Tag: restaurante

  • Cine sunt cei mai noi chiriaşi din mall-ul Plaza România

    “Aceste noi deschideri fac parte din strategia de repoziţionare a Plaza România din perspectiva mixului de chiriaşi, la care contribuie şi cele mai recente inaugurări de magazine, English Home, Penti şi primul magazine Marks&Spencer cu secţiune food din România”, potrivit reprezentanţilor Plaza România.

     Vedeţi continuarea AICI

  • Cine sunt cei mai noi chiriaşi din mall-ul Plaza România

    “Aceste noi deschideri fac parte din strategia de repoziţionare a Plaza România din perspectiva mixului de chiriaşi, la care contribuie şi cele mai recente inaugurări de magazine, English Home, Penti şi primul magazine Marks&Spencer cu secţiune food din România”, potrivit reprezentanţilor Plaza România.

     Vedeţi continuarea AICI

  • ​A închis un restaurant cu tradiţie pe piaţa locală şi a lansat un nou concept care, în doi ani, va concura McDonald’s

    Cea mai dificilă decizie pe care am luat-o până acum pe plan profesional a fost închiderea Osho Fish”, spune Georgios Malideros, tânărul grec în vârstă de 28 de ani care conduce afacerile steak house-ului Osho şi lanţul de restaurante Oro Toro by Osho, ce au înregistrat venituri de 2,5 milioane de euro în 2014. L-am întâlnit pe Malideros în primăvara anului trecut, cu ocazia relansării restaurantului cu specific mediteraneean Osho Fish sub numele Retsina şi când ideea dezvoltării Oro Toro nu se concretizase încă. Discutam atunci despre restaurantul cu specific pescăresc-mediteranean al cărui nume era inspirat de un vin alb grecesc şi care a fost obiectul unei investiţii de aproximativ 180.000 de euro. „Am considerat că afacerile Osho Steak le umbreau pe cele ale Osho Fish, astfel că am decis să creăm un restaurant care să îşi construiască propria reputaţie”, spunea atunci antreprenorul.

    Familia Malideros, care a construit în ultimele două decenii mai multe businessuri în România (printre care lanţul de supermarketuri Mega Image vândut către belgienii de la Delhaize şi producătorul de lactate Brenac, aflat în faliment), a achiziţionat la sfârşitul anului 2013 afacerile Osho, construite de antreprenorul Florin Rădulescu, iar Georgios Malideros a devenit responsabil de dezvoltarea acestora. El s-a mutat în 2013 în România pentru a se ocupa împreună cu tatăl său de afacerile imobiliare ale Dolphin Invest, după ce, anterior, a fost auditor în Grecia şi a lucrat în construcţii, tot într-o companie a familiei. Tânărul a studiat la Atena administrarea afacerilor şi a obţinut şi un MBA în finanţe şi contabilitate la Londra.

    Dacă la vremea primului interviu acordat Business Magazin Malideros considera că va reuşi să  construiască de la zero brandul de restaurant mediteranean, pe seama preocupării din ce în ce mai mari a consumatorilor locali pentru mâncarea sănătoasă, familia Malideros a decis schimbarea strategiei după mai puţin de jumătate de an de activitate. Unul dintre motivele subdezvoltării pieţei restaurantelor mediteraneene era, din punctul de vedere al lui Malideros, dificultatea de a obţine peşte proaspăt tot timpul: „Este posibil, dar este foarte scump”, spunea atunci tănârul. În doar un an, a decis schimbarea completă a strategiei de dezvoltare.

    Cea mai bună decizie s-a dovedit a fi consolidarea poziţiei Osho Steak pe piaţa românească de profil, un argument în acest sens fiind şi faptul că restaurantul, prezent pe piaţă de circa patru ani,  şi-a câştigat renumele de primul steak house dotat cu o măcelărie proprie şi cu o clientelă fidelă. Timp de un an şi jumătate, Osho a fost singurul restaurant care a funcţionat astfel, iar ulterior pe piaţă au apărut şi restaurante precum steak house-ul hotelului J.W. Marriott, Vacamuu sau Red Angus. În martie 2014, familia Malideros anunţa deschiderea Retsina, iar în august 2014 proprietarii au închis restaurantul şi au folosit spaţiul acestuia în extinderea capacităţii localului Osho Steak cu până la 247 de locuri, dintre care 120 pe terasă. Extinderea a fost obiectul unei investiţii de circa 100.000 de euro, iar rezultatele s-au reflectat în numărul de clienţi zilnici, de circa 300 de persoane. „Aproximativ 60% dintre clienţii Osho sunt străini, venind din segmentul business, sectorul corporate, dat fiind faptul că sunt foarte multe clădiri de birouri aici. În mod normal, au peste 35 de ani, veniturile sunt peste medie şi au capacitatea de a cheltui 150-200 de lei sau pentru un prânz”, descrie Malideros clientul ţintă al Osho.

    O parte din succesul restaurantului se datorează, potrivit reprezentanţilor companiei, şi constanţei echipei. În cadrul măcelăriei proprii lucrează trei fraţi măcelari, iar preparatele sunt ale chef-ului Iosif Ştefănescu, prezent la Osho încă din perioada managementului anterior. La acestea se adaugă şi un motor de marketing în care, spre exemplu, clienţii companii primesc oferte speciale pentru evenimentele organizate de firmă. În ce priveşte materia primă, principalul furnizor este din Polonia, dat fiind faptul că grecii nu au găsit încă furnizorii de pe piaţa locală care să asigure constant volumul de care are nevoie funcţionarea restaurantelor din portofoliu, care s-a triplat în ultimul an şi va continua să crească.

    Cu un bon mediu de 180 de lei, restaurantul Osho este recunoscut de clientela exclusivistă a Capitalei, iar, la ideea chef-ului restaurantului, grecii au luat decizia de a mări clientela ţintă printr-un nou tip de restaurant. Au decis astfel extinderea în zona mass market cu Oro Toro. Gândit în baza unui concept diferit, cu un meniu în care se regăsesc atât fripturi în stil steak house, cât şi burgeri, cu un bon mediu de 25 de lei, Oro Toro este obiectul unui plan de extindere agresiv, ce a început în noiembrie 2014. Oro Toro by Osho este prezent în Centrul Vechi, în AFI Palace Cotroceni, în Promenada Mall, dar şi cu două unităţi recent inaugurate în Mega Mall şi Băneasa Shopping City.

    Investiţia în restaurantul Oro Toro din Centrul Vechi se ridică la 300.000 de euro, acesta având un specific diferit faţă de celelalte locaţii, fiind dotat şi cu o scenă, destinată spectacolelor de muzică live. Unităţile Oro Toro Fast Food din centrele comerciale sunt construite în baza conceptului food court, iar investiţia în fiecare dintre acestea se ridică la 150.000 de euro. În prezent, Oro Toro are circa 2.500 de clienţi/zi, cele patru unităţi din malluri generează venituri cumulate de 1 milion de lei, iar ţinta de vânzare pentru următorii doi ani este de 250.000 lei/zi/unitate. Planul de extindere vizează ca, până la sfârşitul anului, brandul să fie prezent cu alte două noi unităţi, ce vor necesita investiţii de aproximativ 150.000-200.000 de euro per unitate. Dacă în primă fază toate restaurantele vor activa sub operarea directă a familiei Malideros, iar extinderea reţelei va ţinti, după Bucureşti, şi următoarele oraşe principale din ţară, în 2016 familia ia în considerare şi dezvoltarea în regim de franciză. Primele oraşe vizate sunt Cluj-Napoca, Iaşi, Constanţa şi, potrivit reprezentanţilor companiei, în următorii doi ani principalul competitor al lanţului de restaurante va fi McDonald’s, din punctul de vedere al volumelor de vânzare.


    CONTEXT.
    Piaţa restaurantelor pescăreşti de lux este slab dezvoltată în România, unul dintre motive fiind dificultatea de obţinere a ingredientelor la un preţ competitiv. Pe de altă parte, restaurantele cu specific de steak house, popular în ţările vestice, au prins amploare pe piaţa Capitalei, pe aceasta activând mai mulţi jucători.

     

    DECIZII.
    Renunţarea, la după doar câteva luni de funcţionare, la restaurantul cu specific mediteranean Osho Fish; Osho Fish a fost rebranduit în Retsina, care ulterior a fost închis;  extinderea steak house-ului Osho în spaţiul unde se afla Osho Fish; intrarea în zona de mass market cu lanţul de restaurante Oro Toro.

     

    CONSECINŢE.
    Afacerile din zona restaurantelor ale familiei Malideros au crescut cu 20% în primul an de funcţionare, crescând de la o cifră de afaceri de 2,3 milioane de euro, la venituri de 2,5 milioane de euro. Compania şi-a consolidat baza de clienţi a Osho Steak, a deschis cinci restaurante Oro Toro şi continuă planul agresiv de extindere pe acest segment, estimând afaceri de 5 milioane de euro până la finalul anului pentru cele două branduri.

     

  • Dezvăluirea unui fost angajat: de ce îşi „permite” IKEA să vă vândă hot-dog la 1 leu şi meniuri cu chifteluţe la 10 lei?

    Chifteluţe suedeze, somon afumat, celebra prăjitură cu migdale şi caramel şi hot-dog pentru care nu scoţi din buzunar mai mult de un leu. Toate acestea se găsesc în restaurantele IKEA, acolo unde, de cele mai multe ori, se formează cozi lungi. Nici nu-i de mirare, având în vedere preţurile accesibile.

    Care este motivul, însă, pentru care retailerul de mobilă îşi „permite” să coboare preţurile alimentelor atât de mult?

    DEZVĂLUIREA UNUI FOST ANGAJAT: DE CE CREDEŢI CĂ IKEA „VĂ DĂ” HOT-DOG-UL LA 1 LEU? !

  • Cum arată cel mai bun restaurant din lume – GALERIE FOTO

    „El celler de can roca” este cel mai bun restaurant din lume, conform topului anual al celor mai bune 50 de destinaţii gastronomice. Topul, întocmit de publicaţia britanică Restaurant Magazine, a ajuns la ediţia cu numărul 13 şi pare că suferă din cauza numărului ghinionist, pentru că au apărut şi o serie de controverse legate de listă şi de jurizare. Ba a apărut chiar şi mişcarea Occupy 50 best.

    În top 10 se află restaurante din Spania, Italia, Danemarca, Statele Unite, Londra, Japonia, Brazilia, Thailanda, nume binecunoscute în gastronomie. Încă din 2013 primul loc a fost disputat de două restaurante, cel danez, Noma, şi cel spaniol, El Celler de Can Roca. În 2013 El Celler a ocupat primul loc, iar în 2014 Noma a ajuns să ocupe această poziţie. De ce sunt atât de faimoase aceste restaurante încât să fie clasate pe locurile fruntaşe?

    Cu trei stele Michelin şi pe primul loc în topul acestui an, El Celler de Can Roca este creaţia fraţilor Joan, Josep şi Jordi Roca, un restaurant cu 55 de locuri deschis în 1986. În 2013 fraţii Roca au prezentat El Somni, o producţie multisenzorială care explora interacţiunea dintre gastronomie, muzică şi artă.

    În 2014 întreaga echipă s-a angajat într-un tur al restaurantelor din sudul Statelor Unite şi America Latină, în timp ce localul lor a fost închis. El Celler este angajat şi în proiectul numit Terra Animada, care îşi propune să catalogheze specii sălbatice rare de plante care să fie reintroduse în alimentaţie. El Celler oferă o experienţă care îmbină tradiţionalul şi avangarda, criticii spunând că restaurantul nu-şi uită niciodată rădăcinile şi oferă ceea ce se numeşte căldura familială. 

    Noma, care se află într-un fost depozit pescăresc, a fost ales de patru ori cel mai bun restaurant din lume şi ocupă anul acesta locul trei. Cu două stele Michelin şi dominat de personalitatea chefului René Redzepi, Noma s-a mutat la începutul acestui an în Japonia, timp de cinci săptămâni, o mişcare primită cu entuziasm de japonezi. Redzepi este un tehnician care se joacă şi asimilează constant culturi şi obiceiuri culinare.

    Osteria Franciscana din Modena, Italia, ocupă locul al doilea în 2015. Restaurantul are trei stele Michelin, iar cheful Massimo Bottura se bucură de succesul cărţii sale intitulate „Să nu ai încredere niciodată într-un bucătar italian slăbănog”. Creaţiile sale sunt şi rămân italieneşti, dar formele şi texturile sunt prezentate clientului în moduri nemaiîntâlnite.

    Topul întocmit de Restaurant Magazine este realizat în baza voturilor a peste 1.000 de critici alimentari, bucătari, cunoscători şi profesionişti din industria alimentară, de două ori mai mulţi decât adepţii mişcării Occupy 50 Best, a cărei petiţie a fost semnată, până în momentul scrierii acestui articol, de 407 persoane.  Este adevărat că printre semnatari de află destule nume de chefi, somelieri şi proprietari de restaurante, care reproşează lipsa de criterii în sistemul de întocmire a topului, autopromovarea, pentru că unii dintre chefii din listă sunt şi membri ai juriului, naţionalismul, ba chiar şi şovinismul listei. „Ce au în comun Noma, El Bulli şi Fat Duck? Au îmbolnăvit sute de consumatori, dar au fost încoronate drept cele mai bune restaurante din lume”, arată manifestul care deschide pagina de internet a grupului.

    Semnatarii petiţiei spun că juraţii topului 50 au tendinţa de a recompensa restaurante situate în oraşe turistice, în timp ce altele rămân neobservate sau unele zone, cum este Orientul Mijlociu, sunt slab reprezentate. Alţii au spus că trebuie să existe o reprezentare naţională şi echilibrată, pentru că în jur de 60% dintre restaurantele din clasament se află în Europa de Vest. Nu ne putem pronunţa în privinţa argumentelor Occupy 50 Best, dar putem admite că există o anumită opacitate în întocmirea topului restaurantelor, iar sistemul de notare nu este la fel de limpede precum cel al acordării stelelor Michelin. Ghidul francez are, de exemplu, inspectori anonimi care pun note inclusiv aranjamentelor florale de pe mese şi care emit rapoarte detaliate, în timp ce top 50 nu solicită justificări sau comentarii din partea juriului.

    Pe de altă parte, topul 50 Best a fost puternic mediatizat de la înfiinţarea sa, în 2002, şi s-a constituit într-un concurent serios al Ghidului Michelin. Organizatorii, sponsorizaţi de companii din industria alimentară, cum sunt San Pellegrino sau Lavazza, susţin că încearcă să protejeze anonimatul juriului; membrii acestuia au reguli clare care specifică, de exemplu, că voturile nu pot fi acordate restaurantelor pe care le deţin sau în care au interese.

  • A lucrat în restaurante Michelin, iar acum aduce street food-ul în pauza de prânz a corporatiştilor. Care este noul pariu al Chef-ului Foa?

     Sosise momentul şi pentru noi, pentru cei care de dimineaţa, la cele mai nepotrivite ore ne încolonăm în cutii de metal, de diferite dimensiuni, pentru a ajunge la sediile de birouri, alte cutii, din care scăpăm abia atunci când soarele dispare de pe cer. Aveam nevoie de un spectacol dincolo de cel al power-point-urilor montate în sălile de şedinţe aromate cu cafea de la dozator. Se cerea o schimbare iar schimbarea a venit.

    Undeva, în inima unuia dintre cele mai cunoscute temple ale corporatismului bucu­reştean, pauza de masă s-a transformat în spectacol culinar, cu pâine făcută pe loc în cuptorul tandoor şi cu cărnuri aromate care sfârăie aşa cum trebuie pe grătarul robata. Dirijorul acestei simfonii culinare este chiar Chef Foa, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti culinari din noua generaţie. Cu o floare nu se face primăvară, dar sămânţa a fost sădită aşa că nu ne rămâne decât să aşteptăm polenizarea.

    Care este noul pariu al Chef-ului Foa?

  • Motivul ridicol pentru care McDonald’s a pierdut miliarde de dolari

    Chipotle Mexican Grill este un lanţ de restaurante din Statele Unite ale Americii, Germania, Canada şi Franţa, specializat în burritos şi tacos. În 2013, Chipotle a avut un venit net de peste 327de milioane de dolari şi peste 45.000 de angajaţi.

    Fondată de Steve Ells în 1993, Chipotle a început cu 16 restaurante (toate în Colorado). Cinci ani mai târziu, McDonald’s a devenit un investitor major al firmei. Până în momentul în care McDonald’s a cesionat deplin compania, în 2006. McDonald’s a investit în Chipotle încă din 1998 şi a crescut reţeaua de restaurante în şapte ani de la 14 locaţii la aproape 500. Până în 2005, McDonald’s a investit 90% în afacerile Chipotle. Dar un an mai târziu, McDonald’s a vândut pachetul său de acţiuni şi a căutat modalităţi să se separe de Chipotle.

    Şeful unui lanţ de restaurante spune că fermele de pui ale McDonald’s sunt “cel mai dezgustător lucru pe care l-a văzut vreodată”

    Directorul executive al Chipotle, Steve Easterbrook, a declarat că “am fost confuz când McDonald’s a lăsat baltă firma.” La momentul acela, Chipotle şi celelalte concept deţinute de gigantul american, precum Boston Marchet, distrăgeau atenţia de la marca de bază, McDonald’s.  “Directorii McDonald’s au vrut ca toate eforturile să se concentreze asupra propriei mărci, aşa că au vândut acţiunile companiei Chipotle.”, spune jurnalista Kate Taylor, într-un articol al publicaţiei Entrepreneur.com.  “Nu a fost cea mai bună strategie să le vândă acţiunile celor de la McDonald’s, dar acum nu mai conteză pentru că  vânzările Chipotle (în 2014) au crescut cu peste 16%, în timp ce vânzările McDonald’s au scăzut cu 1%.”, observă ea.

    Steve Ells, fondatorul Chipotle şi CEO al companiei a vorbit deschis despre difernţele dintre cele două companii. El a declarat pentru Bloomberg că: “Sunt diferenţe culturale între cele două companii şi că sunt două lucruri pe care le fac diferit.  Unul dintre ele este modul în care ne apropiem de mâncare, iar celălalt este modul în care prin cultura noastră ne raportăm la oameni. Este o combinaţie de lucruri care ne fac să avem de succes.”

    Acum Chipotle are mai mult de 1800 locaţii şi afacerea este în plină expansiune, în timp ce McDonald’s se luptă cu scăderea de vânzări şi cu nemulţumirile clienţilor, iar franciza a atins un minim istoric.

  • STUDIU: Peste 500 de copii, înregistraţi ca acţionari în România. Care sunt afacerile unde au acţiuni

    Peste 500 de copii au fost înregistraţi ca acţionari, în perioada 2009-2014, cei mai mulţi în afaceri din comerţ, hoteluri şi restaurante, precum şi în construcţii şi transport, potrivit unei analize realizate de agenţia KeysFin şi prezentate cu ocazia zilei de 1 Iunie.

    Din datele de la Registrul Comerţului, analizate de economiştii de la agenţia KeysFin, rezultă că, în intervalul 2009-2014, 556 de minori au fost înregistraţi oficial ca acţionari la 153 de firme din diverse domenii de activitate.

    Din analiza KeysFin rezultă că numărul copiilor implicaţi în afaceri a crescut exponenţial, de la 25 înregistraţi în 2009, la 32 în 2012 şi 77 în 2013.

    LISTA TIPURILOR DE AFACERI ÎN CARE COPIII SUNT ACŢIONARI ÎN ROMÂNIA

  • Anunţul neaşteptat făcut de KFC şi Pizza Hut

    Lanţurile de restaurante KFC şi Pizza Hut se extind cu două noi locaţii în Bucureşti, în cadrul Mega Mall. Restaurantele vor fi deschise publicului începând din 14 mai, data inaugurării noului centru comercial.

    Restaurantul KFC este situat în zona food-court a Mega Mall, fiind rezultatul unei investiţii de 350.000 euro. Noua locaţie acoperă o suprafaţă de 175 mp şi în cadrul acesteia vor lucra 50 de locuri de muncă.

    Noul restaurant Pizza Hut din Bucureşti reprezintă o investiţie de 420.000 euro şi are o suprafaţă de 229 mp. Odată cu această deschidere au fost create 35 noi locuri de muncă. Restaurantul este situat la etajul 2, în zona food-court a noului mall.

    “Suntem bucuroşi să extindem reţeaua de restaurante din Bucureşti, pentru a fi cât mai aproape de cei care ne apreciază produsele. Dezvoltarea unui nou centru comercial în zona de est a oraşului va schimba dinamica acestei zone şi ne dorim ca produsele KFC şi Pizza Hut să facă parte din experienţa Mega Mall. Primim frecvent sugestii de noi locaţii de la fanii KFC şi Pizza Hut şi ne bucurăm de fiecare dată când reuşim să le fim în proximitate”, declară Monica Eftimie, chief marketing officer KFC şi Pizza Hut.

    Odată cu inaugurarea celor două restaurante, reţeaua KFC în România ajunge la 54 de unităţi, iar reţeaua Pizza Hut atinge 16 restaurante în Bucureşti şi marile oraşe.

  • Petrescu, City Grill: Clienţii vor lăsa treptat bacşişuri mai mari, vrem ambele sume pe acelaşi bon

    “Este un proces dificil pentru că, evident, există o nemulţumire că oamenii vor primi mai puţini bani, cu 16%, însă o punem în aplicare şi sperăm ca în timp, aşa am făcut explicarea în faţa celor 1.000 de angajaţi, le-am spus că încet-încet, poate şi datorită acestei fiscalizări, nivelul de bacşiş va creşte, atât prin străduinţa noastră în ceea ce priveşte serviciile, cât şi prin percepţia clientului, care astăzi ştie că, dacă înainte dădea un bacşiş de 10 lei ajungea la angajat tot 10 lei, acum ajunge 8 lei”, a declarat marţi pentru MEDIAFAX proprietarul lanţului de restaurante City Grill, Dragoş Petrescu.

    El a arătat că bacşişurile din România se vor alinia treptat la valoarea medie din statele europene, mai ales cele anglo-saxone, unde reprezintă 12-16%, în timp ce pe plan local se situează la 7-8%.

    “Mai sunt segmente, de exemplu plata cu cardul, unde clientul prefera să nu lase bancşiş dacă nu avea cash, iar astăzi are posibilitatea să lase direct de pe card, deci există elemente care să ducă la creşterea venitului”, precizează Petrescu.

    În cazul plăţii cu cardul se efectuează o singură tranzacţie, fiind eliberate două bonuri fiscale, unul pentru produse/servicii, altul pentru bacşiş.

    Proprietarul City Grill a explicat că, pentru ambele metode de plată, proforma primită de client conţine un spaţiu unde acesta completează cu suma pe care vrea s-o lase.

    În ceea ce priveşte registrul de bani personali pe care restaurantele sunt obligate să le deţină, Petrescu apreciază că acesta reprezintă o corvoadă administrativă suplimentară.

    “În loc să ne ocupăm calitatea serviciilor, ne ocupăm de completat formulare. Dar încercăm să acomodăm prin simplificarea procedurii, le cerem angajaţilor să nu deţină sume importante la ei sau să colecteze un angajat toţi banii, iar ceilalţi declară zero la sumă. Noi aplicam această practică şi înainte”, a completat antreprenorul.

    El apreciază că vor exista costuri mari pentru operatori privind rolele de marcat şi caută soluţii astfel încât ambele sume să se regăsească pe un singur bon fiscal.

    “Mai întâi ne lămurim noi tehnic cu furnizorii de tehnică de calcul şi apoi să propunem autorităţilor, pentru că aşa e logic, să avem un singur bon”, a afirmat Petrescu.

    Şeful lanţului de restaurante spune că, spre deosebire de alte state unde bacşişul este inclus în nota de plată, cu un procent evidenţiat separat de valoarea consumaţiei, clientul român nu este încă pregătit să plătească un bacşiş automat, ci doar voluntar deocamdată.