BusinessMagazin

Tag: firme

  • Sfatul de business al săptămânii de la George Horoi, preşedinte Agricola Bacău: “Orice problemă are o soluţie”

    Grupul de firme pe care îl conduce Horoi a avut în primele şase luni ale acestui an o cifră de afaceri de circa 345 milioane de lei, în creştere cu 12,7% faţă de perioada similară a anului trecut. Agricola Internaţional SA, cea mai importantă companie a grupului, în care sunt integrate lanţul de producţie a cărnii de pasăre şi operatorul logistic, a înregistrat în primele şase luni o cifră de afaceri mai mare cu 17,6% faţă de cea realizată în perioada similară a anului trecut, ajungând la 201,8 milioane de lei.

    Grigore Horoi şi-a început cariera în cadrul grupului de firme Agricola în urmă cu 25 de ani şi a urcat pas cu pas în ierarhie până în 2009, când a preluat frâiele conducerii pentru întregul grup. Absolvent de studii economice, până în 1991 a lucrat la o fermă, iar fostul director al Agricola, Petru Plăcintă, zootehnist care a condus combinatul avicol din Bacău vreme de trei decenii, l-a numit economist-şef al complexului de găini ouătoare. Grigore Horoi este, de altfel, şi unul dintre cei trei acţionari români care deţin pachetul majoritar de acţiuni ale companiei, a cărei istorie începe în urmă cu aproape 60 de ani.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Cel mai dificil moment a fost criza din 1997. Atunci, subvenţia pe produs, de 30%, a dispărut, iar dobânzile au crescut la peste 150%. Inflaţia la acel moment a ajuns la circa 80%, TVA a crescut de la 9% la 18%.

    Momentul a fost depăşit cu încredere şi determinare şi cu sprijinul partenerilor: bănci, furnizori, acţionari, angajaţi şamd. Agricola a avut şi are între valorile sale asumate reputaţia – bună, care dă încredere partenerilor săi.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Că orice problemă are o soluţie.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Greşeala care nu se repetă. În general, sunt greu de iertat greşelile provocate de lipsa implicării şi de superficialitate.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Îmi place să construiesc echipe şi să le mobilizez pentru a pune în valoare resursele. Cred că mi-ar plăcea jobul de antrenor.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Am o mare admiraţie pentru medicii chirurgi, dar nu cred că aş putea să profesez. Nu cred că aş putea să fac meseria de profesor – nu-mi place să repet aceleaşi… vorbe.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Fie că aleg poziţia de angajat, fie pe cea de antreprenor, să se orienteze spre lucrurile pe care le-ar face cu plăcere. Încrederea, perseverenţa şi etica profesională sunt elemente care îi pot ajuta în drumul spre succes.

    Preferinţe

    CUVÂNT:
    Armonie. Nu-l folosesc, dar am auzit că are legătură cu atitudinea mea.

    CARTE:
    Citesc destul de mult, dar cartea „Doctrina Şocului. Naşterea capitalismului dezastrelor“ de Naomi Klein îmi revine periodic în minte.

    PERSONALITATE:
    Nu am o persoană la care să mă raportez. În general sunt plin de admiraţie faţă de oamenii care au reuşit având mintea deschisă, creativă, foarte perseverenţi şi serioşi în relaţia cu partenerii.

  • Cursuri de împăiere a animalelor pentru angajaţi

    Multe companii le oferă angajaţilor tot felul de cursuri care să-i ajute în carieră sau doar să-i relaxeze, iar printre acestea se pot strecura şi unele mai puţin obişnuite cum ar fi unul de împăiere a animalelor.

    Un astfel de curs este ţinut de taxidermista Mickey Alice Kwapis, care se deplasează la sediul firmelor sau chiar acasă la solicitanţi pentru a le arăta cum să jupoaie, cureţe şi împăieze un animal, de regulă iepuri sau păsări.

    Elevii învaţă să redea frumuseţea naturală a unui animal pornind de la o grămăjoară de blană sau pene, susţine taxidermista, şi pot păstra ”creaţia„, care este, de regulă, gata de expus după două săptămâni.

  • Antreprenorii debutanţi au înfiinţat peste 32.000 de SRL-D până la finele lunii iulie. Cele mai multe firme s-au înregistrat în Bucureşti

    Soldul firmelor de tip SRL-Debutant, tip de afacere lansată pe piaţa locală în 2011 ca urmare a unui program naţional de finanţare a start-up-urilor, a ajuns în luna iulie a acestui an la 32.550 entităţi, cu peste 838 mai mult faţă de luna precedentă, arată datele de la Registrul Comerţului.

    Din total, cele mai multe firme debutante s-au înregistrat în Bucureşti (4.424 societăţi), Capitala fiind urmată de Cluj (3.810 societăţi) şi de Timiş cu 2.017 societăţi.

    Pe ultimele locuri se situează Covasna (119 societăţi), Călăraşi (131 societăţi) şi Caraş-Severin (164 societăţi), conform datelor de la Registrul Comerţului.

  • Companiile trebuie să se adapteze la noua generaţie sau invers?

    Mihai Băjan, de la Stein & Partners, una dintre cele mai cunoscute companii de executive search, spune că noua generaţie consideră că „totul li se cuvine“ şi de aici încep discuţiile. Se plictisesc foarte repede, schimbă joburile des, întârzie la întâlniri, vor un program flexibil de muncă, sau, mai mult decât atât, vor să-şi facă singuri programul, sunt mai sensibili, adică şefii nu le pot spune: „Fă aşa, că aşa trebuie“ sau vor să fie promovaţi repede.

    La polul opus, dacă ar fi să luăm lucrurile pozitive ale noii generaţii, sunt mai adaptabili, sunt deschişi să încerce lucruri noi (generaţiile anterioare au o rezistenţă mai mare la schimbare), au crescut cu tableta şi telefonul de gât, ceea ce îi face să adopte imediat orice schimbare de tehnologie, adaugă Mihai Băjan.

    Noua generaţie a intrat şi intră pe piaţa forţei de muncă. Întrebarea este: ce fac companiile, se adaptează la programul noii generaţii sau invers? Firmele care au proiecte de investiţii sunt obligate să intre în piaţă şi să recruteze ceea ce găsesc, mai ales dacă au nevoie de sute sau mii de oameni. Directorii de HR mai vechi îşi pun mâinile în cap: cum se pot prezenta în faţa managerilor din companie sau în faţa CEO-ului cu angajaţi care întârzie, care îşi fac singuri programul, care cer majorări de salariu peste noapte şi care vor să fie promovaţi „ieri“?

    Multinaţionalele de pe piaţa românească, cu experienţă mai mare şi care sunt pregătite pentru schimbările sociale şi de comportament, s-au adaptat mult mai repede noilor cerinţe ale generaţiei Y: au inventat denumiri de poziţii, astfel încât să dea iluzia unei promovări (în multinaţionale, de cele mai multe ori, promovările sunt laterale, adică nu sunt deloc, în realitate), schimbă mediul de lucru, introduc culoare şi open space (pentru a da iluzia că biroul şefilor este deschis tot timpul pentru orice fel de problemă), fac programul flexibil, dar te monitorizează când intri şi ieşi şi cât timp eşti prezent, te obligă să termini ce ai de făcut până la ora 18:00 sau 19:00. Mai mult decât atât, abonamentele la sală, la teatru, la centrele medicale sunt un must şi nu costă prea mult dacă reprezintă un criteriu pentru un salariat în alegerea unei companii.

    Firmele româneşti au rămas mult în urmă în ceea ce priveşte noile tendinţe pe piaţa resurselor umane. Antreprenorii, proprietarii şi directorii fac comparaţie cu anii ’90, când pentru un tânăr a găsi un job era o mare realizare, indiferent care era postul. Primii antreprenori au fost ei, directorii de HR, şi bineînţeles primii angajaţi erau cei din familie şi prietenii. Foarte mulţi au dus această organigramă mai mult de un deceniu fără a se adapta la schimbările din piaţă. Banii pentru politica de HR erau şi sunt tăiaţi primii când se punea problema reducerii de costuri. Organigramele au rămas inflexibile în ceea ce priveşte adaptarea la cerinţele de promovare rapidă a noii generaţii. Nu au avut inteligenţa să facă o organigramă orizontală, ca multinaţionalele, pentru a da unui angajat iluzia că a fost promovat pentru realizările aduse, astfel încât să îl ţină în companie. Proprietarii nu au investit în promovarea brandului de companie pentru a câştiga teren în mintea noii generaţii, considerând acest lucru inutil. Acum, aceste companii se confruntă cu o lipsă de angajaţi talentaţi şi determinaţi, care au fost „furaţi“ de multinaţionale, care au investit în imaginea lor şi în ceea ce oferă celor care aleg să lucreze pentru ele.

    Conform unor studii, companiile româneşti oferă de multe ori un salariu mai mare decât multinaţionalele, dar nu reuşesc să atragă cei mai buni oameni din cauza imaginii, din cauza sediilor cenuşii şi compartimentate, ca în anii ’90.

    Mai inteligente, multinaţionalele au majorat salariile de intrare, pentru a se diferenţia de companiile româneşti, care oferă salarii mai bune la nivel de middle management sau chiar de top, dar salariul de intrare constituie, în acest moment, un reper extrem de important pentru noua generaţie, cu toate că încă nu produc de aceşti bani.

    Fără să modifice foarte mult în realitate organigramele, dar cu o adaptare la noua generaţie din punctul de vedere al formei de prezentare, al pachetelor de beneficii oferite, multinaţionalele au câştig de cauză în atragerea unor angajaţi mai buni în faţa firmelor româneşti.

    Dincolo de faptul că, pe măsură ce pieţele se consolidează, firmele româneşti pierd cotă de piaţă, acum antreprenorii pierd bătălia şi în atragerea talentelor umane, deşi, de multe ori, oferă mai multe beneficii, mai multe proiecte antreprenoriale, mai multe rezultate palpabile sau mai multe satisfacţii profesionale.

  • Cum reuşeşte un oraş din România să concureze cu destinaţii de vacanţă ca Barcelona sau Viena

    Cu 194 de milioane de euro finanţări nerambursabile, Oradea se plasează în fruntea listei în topul oraşelor care au atras fonduri europene anul trecut. Mai mult, de-a lungul ultimilor cinci ani zeci de investiţii au bombardat oraşul. Trei parcuri industriale cu investiţii de 200 de milioane de euro au creat mii de noi locuri de muncă în IT, automotive, farma, industrie. Peste 60 de companii sunt găzduite în cele două parcuri industriale, iar managerii de la stat au mizat pe strategia facilităţilor fiscale şi a colaborării strânse cu investitorii, deopotrivă străini şi locali. Zeci de milioane de euro au fost investiţi şi în turism, iar oraşul mizează pe o creştere de peste 10% a numărului de turişti anul acesta. Treaba managerilor, de la stat şi de la privat, nu este nici pe departe terminată, iar dezvoltarea accelerată a oraşului nu are doar plusuri, ci şi minusuri care trebuie gestionate.

    Mai multe deplasări la Oradea, în mai puţin de doi ani, mi-au dat ocazia să observ că în oraş se construieşte, se cheltuiesc mulţi bani pe investiţii, iar pe străzi sunt turişti care discută în limbi străine. Intrigat, am început să caut informaţii şi am aflat câteva lucruri surprinzătoare. De pildă că una dintre cele mai noi „vedete“ din oraş, un aquaparc, deţine recordul, în România, ca valoare a investiţiei în domeniu (20 de milioane de euro), că oraşul are trei parcuri industriale care au atras investiţii de 200 de milioane de euro în ultimii cinci ani şi 5.000 de oameni lucrează în cele trei zone. Iar planurile autorităţilor şi ale companiilor deopotrivă sunt la fel de mari.

    Oradea, un oraş a cărui istorie începe acum mai bine de 900 de ani, pare să-şi reia rolul de „poartă către vestul Europei“. Motorul economiei bihorene, capitala Art Nouveau sau oraşul cu cei mai mulţi bani europeni atraşi – toate aceste afirmaţii caracterizează oraşul situat la câteva minute de graniţa cu Ungaria. Încă din 2011, pe vremea când cele mai multe companii marşau pe tactica mai sigură a expectativei, la Oradea lucrurile au stat tocmai pe dos, iar oraşul a atras zeci de noi investiţii.

    Primăria Oradea a obţinut anul trecut finanţări nerambursabile de 194 milioane de lei, adică aproape 24% din veniturile totale de 805 milioane lei; din punctul de vedere al fondurilor europene, dacă media naţională de absorbţie este de 74%, Oradea a reuşit să atragă 95% din fondurile disponibile, ocupând astfel un loc fruntaş în acest clasament al eficienţei.

    La nivel de judeţe, administraţiile locale care au încasat cele mai mari sume de la UE sunt Bihor (362 milioane lei), Hunedoara (279 milioane lei), Prahova (278 milioane lei), Dolj (258 milioane lei) şi Constanţa (255 milioane lei). Neamţ (46 milioane lei), Bucureşti (32 milioane lei) şi Ialomiţa (27 milioane lei) sunt judeţele care au atras cele mai mici sume de la Uniunea Europeană. La nivel de primării ale reşedinţelor de judeţ, cele mai mari sume s-au încasat în Oradea, Ploieşti şi Iaşi.

    Devine astfel cât se poate de clar că o discuţie despre evoluţia economică a judeţului Bihor este, în mare măsură, o discuţie despre modul în care a evoluat Oradea. „În mod evident, Oradea este motorul economiei judeţului Bihor. Peste 60% din economia judeţului se reflectă aici, iar businessul local este cel mai bine evidenţiat tot în Oradea“, spune Radu Silaghi, director executiv al Asociaţiei Firmelor Bihorene (AFB). „În ultimii 5-7 ani, dacă e să vorbim de un termen mediu, evoluţia mediului de afaceri a fost pozitivă din mai multe perspective: în primul rând atragerea investitorilor străini, care au venit în număr destul de mare datorită parcurilor industriale. Avem primul parc care se află la ieşirea din ţară şi a atras investiţii masive din zona externă, şi mai avem alte două parcuri care încep să se dezvolte. Economia locală a fost vitregită la un moment dat; prin investiţiile masive din străinătate au fost puse deoparte investiţiile româneşti, la fel şi micii industriaşi. Cele două parcuri mai noi au dat practic posibilitatea şi firmelor locale, afacerilor mici, să se relocheze din centrul oraşului sau din judeţ, revitalizând practic economia locală.“

    Parcurile industriale din Oradea, despre care vorbeşte Radu Silaghi, au generat investiţii private (atât străine, cât şi ale unor companii locale) de 200 de milioane de euro în ultimii cinci ani; din acestea, investiţii de peste 100 de milioane de euro au fost deja finalizate. Parcul industrial Eurobusiness I, primul construit în Oradea, reprezintă o zonă delimitată, în care se desfăşoară activităţi economice, de cercetare, producţie industrială şi servicii. Se desfăşoară pe o suprafaţă de 121 de hectare, terenul fiind proprietatea municipiului Oradea. Acesta este poziţionat strategic în apropierea graniţei de la Borş şi are un front stradal, pe drumul european 60, de 1,2 kilometri. Euro Business Parc Oradea este administrat de Eurobusiness Parc SRL, societate deţinută în procent de 100% de municipiul Oradea.

    Primăria din Oradea deţine şi parcul Eurobusiness II, a cărui suprafaţă este de 23,8 hectare. Dat fiind interesul tot mai mare al companiilor pentru aceste spaţii, consilierii locali au aprobat în 2015 înfiinţarea Parcului Industrial Eurobusiness III şi acordarea de facilităţi fiscale mai multor firme. Parcurile industriale ale Oradei, întinse pe 220 de hectare, sunt o investiţie profitabilă pentru autorităţi; peste 3.000 de oameni lucrează în aceste zone, iar numărul angajaţilor ar putea trece de 6.500 până la sfârşitul anului 2020. Aflându-se la doar 4 kilometri de graniţa cu Ungaria, parcurile industriale au legături directe la importante rute comerciale.

  • Hackerii au reuşit să fure peste 60 de milioane de dolari de la un exchange din Hong Kong

    BitFinex, una dintre cele mai mari firme de exchange de bitcoin, a oprit toate tranzacţiile marţi după ce s-a sesizat o breşă de securitate. Site-ul a fost atacat de hackeri, iar aceştia au reuşit să fure 119,765 de bitcoini, adică peste 65 de milioane de dolari.

    Preţul monezii a scăzut cu 20% după ce s-a aflat de acest incident de la 607 dolari până la 480 de dolari.

    Încă nu se ştie natura breşei de securitate sau cine este responsabil pentru acest atac. Este al doilea cel mai mare atac de acest gen, după ce în 2014 o grupare de hackeri a atacat MtGox, cel mai mare exchange de bitcoin din lume, şi au reuşit să fure bitcoini în valoare de 460 de milioane de dolari. 

  • Acest oraş din România a reuşit să obţină sute de milioane de euro din fonduri europene. Care este secretul succesului?

    Cu 194 de milioane de euro finanţări nerambursabile, Oradea se plasează în fruntea listei în topul oraşelor care au atras fonduri europene anul trecut. Mai mult, de-a lungul ultimilor cinci ani zeci de investiţii au bombardat oraşul. Trei parcuri industriale cu investiţii de 200 de milioane de euro au creat mii de noi locuri de muncă în IT, automotive, farma, industrie. Peste 60 de companii sunt găzduite în cele două parcuri industriale, iar managerii de la stat au mizat pe strategia facilităţilor fiscale şi a colaborării strânse cu investitorii, deopotrivă străini şi locali. Zeci de milioane de euro au fost investiţi şi în turism, iar oraşul mizează pe o creştere de peste 10% a numărului de turişti anul acesta. Treaba managerilor, de la stat şi de la privat, nu este nici pe departe terminată, iar dezvoltarea accelerată a oraşului nu are doar plusuri, ci şi minusuri care trebuie gestionate.

    Mai multe deplasări la Oradea, în mai puţin de doi ani, mi-au dat ocazia să observ că în oraş se construieşte, se cheltuiesc mulţi bani pe investiţii, iar pe străzi sunt turişti care discută în limbi străine. Intrigat, am început să caut informaţii şi am aflat câteva lucruri surprinzătoare. De pildă că una dintre cele mai noi „vedete“ din oraş, un aquaparc, deţine recordul, în România, ca valoare a investiţiei în domeniu (20 de milioane de euro), că oraşul are trei parcuri industriale care au atras investiţii de 200 de milioane de euro în ultimii cinci ani şi 5.000 de oameni lucrează în cele trei zone. Iar planurile autorităţilor şi ale companiilor deopotrivă sunt la fel de mari. Oradea, un oraş a cărui istorie începe acum mai bine de 900 de ani, pare să-şi reia rolul de „poartă către vestul Europei“. Motorul economiei bihorene, capitala Art Nouveau sau oraşul cu cei mai mulţi bani europeni atraşi – toate aceste afirmaţii caracterizează oraşul situat la câteva minute de graniţa cu Ungaria. Încă din 2011, pe vremea când cele mai multe companii marşau pe tactica mai sigură a expectativei, la Oradea lucrurile au stat tocmai pe dos, iar oraşul a atras zeci de noi investiţii.

    Primăria Oradea a obţinut anul trecut finanţări nerambursabile de 194 milioane de lei, adică aproape 24% din veniturile totale de 805 milioane lei; din punctul de vedere al fondurilor europene, dacă media naţională de absorbţie este de 74%, Oradea a reuşit să atragă 95% din fondurile disponibile, ocupând astfel un loc fruntaş în acest clasament al eficienţei.

    La nivel de judeţe, administraţiile locale care au încasat cele mai mari sume de la UE sunt Bihor (362 milioane lei), Hunedoara (279 milioane lei), Prahova (278 milioane lei), Dolj (258 milioane lei) şi Constanţa (255 milioane lei). Neamţ (46 milioane lei), Bucureşti (32 milioane lei) şi Ialomiţa (27 milioane lei) sunt judeţele care au atras cele mai mici sume de la Uniunea Europeană. La nivel de primării ale reşedinţelor de judeţ, cele mai mari sume s-au încasat în Oradea, Ploieşti şi Iaşi.

    Devine astfel cât se poate de clar că o discuţie despre evoluţia economică a judeţului Bihor este, în mare măsură, o discuţie despre modul în care a evoluat Oradea. „În mod evident, Oradea este motorul economiei judeţului Bihor. Peste 60% din economia judeţului se reflectă aici, iar businessul local este cel mai bine evidenţiat tot în Oradea“, spune Radu Silaghi, director executiv al Asociaţiei Firmelor Bihorene (AFB). „În ultimii 5-7 ani, dacă e să vorbim de un termen mediu, evoluţia mediului de afaceri a fost pozitivă din mai multe perspective: în primul rând atragerea investitorilor străini, care au venit în număr destul de mare datorită parcurilor industriale. Avem primul parc care se află la ieşirea din ţară şi a atras investiţii masive din zona externă, şi mai avem alte două parcuri care încep să se dezvolte. Economia locală a fost vitregită la un moment dat; prin investiţiile masive din străinătate au fost puse deoparte investiţiile româneşti, la fel şi micii industriaşi. Cele două parcuri mai noi au dat practic posibilitatea şi firmelor locale, afacerilor mici, să se relocheze din centrul oraşului sau din judeţ, revitalizând practic economia locală.“

    Parcurile industriale din Oradea, despre care vorbeşte Radu Silaghi, au generat investiţii private (atât străine, cât şi ale unor companii locale) de 200 de milioane de euro în ultimii cinci ani; din acestea, investiţii de peste 100 de milioane de euro au fost deja finalizate. Parcul industrial Eurobusiness I, primul construit în Oradea, reprezintă o zonă delimitată, în care se desfăşoară activităţi economice, de cercetare, producţie industrială şi servicii. Se desfăşoară pe o suprafaţă de 121 de hectare, terenul fiind proprietatea municipiului Oradea. Acesta este poziţionat strategic în apropierea graniţei de la Borş şi are un front stradal, pe drumul european 60, de 1,2 kilometri. Euro Business Parc Oradea este administrat de Eurobusiness Parc SRL, societate deţinută în procent de 100% de municipiul Oradea.

    Primăria din Oradea deţine şi parcul Eurobusiness II, a cărui suprafaţă este de 23,8 hectare. Dat fiind interesul tot mai mare al companiilor pentru aceste spaţii, consilierii locali au aprobat în 2015 înfiinţarea Parcului Industrial Eurobusiness III şi acordarea de facilităţi fiscale mai multor firme. Parcurile industriale ale Oradei, întinse pe 220 de hectare, sunt o investiţie profitabilă pentru autorităţi; peste 3.000 de oameni lucrează în aceste zone, iar numărul angajaţilor ar putea trece de 6.500 până la sfârşitul anului 2020. Aflându-se la doar 4 kilometri de graniţa cu Ungaria, parcurile industriale au legături directe la importante rute comerciale.

  • ANALIZĂ: Lista neagră a achiziţiilor publice din România, utilă şi dorită, dar inexistentă

     În actualul exerciţiu financiar european autorităţile publice, contractante de fonduri structurale şi nu numai, vor folosi aceleaşi practici vechi de verificare a aplicanţilor care vor câştiga procedurile de achiziţii publice, ceea ce va duce, în opinia specialiştilor în achiziţii publice, probabil, la noi cazuri de corupţie şi fraudă.

    Din motive încă necunoscute, instituţiile publice din România nu vor folosi, în perioada imediat următoare, cel mai eficient instrument recunoscut în combaterea şi prevenirea fraudării banilor publici: lista neagră a achizitorilor, aşa numitul ”blacklist”, un document stipulat în actele normative adoptate de România şi care ar trebui să conţină numele firmelor care au făcut probleme de-a lungul timpului.

    Nu sunt puse în discuţie cazurile penale, în care s-au pronunţat instanţele, cazuri la care au acces toţi factorii de decizie şi pe care chiar ghidurile de finanţare le exclud dacă s-au soldat cu o condamnare, ci vorbim despre probleme ca deturnarea de fonduri, nerespectarea termenelor din contractele încheiate cu autorităţile, tergiversarea lucrărilor sau căpuşarea banilor bugetaţi către firme recunoscute neoficial ca făcând parte dintr-un consorţiu abonat la fondurile publice.

    Se întâmplă acest fenomen în contextul în care noul cadru legislativ european a inclus directive care garantează că toţi actorii economici din UE au acces efectiv şi nediscriminatoriu la piaţă şi are ca “obiectiv principal simplificarea şi flexibilizarea normelor şi procedurilor existente, pentru a creşte eficienţa procesului de achiziţii publice”, potrivit Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice (ANAP).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Anunţ oficial de la ANAF. Firmele sunt chemate la raport

     Agenţii economici care intră în sistemul de raportare contabilă de la 30 iunie îşi pot modifica situaţiile financiare până la 16 august, amenzile în cazul celor ce nu se înscriu în acest termen ajungând la 4.500 lei.

    Sistemul de raportare contabilă la 30 iunie a.c. a operatorilor economici se aplică companiilor care în exerciţiul financiar precedent au înregistrat o cifră de afaceri mai mare de 220.000 lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât valorează Brexitul în România? Unde şi cât investesc britanicii în ţara noastră

    Un eventual Brexit al oamenilor de afaceri britanici din România ar însemna evaporarea a aproximativ 2,6 miliarde de euro din economie, arată un studiu efectuat de analiştii de la KeysFin, pe baza datelor companiilor cu acţionar majoritar din Regat.

    De la construcţii şi imobiliare la industria berii, domeniul farmaceutic, IT, tutun sau comerţ, britanicii sunt prezenţi în aproape toate segmentele economiei româneşti, astfel că efectele unei ieşiri din piaţă a firmelor cu capital majoritar din UK ar fi semnificative, în ciuda asigurărilor optimiste date de autorităţi.

    Britanicii fac cele mai mari afaceri în România în sectorul farmaceutic, de peste 2 miliarde lei, urmate de piaţa berii, cu 1,41 miliarde lei şi fabricarea articolelor din fire metalice (lanţuri şi arcuri metalice) – 963 milioane lei.

    Potrivit datelor KeysFin, afacerile celor 1098 de firme cu acţionariat majoritar britanic din România au crescut în ultimii ani în mod susţinut, de la 10,7 miliarde de lei în 2010, la 10,9 miliarde în 2011, 11,3 miliarde în 2013 şi au depăşit 11,89 miliarde lei în 2014. Singurul an în care trendul a fost descendent a fost punctul de maxim al crizei, din 2011, când business-ul cu pedigree englez a atins 10,39 miliarde lei.

    Cei mai importanţi investitori britanici în economia românească sunt, potrivit datelor statistice de la Registrul Comerţului şi Ministerul de Finanţe, cei de la SABMiller, care controlează Ursus Breweries SA, care au realizat în 2014, în industria berii, o cifră de afaceri de 1,41 miliarde de lei. Urmaţi de Sews Romania SRL, cu 963,6 milioane de lei, Europharm Holding SA, cu 870, 9 milioane lei, Bricostore Romania SA cu 572,4 milioane lei şi Glaxosmithkline SRL, cu 514,7 milioane lei.

    “La prima vedere, judecând teoretic, închiderea acestor firme ar evapora din piaţă 2,6 miliarde de euro, însă trebuie luate în calcul efectele pe orizontală, pe lanţurile de furnizori, clienţi etc. Practica economică arată că retragerea unei firme importante în piaţă duce, dincolo de la evaporarea ofertei, la blocaje financiare, pierderi de locuri de muncă, venituri în scădere din taxe şi impozite etc., astfel că eventualele consecinţe trebuie multiplicate cu un ordin de mărime superior”, spun analişti de la Keysfin.

    “Britanicii se află printre investitorii străini cei mai bine ancoraţi în realităţile din România. Sunt implicaţi în mod direct în business-uri cu potenţial, iar perspectivele investiţionale, până să vină Brexitul, erau dintre cele mai pozitive. Nu credem că, în viitor, trendul se va schimba. În cel mai rău caz, o parte din firme vor trece pe offshore-uri, pentru a evita o posibilă taxare suplimentară celei practicată în prezent”, potrivit Keysfin.