BusinessMagazin

Tag: locuri

  • Ţara cu cel mai bun internet din lume. România se află pe un loc surprinzător

    International Telecommunication Union a dat publicităţii un raport în care a fost prezentată ierarhia ţărilor cu cea mai performantă infrastructură de comunicaţii, informează Time.

    Aşadar dacă vrem să beneficiem de cel mai bun internet din lume trebuie să dăm o fugă până în Coreea de Sud. Ţara asiatică şi-a menţinut locul, obţinut în 2010, în acest clasament şi este urmată de două ţări europene, Danemarca şi Islanda. Danemarca a urcat două locuri faţă de acum cinci ani, iar Islanda şi-a menţinut poziţia.

    Marea Britanie (locul 4) şi Elveţia (locul 7) au evoluat foarte mult, din acest punct de vedere, în ultimii cinci ani, urcând în clasament şase şi respectiv cinci locuri. Pe de altă parte, ţările nordice au pierdut mai multe locuri în clasament, Suedia a căzut de pe locul 2 pe locul 5, Norvegia de pe 5 pe 10, iar Finlanda de pe 6 pe 12.

    Deşi ne lăudam cu una dintre cele mai mari viteze la internet, România se află abia pe locul 59 în acest clasament, chiar mai prost faţă de acum cinci ani când am ocupat pozţia 55. 

    Ţara din mijlocul Africii, Ciadul, ocupă ultima poziţie în această ierarhie.

  • Hotare, aşa cum sunt stabilite de bancnota de un leu

    Nu o să vorbesc aici despre conceptul acela cu două sau mai multe Românii, a fost mult prea des şi mult prea inutil invocat, dar o să vorbesc despre faţetele aceleiaşi Românii; personal, fac parte din categoria nefericiţilor pentru care lumea nu începe la Romană şi se termină la Şincai, aşa că micul orăşel de provincie unde o problemă de familie m-a dus săptămâna trecută nu m-a luat prin surprindere. Dar m-a făcut să mă gândesc.

    Este târgul unde am copilărit, numele nu are importanţă; oraşul are istorie, la un moment dat armata română a dat o probă de bărbăţie acolo şi a învins, un oraş care a avut ceva industrie, ba era ceea ce se chema la un moment dat nod de cale ferată – asta într-o vreme când trenurile circulau şi nu erau tăiate la fier vechi. Acum este doar un orăşel cenuşiu, un cenuşiu brăzdat de albul varului cu care sunt boite bordurile şi copacii din parc. Momentul duşului rece a fost cel în care am devenit conştient de faptul că leul era bancnota cu cea mai intensă circulaţie pe plan local, şi nu, faptul că spun asta nu înceamnă o lipsă de patriotism. Leul stabilea un soi de hotar nevăzut în România, despărţea cotidianul meu de cotidianul locuitorilor micului orăşel. O banală comandă de 80 de lei a declanşat un potop de mulţumiri de partea cealaltă de tejghelei, iar fata de la casieria magazinului local a surâs blând şi înţelegător la nefericirea şi la încurcătura unui bărbat aflat la rând în faţa mea: „…un leu? Lăsaţi, îl aduceţi mai târziu, sunt aici până la nouă…“.

    Este o faţetă a României unde se dau şpăgi de milioane de dolari, unde se negociază orice, unde se pun la cale afaceri, unde se exploatează bogăţiile subsolului şi unde tineri IT‑işti talentaţi fac chestii minunate. Dar cumva afacerile şi bogăţiile subsolului şi IT-iştii cei talentaţi sunt legaţi direct şi profund de insul acela căruia îi lipsea un leu pentru a-şi plăti cumprăturile, şi dacă nu vom înţelege asta, tehnocrat sau simplu cetăţean, naţia asta nu se va însănătoşi. Pentru că sărăcia cronică slăbeşte orice naţie şi taie orice şanse de a reuşi reabilitarea unei naţii.

    Cultura sărăciei înseamnă ideea de a împărţi oamenii în duşi de nas şi ducători de nas, în fraieri şi şmecheri. Mai înseamnă eliminarea egalităţii şanselor, idolatrizările gratuite şi folosirea de manipulări grosolane. Mulţumirea de a supravieţui în orăşele cenuşii, unde nu există spital, nu există dascăli, nu mai există destui copii pentru a umple sălile de clasă. În aceleaşi orăşele se fac locuri de joacă de 600 de milioane de lei vechi şi closete în curţile şcolilor de alte sute de milioane de lei vechi. Cultura sărăciei a creat o clasă de cetăţeni care se tem. Se tem de preţuri, se tem de ziua de mâine. Se tem de ştabii locali, deşi ei îi aleg. Cea mai mare problemă a României nu sunt deficitele sau datoria externă sau corupţia, ci sărăcia, cea care generează toate cele dinainte, şi corupţie, şi deficite, şi datorie externă. Nu mai are rost să căutăm ţapi ispăşitori în fărâmiţarea terenurilor, în productivitatea redusă, în investiţiile anemice sau în folosirea până la idioţenie a sintagmei „mână de lucru ieftină“ şi nu mă refer aici la sărăcie aşa cum o calculează instituţiile financiare. Vorbesc de sărăcia care împiedică oamenii să îşi schimbe mobila din casă la cinci ani şi la sărăcia care împiedică antreprenorii să îşi ducă la bun sfârşit visele; la sărăcia care face din funcţionar un ins coruptibil şi la sărăcia care îl face pe medic să ridice neputincios din umeri.

    Ştiţi, omul acela căruia îi lipsea leul la cumpărături are aceeaşi putere cu tine, cititorule, iar leul acela îl face vulnerabil.

    Un profesor de ştiinţe politice vorbea la un moment dat de un concept care ni se potriveşte şi nouă, acum, de neoleninism. Am mai vorbit: leninismul s-a dezvoltat într-o perioadă în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare, expertiză asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic.

    Cum e acum? Şi nu numai la noi, ci peste tot în lume.

    O comunitate locală puternică, cu un mod de gândire suplu, adaptabilă dar cu reguli ferme şi leadership real poate fi răspunsul la dezvoltarea viitoare a României, poate asigura un viitor atât tinerilor cât şi celor în vârstă, indiferent de starea sistemului de pensii de stat sau de evoluţia sistemului educaţional. Cum s-ar putea face trecerea de la baroni locali la leadership autentic sau de la inerţia ţăranului român şi de la aşteptatul banilor de la nepoţii din Spania sau Italia la angajament altruist în folosul comunităţii şi cu ce bani se poate face acesta sunt întrebări cât se poate de justificate, cât se poate de grele. Dar se poate şi asta este şansa noastră.
     

  • Hotare, aşa cum sunt stabilite de bancnota de un leu

    Nu o să vorbesc aici despre conceptul acela cu două sau mai multe Românii, a fost mult prea des şi mult prea inutil invocat, dar o să vorbesc despre faţetele aceleiaşi Românii; personal, fac parte din categoria nefericiţilor pentru care lumea nu începe la Romană şi se termină la Şincai, aşa că micul orăşel de provincie unde o problemă de familie m-a dus săptămâna trecută nu m-a luat prin surprindere. Dar m-a făcut să mă gândesc.

    Este târgul unde am copilărit, numele nu are importanţă; oraşul are istorie, la un moment dat armata română a dat o probă de bărbăţie acolo şi a învins, un oraş care a avut ceva industrie, ba era ceea ce se chema la un moment dat nod de cale ferată – asta într-o vreme când trenurile circulau şi nu erau tăiate la fier vechi. Acum este doar un orăşel cenuşiu, un cenuşiu brăzdat de albul varului cu care sunt boite bordurile şi copacii din parc. Momentul duşului rece a fost cel în care am devenit conştient de faptul că leul era bancnota cu cea mai intensă circulaţie pe plan local, şi nu, faptul că spun asta nu înceamnă o lipsă de patriotism. Leul stabilea un soi de hotar nevăzut în România, despărţea cotidianul meu de cotidianul locuitorilor micului orăşel. O banală comandă de 80 de lei a declanşat un potop de mulţumiri de partea cealaltă de tejghelei, iar fata de la casieria magazinului local a surâs blând şi înţelegător la nefericirea şi la încurcătura unui bărbat aflat la rând în faţa mea: „…un leu? Lăsaţi, îl aduceţi mai târziu, sunt aici până la nouă…“.

    Este o faţetă a României unde se dau şpăgi de milioane de dolari, unde se negociază orice, unde se pun la cale afaceri, unde se exploatează bogăţiile subsolului şi unde tineri IT‑işti talentaţi fac chestii minunate. Dar cumva afacerile şi bogăţiile subsolului şi IT-iştii cei talentaţi sunt legaţi direct şi profund de insul acela căruia îi lipsea un leu pentru a-şi plăti cumprăturile, şi dacă nu vom înţelege asta, tehnocrat sau simplu cetăţean, naţia asta nu se va însănătoşi. Pentru că sărăcia cronică slăbeşte orice naţie şi taie orice şanse de a reuşi reabilitarea unei naţii.

    Cultura sărăciei înseamnă ideea de a împărţi oamenii în duşi de nas şi ducători de nas, în fraieri şi şmecheri. Mai înseamnă eliminarea egalităţii şanselor, idolatrizările gratuite şi folosirea de manipulări grosolane. Mulţumirea de a supravieţui în orăşele cenuşii, unde nu există spital, nu există dascăli, nu mai există destui copii pentru a umple sălile de clasă. În aceleaşi orăşele se fac locuri de joacă de 600 de milioane de lei vechi şi closete în curţile şcolilor de alte sute de milioane de lei vechi. Cultura sărăciei a creat o clasă de cetăţeni care se tem. Se tem de preţuri, se tem de ziua de mâine. Se tem de ştabii locali, deşi ei îi aleg. Cea mai mare problemă a României nu sunt deficitele sau datoria externă sau corupţia, ci sărăcia, cea care generează toate cele dinainte, şi corupţie, şi deficite, şi datorie externă. Nu mai are rost să căutăm ţapi ispăşitori în fărâmiţarea terenurilor, în productivitatea redusă, în investiţiile anemice sau în folosirea până la idioţenie a sintagmei „mână de lucru ieftină“ şi nu mă refer aici la sărăcie aşa cum o calculează instituţiile financiare. Vorbesc de sărăcia care împiedică oamenii să îşi schimbe mobila din casă la cinci ani şi la sărăcia care împiedică antreprenorii să îşi ducă la bun sfârşit visele; la sărăcia care face din funcţionar un ins coruptibil şi la sărăcia care îl face pe medic să ridice neputincios din umeri.

    Ştiţi, omul acela căruia îi lipsea leul la cumpărături are aceeaşi putere cu tine, cititorule, iar leul acela îl face vulnerabil.

    Un profesor de ştiinţe politice vorbea la un moment dat de un concept care ni se potriveşte şi nouă, acum, de neoleninism. Am mai vorbit: leninismul s-a dezvoltat într-o perioadă în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare, expertiză asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic.

    Cum e acum? Şi nu numai la noi, ci peste tot în lume.

    O comunitate locală puternică, cu un mod de gândire suplu, adaptabilă dar cu reguli ferme şi leadership real poate fi răspunsul la dezvoltarea viitoare a României, poate asigura un viitor atât tinerilor cât şi celor în vârstă, indiferent de starea sistemului de pensii de stat sau de evoluţia sistemului educaţional. Cum s-ar putea face trecerea de la baroni locali la leadership autentic sau de la inerţia ţăranului român şi de la aşteptatul banilor de la nepoţii din Spania sau Italia la angajament altruist în folosul comunităţii şi cu ce bani se poate face acesta sunt întrebări cât se poate de justificate, cât se poate de grele. Dar se poate şi asta este şansa noastră.
     

  • Cele mai inovatoare companii din lume, conform PwC

    În ultimii cinci ani, prin intermediul sondajului Global Innovation 1000, PwC a stabilit clasamentul celor mai inovatoare companii din lume. Din 2010 până astăzi, Apple a deţinut prima poziţie.  Podiumul de anul acesta este completat de Google şi de Tesla Motors, în vreme ce majoritatea companiilor şi-au păstrat poziţia în top 10 faţă de anul trecut, mai puţin Amazon şi Tesla, care au făcut schimb de locuri.

    Deşi Volkswagen nu se află în top 10 al celor mai inovatoare companii din lume, potrivit sondajului Global Innovation 1000, compania germană a cheltuit cei mai mulţi bani pe cercetare şi dezvoltare. Grupul german a cheltuit 15,3 miliarde de dolari, în timp ce Samsung a investit 14,1 miliarde, iar Intel 11,5 miliarde de dolari. Apple, cea mai inovatoare companie, a alocat doar 6 miliarde de dolari pentru cercetare şi dezvoltare.

    După Apple, Google şi Tesla, următoarele locuri în clasamentul celor de la PWC sunt ocupate de Samsung, Amazon, 3M, General Electric, Microsoft, IBM şi Toyota.

  • Ce companie aeriană oferă bilete cu 9.99 euro de Ziua Naţională a României. Către ce destinaţii sunt valabile

    Ryanair  lansează o ofertă specială de Ziua Naţională a României pentru toţi clienţii români: zboruri începând de la €9.99. Acest tarif special se aplică pentru anumite zboruri cu plecare din Bucureşti pe rutele către Milano Malpensa, Milano Bergamo, Roma Ciampino şi Bologna pentru călătorii în perioada Ianuarie – Martie 2016.

    Locurile trebuie rezervate numai de pe site-ul companiei înainte de miezul nopţii, miercuri, 2 decembrie.

    “Ryanair sărbătoreşte Ziua Naţională a României prin scoaterea la vânzare a locurilor la preţuri începând de la €9.99 pentru unele zboruri din Bucureşti către Milano Malpensa, Milano Bergamo, Roma Ciampino şi Bologna pentru călătorii în ianuarie, februarie şi martie. Aceste locuri vândute la preţ promoţional pot fi rezervate până la miezul nopţii, miercuri, 2 decembrie. Pentru a profita de ofertă şi a evita epuizarea locurilor promoţionale, clienţii sunt invitaţi să acceseze site-ul companiei.”

  • România, pe ultimele locuri în ce priveşte ponderea femeilor în consiliile de administraţie şi supraveghere ale companiilor listate

    Ponderea femeilor în consiliile de administraţie şi supraveghere ale tuturor companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti era de numai 14%, la sfârşitul anului 2014, cea mai slabă reprezentare în perioada 2009 – 2014, analizată în cadrul studiului “Women on Boards in Romania”, realizat de Deloitte România şi PWN România. Astfel, dintr-un total de 388 de membri ai celor 79 de companii analizate, doar 55 erau femei.

    Comparativ, în 2009, la nivelul celor 60 de companii analizate, aproximativ 17% dintre poziţiile din structurile de conducere erau ocupate de femei. Cu o excepţie, anul 2011, când s-a înregistrat un procent de 19%, în perioada analizată, s-a înregistrat un declin al reprezentării feminine în structurile de conducere ale companiilor listate, ajungând la 14% la sfârşitul anului 2014.

    Situaţia este şi mai puţin favorabilă în cazul celor mai mari 10 companii româneşti listate, incluse în indicele BET, femeile fiind prezente într-o proporţie de 11,59% la sfârşitul anului 2014.

    Această tendinţă este opusă celei din UE, unde ponderea femeilor în consiliile de administraţie şi supraveghere a crescut simţitor, media ajungând la 20%, iar ţări precum Franţa, Letonia, Finlanda şi Suedia, au o reprezentare în jur de 30% a femeilor. Mai mult, în ţări precum Islanda şi Norvegia, nivelul de participare a femeilor în structurile de conducere este şi mai mare, de 45%, respectiv 38%.

    Această evoluţie  în Europa se datorează implementării unor măsuri legislative ca urmare a conştientizării, la nivelul factorilor de decizie, a impactului pozitiv al diversităţii de gen asupra performanţei economice a companiilor.

    Urmărind acţiunile altor ţări europene, PWN România a formulat câteva măsuri pentru a creşte numărul de femei în consiliile de administraţie şi supraveghere ale companiilor listate. În primul rând, este necesară o abordare sistemică pentru a susţine femeile în dezvoltarea profesională şi personală şi în vederea atingerii unor poziţii de leadership. Companiile pot promova un transfer de practici în domeniul diversităţii de gen, în cadrul organizaţiei, iar instituţiile statului pot sprijini demersul prin politici publice.

    „Un pas important constă în identificarea potenţialului şi a capabilităţilor doamnelor din companii, urmat de implementarea unui plan de pregătire structurată şi relevantă pentru ca acestea să acceadă la poziţiile din consiliile de administraţie şi supraveghere. În plus, este important ca femeile capabile să ia parte la deciziile economice, să îşi dorească acest lucru şi să acţioneze în consecinţă”, precizează Sorana Baciu, Preşedinte PWN România.

    „Studiul Women on Boards in Romania este primul de acest gen care analizează prezenţa femeilor la nivelul consiliilor de administraţie şi supraveghere ale companiilor listate şi impactul acestora asupra performanţei economice. Acesta reprezintă o iniţiativă care sperăm că va încuraja companiile din România să facă progrese cu privire la creşterea echilibrului de gen în consiliile de supraveghere şi consiliile de administraţie, în  menţinerea femeilor la locul de muncă, şi promovarea lor pe scara profesională”, spune Adriana Lobdă, Partener Deloitte Romania.

    “Competenţele, capabilităţile şi simţul afacerilor sunt specifice atât femeilor, cât şi bărbaţilor. Perspectivele şi abordările lor sunt complementare şi ajută companiile să îşi atingă obiectivele într-un mod mai eficient”, adaugă Oana Petrescu, Partener Deloitte Romania.

    “Analizând datele, am ajuns la concluzia că România are un potenţial semnificativ de femei cu experienţă profesională şi managerială demonstrată, pentru a ajunge la nivelul de 40% propus de Uniunea Europeană, spre a fi atins până în 2020”, spune Virginia Oţel, Vice Preşedinte Women on Boards, PWN România.

    Conform studiului, România se situează pe locul 25, în ceea ce priveşte ponderea femeilor în structurile de conducere ale companiilor listate, înainte de ţări precum Grecia, Cipru, Portugalia, Estonia şi Malta.   

    Mai mult, analizând majoritatea companiilor care îşi desfăşoară activitatea în România, cea mai mare pondere a femeilor în numărul total din structurile de conducere ale companiilor este înregistrată în sectorul intermedierilor financiare şi al asigurărilor, urmate de sectorul activităţilor culturale şi recreative. Sectorul administraţiei publice, apărare, asigurări sociale din sistemul public, învăţământ, sănătate şi asistenţă socială se află pe a treia poziţie, în funcţie de procentul de femei în total poziţii. 

    Dacă reprezentarea femeilor în companiile româneşti este la un nivel redus, în ceea ce priveşte mediul de business internaţional situaţia este mai favorabilă. Prin urmare, această diversitate trebuie să fie reflectată şi în structura angajaţilor companiei, întrucât echipele mixte lucrează mai bine şi mai eficient.

    “O

  • Oraşul fantomă care a fost înghiţit de ape şi a reapărut după 30 de ani – GALERIE FOTO

    Epecuen, cunoscut drept “oraşul fantomă al Argentinei”, era o staţiune populară, atrăgând anual mii de vizitatori; în urmă cu 30 de ani, o inundaţie a acoperit de apă tot oraşul.

    Localitatea a rămas sub ape timp de 28 de ani, iar Pablo Novak este singura persoană care a refuzat să plece. “Au întărit digurile, dar pe 10 noiembrie apa a distrus structura de protecţie şi a inundat tot”, povesteşte Pablo Novak. “Digul a cedat în două locuri, acolo unde era cel mai slab. Cei din administraţie au venit cu pompe hidraulice, dar ne-au spus că nu se poate face nimic. “

    Mirta Noemi, o fostă rezidentă, povesteşte la rândul ei cum era viaţa în Epecuen înainte de inundaţie: “Am avut aici un hotel dar acum, după 25 de ani, am rămas doar cu un morman de gunoaie. A fost extrem de dificil, pentru că aici ne cunoşteam unii cu alţii, eram prieteni, iar copiii noştri mergeau la şcoală împreună. Totul s-a pierdut. Oamenii nu şi-au pierdut doar proprietăţile, şi-au pierdut întreaga viaţă.”

  • Satul cu numai 100 de locuitori care aşteaptă peste 700 de imigranţi – GALERIE FOTO

    750 de imigranţi vor ajunge într-o localitate cu doar 102 locuitori.  Primii 100 de refugiaţi au ajuns în seara asta însatul Sumte, din estul Germaniei. Astfel populaţia acestei localităţi va creşte cu 700% în următoarele zile. Copii, bărbaţi şi copii au coborât din autobuze în timpul nopţii şi au fost întâmpinaţi de grupul de ajutorare Arbeiter-Samariter-Bund (ASB), care au transformat spaţii de birouri în locuri de cazare pentru refugiaţi, informează Daily Mail.

    Satul Sumte are doar 102 locuitori, majoritatea pensionari, iar un consilier, declarat neo-nazist, spune că acest influx de refugiaţi va duce la “distrugerea patrimoniului nostru genetic”.

    Aceştia nu sunt singuri refugiaţi care vor ajunge în Sumte, localităţii fiindu-i repartizaţi 750 de imigranţi, număr ce a scăzut de la 1000, cât era iniţial stabilit. “Am creat spaţiu pentru 509 oameni. Azi au venit doar 100, dar mai aşteptăm mai mulţi oameni zilele următoare”, a declarat un reprezentat ASB.

    Sumte nu este singura localitate din Germania unde au ajuns imigranţi. În alte localităţi, imigranţii au fost primiţi ostil de o parte din localnici. Duminică, în Magdeburg, un grup de 30 de persoane înarmate cu bâte de baseball au agresat mai mulţi imigranţi.

  • O pădure din România ocupă primul loc într-un top al locurilor de coşmar din lume – GALERIE FOTO

    Pădurea Hoia-Baciu din Cluj, cunoscută ca „Triunghiul Bermudelor” al României, este plină de poveşti despre oameni care au dispărut, aparatură electronică ce o ia razna sau nu mai funcţionează si unde au avut loc apariţii extraterestre, potrivit Vocea Transilvaniei.

    Peste 20.000 de utilizatori au dat „like” unui top ce include „18 locuri de coşmar care te vor ţine treaz noaptea” şi care a fost publicat pe site-ul 9gag.

    Pădurea Hoia-Baciu, aflată la marginea oraşului Cluj-Napoca, este prima din listă şi a stârnit deja interesul utilizatorilor din toată lumea.
    În top se mai află  oraşul Oradour-sur-Glane, din Franţa, pe care naziştii l-au ars din temelii, Castelul Leap din Irlanda, despre care se spune că a fost construit pe un loc unde erau torturaţi oamenii în Evul Mediu sau oraşul Jatinga din India, unde, an de an, între septembrie şi octombrie, între orele 19:00 şi 22:00, sute de păsări se „sinucid”.

    Citiţi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

     

  • O companie a pus la vânzare bilete de avion cu 9,99 euro. Către ce destinaţii sunt valabile

    Ryanair a lansat astăzi vânzarea promoţională a 500.000 de locuri dintr-o reţea de 370 de rute din Europa, la preţul special de numai €9.99 pentru călătorii în noiembrie, decembrie, ianuarie şi februarie.

    Locurile scoase la vânzare sunt disponibile spre a fi rezervate numai direct de pe www.ryanair.com în termen de 4 zile, până la miezul nopţii (ora 24:00), luni, 2 noiembrie, şi includ rutele din Bucureşti către/dinspre Bologna, Milano Bergamo, Milano Malpensa, Roma Ciampino şi Bruxelles Charleroi.

    Ryanair operează peste 1.600 de zboruri zilnice de pe cele 75 de baze, conectând 195 de destinaţii din 31 de ţări cu o flotă de peste 300 de aeronave noi Boeing 737-800.

    Ryanair a anunţat recent semnarea unui contract pentru livrarea altor 283 de aeronave noi Boeing 737, cu opţiune de achiziţie pentru alte 100 de aeronave Boeing 737 MAX 200s, ce vor aduce pentru clienţii Ryanair tarife mai reduse şi o creştere a traficului de la 104 milioane de pasageri pe an până la 160 de milioane în 2024.