BusinessMagazin

Tag: proces

  • L-a comparat pe preşedintele Turciei cu Gollum şi acum riscă ÎNCHISOAREA – FOTO

    Medicul turc Bilgin Çiftçi şi-a pierdut locul de muncă şi este în prezent judecat. Condamnarea lui la închisoare depinde de răspunsul la întrebarea: “Este Gollum un personaj pozitiv sau negativ?”, scrie washingtonpost.com.

    Cinci experţi în trilogia “Stăpânul inelelor” au fost solicitaţi de instanţă pentru a stabili dacă acel meme cu Gollum reprezintă o insultă la adresa preşedintelui Erdogan.

    Potrivit agenţiei de presă turce DHA, Bilgin Çiftçi a fost exclus din Ministerul Sănătăţii Publice din Turcia, în octombrie, după ce a postat pe pagina sa de Facebook un meme care îl compară pe preşedintele Recep Tayyip Erdogan cu personajul Gollum din trilogia “Stăpânul inelelor”.

    Insultarea şefului statului reprezintă o infracţiune care se pedepseşte cu doi ani de închisoare în Turcia, iar medicul Bilgin Çiftçi a fost dat în judecată la scurt timp după apariţia acelui meme.

    Însă, atunci când a apărut în instanţă, Bilgin Çiftçi a spus că nu a insultat pe nimeni.

    Mulţi dintre fanii francizei “Stăpânul inelelor” susţin că Gollum nu este un personaj negativ, ci chiar un erou, deoarece el a fost acela care a eliberat Pământul de Mijloc de sub tirania inelului malefic, muşcând degetul lui Frodo şi (deşi fără să vrea) a plonjat cu acesta în lava care curgea în interiorul Muntelui Apocalipsei (Mount Doom).

    Atunci când Hicran Danışman, avocatul lui Bilgin Çiftçi, a contestat afirmaţia judecătorului care a spus că Gollum este un personaj malefic, judecătorul respectiv a recunoscut că a vizionat doar fragmente din acea trilogie cinematografică, potrivit cotidianului Today’s Zaman din Istanbul.

    Ca urmare, judecătorul a solicitat alcătuirea unui panel de experţi care să determine dacă argumentul invocat în apărarea medicului Bilgin Çiftçi este valid sau invalid. Grupul va include doi academicieni, doi experţi în ştiinţe comportamentale sau psihologi şi un expert în producţii cinematografice şi de televiziune, precizează Today’s Zaman. Grupul respectiv are la dispoziţie două luni şi jumătate pentru a analiza dovezile prezentate în instanţă, înainte de următoarea audiere din acest caz, programată pentru luna februarie.

    Într-o declaraţie acordată agenţiei de presă DHA, marţi, avocatul Hicran Danışman a spus că procesul s-a transformat într-un “caz de salvare a mândriei lui Gollum”.

    Codul Penal din Turcia stipulează că orice persoană care îl insultă pe preşedintele Republicii Turce poate să primească o condamnare de până la patru ani de închisoare – pedeapsa putând fi majorată dacă insulta a fost făcută în mod public sau de către un jurnalist. Mandatul preşedintelui Erdogan a coincis cu o creştere a numărului de anchete referitoare la proferarea de insulte la adresa preşedintelui.

    În intervalul de timp care a trecut de la alegerea în funcţia de preşedinte a lui Recep Tayyip Erdogan, în august 2014, şi până în martie 2015, un număr de 236 de persoane au fost anchetate pentru “insulte aduse şefului statului”, precizează BBC. Dintre aceste persoane, 105 au fost condamnate în mod oficial.

  • Sorin Oprescu, Bogdan Popa şi alte şapte persoane, trimişi în judecată în dosarul de corupţie

    Sorin Mircea Oprescu, primar al Capitalei la data faptelor, în prezent suspendat din funcţie, a fost trimis în judecată, în arest la domiciliu, pentru luare de mită, spălare de bani, abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, şi constituire a unui grup infracţional organizat.

    Bogdan Cornel Popa, director al Centrului Cultural al Palatelor Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului şi ulterior al Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane, la data faptelor, va fi judecat pentru luare de mită (patru infracţiuni), complicitate la luare de mită, dare de mită (două infracţiuni), complicitate la dare de mită, trafic de influenţă (cinci infracţiuni), spălare de bani (patru infracţiuni), abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată (trei infracţiuni) şi constituire a unui grup infracţional organizat. Fostul şef al Administraţiei Cimitirelor din cadrul Primăriei Capitalei este în arest la domiciliu.

    Tot în arest la domiciliu este şi Romeo Albu, trimis în judecată pentru complicitate la spălare de bani (două infracţiuni), complicitate la dare de mită şi constituire a unui grup infracţional organizat.

    Alte patru persoane acuzate în acest dosar au fost trimise în judecată în stare de arest preventiv, respectiv: Cristian Stanca, fostul şofer al lui Sorin Oprescu – pentru complicitate la luare de mită (patru infracţiuni), complicitate la dare de mită, (două infracţiuni) şi constituire a unui grup infracţional organizat; Mircea Octavian Constantinescu, directorul Direcţiei Economice din Primăria Capitalei la data faptelor – pentru luare de mită şi constituire a unui grup infracţional; Florin Şupeală, director al Centrului Cultural al Palatelor Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului (CCPBPB) cu atribuţii de director adjunct la data faptelor – pentru luare de mită şi constituire a unui grup infracţional organizat; Claudiu Bengalici, administrator al unei societăţi comerciale – pentru complicitate la spălare de bani (trei infracţiuni) şi constituire a unui grup infracţional organizat.

    De asemenea, Ruxandra Mihaela Petroi Avasiloae, director general al Centrului Cultural al Palatelor Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului la data faptelor, aflată sub control judiciar, va fi judecată pentru luare de mită şi constituire a unui grup infracţional organizat, iar Ion Niţă a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru complicitate la spălare de bani (două infracţiuni) şi constituire a unui grup infracţional organizat.

    Potrivit rechizitoriului procurorilor, Bogdan Popa, în calitate de director al Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane, a constituit un grup infracţional organizat la care au aderat ulterior şi ceilalţi inculpaţi, care avea ca scop săvârşirea de infracţiuni de corupţie, mai precis dare şi luare de mită, din sume provenite din bugetul Municipiului Bucureşti, grup pe care, de la finalul anului 2013, l-a condus Sorin Oprescu.

    “Iniţial, structura grupului era simplă şi perfect adaptată scopului urmărit, presupunând doar un lider (directorul instituţiei publice cu rol de autoritate contractantă, calitate în care dispunea de influenţa necesară determinării câştigătorului unei proceduri de achiziţii publice, dar şi dreptul de a semna acordurile cadru şi contractele), conducători de societăţi private care doreau să execute lucrări, precum şi o sumă de apropiaţi ai liderului care să-l ajute, prin documente fictive şi societăţi fără activitate, să obţină în numerar, într-o formă aparent legală, mita plătită de contractorii privaţi”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

    Anchetatorii susţin că, pe măsură ce alte persoane, sesizând activitatea grupului, au aderat la acesta în vederea obţinerii unor foloase materiale, în paralel cu demersurile liderului în vederea extinderii activităţii pentru mărirea mitei, structura şi funcţionalitatea grupului au suferit modificări, “culminând la finalul anului 2013 cu instalarea unui nou lider (şeful autorităţii publice locale executive), crearea unui eşalon de «secunzi» ai săi (o persoană de încredere şi fostul lider), dar şi a unui palier mai larg al factorilor de decizie necesari din alte instituţii”.

    Procurorii au pus sechestru asigurator pe apartamente, case şi terenuri deţinute în proprietate sau în coproprietate, precum şi pe autoturisme, ceasuri scumpe şi mai multe sume de bani descoperite cu ocazia percheziţiilor sau în diferite conturi bancare ale inculpaţilor Mircea Octavian Constantinescu, Ruxandra Mihaela Petroi Avasiloae, Florin Şupeală, Romeo Albu, Claudiu Bengalici şi Ion Niţă.

    Totodată, procurorii au pus sechestru asigurator asupra sumelor de 102.400 de lei şi 9.500 de euro, descoperite cu ocazia percheziţiei, precum şi asupra a trei case deţinute în proprietate sau în coproprietate de către Sorin Oprescu.

    Dosarul a fost trimis Tribunalului Bucureşti, procurorii DNA propunând menţinerea măsurilor preventive şi asigurătorii dispuse în cauză.

  • Leonardo DiCaprio a investit într-un startup care susţine că poate “creşte” diamante reale în câteva săptămâni

    Actorul nu este singurul care crede în metoda celor de la Diamond Foundry, un startup care se laudă că poate “creşte” diamante adevărate într-un laborator, ci îi sunt alături alţi 10 miliardari care au investit în această idee, potrivit Business Insider. Diamantele ar fi de înaltă calitate, la fel ca cele naturale.

    Cum sunt create aceste diamante? 

    Potrivit informaţiilor de pe site-ul startup-ului, procesul începe cu un diamant natural, cu o structură cristalină, apoi prin intermediul unui dispozitiv se construiesc mai mulţi atomi pe structura cristalină, strat cu strat, până când se formează diamantul. Astfel, piatra preţioasă este “crescută” într-un reactor chimic unde temperaturile pot ating 8.000 de grade Celsius, adică la o temperatură mai ridicată decât cea de la suprafaţa soarelui (5.500 de grade Celsius).

    În mod normal, diamantele apar la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) şi presiuni ridicate. Diamantele sintetice sunt create în laboratoare. Din punct de vedere chimic, diamantele naturale şi cele sintetice sunt aproape identice.

    În prezent, există două metode de a crea diamante sintetice, iar Diamond Foundry se pare că a găsit o soluţie, îmbinând cele două metode existente, este de părere Catherine McManus,  şef de laborator Materialytics, companie care se ocupă de identificarea diamantelor reale.

  • Idei pentru investiţii: Litigiile corporatiste, cea mai nouă piaţă de plasamente

    Miller, producător de echipamente din Marea Britanie, a inventat un dispozitiv de cuplare, denumit Bug,  care nu doar că scurtează timpul de lucru, dar şi eficientizează modul de lucru. Acest dispozitiv le permite operatorilor maşinăriilor hidraulice să schimbe freza sau cupa fără să părăsească niciun moment cabina vehiculului. Astfel, înainte ca Miller să-şi breveteze dispozitivul minune, un operator al unei maşinării de excavare era nevoit să piardă până la 30 de minute când dorea să schimbe freza sau cupa. Dispozitivul brevetat în 1990 de către Miller se numea Magnificul Şapte şi reducea timpul necesar asamblării la doar 7 secunde. În acelaşi timp, o altă problemă era rezolvată: dispozitivul era funcţional şi perfect adaptabil oricărui tip de echipament. Dispozitivele de cuplare rapidă au revoluţionat industria şi au dus la o compatibilitate universală între produse.

    În 1997 un reprezentant al Miller a fost abordat de către Caterpillar în cadrul unui târg de profil din Germania. Cele două companii au început discuţiile legate de un posibil parteneriat. De-a lungul anilor, Caterpillar, potrivit Miller, a cumpărat aproximativ 27.000 de unităţi pe care le-a revândut propriilor clienţi, generând astfel micii companii venituri de 100 de milioane de dolari. Fiecare produs trebuia să se potrivească perfect pe maşinăriile Caterpillar, aşa că inginerii celor două companii au făcut schimb de fişe tehnice. Comenzile Caterpillar reprezentau circa 28% din businessul Miller.

    Conform versiunii lui Miller, în timpul crizei economice din 2008 Caterpillar a întrerupt brusc parteneriatul cu compania britanică, motivând că nu mai au nevoie de acest dispozitiv şi că au dezvoltat un produs asemănător. Caterpillar a negat că ar fi folosit tehnologia Miller pentru a crea acest produs şi a invocat faptul că în contract era stipulat că puteau întrerupe colaborarea oricând doreau. Keith Miller, fondatorul companiei, a fost devastat, realizând că va pierde cel mai mare client al său, lucru ce va avea un impact extrem de negativ asupra veniturilor companiei. Lipsa contractului cu Caterpillar i-a dus direct pe pierdere şi au concediat jumătate dintre angajaţi.
    La un an distanţă, Miller a văzut pentru prima dată produsul celor de la Caterpillar. „Nu numai că era similar, ci era o copie, pur şi simplu“, a spus Keith Miller. A dat în judecată Caterpillar pentru încălcarea contractului, fraudă şi utilizarea de secrete tehnologice. Curând şi-a dat seama ce înseamnă să dai în judecată o astfel de companie.

    Era o luptă între David şi Goliat. Pentru acest proces, Miller s-a gândit la o metodă de plată alternativă. Nu-şi plăteşte avocaţii din propriul buzunar, ci o firmă privată din Illinois, Arena Consulting, plăteşte costurile legale ale procesului. Dacă Miller pierde procesul, Arena nu primeşte nimic, însă, dacă Miller câştigă, Arena primeşte o parte din venituri, ceea ce ar putea fi o sumă de ordinul zecilor de milioane de dolari.

    Potrivit New York Times, cazul Miller vs. Caterplillar este doar un exemplu al unei noi pieţe care se formează din disputele de proprietate intelectuală în valoare de multe milioane de dolari. Noua formă de finanţare a proceselor este izvorâtă atât din posibilitatea de a căuta dreptatea în sala de judecată, cât şi o dovadă a mercantilismului ingenios de care omul dă dovadă. Faptul este demonstrat de înclinaţia americanilor de a face bani din orice, de capacitatea de a transforma orice în bunuri ce pot fi comercializate. Unii susţin că această practică le permite companiilor mai mici, cum ar fi Miller, să se lupte cu jucătorii mai mari. Alţii îşi fac griji că ar putea da naştere la un număr foarte mare de procese, procese ce aduc foarte mulţi bani în joc, bani care ar putea creşte semnificativ costurile deja ridicate ale sistemului juridic american.

    Deşi numărul de litigii finanţate în această manieră este încă mic, industria creşte foarte rapid, condusă de legi permisive şi de promisiunea unui profit gras. În 2013 şi 2014, Burford Capital, o companie din Marea Britanie, şi-a mărit capitalul de investiţii în domeniul legal de la 150 de milioane de dolari la 500 de milioane de dolari. În aceeaşi perioadă, profiturile companiei au crescut cu 89%. În aceeaşi manieră, multe alte companii caută să se extindă pe această piaţă, iar portofoliul deţinut de IMF Bentham numără 39 de cazuri, pe care firma le evaluează la peste 2 miliarde de dolari.

    Ca urmare, doi senatori americani au trimis scrisori către investitori majori pe care îi rugau să detalieze cazurile în care au investit şi alte detalii legate de afacerile acestora. Aceştia au numit această finanţare a litigiilor drept o industrie „în floare”, nereglementată, în care se operează fără licenţiere sau supraveghere.

    Această procedură este întâlnită şi în cadrul companiilor mari, cele care, deşi au propriii avocaţi şi finanţe destule, vând „bucăţi” din procese pentru a nu avea probleme cu fluxul de numerar şi, totodată, pentru a scăpa de o parte din risc. Juridica Investments, un fond din Miami, ce are în gestiune 650 milioane de dolari, s-a specializat în a lucra cu companii din topul Fortune 500, acestea reprezentând cam 80-85% din investiţiile sale, potrivit lui Richard Fields, directorul executiv al companiei. Acesta spune că finanţarea din afara companiei implicate în proces vine în interesul reclamanţilor.

    Revenind la disputa dintre Miller şi Caterpillar, avocaţii companiei americane au încetinit desfăşurarea procesului prin intentarea de noi procese prin care reclamau  că Miller a oferit produse „substandard“ şi că nu a reuşit să aprovizioneze în mod regulat Caterpillar. În această situaţie, avocaţii lui Miller au cheltuit repede milioanele de dolari disponibile, iar pentru a putea continua procesul dincolo de prima fază ar fi avut nevoie de alte milioane de dolari. Keith Miller şi cei doi fraţi ai săi şi-au ipotecat casele pentru a putea face rost de bani, însă tot nu au reuşit să strângă fonduri suficiente pentru a continua procesul. O persoană din Londra i-a pus în contact cu Reed Oslan, un avocat din Chicago care este specializat în finanţarea litigiilor.

    Termenii afacerii dintre Miller şi finanţatorii procesului nu au fost făcuţi publici, dar investitorii cumpără de obcei între 20 şi 60% din suma pe care compania ar trebui să o primească, dacă decizia curţi îi este favorabilă. Însă procentul poate creşte şi mai mult. Luna aceasta, când procesul dintre Miller şi Caterpillar va ajunge în faţa unui juriu, avocaţii companiei britanice vor cere 100 de milioane de dolari daune. „Fără această metodă de finanţare nu am fi reuşit să ajungem atât de departe în acest proces“, a spus Keith Miller.
    Miller susţine că de-a lungul anilor Caterpillar a negat zvonurile în legătură cu faptul că îşi construia propria versiune a Bug-ului, în acelaşi timp asigurându-i pe cei de la Miller că relaţia dintre companii e foarte bună. Disputa dintre Caterpillar şi Miller nu se rezumă doar la bani, în opinia lui Miller: „Vreau să se facă dreptate”.

    Finaţarea litigiilor nu este o invenţie nouă, ci îşi are rădăcinile în antichitate. Membrii cluburilor politice ateniene se sprijineau reciproc în procesele lor contra rivalilor, potrivit lui Max Radin, istoric. Apollodorus, fiul unui bancher, a cumpărat acţiuni într-un proces şi a angajat oratori profesionişti să scrie discursuri pentru proces. De asemenea, în secolul XIII, în Anglia medievală era ceva obişnuit ca cei implicaţi într-o dispută să angajeze „campioni“, luptători care să-i reprezinte.

    Fondurile de hedging, băncile sau companiile de asigurări au finanţat ocazional procese, dar nicio firmă nu se specializase în aşa ceva până în 2007 când a fost înfiinţată Juridica Investments. Naşterea acestei companii, precum şi creşterea industriei se datorează, în parte, şi recesiunii, pentru că avocaţii marilor companii erau dornici să scape de risc, dar şi datorită faptului că cererea a crescut în rândul investitorilor ce căutau o sursă de profit care să nu depindă de oscilaţiile bursei.

    Problema este că nu tot timpul interesul investitorilor şi al celor implicaţi în proces este acelaşi. În funcţie de structura înţelegerii, de multe ori reclamanţii pot câştiga foarte puţini bani, mult mai puţini decât avocaţii şi investitorii.

    În 2007 Altitude Capital a investit 8 milioane de dolari într-o dispută pe drepturi de autor dintre DeepNines şi McAfee. DeepNines a avut câştig de cauză şi a primit 25 de milioane de dolari de la McAfee, dar asta înainte să se facă împărţirea. Suma a fost distribuită în felul următor: 2,1 milioane de dolari s-au dus pe cheltuieli diverse, avocaţii au primit 11 milioane, iar Altitude a luat 10 milioane de dolari. DeepNines a rămas doar cu 800.000 de dolari, 3% din suma totală. Lucrurile nu s-au oprit aici pentru că Altitude a considerat că a primit prea puţini bani, aşa că i-au dat în judecată pe cei de la DeepNines. În cele din urmă s-a renunţat la proces.

    O astfel de întâmplare este neobişnuită, dar când vine vorba de împărţirea banilor, compania mică se poate vedea înfruntând un alt Goliat, cel care înainte îi era prieten.

    Când finanţatorii litigiilor vorbesc despre lărgirea accesului la justiţie al individului mic, defavorizat, cu acces la mai puţine resurse, aceştia se referă la ajutorarea milionarilor în lupta cu miliardarii. În unele privinţe, creşterea acestui business este un simptom a ceea ce a devenit sistemul de justiţie american: un sistem lent, costisitor şi complicat pentru medierea litiigiilor între corporaţii. Judecătorii din sistem ar putea fi văzuţi ca nişte arbitri, dar mai degrabă se îndreaptă spre contabilitate.

    Se apropie ziua când procesele devin asemănătoare Bug-ului, complicate, scumpe şi transformate în comodităţi transferabile? Da, pentru că tot mai mulţi avocaţi sunt plătiţi de oameni al căror interes în dispută este speculativ, nu personal.  

  • Sorin Oprescu rămâne în arest: Instanţa i-a respins cererea de cercetare sub control judiciar

    Cererea primarului suspendat al Capitalei s-a judecat marţi, decizia fiind pronunţată miercuri de Tribunalul Bucureşti.

    Decizia nu este definitivă şi poate fi contestată de Sorin Oprescu la Curtea de Apel Bucureşti.

    Avocatul Viorel Mocanu a declarat că unul dintre motivele pentru care s-a solicitat, la Tribunalul Bucureşti, înlocuirea măsurii arestării preventive este de ordin medical, apărarea arătând că starea lui Sorin Oprescu s-a înrăutăţit vizibil de când este în Arestul Capitalei. El a precizat că această susţinere este dovedită de actele medicale obţinute de la încarcerare şi până în prezent.

    Întrebat dacă apărarea este de acord cu mutarea lui Sorin Oprescu din Arestul Capitalei la Spitalul Penitenciarului Rahova, Viorel Mocanu a spus că deocamdată sunt aşteptate rezultatele investigaţiilor făcute la Centrul Oncologic de Diagnostic şi Tratament Fundeni, reafirmând că datele medicale nu vor fi făcute publice.

    Întrebat dacă apărarea a primit răspunsurile în cazul sesizărilor făcute la Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu “Dr. Nicolae Kretzulescu” şi la Ministerul Sănătăţii, care a fost trimisă la Colegiul Medicilor, Viorel Mocanu a spus că s-au demarat anchete, la finalul cărora vor fi oferite răspunsuri.

    Avocatul a declarat, pentru MEDIAFAX, că luni a fost depusă o nouă sesizare în care Sorin Oprescu îi cere şefului Arestului Capitalei, Mihai Dincă, să dispună să îi fie restituite stiloul injector pentru insulină, precum şi două fiole de insulină de tip “Novo Rapid”, ridicate la percheziţia făcută în celula acestuia. Mocanu a precizat că dacă acestea nu vor fi restituite, se poate considera că lui Sorin Oprescu i se pune viaţa în pericol.

    În 15 octombrie a fost făcută o percheziţie în celula lui Sorin Oprescu, Poliţia Capitalei spunând că au fost ridicate doar două flacoane de insulină injectabilă, în timp ce avocaţii edilului au susţinut că i-au fost luate atunci şi medicamentele pe care acesta le avea în cameră.

    Poliţia Capitalei a precizat că administrarea tuturor medicamentelor pentru Sorin Oprescu se face exclusiv la recomandarea şi sub supravegherea unui medic sau asistent de la Cabinetul Medical al Centrului de Reţinere şi Arestare Preventivă.

    Avocatul Viorel Mocanu spunea că a trimis, în 15 octombrie, o sesizare conducerii Ministerului Afacerilor Interne, în care a acuzat conducerea Arestului Central şi pe şefa cabinetului medical al unităţii că nu respectă măsurile stabilite de medici pentru Sorin Oprescu.

    Curtea de Apel Bucureşti a decis, în 9 octombrie, ca Sorin Oprescu să râmână încă 30 de zile în arest. Instanţa a respins contestaţia edilului şi a menţinut decizia Tribunalului Bucureşti de prelungire a mandatului emis în 6 septembrie, în dosarul în care edilul suspendat al Capitalei este acuzat de luare de mită, după ce ar fi primit 25.000 de euro. Curtea de Apel Bucureşti a respins, pe 6 octombrie, o altă cerere a edilului de înlocuire a arestului preventiv cu control judiciar sau cu arest la domiciliu.

    Primarul suspendat al Capitalei, Sorin Oprescu, a fost arestat preventiv în 6 septembrie, de Tribunalul Bucureşti, la cererea procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care îl acuză de luare de mită. Curtea de Apel Bucureşti a menţinut, în 14 septembrie, decizia Tribunalului Bucureşti, Sorin Oprescu rămânând în arest preventiv şi fiind suspendat din funcţie, din 15 septembrie.

    Procurorii DNA îl acuză pe Sorin Oprescu de luare de mită, susţinând că în 5 septembrie, în baza unei înţelegeri prealabile cu şeful Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane (ACCU), Cornel Bogdan Popa, şi cu fostul său şofer Cristian Stanca, zis “Grenadă”, a primit de la Popa suma de 25.000 de euro din 60.000 de euro ceruţi de cei doi pentru edil, de la SC Green Line Construct SRL, prin Cristina Giorgiana Gogonea, Teodor Gogonea şi Octavian Alin Petroi, denunţători în dosar. Firma efectua lucrări la Palatul de la Mogoşoaia, iar Oprescu ar fi validat astfel activitatea infracţională a lui Popa şi l-ar fi menţinut în funcţie, susţin anchetatorii.

     

  • Solomon Wigler, fost consilier al lui Oprescu, recunoaşte că a luat mită. El cere să fie eliberat din arest

    Curtea de Apel Bucureşti a judecat, marţi, contestaţia formulată de Solomon Wigler după ce, în 12 octombrie, Tribunalul Capitalei a menţinut măsura arestării preventive a fostului consilier personal al lui Sorin Oprescu la Primăria Capitalei, în dosarul în care este acuzat că a luat mită 204.000 de euro pentru intervenţii în aprobarea unor Planuri Urbanistice Zonale necesare construirii a trei supermarketuri.

    Solomon Wigler a cerut înlocuirea cu arestul la domiciliu sau cu controlul judiciar, avocaţii arătând că acesta este în arest de patru luni şi 17 zile şi ar putea fi judecat sub o altă măsură preventivă.

    Mai mult, avocaţii au arătat că Solomon Wigler a recunoscut faptele de care este acuzat de către procurori, precizând şi că acesta a făcut două denunţuri la DNA, unul fiind referitor la consilierii la care trebuiau să ajungă banii.

    Solomon Wigler a spus că recunoaşte şi regretă faptele, arătând că a greşit, dar a făcut şi lucruri bune şi ar dori măcar să fie înlocuit arestul preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Acesta a adăugat că are o situaţie familială foarte grea şi că, de când este arestat, a slăbit foarte mult.

    Curtea de Apel Bucureşti urmează să decidă definitiv dacă Solomon Wigler va rămâne în arest preventiv, va fi plasat în arest la domiciliu sau va fi cercetat sub control judiciar.

    Solomon Wigler, arestat preventiv din 4 iunie, a fost trimis în judecată în 26 iunie, fiind acuzat de procurorii DNA de patru fapte de trafic de influenţă.

    Potrivit procurorilor, în perioada mai-iunie 2012 – mai 2015, Solomon Wigler, în calitate de consilier personal al primarului general al Capitalei, a pretins, în mai multe rânduri, 230.000 de euro şi a primit, în mai multe tranşe, 179.000 de euro de la un o persoană (martor denunţător în cauză), promiţând că va interveni la funcţionari din aparatul administrativ al edilului şi la consilieri din Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru iniţierea şi votarea unor proiecte de hotărâre care vizau aprobarea unor planuri urbanistice zonale (PUZ) necesare edificării a trei supermarketuri în Bucureşti şi acceptarea unei donaţii de către Primăria Capitalei.

    După primirea celor 179.000 de euro, în patru tranşe, respectiv înainte şi după votarea hotărârilor respective, Solomon Wigler a fost prins în flagrant, în 3 iunie, în timp ce primea alţi 25.000 de euro, din diferenţa de 51.000 de euro de la suma pretinsă.

    Procurorii DNA au arătat, în referatul prin care au cerut arestarea preventivă a lui Solomon Wigler, că acesta a fost înregistrat audio-video în timp ce cerea sau primea mită în biroul său de la etajul 14 al Primăriei Capitalei, el spunându-i la un moment dat unui om de afaceri: “Tu le-ai adus ceva? Tu ai adus ceva bani sau ceva?”.

    În referatul procurorilor se face referire la mai multe sume de bani cerute de Wigler unui om de afaceri. Într-una dintre aceste situaţii, pentru a obţine autorizaţia de construire a unui sens giratoriu pentru un supermarket situat la intersecţia a două bulevarde, Solomon Wigler ar fi cerut să primească mita sub forma contravalorii unui contract de execuţie a lucrării pentru realizarea soluţiei de trafic.

    Într-un alt caz, consilierul suspendat al lui Sorin Oprescu ar fi cerut aceluiaşi om de afaceri 15.000 euro pentru a interveni pe lângă ceilalţi consilieri, în aşa fel încât să fie votată o hotărâre legată de donarea unui teren. Wigler ar fi cerut ca banii să îi fie viraţi în tranşe de 4.000 sau 5.000 de euro, prin virament din contul bancar al soţiei omului de afaceri în contul soţiei consilierului.

  • DOSARUL “Microsoft”: Dorin Cocoş, Gabriel Sandu şi Nicolae Dumitru şi-au recunoscut faptele. Care a fost MECANISMUL “afacerii”

    Oamenii de afaceri Dorin Cocoş şi Nicolae Dumitru, fostul ministru al Comunicaţiilor Gabriel Sandu şi fostul primar al municipiului Piatra Neamţ Gheorghe Ştefan au fost audiaţi, luni, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), în dosarul privind achiziţia de licenţe “Microsoft”.

    Cocoş, Sandu şi Dumitru au cerut instanţei să fie judecaţi prin procedura simplificată, susţinând că recunosc în totalitate faptele de care sunt acuzaţi de procurori. Cei trei au povestit în faţa instanţei cum s-a făcut traficul de influenţă şi cum s-au încasat comisioanele în urma achiziţionării de către Ministerul Comunicaţiilor a licenţelor Microsoft.

    Instanţa a admis cererea celor trei, ceea ce presupune că ar putea beneficia de reducerea cu o treime a pedepselor care vor fi dispuse de judecătorii ICCJ.

    Gabriel Sandu: “Am fost cel mai prost ministru din istoria României”

    Gheorghe Ştefan şi-a susţinut în continuare nevinovăţia, el contestând acuzaţiile formulate pe numele său în acest dosar.

    În declaraţia dată în faţa instanţei, Gabriel Sandu, ministru al Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale în perioada decembrie 2008 – septembrie 2010, a recunoscut acuzaţiile care i se aduc în dosar, respectiv luare de mită şi spălare de bani, dar a menţionat că a dat toţi banii la PDL, partidul din care făcea parte, pentru finanţarea campaniei electorale.

    Gabriel Sandu a arătat că, din punctul său de vedere, “a fost cel mai prost ministru din istoria României”.

    “Fac politică din 1999 şi am crezut că sunt un băiat deştept. Am ajuns însă la concluzia că am fost cel mai prost ministru din istoria României”, şi-a început Sandu declaraţia dată în faţa magistraţilor.

    Acesta a arătat că îl cunoştea bine pe Gheorghe Ştefan, alături de care a susţinut multe campanii electorale, atât financiar cât şi organizatoric. În ce priveşte comisionul de patru milioane care i-a revenit ca urmare a afacerii Microsoft, Gabriel Sandu a arătat că i-a dat pe toţi pentru campania electorală.

    “Arăt că am stabilit cu Cocoş şi cu Gheorghe Ştefan în mod separat să finanţez campania prezidenţială şi partidul cu câte două milioane. Deci, în total, patru milioane de euro”, a mai spus Gabriel Sandu.

    Fostul ministru a mai arătat că, la un moment dat, Dorin Cocoş i-a spus despre ce este vorba şi că trebuie să se vadă cu Claudiu Florică, după care să încheie contractul. Sandu a precizat că a propus o licitaţie internaţională şi 50.000 de ore de consultanţă, însă propunerea sa a fost refuzată.

    “Apoi am avut o nouă întâlnire cu Dorin Cocoş, care mi-a spus să nu mă mai port atât de dur cu domnul Florică şi că ar trebui să accept termenii solicitaţi de acesta. La rândul său, domnul Gheorghe Ştefan mi-a transmis că trebuie să discut cu domnul Cocoş şi că cei din partid sunt nemulţumiţi că nu contribuim la campania electorală. În aceste condiţii, am acceptat să facilitez afacerea, dar din comisionul meu am plătit la partid şi pe materiale electorale”, a declarat fostul ministru.

    Dorin Cocoş: “Claudiu Florică a venit cu propunerea de a împărţi comisionul de 16 milioane de euro”

    La rândul său, Dorin Cocoş a povestit judecătorilor că, la începutul anului 2009, denunţătorul Claudiu Florică, atunci reprezentant al firmei Fujitsu Siemens Computers în România, şi Dinu Pescariu i-au propus să intervină la Ministerul Comunicaţiilor pentru a le face conexiunea cu ministrul Gabriel Sandu, deoarece doreau să vândă ministerului aproximativ 90.000 de licenţe Microsoft, spunându-i că sunt unici distribuitori şi că preţul este unul foarte bun.

    “Eu, personal, nu îl cunoşteam pe Sandu, dar ştiam că are o relaţie foarte bună cu Gheorghe Ştefan, care locuia frecvent la mine la hotel, motiv pentru care am apelat la acesta”, a spus Dorin Cocoş.

    El a adăugat că, după câteva zile, a avut loc o întâlnire în patru, la care au mai participat Gheorghe Ştefan, Gabriel Sandu şi Claudiu Florică. La acea discuţie, potrivit lui Cocoş, Claudiu Florică a arătat că există un contract din 2004, dar trebuie reactualizat, pentru că a expirat, fiind vorba de aproximativ 100.000 de licenţe Microsoft, care ar fi folosite oarecum ilegal de Guvern dacă nu s-ar prelungi contractul. Tot atunci, a mai spus Cocoş, s-a discutat şi despre valoarea acelui contract, care ajungea la aproximativ 80 de milioane de euro, discountul oferit de Microsoft fiind undeva la 15-20 la sută din valoarea contractului.

    Dorin Cocoş a adăugat că Gabriel Sandu nu a spus atunci nimic, însă câteva săptămâni mai târziu a avut loc o altă întâlnire, la care Sandu a arătat că într-adevăr licenţele expiră, iar singurul furnizor de pe piaţă este Microsoft. Cu acest prilej, a mai arătat Cocoş, Claudiu Florică a venit cu propunerea de a împărţi comisionul de 16 milioane de euro, urmând să primească fiecare câte patru milioane de euro, bani ce urmau să intre în posesia lor prin intermediul unui om de încredere desemnat de fiecare dintre aceştia. Banii au fost încasaţi de către Claudiu Florică, prin intermediul unei firme a acestuia deschisă în Irlanda, a adăugat omul de afaceri.

    Dorin Cocoş a precizat că i-a spus lui Claudiu Florică să vireze partea sa în contul lui Dinu Pescariu şi că doreşte să folosească cea mai mare parte din sumă pentru campania PDL din 2009.

    Cocoş a adăugat că, spre sfârşitul acelui an, Claudiu Florică l-a întrebat dacă este de acord să contribuie la plata unei sume de un milion de euro pentru Şerban Tănăsescu şi Răzvan Radu, persoane cu funcţii de conducere la banca UniCredit, care finanţa contractul, propunere pe care Cocoş susţine că a acceptat-o. Acesta a mai arătat că spre sfârşitul anului 2009, când a început campania electorală, l-a rugat pe Pescariu să plătească 500.000 de euro avans pentru o firmă din China şi încă 300.000 de euro către o filială a aceleiaşi societăţi, deschisă în Austria pentru materiale publicitare. Firma chineză urma să livreze 27 de containere cu materiale electorale, valoarea finală a mărfurilor ridicându-se la aproximativ 3,2 milioane de euro.

    “Din comisionul obţinut în urma afacerii Microsoft, mie mi-au rămas cam 1,2 milioane de euro, însemnând 700.000 ca împrumut bancar, sumă care apare şi în declaraţia de avere a fostei mele soţii Elena Udrea, şi în jur de 500.000 de euro cash pe care Dinu Pecariu mi i-a plătit eşalonat”, a arătat Cocoş în declaraţia sa.

    Nicolae Dumitru: “I-am dat lui Şerban Mihăilescu 800.000 de dolari, pentru a accelera afacerea”

    Şi omul de afaceri Nicolae Dumitru, care controlează grupul de firme Niro, a dat o declaraţie completă, în care a arătat că a fost contactat de Dinu Pescariu, care l-a rugat să discute cu Alexandru Bittner, pentru ca acesta din urmă să îşi folosească influenţa la Guvern pentru avizarea contractului privind licenţele Microsoft. Dumitru a spus că l-a sunat pe Alexandru Bittner la biroul acestuia şi a avut ulterior o întâlnire în timpul căreia a înţeles că Bittner ştia despre ce este vorba şi a solicitat o sumă de 3,8 milioane de dolari.

    Omul de afaceri a arătat că l-a anunţat pe Dinu Pescariu cu privire la suma cerută de Bittner, iar Pescariu a fost de acord, însă a menţionat că nu are bani şi a propus să intre în afacere şi să achite el suma solicitată, urmând ca ulterior să recupereze banii. Nicolae Dumitru a mai spus că, într-o primă fază, a dat doar un milion de dolari, restul de bani plătindu-i în mai multe tranşe. Ulterior, potrivit lui Dumitru, Alexandru Bittner l-a contactat şi i-a spus că lucrurile “merg greu la secretariatul general al Guvernului” şi trebuie să ia legătura cu Şerban Mihăilescu.

    “M-am întâlnit cu Şerban Mihăilescu, i-am spus despre ce este vorba, că am intrat în afacere şi am garantat cu 3,8 milioane de dolari şi i-am dat şi lui, din proprie iniţiativă, 800.000 de dolari, pentru a accelera afacerea, lucru care s-a şi întâmplat. Între timp, i-am achitat şi lui Bittner restul banilor, pe care i-am plătit cash, o parte din ei fiind duşi chiar de către mine la biroul său, iar o altă parte au fost transmişi prin intermediul şoferului meu Manuel Bercu”, a arătat Nicolae Dumitru în declaraţia sa dată în faţa instanţei.

    Omul de afaceri a adăugat că, după câteva luni, a avut o nouă întâlnire cu Bittner, care l-a anunţat că trebuie să dea încă un milion de dolari, lucru care s-a întâmplat, suma finală ridicându-se astfel la 4,8 milioane de dolari. Nicolae Dumitru a precizat că şi-a recuperat banii după ce Dinu Pescariu ar fi deschis pe numele lui o firmă în Elveţia, societate prin intermediul căreia a încasat, în total, şapte milioane de dolari, în urma unor contracte fictive de prestări servicii. Acesta a explicat că din suma de şapte milioane de dolari, 4,8 milioane au fost banii daţi lui Bittner, restul fiind comisionul său.

    Nicolae Dumitru a mai spus, în faţa instanţei, că în a doua jumătate a anului 2009 a fost din nou contactat de Dinu Pescariu, care i-a cerut 1,9 milioane de euro, sumă destinată lui Dorin Cocoş, care urma să-şi exercite influenţa asupra Guvernului, tot în legătură cu licenţele Microsoft.

    “I-am dat bani personal lui Cocoş urmând ca apoi să-i recuperez din afacerea Microsoft. Precizez că am recuperat suma integral, plus un milion de euro de la Dinu Pescariu. Lui Cocoş i-am dat banii în tranşe, prima fiind în valoare de 400.000 de euro”, a spus Nicolae Dumitru.

    La finalul audierilor, instanţa a stabilit următorul termen de judecare a dosarului “Microsoft” în 3 noiembrie.

    O parte din dosarul “Microsoft” a ajuns în instanţă în 23 martie, Dorin Cocoş, Nicolae Dumitru şi Gheorghe Ştefan fiind acuzaţi de trafic de influenţă şi spălare de bani, iar Gabriel Sandu, de luare de mită şi spălare de bani.

    Potrivit procurorilor, Dorin Cocoş ar fi pretins şi primit 9.000.000 de euro de la Claudiu Florică şi Dinu Pescariu, pentru ca, prin intermediul Elenei Udrea, la acea vreme ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului şi vicepreşedinte PDL, să asigure firmelor susţinute de Florică încheierea şi derularea contractului de licenţiere Microsoft cu Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

    Totodată, potrivit procurorilor, Dorin Cocoş ar fi cerut 17,5 milioane de euro pentru el, Gheorghe Ştefan şi Gabriel Sandu, pentru a interveni în achiziţionarea dreptului de utilizare a licenţelor Microsoft, din care 15,7 milioane de euro ar fi ajuns în contul unor firme controlate de cei trei, direct sau prin intermediari.

    După trimiterea unei părţi din dosar în instanţă, procurorii DNA au continuat ancheta în cazul celorlalte persoane vizate.

    În acest dosar sunt vizaţi şi alţi opt foşti miniştri: Şerban Mihăilescu, Ecaterina Andronescu, Valerian Vreme, Dan Nica, Daniel Funeriu, Alexandru Athanasiu, Mihai Tănăsescu şi Adriana Ţicău.

    Potrivit DNA, persoanele din Guvern, ministere şi din societăţile implicate în derularea proiectului privind licenţele Microsoft pentru şcoli ar fi pretins 20 de milioane de dolari din cele 54 de milioane achitate de Executiv în cadrul contractului.

    Contractul cadru de închiriere de licenţe Microsoft, din 15 aprilie 2004, ar fi fost încheiat în condiţii oneroase pentru bugetul de stat, asigurând posibilitatea deturnării unui discount de circa 47 la sută acordat de Microsoft în considerarea Guvernului şi, implicit, permiţând plata unor comisioane către persoanele implicate, susţin anchetatorii.

  • Sorin Oprescu rămâne în arest pentru încă 30 de zile, a decis definitiv Curtea de Apel Bucureşti

    Instanţa a judecat  vineri contestaţia formulată de Sorin Oprescu, după ce, în 30 septembrie, Tribunalul Bucureşti a admis cererea procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie de prelungire cu 30 de zile a arestului preventiv, măsură luată în 6 septembrie.

    Instanţa a dispus atunci şi prelungirea arestului preventiv pentru Cristian Stanca, fostul şofer al lui Sorin Oprescu, Mircea Octavian Constantinescu, director economic în Primăria Capitalei, Ruxandra Mihaela Petroi Avasiloae şi Florin Şupeală, directorul general şi respectiv directorul adjunct al Centrului Cultural al Palatelor Brâncoveneşti de la Mogoşoaia, şi pentru omul de afaceri Claudiu Bengalici. De asemenea, Tribunalul Bucureşti a decis ca Bogdan Cornel Popa, directorul Administraţiei Cimitirelor şi Romeo Albu să rămână în arest al domiciliu încă 30 de zile.

    Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti a arătat, în motivarea deciziei din 30 septembrie, că dacă ar fi înlocuit arestul preventiv cu controlul judiciar sau arestul la domiciliu, Sorin Oprescu ar putea influenţa ancheta, dând ca exemplu o discuţie pe care edilul a avut-o în 17 septembrie, în duba poliţiei, cu Cristian Stanca, fostul său şofer.

    În ce priveşte argumentele care ţin de starea de sănătate a lui Sorin Oprescu, instanţa a apreciat că, deşi edilul acuză afecţiuni medicale multiple, susţinute de înscrisurile medicale depuse la dosar, nu există probe că acesta nu ar suporta regimul de detenţie, edilul având şi posibilitatea tratamentului medical sub pază permanentă.

    Contestaţia lui Sorin Oprescu de la Curtea de Apel Bucureşti se judecă în absenţa edilului, întrucât acesta este supus, vineri, unor investigaţii medicale, la Centrul Oncologic de Diagnostic şi Tratament Fundeni, ca urmare a aprobării cererii formulate în 3 octombrie de avocaţii edilului, la Arestul Poliţiei Capitalei.

    Apărătorii lui Sorin Oprescu au arătat, în cererea de transfer într-un spital, că, în urma investigaţiilor medicale la care primarul suspendat al Capitalei a fost supus la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, s-ar fi stabilit că ar suferi de 12 afecţiuni, unele grave, fiindu-i depistat şi un nodul la un plămân, care ridică suspiciuni privind un posibil cancer. Potrivit raportului medicilor, lui Sorin Oprescu i-ar fi fost depistat “un nodul pulmonar segment 10 posterior, lob inferior drept”, fiind recomandată efectuarea unor investigaţii suplimentare.

    Surse medicale au declarat, pentru MEDIAFAX, că Sorin Oprescu va sta internat, sub pază, la Institutul Oncologic Bucureşti, iar la Centrul Oncologic de Diagnostic şi Tratament Fundeni îi va fi făcută o investigaţie computer tomograf.

    Avocatul Viorel Mocanu a declarat că Sorin Oprescu ar trebui să stea internat cel puţin două zile. “Există o perioadă de timp stabilită, 24 de ore preparatorii şi alte 24 de ore post-operatorii. Dat fiind faptul că dânsul este diabetic, intervenţia care se face necesită o supraveghere mai amănunţită şi mai atentă după”, a spus Mocanu.

    Avocatul a precizat că Sorin Oprescu nu se simte bine, are variaţii mari de tensiune, valori modificate ale hemoglobinei şi glicemia nu scade sub 240, dar medicul de la Arestul Central consideră că “acestea sunt lucruri normale”.

    Surse juridiciare au declarat, pentru MEDIAFAX că avocaţii lui Sorin Oprescu au depus la Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu “Dr. Nicolae Kretzulescu” – Policlinica MAI din Bucureşti o sesizare la adresa doctoriţei de la cabinetul medical al Arestului Central, pe care o acuză de nerespectarea recomandărilor medicale făcute la externarea lui Sorin Oprescu şi că ar interzice noi controale în cazul acestuia.

    Primarul suspendat al Capitalei, Sorin Oprescu, a fost arestat preventiv în 6 septembrie, de Tribunalul Bucureşti, la cererea procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care îl acuză de luare de mită. Curtea de Apel Bucureşti a menţinut, în 14 septembrie, decizia Tribunalului Bucureşti, Sorin Oprescu rămânând în arest preventiv şi fiind suspendat din funcţie, din 15 septembrie.

     

  • Xerox lansează Adaptorul Wireless pentru soluţii de imprimare

    Xerox lansează Adaptorul Wireless pentru Soluţii de Imprimare care simplifică procesul de tipărire mobilă. Dispozitivul este prezentat, pentru prima oară în România, în cadrul Internet & Mobile World 2015.

    Dispozitivul permite conectarea wireless a echipamentelor de imprimare, chiar şi în lipsa unei reţele Wi-Fi preexistente. Astfel, utilizatorii au posibilitatea de a-şi conecta dispozitivul mobil iOS sau Android™ la orice imprimantă sau echipament multifuncţional Xerox, doar cuplând dispozitivul la reţeaua ethernet a echipamentului. Conexiunea nu afectează procesele în curs de desfăşurare, cum ar fi imprimarea şi scanarea, trimiterea de faxuri prin LAN (Local Area Network) sau redirecţionarea faxurilor prin e-mail

    “Adaptorul wireless Xerox este un echipament compact, uşor de instalat, de configurat şi de gestionat prin intermediul oricărui browser web”, explică Sergiu Pop, product and marketing Manager Xerox România. “Ne dorim, prin intermediul acestui dispozitiv, să creăm o nouă experienţă de utilizare a echipamentelor de imprimare Xerox, care să faciliteze activităţile zilnice.”, a adăugat el.

    Dispozitivul Xerox permite tipărirea unei game largi de fişiere printre care fişiere  Word, Excel, PowerPoint sau PDF. Utilizatorii beneficiază de integrare cu soluţii diverse precum Apple AirPrint, Google Cloud Print v.2.0 sau Mopria.

    De asemenea, adaptorul asigură securitatea  datelor, incluzând o criptare de 256 de biţi.

    Adaptorul wireless poate fi testat de către vizitatori la Internet & Mobile World 2015, ce are loc pe 7 şi 8 octombrie la Romexpo
     

  • Traian Băsescu, la instanţă în cazul jurnaliştilor răpiţi în Irak: Deschiderea dosarului este o “palmă pentru România”. Le-am spus magistraţilor că nu am secretizat nicio foaie din dosar

    Traian Băsescu a ajuns la Judecătoria Sectorului 5 în jurul orei 8.30, el declarând că nu are emoţii şi că îşi doreşte redeschiderea dosarului, pentru lămurirea cazului.

    “Am calitatea de intimat, adică de om reclamat. Vedem ce va face Parchetul mai departe. Din punctul meu de vedere, soluţia de deschidere a acestui dosar este o palmă pentru România. Când arunci în spaţiul public că un şef de stat împreună cu un general american au putut să fure bani şi autorităţile române fac spectacol din treaba asta, nu prinde bine pentru România. La nevoie, poate fi desecretizat tot”, a spus Traian Băsescu.

    Fostul preşedinte a plecat după mai puţin de o oră de la Judecătoria Sectorului 5, el afirmând că le-a spus magistraţilor că nu a secretizat nici măcar o foaie din dosar şi că nu el a deţinut dosarul operaţiunilor, rolul său fiind de a coordona instituţiile statului.

    “În declaraţia mea am spus că nu am secretizat nici măcar o foaie din dosarul răpirii jurnaliştilor. Nu era treaba mea partea operativă. Rolul meu a fost să pun cap la cap toate serviciile, ale armetei, SRI şi SIE, pentru a colecta informaţiile şi a face ca aceastea să lucreze în aceeaşi direcţie. Nu eu am avut dosarul operaţiunilor. El a avut cap de filă SIE”, a declarat fostul preşedinte.

    Întrebat dacă ar avea vreun avantaj dacă dosarul ar fi desecretizat, Băsescu a spus că astfel s-ar putea demonstra că reclamaţia împotriva sa este ”o prostie”.

    “Categoric da, ar confirma că e o prostie reclamaţia lui Vadim Tudor”, a adăugat Traian Băsescu.

    Dosarul a ajuns la Judecătoria Sectorului 5 în urma unei decizii din 6 august a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit că această instanţă este competentă să judece dosarul, pentru că Traian Băsescu nu mai are în prezent vreo calitate oficială.

    În 6 august, Traian Băsescu şi copreşedintele PNL Vasile Blaga au fost la ICCJ, fiind citaţi în acest dosar, în care Corneliu Vadim Tudor a depus plângere pe numele lor în cazul jurnaliştilor răpiţi în Irak. Băsescu şi Blaga au stat la instanţă doar cîteva minute, întrucât nu au mai avut loc audieri, după ce procurorul de caz a invocat o excepţie de necompetenţă materială a instanţei şi a cerut ca dosarul să fie retrimis la Judecătoria Sectorului 5.

    Procurorul a menţionat că, în cazul lui Vasile Blaga, ancheta a fost închisă în 2010, printr-o decizie de neîncepere a urmăririi penale.

    Faţă de Traian Băsescu, însă, nu s-a putut lua atunci o decizie deoarece acesta se bucura de imunitatea funcţiei de preşedinte al României.

    Procurorii de la Parchetului de pe lângă ICCJ au dispus redeschiderea cercetărilor penale în cazul celor trei jurnalişti răpiţi în Irak, în 2005, dosarul fiind deschis ca urmare a unei cereri depuse de Corneliu Vadim Tudor. Acesta i-a acuzat pe fostul preşedinte Traian Băsescu şi pe copreşedintele PNL Vasile Blaga că se fac vinovaţi de dispariţia a patru milioane de dolari din răscumpărarea plătită de statul român pentru eliberarea celor trei jurnalişti români.

    Pentru a putea continua cercetările penale în acest caz, procurorii PICCJ au cerut Judecătoriei Sectorului 5 confirmarea redeschiderii urmăririi penale, iar în urma analizării dosarului, magistraţii instanţei bucureştene au decis că nu sunt competenţi să judece cauza şi au trimis-o magistraţilor de la instanţa supremă.

    În martie 2005, jurnaliştii Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au fost răpiţi la Bagdad.

    În 5 aprilie 2005, Omar Hayssam a fost reţinut şi, deşi Preşedinţia anunţa atunci că este acuzat de implicare în răpirea celor trei jurnalişti, el a fost arestat preventiv pentru infracţiuni economice, într-un alt dosar.

    Ulerior, în iunie 2005, preşedintele de atunci Traian Băsescu spunea că Omar Hayssam voia să iasă din România şi că îşi transferase averea pe numele lui Mohammad Munaf, al soţiei acestuia şi al doctorului Mohamad Yassin, care a plecat la Bagdad în 29 aprilie, pentru a contacta autorităţile irakiene.

    La aproape un an şi o lună de la plasarea lui în arest, instanţa a acceptat să îl elibereze pe Hayssam, din motive medicale, la propunerea procurorului Ciprian Nastasiu, cel care ceruse şi arestarea sirianului. Eliberarea a fost cerută pe motiv că starea de sănătate a lui Hayssam s-a degradat, după operaţia pentru cancer la colon. Hayssam a fost operat în 17 ianuarie 2006, la Spitalul Penitenciar Rahova.

    În 30 iunie 2006, Hayssam a fugit din România la bordul unei nave. Fuga acestuia a determinat revocarea din funcţii a şefilor SRI, SIE şi DGIPI, Radu Timofte, Gheorghe Fulga şi Virgil Ardelean, dar şi a procurorului general al României Ilie Botoş, în 20 iulie 2006.

    În 31 mai 2007, Omar Hayssam declara, într-un interviu prin telefon la o emisiune de la Antena 3, că la cererea doctorului Yassin s-a întâlnit cu preşedintele Traian Băsescu, după ce, în seara de 28 martie 2005, prietena jurnalistei Marie Jeane Ion l-a anunţat despre răpirea de la Bagdad. El preciza că Yassin s-a prezentat, în seara de 28 martie 2005, la biroul său, împreuă cu soţia, iar în aceeaşi zi l-a condus la aeroport pe acesta, care s-a deplasat în Irak pentru a participa la negocierile pentru eliberarea jurnaliştilor.

    Omar Hayssam execută 23 de ani şi patru luni de închisoare, în urma contopirii pedepselor primite în dosarele răpirii celor trei jurnalişti, “Volvo” şi “Foresta Nehoiu”.

    Şi Mohammad Munaf, condamnat definitiv, în anul 2008, la zece ani de închisoare în dosarul răpirii celor trei jurnalişti români în Irak a fost adus, în 27 august, în România şi încarcerat. Mohamad Munaf – care era dat în urmărire internaţională de şapte ani – a fost localizat în Orientul Mijlociu.

    Munaf a fost ghid pentru Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, fiind luat ostatic alături de aceştia timp de 55 de zile. El a fost arestat de armata americană, după eliberarea jurnaliştilor, fiind bănuit de complicitate în răpirea românilor, alături de alte cinci persoane.