BusinessMagazin

Tag: nevoie

  • Gadget Review: Telescopul de fotografiat – VIDEOREVIEW

    Aşadar, Nikon Coolpix P900 este un high-end bridge, cu un zoom de 83x, atât de mare încât vezi lucruri pe care, în mod obişnuit, le explorezi cu un telescop. Obiectivul de zoom 83x al aparatului foto are un echivalent de distanţă focală în formatul full frame de 24-2.000 mm. O realizare tehnologică a japonezilor de la Nikon. Ca să punem lucrurile în perspectivă, cu aparatul acesta poţi vedea în clar preţul unui ştrudel de la patiseria de vizavi (eu stau la opt) sau chiar şi craterele de pe Lună (din păcate eu nu am prins o Lună pentru a o fotografia). Performanţa este şi mai impresionantă când te gândeşti că rezultate asemănătoare obţii pe un DSLR sau mirrorless doar cu un obiectiv foarte scump.

    De asemenea, lentilele au o apertură destul de mare – de f/2,8 la 24 mm – şi un respectabil f/6,5 la zoom. Deschiderea aperturii la f/2,8 îl face bun şi pentru portrete sau fotografii macro (fundalul înceţoşat frumos), iar f/6,5 la zoom înseamnă că aparatul de fotografiat se va descurca bine şi în condiţii de luminozitate mai puţin ideale, dar trebuie menţionat că după ce urci sensibilitatea peste 800, imaginea devine cam „puricoasă”. Nikon a dotat P900 cu tehnologia de stabilizare optică, care este foarte eficientă şi îşi face treaba bine chiar şi la echivalentul de 2.000 mm.

    Faptul că porneşte de la 24 mm cu f/2,8 îl face un aparat bun şi pentru interioare, unde ai nevoie de un unghi de cuprindere cât mai mare şi o apertură cât mai deschisă.

    Aparatul are modurile clasice auto, program, shutter şi aperture priority, manual mode, setări pentru peisaje sau portrete, dar şi un mod soft, unde peste imagine este pus un filtru „moale”. În timpul zilei, cu soarele pe cer, P900 se descurcă foarte bine în modul auto. De fiecare dată când am folosit aparatul am rămas uimit de zoomul de care este capabil şi de faptul că nu ai nevoie de trepied nici la 2.000 m atunci când este lumină bună. Când se mai întunecă sau este înnorat, aparatul trebuie ajutat puţin din setări şi este binevenit un monopied sau un trepied. În plus, camera este dotată şi cu un zoom digital de 4x pentru un plus de informaţie, însă nu este recomandată utilizarea acestuia, deorece calitatea imaginii are de suferit. Această performanţă are un impact negativ asupra bateriei, care face eforturi de a se păstra utilă mai multe ore. Cu alte cuvinte, autonomia bateriei nu este una ideală, însă, pe de altă parte, se încarcă şi destul de repede.

    Astfel, camera foto este potrivită pentru cei interesaţi de natură, care vor să pozeze păsări sau animale sau doar pentru curioşi, pentru că P900 nu doar că îţi îngăduie să vezi ce face vecinul, dar şi ce mănâncă din farfurie.

    Camera de fotografiat poate şi filma Full HD la 60 fps, însă la mine nu a vrut sub nicio formă să funcţioneze. Funcţia de înregistrare video nu a mers în niciun mod şi nici cu carduri de memorie diferite. Cel mai probabil este o problemă de software, de aceea, dacă vă hotărâţi să cumpăraţi P900, să verificaţi funcţia video. Camera de la Nikon are o construcţie solidă, îmi plac robusteţea obiectivului şi faptul că au implementat un buton de zoom direct pe obiectiv. Totuşi calitatea lentilelor contrastează cu plasticul folosit în rest. Butoanele din plastic se simt ieftine, iar ecranul rabatabil LCD denotă fragilitate.

    O altă problemă pe care am identificat-o este faptul că imaginea este inversată atunci când ecranul e aşezat cu faţa spre utilizator; astfel, ce este în stânga apare în dreapta pe ecran. Lucru cu care nu m-am obişnuit deloc. Şi, în general, am sesizat o lipsă a atenţiei japonezilor la navigarea prin meniu, ceea ce îl face mai puţin user friendly.

    Dacă este mai greu de navigat, procesul de transferare a pozelor este extrem de simplu datorită faptului că Nikon P900 este dotat cu Wi-Fi şi NFC şi tot ce ai nevoie pentru a transfera pozele este un smartphone şi conexiune la internet. Din păcate pentru pasionaţii de fotografie, camera foto a japonezilor nu este capabilă să fotografieze RAW, ci doar JPG, ceea ce limitează abilităţile de editare a fotografilor.

    Aparatul Nikon Coolpix P900 este bun pentru amatori, este un aparat versatil ce poate fi folosit în mai multe situaţii, fără ca utilizatorul să fie nevoit să care mai multe obiective după el.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Rezoluţie 16 MP
    Senzor  CMOS 1/2,3 inci
    Zoom optic 83x
    Zoom digital 4x
    Sensibilitate ISO 100 – 1.600 (3.200, 6.400 in modurile
    P, S, A sau M; 12.800 in modul Efecte Speciale)
    Ecran 7,5 cm (3 inchi) TFT LCD, rabatabil
    |nregistrare video Full HD (1.920 x 1.080 – 60 fps)
    Slot memorie SD/SDHC/SDXC
    Conectori Wi-Fi, NFC, USB, micro HDMI tip D
    Baterie Acumulator reîncărcabil Li-ion EN-EL23
    Greutate 899 g

    Mai multe exemple de fotografii pe pagina 2

  • Secretul comunei din România unde oamenii trăiesc mai bine ca la oraş: “Avem de toate!”

    În acest sat oamenii trăiesc mai bine ca la oraş, au drumuri reparate şi mai multe clădiri culturale reparate. Ba mai mult oamenii sunt asiguraţi şi cu un serviciu stabil la fabricile din sat. Iată cu ce se ocupă locuitorii de aici!

    La Cristian, in judetul Brasov, companiile care isi platesc impozitele in localitate aduc in visteria comunei aproape 6 milioane de euro. Cu acesti bani, mai multi decat are primaria din orasul Rasnov, de pilda, responsabilii au reparat strazile, canalizarea, scoala, au facut un dispensar si chiar un festival cultural de mare tinuta, potrivit stirileprotv.ro.

    Samanta bunastarii comunei Cristian incolteste in campurile de la marginea satului. Fabricile ridicate aici au adus milioane de euro primariei. Pe ce se duc banii? Pe arta, de exemplu. Tavanul salii de sport din scoala a ascuns pana anul trecut o adevarata comoara, o pictura murala de aproape 200 de ani.

    Remus Ciutan, profesor de geografie: “Tot peretele era alb, a fost zugravit cu var, dar pe alocuri sarise vopseaua si se putea vedea ca dedesubt este ceva special.”

    Alex Cretu, consilier local: “Restaurarea a costat 50.000 de euro. In momentul de fata, da, este sala de sport, dar urmeaza sa o transformam in biblioteca si sala de lectura.”

    La scoala, elevii primesc masa calda, gratuit.
    Elvira Geana, localnica: “Exista de toate, avem scoli, avem dispensare moderne, tot ce ne trebuie. Acuma vad ca s-a bagat si mancare la copii, la scoala. Suntem foarte multumiti!”

    Aproape 100.000 de euro s-au dus anul trecut pe un festival de cultura care a dus faima comunei. Exact pe locul unde asta vara concerta Felicia Filip si se jucau piese de teatru cu Iures si Malaiele, Primaria a amenajat acum un patinoar.

  • Se face dreptate: Parlamentul European votează astăzi primul pas către obligarea cetăţenilor americani de a obţine viză pentru intrarea în România

    “Bulgarii, croaţii, ciprioţii, polonezii şi românii au în continuare nevoie de vize pentru a călători în Statele Unite, în vreme ce americanii nu au această obligativitate când vor să viziteze respectivele state. Parlamentul votează azi o propunere de a impune vize cetăţenilor din Statele Unite care călătoresc în Europa până la momentul în care cetăţenii europenii nu vor mai avea nevoie de vize pentru a călători în Statele Unite”, au anunţat oficialii europeni pe Facebook.

  • Secretul comunei din România unde oamenii trăiesc mai bine ca la oraş: “Avem de toate!”

    În acest sat oamenii trăiesc mai bine ca la oraş, au drumuri reparate şi mai multe clădiri culturale reparate. Ba mai mult oamenii sunt asiguraţi şi cu un serviciu stabil la fabricile din sat. Iată cu ce se ocupă locuitorii de aici!

    La Cristian, in judetul Brasov, companiile care isi platesc impozitele in localitate aduc in visteria comunei aproape 6 milioane de euro. Cu acesti bani, mai multi decat are primaria din orasul Rasnov, de pilda, responsabilii au reparat strazile, canalizarea, scoala, au facut un dispensar si chiar un festival cultural de mare tinuta, potrivit stirileprotv.ro.

    Samanta bunastarii comunei Cristian incolteste in campurile de la marginea satului. Fabricile ridicate aici au adus milioane de euro primariei. Pe ce se duc banii? Pe arta, de exemplu. Tavanul salii de sport din scoala a ascuns pana anul trecut o adevarata comoara, o pictura murala de aproape 200 de ani.

    Remus Ciutan, profesor de geografie: “Tot peretele era alb, a fost zugravit cu var, dar pe alocuri sarise vopseaua si se putea vedea ca dedesubt este ceva special.”

    Alex Cretu, consilier local: “Restaurarea a costat 50.000 de euro. In momentul de fata, da, este sala de sport, dar urmeaza sa o transformam in biblioteca si sala de lectura.”

    La scoala, elevii primesc masa calda, gratuit.
    Elvira Geana, localnica: “Exista de toate, avem scoli, avem dispensare moderne, tot ce ne trebuie. Acuma vad ca s-a bagat si mancare la copii, la scoala. Suntem foarte multumiti!”

    Aproape 100.000 de euro s-au dus anul trecut pe un festival de cultura care a dus faima comunei. Exact pe locul unde asta vara concerta Felicia Filip si se jucau piese de teatru cu Iures si Malaiele, Primaria a amenajat acum un patinoar.

  • Cum te poate ajuta joggingul să-ţi găseşti mai uşor o slujbă

    Joggingul poate părea o acţiune solitară, dar în ultimii ani a devenit un sport tot mai social, în condiţiile în care apar tot mai multe cluburi de jogging şi în timp ce tot mai mulţi oameni călătoresc. Acest sport a devenit o metodă populară de aţi asigura un nou job.

    “Am alergat împreună, apoi am băut o bere şi m-a introdus mai multor oameni. Vorbeşti despre jogging, apoi despre business şi bineînţeles, cu unii oameni chiar te şi împrieteneşti”, mărturiseşte Renan Keraudran, un francez de 28 de ani ce lucrează în marketing.

    Francezul a povestit asta înainte de a participa la o cursă organizată de Bridge the Gap în Barcelona. În plus, alte organizaţii asemănătoare organizează evenimente peste tot în lume. În Anglia aproape 7 milioane de oameni aleargă de 2 ori pe lună, iar numărul americanilor care participă la curse a crescut de patru ori între 1990 si 2013.

    Şi Samuel Hedberg, director de programe al firmei de training Hyper Island, spune că alergatul “adună oamenii” într-o epocă în care tinerii vorbesc pe reţelele de socializare. El mai spune că evenimentele de networking traditionale pot fi elitiste, pe când joggingul este mult mai informal şi poţi discuta mai deschis. “sunteţi la acelaşi nivel şi faceţi ceva împreuna care nu cere nimic de la celalt”.

  • Cum te poate ajuta joggingul să-ţi găseşti mai uşor o slujbă

    Joggingul poate părea o acţiune solitară, dar în ultimii ani a devenit un sport tot mai social, în condiţiile în care apar tot mai multe cluburi de jogging şi în timp ce tot mai mulţi oameni călătoresc. Acest sport a devenit o metodă populară de aţi asigura un nou job.

    “Am alergat împreună, apoi am băut o bere şi m-a introdus mai multor oameni. Vorbeşti despre jogging, apoi despre business şi bineînţeles, cu unii oameni chiar te şi împrieteneşti”, mărturiseşte Renan Keraudran, un francez de 28 de ani ce lucrează în marketing.

    Francezul a povestit asta înainte de a participa la o cursă organizată de Bridge the Gap în Barcelona. În plus, alte organizaţii asemănătoare organizează evenimente peste tot în lume. În Anglia aproape 7 milioane de oameni aleargă de 2 ori pe lună, iar numărul americanilor care participă la curse a crescut de patru ori între 1990 si 2013.

    Şi Samuel Hedberg, director de programe al firmei de training Hyper Island, spune că alergatul “adună oamenii” într-o epocă în care tinerii vorbesc pe reţelele de socializare. El mai spune că evenimentele de networking traditionale pot fi elitiste, pe când joggingul este mult mai informal şi poţi discuta mai deschis. “sunteţi la acelaşi nivel şi faceţi ceva împreuna care nu cere nimic de la celalt”.

  • Cum te poate ajuta joggingul să-ţi găseşti mai uşor o slujbă

    Joggingul poate părea o acţiune solitară, dar în ultimii ani a devenit un sport tot mai social, în condiţiile în care apar tot mai multe cluburi de jogging şi în timp ce tot mai mulţi oameni călătoresc. Acest sport a devenit o metodă populară de aţi asigura un nou job.

    “Am alergat împreună, apoi am băut o bere şi m-a introdus mai multor oameni. Vorbeşti despre jogging, apoi despre business şi bineînţeles, cu unii oameni chiar te şi împrieteneşti”, mărturiseşte Renan Keraudran, un francez de 28 de ani ce lucrează în marketing.

    Francezul a povestit asta înainte de a participa la o cursă organizată de Bridge the Gap în Barcelona. În plus, alte organizaţii asemănătoare organizează evenimente peste tot în lume. În Anglia aproape 7 milioane de oameni aleargă de 2 ori pe lună, iar numărul americanilor care participă la curse a crescut de patru ori între 1990 si 2013.

    Şi Samuel Hedberg, director de programe al firmei de training Hyper Island, spune că alergatul “adună oamenii” într-o epocă în care tinerii vorbesc pe reţelele de socializare. El mai spune că evenimentele de networking traditionale pot fi elitiste, pe când joggingul este mult mai informal şi poţi discuta mai deschis. “sunteţi la acelaşi nivel şi faceţi ceva împreuna care nu cere nimic de la celalt”.

  • Juncker: M.Britanie va avea de plătit Uniunii Europene o notă de plată consistentă pentru Brexit

    “Pentru a cădea de acord asupra viitoarei arhitecturi a relaţiilor între Marea Britanie şi Uniunea Europeană vom avea nevoie de mai mulţi ani”, a declarat Juncker cu ocazia unui discurs susţinut în Parlamentul belgian.

    Oficialul european a vorbit şi despre cererea Uniunii Europene ca Londra să acopere cheltuielile viitoare la care Marea Britanie s-a angajat să cotizeze ca membru al Blocului comunitar.

    “Britanicii ar trebui să ştie asta, deja ştiu, că nu va fi la un preţ redus sau gratis. Britanicii trebui să-şi respecte angajamentele la a căror proiectare au participat. Aşa că nota de plată va fi foarte consistentă”, a precizat preşedintele CE.

  • Povestea impresionantă a doctorului care a salvat un milion de soldaţi de la moarte

    Germania nazistă era implicată, la acea vreme, într-o campanie de bombardamente asupra Marii Britanii, care se prelungise dincolo de estimările iniţiale. Soldaţii britanici aveau nevoie disperată de transfuzii de sânge, dar cu infrastructura distrusă, ei au fost nevoiţi să caute în altă parte.

    Cei care au răspuns apelului au fost cei de la Crucea Roşie americană; dar fiind despărţiţi de 6.000 de kilometri, cele două părţi s-au confruntat cu o nouă problemă: trimiterea sângelui pe continentul european fără a-l altera.

    Pentru a rezolva problema, Crucea Roşie a apelat la Charles Drew, un expert în domeniu. El a fost însărcinat cu găsirea unei soluţii pentru a demara cea mai mare operaţiune de donare a sângelui, denumită “sânge pentru Anglia”.

    Drew a reuşit să separe sângele de plasmă, transportându-l apoi peste ocean; vieţile a mii de soldaţi britanici au fost astfel salvate.

    Crucea Roşie a mai apelat o dată la Charles Drew atunci când Statele Unite au intrat în război. El a folosit aceleaşi metode, îmbunătăţindu-le, şi a dezvoltat primul centru mobil pentru donare de sânge. În mod ironic, Drew nu a putut dona sânge chiar el datorită originilor sale afro-americane.

  • Povestea impresionantă a doctorului care a salvat un milion de soldaţi de la moarte

    Germania nazistă era implicată, la acea vreme, într-o campanie de bombardamente asupra Marii Britanii, care se prelungise dincolo de estimările iniţiale. Soldaţii britanici aveau nevoie disperată de transfuzii de sânge, dar cu infrastructura distrusă, ei au fost nevoiţi să caute în altă parte.

    Cei care au răspuns apelului au fost cei de la Crucea Roşie americană; dar fiind despărţiţi de 6.000 de kilometri, cele două părţi s-au confruntat cu o nouă problemă: trimiterea sângelui pe continentul european fără a-l altera.

    Pentru a rezolva problema, Crucea Roşie a apelat la Charles Drew, un expert în domeniu. El a fost însărcinat cu găsirea unei soluţii pentru a demara cea mai mare operaţiune de donare a sângelui, denumită “sânge pentru Anglia”.

    Drew a reuşit să separe sângele de plasmă, transportându-l apoi peste ocean; vieţile a mii de soldaţi britanici au fost astfel salvate.

    Crucea Roşie a mai apelat o dată la Charles Drew atunci când Statele Unite au intrat în război. El a folosit aceleaşi metode, îmbunătăţindu-le, şi a dezvoltat primul centru mobil pentru donare de sânge. În mod ironic, Drew nu a putut dona sânge chiar el datorită originilor sale afro-americane.