exemplu de succes este şi bone7, un alt român care joacă Dota la nivel profesionist. A jucat anul trecut la The International şi de-a lungul carierei a câştigat sute de mii de dolari 

  • România are un nou milionar în dolari. Are 21 de ani şi a câştigat banii jucându-se

    Digital Chaos, echipa de Dota 2 a românului Aliwi Omar, de naţionalitate siriană, a jucat finala The International 2016, cea mai importantă competiţie de Dota din lume, dar a pierdut. Echipa Wings a reuşit să câştige competiţia şi a obţinut trofeul şi un premiu financiar de 9,1 milioane de dolari. Echipa românului (formată din 5 jucatori) a câştigat 3,4 milioane de dolari, ceea ce înseamnă, după un calcul rudimentar, că Omar a obţinut 682.595 de dolari.

    Aliwi Omar s-a născut şi a crescut în România, are 21 de ani şi vorbeşte fluent română, engleză şi arabă. Joacă Dota din 2004 şi Dota 2 din 2011. Înainte de competiţie, Omar câştigase peste 393.000 de dolari, ceea ce înseamnă că în urma acestei competiţii câştigurile sale din turnee de Dota ajung la aproape un milion de dolari (1,078,201 potrivit liquipedia, un fel de wikipedia pentru Dota). Astfel, Aliwi devine românul cu cele mai mari câştiguri din eSports şi obţine cea mai bună clasare a unui român  în competiţia The International.

    The International 2016 a fost cea de-a şasea ediţie a celei mai mari competiţii de DOTA 2 din lume. Turneul a început pe 2 august la Seattle şi s-a încheiat pe 13 august. Fondul de premiere al turneului a ajuns la 20,6 milioane de dolari, iar 19 milioane din cele 20,6 provin din contribuţiile fanilor, care au cheltuit  milioane de dolari pe obiecte virtuale, iar 25% din aceşti bani s-au dus către fondul de premiere.

    În competiţie participă 16 echipe din întreaga lume şi fiecare dintre echipa va obţine un premiu în bani indiferent de poziţia ocupată. Anul trecut, competiţia a fost câştigată de echipa americană Evil Geniuses, care a obţinut un premiu de 6,6 milioane de dolari.

    Dota este un joc online gratuit  unde două echipe de câte 5 jucătorii se luptă pe o hartă, iar scopul jocului este distrugerea bazei inamicului. Fiecare jucător controlează un avatar, un erou, cu abilităţi şi caracteristici unice şi fiecare jucător are un rol anume în echipă.

    Recent, echipa lui Aliwi Omar a căştigat turneul ESL ONE Genting 2017, fiind primul trofeu câştigat de echipa Digital Chaos. Premiul în bani a fost de 125.000 de dolari, ceea ce înseamnă că românul a mai adăugat încă 25.000 de dolari averii sale.

    Un alt exemplu de succes este şi bone7, un alt român care joacă Dota la nivel profesionist. A jucat anul trecut la The International şi de-a lungul carierei a câştigat sute de mii de dolari 

  • Clubul de noapte care a reuşit ce nimeni nu credea că se poate: profituri de 250 de milioane dolari

    Din această perspectivă, este cu atât mai remarcabil ceea ce au reuşit Ronnie Madra şi Richie Akiva, care au înfiinţat şi gestionat afacerea Butter Group. Clubul 10AK este unul dintre cele mai la modă din SUA. De zece ani. Mai mult, clubul nu dă niciun semn cum că situaţia s-ar schimba iar clienţii ar putea să se împuţineze.

    Iniţial, clubul 10AK (ceea ce înseamnă, de fapt, One of a kind, adică Unul de felul său), a fost deschis în Manhattan, cu puţin timp înainte de izbucnirea crizei economice. DJ în vogă ca Swizz Beatz sau invitaţi celebri, ca Weeknd, Robin Thicke, Bruno Mars, and Justin Bieber, au generat interes pentru ca acest club.

    Specificul clubului este muzica hip-hop şi pop, dar mai recent gama de melodii fost extinsă. În 2012, antreprenorii americani au mai deschis un club în Las Vegas şi altul în Los Angeles (2014). Tot în 2014 au mai deschis un club în Manhattan.

    Conform unui purtător de cuvânt a companiei care operează cluburile, de la deschiderea primului spaţiu, în urmă cu zece ani, şi până în prezent, afacerea a generat profituri cumulate de 250 de milioane de dolari.

    Cluburile sunt cu atât mai în vogă cu cât invitaţi celebri se simt confortabil în aceste spaţii. De pildă Justin Bieber cântă ad hoc, iar Rihanna, în cursul unei petreceri, a mers în spatele tehghelei şi a început să servească petrecăreţii cu băuturi.

    Iată care sunt regulile după care s-au ghidat proprietarii cluburilor 10AK:

    1. Nu vânaţi tendinţele. Muzica difuzată în club trebuie să fie autentică şi relevantă pentru clienţi.
    2. Fiţi cu adevărtat ospitalieri. “Trebuie să trataţi invitaţii ca pe oaspeţi, nu ca pe nişte celebrităţi – chiar dacă sunt. Le aduceţi băuturi, îi înconjuraţi de oameni plăcuţi,” spune Madra.
    3. Brandul înaintea profitului. Pentru a avea o afacere rentabilă pe termen lung, trebuie să fii cunoscut.
    4. Protejaţi-vă din start proprietatea intelectuală.
    5. Admiteţi că detaliile contează enorm

  • Satul din Transilvania unde soarele răsare de două ori

    Localitatea Rimetea este cunoscut drept satul desprins din istorie datorită arhitecturii unice şi peisajului mirific care se desprinde cât vezi cu ochii. Dacă încă nu ai vizitat acest sat uimitor, nu ezita să faci acest lucru.
     
    La Rimetea, soare răsare de două ori. Aşa spun legendele locului. Că întâi apare timid, în primele ore ale dimineţii, iar apoi, ascuns după Colţii Trascăului, se ridică pentru a doua oară, deasupra unui sat locuit încă din vremea romanilor, conform observator.tv.
     
     
    Din istorie pare desprins tot locul. Pe uliţa cea mare, un bătrân se îndreaptă agale spre casele albe cu ferestre verzi sau maronii. În satul dintre munţi, timpul pare încremenit. La propriu. Pe vremea comuniştilor, s-a dat ordin ca nimic să nu mai fie construit şi nimic să nu fie distrus.
     

  • Satul din Transilvania unde soarele răsare de două ori

    Localitatea Rimetea este cunoscut drept satul desprins din istorie datorită arhitecturii unice şi peisajului mirific care se desprinde cât vezi cu ochii. Dacă încă nu ai vizitat acest sat uimitor, nu ezita să faci acest lucru.
     
    La Rimetea, soare răsare de două ori. Aşa spun legendele locului. Că întâi apare timid, în primele ore ale dimineţii, iar apoi, ascuns după Colţii Trascăului, se ridică pentru a doua oară, deasupra unui sat locuit încă din vremea romanilor, conform observator.tv.
     
     
    Din istorie pare desprins tot locul. Pe uliţa cea mare, un bătrân se îndreaptă agale spre casele albe cu ferestre verzi sau maronii. În satul dintre munţi, timpul pare încremenit. La propriu. Pe vremea comuniştilor, s-a dat ordin ca nimic să nu mai fie construit şi nimic să nu fie distrus.