BusinessMagazin

Tag: arta

  • Impresionanta poveste a tinerei din Oradea care a reuşit, la doar 17 ani, să-i fascineze pe americani

    La doar 17 ani, o tânără din Oradea a reuşit să-şi descopere pasiunea pentru make-up şi să-i impresioneze pe americani cu machiajele realizate. Antonia Lestyán susţine că a fost mereu omul extremelor: pe de-o parte, fata cu sufletul dedicat artelor, deoarece desenează de la 5 ani, cântă la chitară, scrie şi a practicat dansul, iar pe de altă parte,este întruchiparea unui viitor student la medicină, deci amatoare de „parte reală” a vieţii.

    “Nu am putut să mă despart de niciuna dintre conceptele acestea, chiar dacă sunt foarte diferite şi, dacă mă gândesc mai bine, datorită armoniei pe care am creat-o între ele, am ajuns ceea ce sunt azi. Sunt o persoană foarte ambiţioasă, chiar perfecţionistă, două caracteristici pe care eu le consider esenţiale dacă îţi doreşti cu adevărat meseria aceasta. Întotdeauna detaliile vor face diferenţa şi fiecare plus te poate ajuta să ajungi acolo unde ţi-ai propus”, ne-a mărturisit Antonia Lestyán.

    A crescut cu ideea că orice femeie care se respectă trebuie să aibă grijă, în primul rând, de pielea sa şi, implicit, de lookul pe care îl are. Acest concept i-a fost insuflat de mama sa care este medic estetician şi care prin meseria pe care o practică a făcut-o  curioasă să descopere domeniul de beauty, de unde şi dorinţa ei de a studia dermatologia.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Magazinul care vinde “nimic”, dar cu toate acestea are mulţi clienţi – FOTO

    Magazinul, denumit „Inutilious Retailer” este unul aparte, neavând program fix şi nici produse de vânzare.

    Un fotograf britanic, Adrian Wilson, care se amuza imprimând tricouri cu imagini ale unor opere de artă şi lăsându-le în magazine de îmbrăcăminte, şi-a deschis propriul magazin la New York, scrie The Guardian.

    În el sunt expuse  articole vestimentare cu imprimeuri realizate de clienţi, iar cei care doresc unul din aceste articole sunt invitaţi într-un atelier din spatele magazinului, unde li se prezintă nişte matriţe pentru material textil din secolul al XIX-lea pe care sunt îndemnaţi să le folosească să imprime imagini pe alte obiecte de îmbrăcăminte, plătind astfel pentru cel ales. După ce au terminat treaba, patronul şi fotografiază alături de creaţiile lor şi produsele pe care le iau din magazin.

  • Prima operă de artă expusă permanent în public

    Un arhitect renumit şi dotările clădirii sunt elemente care atrag clienţi, dar nu mai sunt suficiente pentru a ieşi în evidenţă, par a gândi dezvoltatorii imobiliari din New York. Aceştia au început a se întrece în opere de artă instalate în holul sau în faţa clădirilor lor rezidenţiale ori de birouri, scrie New York Times.

    Turnul de apartamente Sky, care oferă peste 1.100 de locuinţe de închiriat şi a fost inaugurat anul trecut în metropola americană, se laudă cu prima operă de artă expusă permanent în public semnată de artista japoneză Yayoi Kusama, ale cărei lucrări se regăsesc în mai toate muzeele importante de artă contemporană din lume.

    Pe lângă această piesă, dezvoltatorul a mai achiziţionat două tablouri ale artistei, pe care le-a expus în holul clădirii. O altă clădire rezidenţială aflată în construcţie va avea la parter într-un colţ o sculptură din oţel inoxidabil lustruit oglindă semnată de britanicul Anish Kapoor. O clădire de birouri de pe Astor Place din Manhattan a optat pentru o piesă de Jeff Koons, Baloon Rabbit (Red), dezvoltatorul instalând-o în hol, de unde poate fi văzută de departe, strălucind prin pereţii de sticlă.

    Pe Fifth Avenue o clădire de birouri a ales o lucrare realizată de artistul californian James Turrell şi care constă de fapt dintr-un joc al luminii naturale şi artificiale ce scaldă holul său în tot felul de culori.

  • Cei mai mulţi oameni nu pot vedea unde este ascuns lunetistul. Voi îl vedeţi?

    Camuflajul poate însemna diferenţa între viaţă şi moarte pentru un lunetist, într-o situaţie de luptă. Şi pentru armata americană, camuflajul este o artă. Brent Downing, un american expert în arta camuflajului, a scos o serie de videoclipuri pe YouTube în care arată cât de ”invizibil” este un lunetist atunci când este într-o misiune. 

    Este interesant de urmărit cum camuflajul i-a ajutat pe unii dintre cei mai buni lunetişti din istorie să obţină victorii în lupte care altfel păreau imposibil de câştigat. 

    Vedeţi în fotografiile prezentate dacă puteţi descoperi unde este ascuns lunetistul! 

  • Artă, scandal şi lupta contra impozitelor

    La fel de bine dichisit ca oricând, Guy Wildenstein a participat la diverse dineuri liniştite la New York sau în saloane pariziene particulare, în ultimele săptămâni, ilustrând perfect declinul unei întregi dinastii de miliardari: înconjurat de avocaţi, compătimit, vânzându-şi tablourile – dar încă fabulos de bogat. Ce l-a adus în această situaţie? Procesul de impozitare a moştenirii, care i-ar putea micşora averea cu jumătate de miliard de dolari. Lui Wildenstein, în vârstă de 70 de ani, îi revine responsabilitatea de a se asigura că averea celei de-a cincea generaţii va ajunge şi la a şasea. Are de rezolvat problema complicată a celor 448 de milioane de euro – suma pe care guvernul francez susţine că familia lui o datorează din cauza neplăţii taxelor şi impozitelor – o cifră care, înregistrată la capitolul pierderi, ar aduce chiar şi cel mai bogat om din lume la un pas de depresie. 

    Wildenstein s-a despărţit de piese de valoare din colecţia sa în cadrul unei licitaţii organizate anul acesta la New York, pentru 1,2 milioane de dolari. De asemenea, posedă încă imensa locuinţă din Manhattan, cumpărată pentru 32,5 milioane de dolari la sfârşitul anului 2008, pe care încearcă să o vândă, conform relatărilor recente din presa internaţională. La Paris, acolo unde se ţine procesul, deţine un apartament sechestrat în mod legal, cu mobilierul aflat sub sigiliu. Totuşi, apariţia lui Wildenstein nu lasă de dorit – se afişează numai în costume impecabile, în stilul oamenilor de afaceri francezi, pentru a-şi păstra imaginea şi aparenţele. Wildenstein a fost şi este încă unul dintre indivizii din spuma societăţii, iar institutul care poartă numele familiei, este un templu de istorie a artei. Binecunoscutele catalogues raisonnés (cataloage de prezentare a operelor de artă ale unui anumit artist), pe care „les W“ şi-au pus semnătura, sunt atât de exhaustive (pentru cei mai importanţi artişti ai secolelor secolelor XIX şi XX), încât o lucrare a lui Monet ar fi lipsită de valoare fără un aşa-numit „număr de index“ Wildenstein. „Nimeni nu a atras mai bine decât familia Wildenstein banii şi puterea şi, cel mai important dintre toate, respectul“, spune istoricul de artă John Richardson.

    Afacerea familiei stă însă pe foarte multe secrete. Atât de aprig păstrate încât Wildenstein a declarat că el însuşi nu ştia prea multe despre mersul financiar al afacerii până la moartea tatălui său, Daniel, în 2001. Când a venit timpul să-şi împartă moştenirea, Guy şi fratele său, Alec, susţineau că tatăl lor a avut o valoare netă de 40,9 milioane de euro sau aproximativ 45 de milioane de dolari. În speranţa că vor fi absolviţi de plata impozitelor, de 17,7 milioane de euro, au dăruit Republicii Franceze – respectiv lui Nicolas Sarkozy, preşedintele de atunci al Franţei şi  prieten apropiat al familiei – un set de lucrări ale sculptorului favorit al Mariei Antoaneta. La fel de încântător ca sculpturile, acest moment a fost acoperit cu graţie de pânza ignoranţei şi, chiar dacă procurorii francezi s-au revoltat, familiei Wildenstein i-a revenit un număr impresionant de lucrări de artă şi o sumă importantă de bani. În luna decesului lui Daniel, guvernul a descoperit un traseu aerian foarte bine pus la punct pentru lucrările de artă de mare valoare, care au fost mutate din SUA în Elveţia. Doar un singur tablou a rămas la locul său. Un Caravaggio deţinut de Wildenstein atârna într-o galerie de la Muzeul Metropolitan de Artă din New York. Cunoscut sub numele de „The Lute Player“, lucrarea valorează zeci de milioane de dolari, probabil mai mult decât întreaga avere imobiliară declarată de aceştia. Iar procurorii francezi au tras concluzia că ar trebui să existe mai multe astfel de exemplare în seiful familiei.

    Într-o dimineaţă de ianuarie, Wildenstein s-a prezentat în faţa judecătoriei penale la Palais de Justice însoţit de avocat, care a vorbit tot timpul în numele său; este de aşteptat ca procesul să se încheie anul viitor. Povestea a fost deja ilustrată de revista Paris Match. Ultima dată când un membru al familiei s-a folosit de mass-media a fost şi prima dată când majoritatea americanilor au auzit de familie: la sfârşitul anilor 1990, cumnata lui Guy, Jocelyn, a apărut în reviste precum New York şi Vanity Fair, în timpul divorţului scandalos dintre ea şi Alec Wildenstein. Acuzaţiile s-au învârtit în jurul unor subiecte precum manechine din Rusia, leoparzi ca animale de companie, facturi de spălătorie şi curăţătorie cu cinci cifre în coadă şi, mai ales, costurile imense pentru operaţiile estetice ale lui Jocelyn, care a încercat, după spusele lui Alec, să semene cât mai mult cu o felină. „Am fost întotdeauna oameni foarte discreţi“, a declarat Guy Wildenstein revistei franceze. „Tatăl meu nu era un om de lume, nici eu nu sunt; aproape nimeni nu ştie cum arată soţia mea.“ Wildenstein, cetăţean francez născut în New York, şi-a educat copiii la Lycée Français din Upper East Side şi în cadrul Ivy League în Manhattan. A fost un om pragmatic şi simplu care, susţine fiul său, şi în ciuda faptului că a deţinut funcţia de preşedintele Wildenstein & Co. din 1990, n-ar fi fost în stare să ascundă averea familiei de Guvernului francez, aşa cum este acuzat acum. „Eu şi fratele meu am fost dezorientaţi“, a declarat el. „Tatăl meu nu vorbea despre afacerea lui, nu venea să-mi ceară sfaturi pentru gestionarea averii şi nici nu ne-ar fi cedat-o în timpul vieţii. Ştiam că are încredere în noi, dar nu ne dădea niciodată informaţii detaliate“.

  • O tânără de 28 de ani a găsit o soluţie inedită la o problemă globală. Cum a salvat arta zeci de oameni

    Liz Powers a lucrat ca voluntar în adăposturile pentru oamenii străzii când avea 18 ani, 10 ani mai târziu a pornit o afacere care ajută oamenii să se mute din stradă şi din adăpoturi, scrie Business Insider. Powers lucra alături de diferite grupuri de artă din Boston când a observat că oamenii fără adpăpost realizează opere de artă frumoase, care ar putea fi vândute, dar care rămâneau într-un beci unde adunau praf.

    S-a gândit să creeze un marketplace unde oamenii străzi îşi pot vinde lucrările. Adăposturile sau diferitele grupuri pot trimite lucrările pentru inspecţie la curatorii platformei ArtLifting. Iar dacă lucrarea are potenţial de a fi achiziţionată aceasta este publicată pe site.

    Liz Powers a lansat platforma ArtLifting în 2013 alături de fratele ei cu 4000 de dolari. Dacă un tablou este vândut, artistul primeşte 55%, Powers 44% şi 1% este donat pentru adăposturi. De-a lungul timpului, platforma s-a făcut cunoscută şi de la 4 artişti cât avea la început au ajuns la 72 şi lucrări au fost cumpărate de companii importante precum Microsoft sau Staples, informează Business Insider.

    Ruben Lopez este un exemplu despre cum un om se poate transforma. Când avea 30 de ani a ajuns să fie dependent de droguri şi alcool şi a ajuns pe străzi. În 2008 a ajuns la dezintoxicare şi acolo a pictat pentru prima dată. În 2013 a ajuns pe Artlifting şi tablourile au început să se vândă. Acum Lopez are propriul lui apartament şi un studio unde pictează în Manhattan.

  • Hobby de CEO, Rareş Măcinică, CEO al Lagermax România: „Să fii constant, să ai răbdare, să înveţi din eşecuri, să exersezi permanent“

    Rareş Măcinică a preluat de mai bine de trei ani funcţia de managing director al companiei de logistică Lagermax AED Romania, după ce a primit un telefon de la un head-hunter, care i-a propus să conducă filiala locală a companiei austriece, prezentă pe piaţă din 2003, şi are acum birouri la Arad, Timişoara, Bucureşti, Otopeni şi Iaşi. Primul loc de muncă, în timpul studenţiei, când urma cursurile SNSPA – Comunicare şi Relaţii Publice, a fost la o revistă franceză, What’s up, unde vindea spaţiu pentru publicitate. În 2002 a intrat în domeniul logisticii, angajându-se la o publicaţie de specialitate, apoi a lucrat vreme de doi ani la o firmă românească mică, despre care spune că a fost „o veritabilă şcoală pentru mine“. Prima slujbă într-o multinaţională din domeniul transporturilor şi logisticii a fost în 2005 şi a dobândit experienţă în cadrul Gebruder Weiss, Cargo Partner şi KLG. Anul trecut, Lagermax România a înregistrat o cifră de afaceri brută de 10 milioane de euro.

    Ce hobby aveţi şi cât timp dedicaţi acestei preocupări? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Fotografia. Interesul pentru fotografie a venit natural, am descoperit singur aparatul foto, iar prima interacţiune a fost în jurul vârstei de zece ani, având la îndemână un aparat de fotografiat rusesc pe film Zorki 4, foarte popular în anii 1970-1980, complet manual. Faţă de prezent, când inovaţiile în tehnologie au schimbat radical echipamentele fotografice, aparatele clasice pe film îţi dădeau o senzaţie aparte de „necunoscut“. Nu exista previzualizarea scenei în aparat, opţiune prezentă pe toate camerele foto digitale, nu existau senzori să detecteze luminozitatea, balansul de alb, apoi să le regleze automat, astfel că te perfecţionai prin multă practică. Ochiul tău trebuia să „previzualizeze“ scena, mintea ta făcea calculele necesare pentru o încadrare corectă, iar sosirea produsului final, poza efectivă, îţi crea mereu o stare de suspans, plină de emoţii, până la vizualizarea pe hârtie. Tehnica modernă a făcut mult mai accesibilă fotografia, dar nu a avut un efect implicit şi în calitatea, inovaţia artei fotografice.

    Am avut perioade în care am alocat în timpul săptămânii o mare parte din fiecare noapte pentru studiu, editare, vizualizări de zeci de mii de poze ale fotografilor consacraţi, iar în weekenduri petreceam şi 24 de ore fără odihnă, mâncare sau pauze, combinând „munca“ de teren cu selectarea, postprocesarea, editarea, identificarea erorilor, corectarea lor.

    De exemplu, dintre genurile artei fotografice (peisaj, portret, arhitectură…), pe mine m-a atras în special zona numită „conceptual photography“ – un tip de fotografie care ilustrează o idee, creează un simbol, transmite un mesaj prin mijloace abstracte. Pentru că necesită un efort extrem de mare (ideea iniţială, găsirea elementelor potrivite, regia, aranjarea luminilor, editarea…), timpul alocat unei asemenea fotografii ajungea şi la două săptămâni. 

    În ultima perioadă însă, timpul liber s-a redus drastic, dar atunci când mai prind o oră liberă de obicei mă relaxez făcând 3-4 cadre.

    Ce corespondenţe există între hobby şi afaceri?

    Directă. Pentru mine, fotografia este un exerciţiu intens de imaginaţie.

    Acelaşi exerciţiu intens de imaginaţie îl folosesc şi în afaceri. Tot ceea ce „construiesc“ în business are în spate multe ore de strategie, identificarea celor mai bune mişcări tactice când vine vorba despre avantaj competitiv, elaborarea unui proces vizionar sau de transformarea organizaţiei în sensul unei discipline şi valori nonreplicabile. Strategia unei afaceri înseamnă a ilustra o Idee, acea Idee unică prin care devii unic, iar unic înseamnă inegalabil, inimitabil. Iar Ideea vine numai şi numai din imaginaţie, care la rândul ei stă la baza oricărei fotografii de succes.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    Cu siguranţă. În primul rând poţi găsi acelaşi hobby la alţi parteneri de afaceri, poţi interacţiona cu persoane cu pasiuni similare. În al doilea rând, hobby-urile care stimulează imaginaţia reduc stresul. Sunt studii ştiinţifice care dovedesc că implicarea în activităţi plăcute scade automat nivelul de stres. Reducând stresul, un hobby te poate face mai productiv, dar şi mai echilibrat. Şi nu în ultimul rând, te ajută să iei o pauză, să te desprinzi de la activităţile solicitante.

    Care sunt regulile din hobby folositoare în afaceri?

    Folosirea stimulilor cognitivi. Dezvoltarea capacităţilor de concentrare a atenţiei. Fotografia, având o funcţie puternic creativă, dezvoltă creierul, îl provoacă permanent la situaţii noi, la idei noi. Hobby-urile şi afacerile au multe părţi comune. Şi un hobby presupune stabilirea de obiective (de exemplu, obiectivul meu este să transmit cât mai multe simboluri într-o fotografie), asumarea de riscuri (ideile noi vin de obicei cu riscuri de interpretare eronată, reticenţa analiştilor, stil nediferenţiat), depăşirea obstacolelor (financiare, timp…).

    Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în fotografie şi în afaceri?

    Să fii constant, să ai răbdare, să înveţi din eşecuri, să exersezi permanent.

    Ce tip de hobby nu aţi practica niciodată?

    Nu am un hobby pe care nu l-aş practica niciodată, diferite pasiuni se pot naşte şi în funcţie de anumite contexte sau vârstă. Sunt anumite hobby-uri însă în cazul cărora, din punctul meu de vedere, trebuie analizată cu mai multă înţelepciune unde este limita în care nivelul de risc depăşeşte adevăratul scop al oricărui hobby: plăcerea unei activităţi desfăşurate în timpul liber.


    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Ambiţie

    CARTE: „Sentimentul românesc al fiinţei“, de C. Noica

    PERSONALITATE: Ciprian Porumbescu

    FOTOGRAF: Ansel Adams

  • Cele mai spectaculoase fântâni din lume

    Una dintre cele mai fascinante ramuri ale artei este arhitectura şi, trebuie să recunoaştem că, există atât de multe clădiri, poduri sau sculpturi impresionante care ne introduc într-o anumită perioadă istorică.  Tocmai de aceea, am pregătit o listă cu cele mai spectaculoase fântâni din lume.

    Vezi galeria foto pe www.one.ro

  • Colecţia de artă a lui David Bowie, scoasă la licitaţie: Opere de Damien Hirst şi Marcel Duchamp

    Colecţia privată de artă a lui David Bowie va fi dezvăluită publicului pentru prima oară. Aproape 300 de lucrări ale unor artişti precum Damien Hirst, Henry Moore şi Marcel Duchamp, vor fi expuse în galeria Sotheby’s din Londra, înainte de a fi scoase la licitaţie în noiembrie.

    Tablourile ar trebuie să fie vândute pentru suma totală de 10 milioane de litre sterline, potrivit experţilor. “Colecţia de artă a lui Bowie oferă o perspectivă unică asupra vieţii intime a unuia dintre cei mai creativi artişti ale secolului al XX-lea”, a spus Oliver Barker, preşedinte al lanţului de case de licitaţii Sotheby în Europa.

    Multe dintre lucrări sunt semnate de artişti britanici din secolul XX, printre care Stanley Spencer, Patrick Caulfield şi Peter Lanyon. David Bowie s-a născut şi a fost crescut în sudul Londrei, aşa că în colecţia sa se regăsesc şi pânze ce înfăţişează străzi din capitala britanică, semnate de artiştii Leon Kossoff şi Frank Auerbach, potrivit BBC.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum călătoreşte unul dintre cei mai cunoscuţi colecţionari de artă din Marea Britanie – GALERIE FOTO

    James Stunt, unul dintre cei mai cunoscuţi colecţionari de artă din lume, şi-a făcut recent apariţia la Londra, pentru un eveniment al casei de licitaţii Sotheby’s. Stunt a venit la licitaţie cu o coloană de 5 maşini, toate de colecţie, şi alături de un număr impresionant de oameni de securitate.

    James Stunt, de 33 de ani, a făcut avere din mai multe afaceri, precum jocuri de noroc sau transporturi. El are o avere de 5,5 miliarde de dolari şi este căsătorit cu Petra Ecclestone, fiica fostului şef al Formulei 1. Nunta celor doi, din 2011, a costat 12 milioane de lire sterline.

    Stunt are o colecţie de peste 200 de maşini rare ce include două Rolls Royce Celestial, trei Lamborghini, două Mercedes şi două Range Rover.