Interdicţia înseamnă că statele şi firmele europene nu vor mai putea, de la anul, să transfere fonduri, să acorde credite, burse, granturi sau premii instituţiilor cu activitate în teritoriile ocupate.
“Israelul nu va accepta dictatele europene asupra graniţelor sale. Nu vom ceda niciunei solicitări care vizează graniţele; astfel de chestiuni nu pot fi rezolvate decât prin negocieri directe între părţile implicate”, a declarat premierul Benjamin Netanyahu, citat de agenţiile de presă internaţionale, afirmând că nu va permite ca sutele de mii de israelieni din teritoriile ocupate să fie afectaţi.
Ministrul economiei şi comerţului, Naftali Bennett, a calificat decizia UE drept “terorism financiar” care ar putea provoca pierderi de miliarde de euro Israelului. Presa israeliană a amintit că UE este cel mai mare partener comercial al Israelului, cu un volum al comerţului de 29,4 mld. euro în 2011, iar peste o treime din importurile israeliene provin din UE.
Miniştrii de externe ai UE au decis, de asemenea, ca toate acordurile cu Israelul să excludă din obiectul lor teritoriile ocupate în 1967. Deciziile UE intervin după ce în ianuarie, ONU a cerut, fără succes, Israelului să înceteze expansiunea coloniilor evreieşti în teritorii şi să-şi retragă coloniştii, afirmând că aceste practici încalcă dreptul internaţional. De asemenea, Bruxellesul este nemulţumit pentru că extinderea coloniilor din teritoriile ocupate a însemnat, în unele cazuri, distrugerea unor aşezări sau proiecte de infrastructură palestiniene finanţate chiar cu fonduri europene acordate în scop umanitar.
Benjamin Netanyahu a îndemnat UE să se ocupe de probleme mult mai presante din regiune, “ca războiul civil din Siria şi înarmarea nucleară a Iranului”. Cu câteva zile înainte, premierul israelian ceruse Occidentului să stopeze programul nuclear al Iranului, de la care comunitatea internaţională n-ar trebui să se lase distrasă de crizele din Siria şi Egipt, şi declarase că este gata de acţiune militară contra Iranului, despre care Netanyahu susţine că este foarte aproape de momentul când va obţine arma nucleară, moment estimat de el pentru jumătatea acestui an.
SENDINŢA PRINCIPALĂ DIN PIAŢA DE DIGITAL DIN ISRAEL ESTE UN CONCEPT NUMIT START-UP ADVERTISING, care descrie campanii creative de marketing şi publicitate tratate ca un start-up în sine, construite în jurul tehnologiei şi deschise la experimente. Asta vreau să fac acum şi în România„, îşi descrie pe scurt planurile şi strategia pentru industria autohtonă de digital israelianul Nir Refuah. Venit recent la conducerea MRM România, agenţia de marketing digital membră a grupului de comunicare McCann Worldgroup România, executivul în vârstă de 34 de ani a experimentat cu acest concept vreme de aproape cinci ani, din ianuarie 2008, când a preluat poziţia de VP Creative al McCann Digital Tel Aviv.
Acum, principala lui preocupare este să convingă şi companiile cu operaţiuni pe plan local să investească în asemenea campanii şi să renunţe la a mai trata digitalul precum un domeniu complet separat de restul formelor de promovare şi marketing, cu strategii şi bugete separate. „Experienţa lui în start-up-uri de tehnologie şi media digitală este unică în România şi în regiune. Israelul este o piaţă foarte dezvoltată din punct de vedere al digitalului şi orice import de talent de acolo va ajuta piaţa din România să avanseze„, spune despre el Adrian Boţan, VP Creative al McCann Worldgroup Central Eastern Europe.
Istoria lui Refuah în domeniul creării de campanii de advertising, conţinut şi interacţiune online începe de când avea numai 15 ani, într-o perioadă în care internetul începea să explodeze în Israel. A descoperit atunci diverse platforme pe internet unde oamenii se puteau conecta şi comunicau de la distanţă, „Buletin Broadcast Systems (BBS) se numeau, echivalentul a ceea ce definim astăzi drept reţele de socializare„, şi a pornit astfel Othello, prina asemenea reţea israeliană.
„După trei ani am vândut afacerea către Bezeq pentru 400.000 de dolari, o sumă care poate părea mică prin comparaţie cu tranzacţiile de zeci sau sute de milioane de dolari din domeniul online, dar uriaşă pentru un tânăr de 18 ani, mai ales la acea vreme„, povesteşte Nir Refuah.
Următorul pas în lumea internetului l-a făcut la portalul Tapuz, adică portocală în ebraică, unde a fost vreme de câţiva ani editor-şef şi directorul de dezvoltare de conţinut. „Din punctul de vedere al conţinutului, Israelul era destul de avansat faţă de alte ţări din regiune sau europene, dar ca infrastructură era mult în urmă, lucru care se întâmplă inclusiv în prezent, mai ales prin comparaţie cu România, unde infrastructura este una dintre cele mai bune din lume„, spune şeful MRM România. Apoi a mers la Walla, astăzi cel mai mare site după Google şi Facebook, dar pe atunci o companie la început, cu opt oameni şi birouri într-o zonă industrială de la marginea Tel Avivului, în apropierea unei fabrici de peşte. „În 2005 am decis să mă retrag. Aveam 26 de ani şi opt ani de muncă în spate, simţeam nevoia de o pauză.„
Pauza a durat trei ani, pentru că în 2008 a devenit VP Creative în cadrul McCann Digital Tel Aviv în urma unei întâlniri întâmplătoare şi a unei discuţii ulterioare cu şeful de la acea vreme al agenţiei. Despre următorii aproape cinci ani din carieră spune că au însemnat o contribuţie importantă la dezvoltarea strategiilor de digital şi social media pentru brandurile din portofoliu, dar şi la creşterea ponderii digitalului în întreaga industrie de publicitate, de la 6% la aproximativ 20%. „Industria de digital din Israel este uriaşă. Despre Google sunt vehiculate cifre anuale de aproximativ 250 de milioane de dolari şi numai McCann Digital avea încasări de 25 de milioane de dolari„, dimensionează directorul general al MRM România.
Pe piaţa autohtonă, digitalul a însemnat afaceri de 52-55 de milioane de euro în 2011, cu 30% mai mult comparativ cu anul precedent, potrivit studiului Digital FactBook, realizat anual de agenţia Hyperactive, iar pentru 2012 estimările vizau o valoare totală de 65 de milioane de euro. Cifra include bugetele de publicitate online alocate companiilor media locale, de aproximativ 12-13 milioane de euro în 2011, investiţiile pe piaţa de search (Google) şi cele pentru furnizorii media internaţionali (Yahoo, Facebook), dar şi onorariile plătite agenţiilor de digital locale sau bugetele alocate mobile marketingului calculate la 7 milioane de euro.
Marketingul şi promovarea digitală, spune Refuah, sunt încă destul de departe de nivelul de 20% din totalul bugetelor alocate în acest sens, dar ar putea ajunge la acest nivel în doar câţiva ani. „Domeniul este aici la nivelul la care se afla digitalul în Israel în urmă cu patru ani. Potenţialul este foarte mare şi este mai mult decât suficient loc de creştere.„
Strategia lui Refuah este clădită acum pe conceptul de start-up advertising, dar şi pe social media, o zonă care a crescut puternic în ultimii ani, precum şi pe segmentul mobil. „Digitalul ar trebui privit ca un teren de joacă pentru brandurile care pot astfel să testeze noi tehnici în domeniu„, spune Adrian Boţan. În tot cazul, campaniile creative pe care îşi pune amprenta Nir Refuah trebuie neapărat să includă tehnologia şi elemente precum aplicaţii mobile sau scanare de coduri QR.
„Deschidere spre digital există, mai ales că domeniul este privit ca fiind unul mic, fără prea mari riscuri şi cu o investiţie destul de redusă. Piaţa trebuie însă educată„, lămureşte executivul. Altfel spus, trebuie modificată mentalitatea companiilor care aleg să se promoveze în mediul digital prin campanii pe termen scurt, cel mai adesea independente, cu bugete şi strategii separate faţă de restul metodelor de promovare. Ceea ce, de multe ori, poate duce la cheltuieli mai mari în ansamblu şi la discrepanţe în transmiterea mesajului.
Chiar şi în ciuda acestor particularităţi de până acum ale domeniului, digitalul a fost nişa cea mai ferită de criză, în ciuda problemelor traversate de economia ultimilor ani. A scăzut doar un an şi apoi a reintrat pe creştere cu un avans anual chiar şi de 30%. Ceeace, în contextul unei pieţe în ansamblu care s-a tot restrâns, nu e deloc puţin lucru.
Cel puţin două persoane au murit şi 1.000 au fost rănite în cursul ciocnirilor violente dintre poliţia turcă şi participanţii la manifestaţiile de protest care au avut loc în ultimele zile în Istanbul, Izmir şi Ankara, a comunicat Amnesty International, citată de USA Today.
Ministrul turc de interne, Muammer Guler, a susţinut că nu este vorba de morţi, ci de un număr de 26 de poliţişti şi 53 de civili răniţi, dintre care unul a fost rănit grav şi se află internat la terapie intensivă. Potrivit lui Guler, au fost arestaţi 939 de protestatari, dintre care o parte fost eliberaţi după ce au fost anchetaţi de poliţie, iar altora li se va intenta proces pentru tulburarea liniştii publice. El a afirmat că au avut loc circa 90 de proteste în 48 de oraşe din Turcia.
Manifestaţiile, începute la 28 mai, au fost declanşate de planul guvernului de a distruge parcul Taksim Gezi din Istanbul pentru a reconstrui acolo o cazarmă otomană şi a-i ataşa un complex turistic şi un mall. Militanţilor ecologişti li s-au alăturat ulterior tot mai mulţi locuitori ai oraşului, iar violenţa neobişnuită cu care a reacţionat poliţia şi declaraţiile premierului Recep Tayyip Erdogan că planul de construcţie va continua indiferent de reacţia populaţiei i-au întărâtat pe demonstranţi.
Protestele s-au transformat rapid în manifestaţii politice, cu revendicarea demisiei guvernului, iar ceea ce era iniţial un miting paşnic a degenerat în lupte de stradă. Poliţiştii au luat la bătaie demonstranţi şi i-au gonit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă şi gloanţe de cauciuc, iar civilii au încercat să reziste aruncând cu pietre şi sticle şi distrugând maşini ale poliţiei.
Duminică, potrivit BBC, piaţa Taksim din Istanbul a fost reocupată de sute de protestatari, care au anunţat că nu pleacă până ce guvernul nu renunţă la planul de distrugere a parcului, iar alţii continuă să ceară demisia guvernului. Premierul Erdogan a repetat că nu va renunţa la planurile de dezvoltare urbană din Taksim Gezi “numai fiindcă aşa vor nişte tâlhari”, dar a dat înapoi de la planul de construcţie a mallului, spunând că noul complex va consta probabil doar într-un “muzeu al oraşului”. El a adăugat că în zonă va fi construită şi o moschee, în condiţiile în care activiştii de mediu se plâng că deja există prea multe moschei în zona Taksim.
În cursul serii de duminică au avut loc noi ciocniri ale manifestanţilor cu poliţia la Ankara, Izmir şi Adana, precum şi la Istanbul în apropierea sediului guvernului, transmite Reuters. Camera Medicilor din Ankara a difuzat o situaţie defalcată pe spitale a bilanţului represiunii, arătând că sunt în total 414 protestatari răniţi, dintre care 15 în stare critică.
Ankara, Piaţa Kizilay, duminică:
În Piaţa Taksim din Istanbul, demonstraţia a continuat paşnic.
Premierul Erdogan a recunoscut că “au avut loc greşeli şi poliţia a reacţionat excesiv”, dar a dat vina pe opozanţii săi, care profită de protest în încercarea de a-l înlătura de la putere. Cine sunt aceşti opozanţi? În principiu, e vorba de principalul partid de opoziţie (Partidul Republican, social-democrat) şi de toţi cetăţenii dezamăgiţi de alunecarea ţării spre autoritarism, manifestată într-o serie de iniţiative din ultima vreme (interzicerea vânzărilor de alcool după ora 22, pregătirea unei legi care va interzice avorturile şi declaraţiile lui Erdogan că fiecare familie ar trebui să aibă cel puţin trei copii), politica dură de cenzură din media sau o serie de planuri de dezvoltare urbană iniţiate fără consultarea cetăţenilor şi care au în vedere profitul unor oameni de afaceri apropiaţi regimului (de pildă, compania care va transforma un cartier sărac din Istanbul într-o zonă rezidenţială de lux este deţinută de Çalik Holding, al cărei CEO este ginerele lui Erdogan).
La acesta se adaugă şi ceea ce opoziţia percepe drept proasta gestionare de către guvern a situaţiei de la graniţă în contextul conflictului cu Siria, care a făcu posibil atentatul terorist de la Reyhanli din 11 mai, în care au fost ucişi 51 de civili turci. Guvernul a pus atentatul pe seama regimului lui Bashar Al-Assad, cu care Turcia este în relaţii foarte tensionate, însă pe parcurs au apărut informaţii că forţele de securitate turce ar fi ştiut că rebelii sirieni ar fi plănuit atacuri în Siria. Relaţiile turco-sirine s-au deteriorat după începutul rebeliunii, în primăvara anului trecut, când Ankara a devenit unul dintre principalii critici ai cruzimii regimului lui Assad, în timp ce acesta i-a acuzat pe turci că le oferă sprijin rebelilor.
La 16 mai, premierul Erdogan a vizitat Washingtonul spre a se întâlni cu preşedintele Barack Obama, căruia i-a cerut să ia măsuri mai agresive pentru a înlătura de la putere regimul lui Assad. Administraţia americană însă a refuzat să ia astfel de măsuri, incluzând instituirea unei zone de interdicţie aeriană deasupra teritoriului Siriei, având în vedere că şi SUA, şi ţările occidentale rămân reticente faţă de o escaladare a conflictului din Siria soldată cu ascensiunea la putere a unui regim islamist format din rebelii anti-Assad.
În context, Obama a insistat pentru o reconciliere între Turcia şi Israel, vitală pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, în contextul în care relaţiile turco-israeliene rămân tensionate după criza din 2010, când israelienii au atacat o flotilă navală cu ajutoare pentru Gaza, ucigând opt cetăţeni turci. În replică, Erdogan a declarat că îşi menţine planul de a vizita în iunie Gaza şi Cisiordania, în ciuda opoziţiei din partea SUA, a Israelului şi a Autorităţii Palestiniene, care se tem că o astfel de vizită ar întări poziţia grupării Hamas.
“În loc să ajute Autoritatea Palestiniană, Erdogan ajută rebelii dn Hamas, care promovează genocidul contra evreilor şi distrugerea Israelului”, a declarat Barry Rubin, director al centrului GLORIA de cercetări în relaţii internaţionale de la Herzliya, citat de Jewish Press. În privinţa Siriei, Rubin distinge între grupările de rebeli contra lui Assad, explicând că Israelul şi Turcia au în comun faptul că nu vor ca Al-Qaida să preia puterea în Siria, însă “Erdogan vrea ca Frăţia Musulmană să preia puterea acolo şi probabil nu ar fi deranjat nici dacă radicalii salafişti vor învinge. Israelul pur şi simplu nu vrea să fie atacat, fie că e vorba de rebeli sau de regimul Assad. Or, Erdogan a anunţat că nici nu se va consulta cu Israelul în privinţa unei coordonări a politicilor faţă de Siria”.
Acesta este contextul în care au apărut pe reţelele sociale teorii ale conspiraţiei, conform cărora inflexibilitatea lui Erdogan, susţinută de forţa economică remarcabilă a Turciei, care la 14 mai a reuşit inclusiv să-şi achite ultima tranşă de datorie la FMI (412 mil. dolari), punând astfel capăt unei relaţii de 52 de ani cu Fondul, ar trebui contracarată printr-o mişcare de tip “revoluţie portocalie” sau “primăvară arabă”. În presa israeliană au apărut deja comentarii care spun că în ochii tinerilor din Istanbul, Erdogan este un fel de Mubarak al Turciei şi că e prea devreme ca protestele din Istanbul să fie definite drept o “primăvară turcească”, însă ele demonstrează că poporul turc s-a săturat de autoritarismul său.
Ministrul turc de interne, Muammer Guler, a susţinut că nu este vorba de morţi, ci de un număr de 26 de poliţişti şi 53 de civili răniţi, dintre care unul a fost rănit grav şi se află internat la terapie intensivă. Potrivit lui Guler, au fost arestaţi 939 de protestatari, dintre care o parte fost eliberaţi după ce au fost anchetaţi de poliţie, iar altora li se va intenta proces pentru tulburarea liniştii publice. El a afirmat că au avut loc circa 90 de proteste în 48 de oraşe din Turcia.
Manifestaţiile, începute la 28 mai, au fost declanşate de planul guvernului de a distruge parcul Taksim Gezi din Istanbul pentru a reconstrui acolo o cazarmă otomană şi a-i ataşa un complex turistic şi un mall. Militanţilor ecologişti li s-au alăturat ulterior tot mai mulţi locuitori ai oraşului, iar violenţa neobişnuită cu care a reacţionat poliţia şi declaraţiile premierului Recep Tayyip Erdogan că planul de construcţie va continua indiferent de reacţia populaţiei i-au întărâtat pe demonstranţi.
Protestele s-au transformat rapid în manifestaţii politice, cu revendicarea demisiei guvernului, iar ceea ce era iniţial un miting paşnic a degenerat în lupte de stradă. Poliţiştii au luat la bătaie demonstranţi şi i-au gonit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă şi gloanţe de cauciuc, iar civilii au încercat să reziste aruncând cu pietre şi sticle şi distrugând maşini ale poliţiei.
Duminică, potrivit BBC, piaţa Taksim din Istanbul a fost reocupată de sute de protestatari, care au anunţat că nu pleacă până ce guvernul nu renunţă la planul de distrugere a parcului, iar alţii continuă să ceară demisia guvernului. Premierul Erdogan a repetat că nu va renunţa la planurile de dezvoltare urbană din Taksim Gezi “numai fiindcă aşa vor nişte tâlhari”, dar a dat înapoi de la planul de construcţie a mallului, spunând că noul complex va consta probabil doar într-un “muzeu al oraşului”. El a adăugat că în zonă va fi construită şi o moschee, în condiţiile în care activiştii de mediu se plâng că deja există prea multe moschei în zona Taksim.
În cursul serii de duminică au avut loc noi ciocniri ale manifestanţilor cu poliţia la Ankara, Izmir şi Adana, precum şi la Istanbul în apropierea sediului guvernului, transmite Reuters. Camera Medicilor din Ankara a difuzat o situaţie defalcată pe spitale a bilanţului represiunii, arătând că sunt în total 414 protestatari răniţi, dintre care 15 în stare critică.
Ankara, Piaţa Kizilay, duminică:
În Piaţa Taksim din Istanbul, demonstraţia a continuat paşnic.
Premierul Erdogan a recunoscut că “au avut loc greşeli şi poliţia a reacţionat excesiv”, dar a dat vina pe opozanţii săi, care profită de protest în încercarea de a-l înlătura de la putere. Cine sunt aceşti opozanţi? În principiu, e vorba de principalul partid de opoziţie (Partidul Republican, social-democrat) şi de toţi cetăţenii dezamăgiţi de alunecarea ţării spre autoritarism, manifestată într-o serie de iniţiative din ultima vreme (interzicerea vânzărilor de alcool după ora 22, pregătirea unei legi care va interzice avorturile şi declaraţiile lui Erdogan că fiecare familie ar trebui să aibă cel puţin trei copii), politica dură de cenzură din media sau o serie de planuri de dezvoltare urbană iniţiate fără consultarea cetăţenilor şi care au în vedere profitul unor oameni de afaceri apropiaţi regimului (de pildă, compania care va transforma un cartier sărac din Istanbul într-o zonă rezidenţială de lux este deţinută de Çalik Holding, al cărei CEO este ginerele lui Erdogan).
La acesta se adaugă şi ceea ce opoziţia percepe drept proasta gestionare de către guvern a situaţiei de la graniţă în contextul conflictului cu Siria, care a făcu posibil atentatul terorist de la Reyhanli din 11 mai, în care au fost ucişi 51 de civili turci. Guvernul a pus atentatul pe seama regimului lui Bashar Al-Assad, cu care Turcia este în relaţii foarte tensionate, însă pe parcurs au apărut informaţii că forţele de securitate turce ar fi ştiut că rebelii sirieni ar fi plănuit atacuri în Siria. Relaţiile turco-sirine s-au deteriorat după începutul rebeliunii, în primăvara anului trecut, când Ankara a devenit unul dintre principalii critici ai cruzimii regimului lui Assad, în timp ce acesta i-a acuzat pe turci că le oferă sprijin rebelilor.
La 16 mai, premierul Erdogan a vizitat Washingtonul spre a se întâlni cu preşedintele Barack Obama, căruia i-a cerut să ia măsuri mai agresive pentru a înlătura de la putere regimul lui Assad. Administraţia americană însă a refuzat să ia astfel de măsuri, incluzând instituirea unei zone de interdicţie aeriană deasupra teritoriului Siriei, având în vedere că şi SUA, şi ţările occidentale rămân reticente faţă de o escaladare a conflictului din Siria soldată cu ascensiunea la putere a unui regim islamist format din rebelii anti-Assad.
În context, Obama a insistat pentru o reconciliere între Turcia şi Israel, vitală pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, în contextul în care relaţiile turco-israeliene rămân tensionate după criza din 2010, când israelienii au atacat o flotilă navală cu ajutoare pentru Gaza, ucigând opt cetăţeni turci. În replică, Erdogan a declarat că îşi menţine planul de a vizita în iunie Gaza şi Cisiordania, în ciuda opoziţiei din partea SUA, a Israelului şi a Autorităţii Palestiniene, care se tem că o astfel de vizită ar întări poziţia grupării Hamas.
“În loc să ajute Autoritatea Palestiniană, Erdogan ajută rebelii dn Hamas, care promovează genocidul contra evreilor şi distrugerea Israelului”, a declarat Barry Rubin, director al centrului GLORIA de cercetări în relaţii internaţionale de la Herzliya, citat de Jewish Press. În privinţa Siriei, Rubin distinge între grupările de rebeli contra lui Assad, explicând că Israelul şi Turcia au în comun faptul că nu vor ca Al-Qaida să preia puterea în Siria, însă “Erdogan vrea ca Frăţia Musulmană să preia puterea acolo şi probabil nu ar fi deranjat nici dacă radicalii salafişti vor învinge. Israelul pur şi simplu nu vrea să fie atacat, fie că e vorba de rebeli sau de regimul Assad. Or, Erdogan a anunţat că nici nu se va consulta cu Israelul în privinţa unei coordonări a politicilor faţă de Siria”.
Acesta este contextul în care au apărut pe reţelele sociale teorii ale conspiraţiei, conform cărora inflexibilitatea lui Erdogan, susţinută de forţa economică remarcabilă a Turciei, care la 14 mai a reuşit inclusiv să-şi achite ultima tranşă de datorie la FMI (412 mil. dolari), punând astfel capăt unei relaţii de 52 de ani cu Fondul, ar trebui contracarată printr-o mişcare de tip “revoluţie portocalie” sau “primăvară arabă”. În presa israeliană au apărut deja comentarii care spun că în ochii tinerilor din Istanbul, Erdogan este un fel de Mubarak al Turciei şi că e prea devreme ca protestele din Istanbul să fie definite drept o “primăvară turcească”, însă ele demonstrează că poporul turc s-a săturat de autoritarismul său.
Medicul Gheorghe Nodiţi, şeful Secţiei de Chirurgie Plastică şi Reparatorie a Spitalului Judeţean din Timişoara, a declarat, sâmbătă, într-o conferinţă de presă, că o echipă de specialişti ai secţiei a realizat, cu sprijinul unui medic din Israel, o operaţie în premieră pentru România, la o pacientă de 29 de ani din Petroşani.
“Este vorba despre o tumoră care s-a dezvoltat la nivelul articulaţiei cotului, care a pornit de la membrana ce întăreşte această articulaţie şi care, la un moment dat, a blocat cotul într-o poziţie de 90 de grade. Iniţial s-a crezut că este un diagnostic benign, dar la Spitalul din Petroşani au făcut o biopsie şi surpriza a apărut în timpul intervenţiei, când şi-au dat seama că, de fapt, este vorba de o tumoră. Recomandarea era să scoatem tumora, dar noi am fost puţin sceptici, pentru că nu puteam să scoatem o tumoră în totalitate şi să avem şi siguranţă.
“În cursul nopţii (de luni spre marţi), o patrulă din cadrul Tzahal a fost ţinta unor tiruri, în apropiere de frontiera siriană, în Platoul Golan. Nu s-au înregistrat răniţi. Vehiculul a fost avariat. Militari din cadrul Tzahal au răspuns deschizând focul şi au atins sursa tirurilor”, se arată în comunicat.
“Tzahal îşi exprimă îngrijorarea cu privire la incidente recente în nordul ţării şi a depus o plângere la forţele ONU staţionate în regiune”, potrivit aceleiaşi surse.
Un incident de acelaşi tip a avut loc în noaptea de duminică spre luni, tiruri provenind de pe teritoriul Siriei atingând un sector din Platoul Golan ocupat de către Israel.
Potrivit presei locale, punctul de impact al tirurilor s-a aflat în apropierea unei patrule militare israeliene.
Potrivit acestei surse, este vorba despre focuri provenind de la arme uşoare, “cel mai probabil gloanţe rătăcite, nu ştim dacă au fost trase în mod intenţionat”.
“Israelul este hotărât să blocheze transferul de armament ultramodern mişcării Hezbollah. Transferul unor astfel de arme organizaţiei şiite libaneze riscă să destabilizeze întreaga regiune”, declară, sub protecţia anonimatului, oficialul guvernamental israelian, informează The New York Times.
“Dacă preşedintele al-Assad va riposta atacând Israelul sau dacă va permite unor grupări aliate să atace Israelul, riscă existenţa propriului regim, pentru că şi Israelul va ataca”, ameninţă oficialul citat.
Ziarul Al-Hayat a relatat miercuri că Iranul l-a convins pe preşedintele Siriei, Bashar al-Assad, să permită mişcării şiite libaneze Hezbollah să deschidă un front împotriva Israelului în zona Înălţimilor Golan. Preşedintele sirian, Bashar al-Assad, şi liderul mişcării Hezbollah, Hassan Nasrallah, avertizau săptămâna trecută că vor redeschide un nou “front de rezistenţă” împotriva Israelului, ca reacţie la raidurile aeriene israeliene şi pe fondul situaţiei conflictuale din Siria.
Bashar al-Assad şi tatăl său, Hafez al-Assad, au păstrat armistiţiul patru decenii în zona Podişului Golan, aflat sub controlul Israelului, în pofida stării de război dintre cele două ţări. Dar, după raidurile aeriene efectuate de Israel în Siria la începutul lunii mai, Bashar al-Assad a ameninţat, potrivit presei libaneze şi israeliene, că va transforma Înălţimile Golan într-un “front de rezistenţă”, sugerând că a ordonat grupărilor subordonate să lanseze atacuri împotriva statului evreu.
Bashar al-Assad şi tatăl său, Hafez al-Assad, au păstrat armistiţiul patru decenii în zona Podişului Golan, aflat sub controlul Israelului, în pofida stării de război dintre cele două ţări.
Dar, după raidurile aeriene efectuate de Israel în Siria săptămâna trecută, Bashar al-Assad a ameninţat, potrivit presei libaneze şi israeliene, că va transforma Înălţimile Golan într-un “front de rezistenţă”, sugerând că a ordonat grupărilor subordonate să lanseze atacuri împotriva statului evreu.
La rândul său, aliatul Damascului, Hassan Nasrallah, liderul mişcării şiite libaneze Hezbollah, a promis că va intensifica atacurile pentru “eliberarea Podişului Golan”. Ca reacţie la raidurile aeriene israeliene, Nasrallah a declarat că Siria va intensifica livrările de armament destinate mişcării Hezbollah, care a fost implicată într-o conflict cu Israelul, câteva săptămâni, în anul 2006.
Discuţiile au început în urmă cu şase luni, iar în prezent are loc o analiză detaliată a Waze, potrivit cotidianului Calcalist, preluat de Reuters.
Waze foloseşte semnale transmise de smartphone-urile membrilor pentru a genera hărţi şi date despre tafic, pe care le pune la dispoziţia altor utilizatori. Serviciile companiei asigură astfel date în timp real privind traficul.
Reprezentanţi ai Waze au refuzat să comenteze asupra informaţiei.
Waze şi Facebook au încheiat un parteneriat în octombrie 2012, când compania israeliană a lansat o variantă îmbunătăţită care permite utlizatorilor să furnizeze informaţii despre traseul lor prietenilor de pe Facebook.
