BusinessMagazin

Tag: Moda

  • Marketing de modă: prezentările din presezon

    Până şi cele mai mici case de modă lansează precolecţii înaintea marilor evenimente de primavară/vară şi toamnă/iarnă, ce oferă o avanpremieră a noilor tendinţe. Fenomenul este apreciat de cei interesaţi, care au ocazia să cumpere articole vestimentare înainte să le descopere alţii şi înainte să se epuizeze de pe piaţă.

    Motivul apariţiei acestor colecţii presezon îl reprezintă dorinţa de noutate a clienţilor, industria luxului fiind astfel obligată să ofere idei, modele şi designuri noi la intervale mai scurte.

  • La ce folosesc palatele veneţiene

    Indiferent de starea economiei, Veneţia nu duce lipsă de cumpărători care-şi permit să plătească preţul şi reparaţiile ulterioare mereu necesare palatelor, iar printre ei se numără în ultima vreme case de modă. Miuccia Prada a cumpărat un palat pentru Fondazione Prada, instituţie dedicată culturii şi artei contemporane. La rândul său, Benetton a achiziţionat în 2008 pentru 53 de milioane de euro Fondaco dei Tedeschi, cândva folosit de negustorii germani ca depozit, pe care compania are de gând să-l transforme în spaţiu de retail.

    Cumpărarea de clădiri istorice veneţiene de către marile companii din domeniul modei este motivată de faptul că aici pot ieşi în evidenţă mult mai bine, susţin experţii. Cum întreţinerea unui palat în oraş este foarte costisitoare chiar şi pentru cei foarte bogaţi, proprietarii multora dintre ele sunt dispuşi să le închirieze doritorilor, iar cererea cea mai mare se înregistrează mai ales în perioada Bienalei de la Veneţia sau în perioada Carnavalului.

    Nici cei din industria hotelieră nu se lasă mai prejos, judecând după tendinţa de valorificare a unor clădiri istorice pe care noii proprietari încearcă să le adapteze la cerinţele turiştilor moderni.

  • Calitate, noul tău nume e China

    Deşi casele cu tradiţie în domeniul luxului se bucură de mare apreciere şi vânzări pe măsură în China, clientul chinez cu un anume nivel de venituri deja caută altceva decât simbolurile occidentale ale statutului său, aşa cum e cazul tinerelor chinezoaice care nu se mai mulţumesc cu genţi Vuitton sau Gucci, ci preferă ceva creat şi produs în ţara lor, după cum explică un oficial al casei Shang Xia.

    După ce s-au concentrat pe o noţiune cantitativă despre dezvoltarea economică în primii treizeci de ani de la deschiderea ţării spre elemente de capitalism, chinezii încep să înţeleagă importanţa creativităţii şi a accentului pe calitate, combinate cu o căutare a inspiraţiei în trecutul multimilenar al ţării.

    Atât Shiang Xia, deţinută de Hermes care-i pregăteşte deschiderea unui magazin la Paris, cât şi producătorul gamei de încălţăminte de lux Mary Ching apelează la practicanţi ai meşteşugurilor tradiţionale din diverse zone ale ţării, în încercarea de a arăta lumii calitatea chinezească, pe care au început deja s-o exporte în alte ţări.

    Pe lângă magazinul Shiang Xia de la Paris, creaţiile Uma Wang se găsesc online în SUA şi se pot cumpăra şi în Europa, iar Mary Ching are mici magazine la Moscova, Londra sau Palm Beach şi Boston, dar nu numai. Alte branduri care încearcă să cucerească clienţi occidentali sunt cel de bijuterii Queelin, cel de pantofi sport Feiyue sau cel de articole vestimentare masculine Bosideng.

  • Laser, frate! Ultima găselniţă a creatorilor de modă (GALERIE FOTO)

    Prin decuparea materialului cu ajutorul unei maşini de tăiere cu laser programate după dorinţa creatorului de modă se pot obţine modele deosebite, aşa cum se poate vedea, de pildă, în colecţiile celebrului Azzedine Alaia, considerat maestru în domeniu.

    Retailerul de modă de lux Whistles din Marea Britanie profită şi el de beneficiile acestei tehnologii care-i permite producţia de masă, folosind-o la tricourile de plajă, iar Sportmax, brand al Max Mara, şi-a “sculptat” cu laserul colecţia de articole vestimentare din piele.

  • EUROVISION 2013 – Jean Paul Gaultier: Cezar ar fi meritat o menţiune specială

     “O menţiune specială pentru România. A fost un spectacol extravagant şi, într-un fel, neobişnuit”, a spus Jean Paul Gaultier, într-o declaraţie acordată TVR şi postată pe site-ul Televiziunii Române.

    Show-ul României din finală a fost unul spectaculos, Cezar purtând o ţinută care includea o mantie neagră, din piele, velur şi pietre semipreţioase, concepută de creatoarea de modă română Doina Levintza.

    Jean Paul Gaultier a creat rochia pe care a purtat-o Petra Mede, gazda finalei Eurovision 2013, care s-a desfăşurat sâmbătă seară, la Malmo, în Suedia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oraş respectabil. Caut poet oficial

    Tot mai multe oraşe din SUA ţin neapărat să aibă poetul lor oficial, care să cânte virtuţile oraşului şi ale oamenilor săi, deşi nimeni nu poate spune de ce tocmai acum a apărut această modă, scrie New York Times. Numărul de oraşe, în special localităţi mici, care şi-au desemnat poeţi oficiali a crescut în ultimii cinci ani conform Academy of American Poets, care susţine că există şi cel puţin 35 de oraşe mari care au luat aceeaşi măsură, cum ar fi Los Angeles sau Houston.

    O posibilă explicaţie ar putea fi, spun experţii, creşterea interesului publicului pentru poezie, ca urmare a unor iniţiative menite să o promoveze, aparţinând bibliotecilor locale sau unor programe culturale mai vaste de genul  “Luna poeziei”. Pe lângă aceste programe, numărul de publicaţii periodice dedicate poeziei a crescut şi el, astfel încât în prezent există mai multe ca oricând, precum şi tot mai mulţi poeţi publicaţi, după cum afirmă Association of Writers and Writing Programs.

    Conform aceleiaşi organizaţii, cei interesaţi au acces la o paletă mult mai largă de specializări în scriere creativă oferite de diverse universităţi, putând alege dintre mai bine de 800 de astfel de programe educaţionale, faţă de doar 79 în anul 1975. Rolul poeţilor oficiali ai oraşelor este acela de a transmite prin versurile lor esenţa comunităţii în care trăiesc, de a o prezenta restului lumii, după cum afirmă autorităţile din Fresno, unul din ultimele oraşe care şi-a desemnat propriul său bard.

     

  • Carrefour lansează colecţia de modă pentru această vară

    ”Noua colecţie TeX, exclusiv la Carrefour, prezintă soluţii lejere de vară pentru întreaga familie. Stilurile abordate sunt ideale pentru oraş, plajă sau ieşiri în aer liber, fără compromisuri în ceea ce priveşte calitatea ţesăturilor,” a declarat Andreea Mihai, director de marketing al Carrefour România.

    Noua colecţie include cinci linii – TeX Basic, TeX Casual, TeX Sport, TeX Lenjerie, TeX Nightware. Prezentarea de modă pentru lansarea colecţiei, disponibilă în magazinele reţelei din 16 mai, este programată pentru joi, 23 mai, în magazinul Carrefour din Băneasa.
    Colecţia vară 2013 propune linii dedicate celor care se gândesc deja la vacanţa petrecută la plajă, la munte, sau chiar într-un city break.
    |n România, grupul Carrefour numără 115 magazine dintre care 24 hipermarket-uri, 68 supermarket-uri Market şi 23 magazine de proximitate Express.

  • Omul care a adăugat moda de lux pe harta capitalei

    NU ŞTIU DACĂ CE FACEM NOI ESTE MODĂ SAU VESTIMENTAŢIE„, este dilema la care încerca să îşi răspundă Srdjan Kovacevic, administratorul Alsa Boutiques. Era în avion, într-un zbor dinspre Cipru, cu doar câteva ore înaintea interviului pentru Business Magazin. Deşi este mereu pe drumuri, gândul îi este la afacere şi este conectat continuu prin telefoane şi tabletă. Îşi face timp să răspundă zilnic la zeci de mail-uri care vin de la reprezentanţii din ţară ai magazinelor pe care le administrează sau de la partenerii de afaceri răspândiţi în Europa. De acestea depind afacerile de sub umbrela Alsa Boutiques – în prezent, Max Mara, Ermenegildo Zegna, Coccinelle şi Marella, care au ajuns, împurenă, la o cifră de afaceri de trei milioane de euro.

    Kovacevic îşi împarte timpul între Belgrad, Cipru şi România atât pentru business, dar şi din interese personale. Călătoreşte deseori la Milano, Paris, Londra, New York şi este un exemplu de cosmopolitanism, termen pe care îi place să îl folosească pentru a descrie curiozitatea pentru modă, călătorii, maşini sau musicaluri. Nu se sfieşte să dea ca exemplu alte branduri, iar în ce priveşte dilema modă vs. vestimentaţie explică: „Un produs modern este Cavalli, de la un sezon la altul ei fac haine extrem de diferite, cu piese speciale„. Zegna şi Max Mara, printre primele branduri pe care le-a adus în ţară, sunt orientate în zona clasicului. Produsele vândute de sârb sunt în vogă timp de trei-patru sezoane, în timp ce altele nu rămân la modă mult timp.

    Kovacevic analizează atent ţinuta interlocutorului, pentru că a observat că pe măsură ce o persoană este mai extrovertită, cu atât simte nevoia să se manifeste prin îmbrăcăminte. El asociază dorinţa oamenilor de a cumpăra lux cu două extreme: „Fie când cineva este foarte fericit, fie foarte deprimat„. Poate să descrie într-o română perfectă prezentările haute couture, dar şi modul în care îşi conduce afacerea sau situaţia băncilor din Cipru.

    SE CONSIDERĂ ECONOMIST ŞI NU SE SFIEŞTE SĂ DEA DETALII ÎN LEGĂTURĂ CU BUSINESSUL ÎN CARE A AJUNS „ÎNTÂMPLĂTOR„. Ataşamentul lui de România este lesne de înţeles, a locuit aici timp de cinci ani, între 1981 şi 1986, când părinţii lui lucrau la Camera de Comerţ. A studiat atunci limbi străine, în cadrul Facultăţii de Filologie, iar apoi s-a întors în Serbia.

    A urmat o perioadă de studii la Facultatea de Studii Economice din Belgrad şi un traseu profesional atipic: timp de şase luni a lucrat ca translator, a predat apoi limba engleză elevilor de şcoală generală, iar apoi a ajuns manager regional într-una dintre cele mai mari corporaţii mondiale din industria auto.

    Ar fi fost un domeniu în care ar fi lucrat în continuare dacă nu s-ar fi întors în România în 1992, „din motive politice„. A început atunci experienţa de antreprenor cu o afacere legată de comerţ cu produse cărbunoase şi metal în România, ţări din fosta Iugoslavie, Rusia şi Italia. A observat că în acea perioadă, în România, „jobul ideal era să faci ceva singur„. În 1994 s-a orientat spre o nouă afacere, „A Peak to Chic„, magazin multibrand cu pantofi de lux deschis în fostul Sofitel.

    „Doamnele cochete, cu posibilităţi, cu bani câştigaţi de ele sau de soţi„, după cum îşi caracterizează clientele de atunci, dar şi pe cele din prezent, puteau să se încalţe cu pantofi celebri, Sergio Rossi, „poate cei mai frumoşi pantofi din lume„, sau Balli, „cei mai confortabili„. Totuşi, afacerea cu lux nu este una care să genereze bani pentru că, după spusele lui Kovacevic, magazinul a fost, de cele mai multe ori, pe break-even. În 1996, a deschis încă două magazine de lux, Donna, care vindea exclusiv brandul Max Mara, şi Uomo, cu mărcile bărăbăteşti Ermenegildo Zegna şi Pal Zileri.
     

  • Din ceea ce iese din mâinile lui scotea în vremurile bune 300.000 de euro

    Piaţa modei de lux din România s-a schimbat mult în ultimii ani. Oamenii consumă altfel, caută alte tipuri de produse, cantităţile nu mai sunt chiar atât de mari, iar exuberanţa de altădată din domeniu pare să fi dispărut„, descrie pe scurt situaţia industriei de fashion de lux Ovidiu Buta, unul dintre cei mai cunoscuţi critici de modă de pe plan local, director de modă al revistei GQ şi colaborator al unor renumite case de modă din ţară şi din străinătate.

    Recesiunea a lovit domeniul exact în plină perioadă de consum, când românii de-abia prinseseră gustul modei de lux şi începuseră să cheltuie din ce în ce mai mult pentru haine. Şi nu scăderea vânzărilor a fost cea mai mare problemă pentru competitorii din domeniu, ci faptul că „elanul din perioada de boom s-a tăiat brusc, fără să se închidă un cerc complet”, vorbeşte Buta despre lipsa unui răgaz pentru consumatori de a-şi compune o garderobă de lux şi a încetini în mod natural cheltuielile înainte de a reîncepe achiziţiile. Altfel spus, „n-au apucat să se sature de hainele de marcă, iar când a venit criza oamenilor parcă nu le venea să creadă că nu-şi mai pot permite să cumpere ce vedeau în vitrine„, spune criticul.

    Conceptul democratizării luxului a fost, după părerea lui, o altă problemă de care s-a lovit domeniul. S-a făcut astfel o confuzie între lux şi hainele pentru publicul larg, în principal din dorinţa industriei de a face profit într-o perioadă dificilă, iar moda de lux a pierdut atunci din strălucire. „Un produs Yves Saint Laurent nu trebuie să aibă aceeaşi calitate ca unul de la H&M şi diferenţa să o facă doar preţul, deşi acest lucru s-a întâmplat la un moment dat. Acum, industria luxului încearcă să se reaşeze„, spune Ovidiu Buta.

    O tendinţă pe care o observă în domeniul modei de lux este faptul că oamenii sunt mult mai atenţi la ceea ce cumpără şi nu mai sunt dispuşi să arunce cu banii pe orice, chiar dacă poartă o semnătură prestigioasă. Experienţa de mai bine de două decenii în domeniu îi permite acum lui Buta să speculeze brandurile şi piaţa. Deşi şi-a dorit să devină scenograf, motiv pentru care a şi studiat comunicarea audio-vizuală în cadrul Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti, precum şi design la Universitatea Româno-Americană, viaţa l-a împins spre modă, despre care nu doar scrie şi o critică, ci şi contribuie la creaţia ei.

    A lucrat timp de cinci ani în atelierul Doinei Levintza, la începuturile carierei sale, iar de atunci a realizat proiecte de modă peste tot în lume, la Londra, New York, Shanghai, Berlin, Chicago, Paris, Sao Paulo sau Milano. Acum, urmează să lanseze împreună cu Mihaela Glăvan o nouă linie de încălţăminte, ceade-a treia de până acum, cu Stephan Pelger a creat o linie de tricouri „ironice, obraznice chiar„ şi mai are în lucru alte două proiecte despre care încă nu poate să dea prea multe detalii. În plus, împreună cu Irina Schrotter s-a implicat în organizarea celui mai important eveniment de modă de pe plan local, Romanian Fashion Week.

    Întreg businessul lui Ovidiu Buta a ajuns în perioadele bune de dinainte de 2010 la aproximativ 300.000 de euro pe an, mare parte din ceea ce ieşea din mâinile lui – idei creative transformate în realitate împreună cu designeri – mergând către export. Acum, este în proces de relansare a majorităţii proiectelor sale. „România a fost multă vreme un soi de El Dorado pentru fashionul de lux„, spune Buta. Acum însă sunt destule componente care încă lipsesc industriei, mai cu seamă în contextul în care piaţa este încă la început. „Dacă nu venea criza şi treceam de perioada de consum exploziv, când lumea s-ar fi săturat de ceea ce oferea piaţa foarte zgomotoasă la acel moment pe brandurile străine de lux, am fi ajuns în mod firesc în epoca designerilor români„, observă criticul de modă.

    Acum, designerii români de prestigiu sunt încă destul de puţini, în cea mai mare parte prezenţi în domeniu de multă vreme. În urmă cu un deceniu, povesteşte Ovidiu Buta, dacă întrebai la New York ce înseamnă modă românească, răspunsul ar fi fost Doina Levintza. În Germania, aceeaşi întrebare ar fi primit drept răspuns Irina Schrotter sau Stephan Pelger, iar francezii ar fi spus probabil Venera Arapu. Aceleaşi nume sunt în frunte şi acum, dar din urmă au venit şi câţiva tineri designeri care au reuşit să-şi facă loc nu doar pe piaţa din România, ci şi în lume. Maria Lucia Hohan este doar unul dintre exemple.

    Ovidiu Buta admite totuşi că fashionul şi în special cel de lux a fost unul dintre cele mai afectate domenii de contextul economic dificil, iar asta s-a văzut cel mai mult în obiceiurile de consum ale românilor. Cheltuielile românilor pentru lux se ridică acum la 200 de milioane de euro pe an, cifră cu mult în urma celor vehiculate în alte pieţe din regiune precum Polonia, Ungaria sau Ucraina şi din care aproximativ jumătate înseamnă de fapt vânzările de automobile de lux, potrivit unor estimări recente ale ZF.

    Pentru restul de 100 de milioane de euro se luptă nu doar designerii de modă şi bran-du-rile străine de lux prezente pe plan local, dar şi producătorii de bijuterii şi ceasuri scumpe, toţi adre-sându-se unei pături subţiri de clienţi care încă îşi permit luxul de a cumpăra lux. Lucrurile încep însă să se schimbe. Iar moda are toate şansele să se întoarcă şi în România la vremurile bune de altădată.

  • Retailerul de modă BSB va deschide până la sfârşitul lunii iunie două magazine în Cluj şi Timişoara

     “Pe lângă faptul că sunt două puncte comerciale foarte importante în România, am ales Timişoara şi Cluj ca poli de dezvoltare ai BSB către vestul ţării, datorită echilibrului ce caracterizează cele două pieţe. Publicul de aici nu este divizat între foarte multe centre comerciale, puterea de cumpărare concentrându-se în doua sau chiar într-un singur loc, cum este cazul Timişoarei”, a declarat, într-un comunicat, Evangelos Poulios, proprietarul magazinelor.

    Săptămâna trecută, compania a mai deschis un magazin în centrul comercial Sun Plaza din Bucureşti.

    BSB a deschis primul magazin în Bucureşti în anul 2005 şi deţine în prezent o reţea de 14 unităţi proprii pe plan local şi intenţionează să se extindă şi în franciză. Primul magazin în franciză a fost inaugurat recent la Piteşti, în centrul comercial Euromall. Suprafaţa minimă necesară deschiderii unui magazin BSB este de 100 metri pătraţi, iar investiţia initiala este cuprinsă între 30.000 şi 60 000 euro, neexistând o taxă de franciză.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro