BusinessMagazin

Tag: dobanzi

  • Cât câştigi dacă pui la bancă un depozit de 7.000 de lei pe o lună. Nu este destul nici să cumperi un suc

    Bancherii au tăiat drastic ratele de dobândă pentru că piaţa este inundată de lichiditate, iar inflaţia se apropie de zero.

    Cinci dintre cele mai mari zece bănci afi­şea­ză dobânzi de sub 1% pe an la depozitele cu scadenţa la o lună, în timp ce depozitele pe un an sunt bonificate cu dobânzi cuprinse între 0,7% şi 2,7% pe an, în condi­ţi­ile în care piaţa este inundată de lichi­ditate, iar bancherii vor să com­pen­seze volumele mici de credite noi cu mar­je de dobândă mai ridicate.

    „Nu este de mirare că dobânzile au ajuns la acest nivel într-un context de hiperlichiditate. Observăm aceas­tă evoluţie şi la obligaţiunile de stat. Este un trend care va continua, dar nu cred că există riscul să se ajun­gă la dobânzi negative la depozite. Cât timp avem însă în Europa acest tsunami de lichiditate şi noi suntem afec­taţi“, comentează Matei Păun, ma­naging partner al BAC In­vest­ment.

    Vedeţi cât câştigaţi

  • Fed: Economia SUA este suficient de puternică să suporte o majorare a dobânzilor în 2015

    PIB-ul SUA poate înregistra în 2015 o creştere de până la 2%, iar Fed consideră posibil să majoreze dobânda de politică monetară cel puţin o dată până la sfârşitul anului, aşa cum reiese din declaraţia publicată de banca centrală după şedinţa de politică monetară de două zile încheiată miercuri.

    Preşedintele Fed, Janet Yellen, a subliniat însă că decizia de începere a creşterii dobânzilor nu a fost luată, depinzând de îmbunătăţirea în continuare a condiţiilor de pe piaţa muncii.

    În conferinţa de presă susţinută după reuniunea conducerii Fed, Yellen a spus că vrea dovezi mai clare că piaţa muncii se însănătoşeşte, iar salariile vor creşte mai rapid.

    “Fed ar putea decide creşterea dobânzilor cel mai devreme în septembrie, dar există încă probleme ciclice pe piaţa muncii”, a spus Yellen, menţinonând rata scăzută de participare pe piaţă a forţei de muncă şi numărul mare de persoane care lucrează part-time.

    Comentariile şefei Fed vor concentra atenţia analiştilor către datele referitoare la angajări şi salarii.

    După un început de an dificil, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, Fed anticipează că economia SUA va înregistra în acest an o creştere de 1,8%-2%, sub estimările din martie, de 2,3%-2,7%.

    Fed anticipează totodată un nivel mai ridicat al ratei şomajului, de 5,2%-5,3%, comparativ cu estimările anterioare, în pofida progreselor continue care au loc pe piaţa muncii. În luna mai, rata şomajului a fost de 5,5%.

    Inflaţia se menţine la un nivel scăzut, dar este posibil ca pe termen mediu să se apropie de ţinta de 2%, potrivit băncii centrale.

  • Oficial FMI: Există riscul considerabil ca majorarea dobânzilor de către Fed să aibă un efect negativ

    Fed a anunţat de mai multe luni că va începe să crească dobânzile, aflate în prezent la nivelul zero, până la sfârşitul acestui an.

    “Riscul este ca odată cu schimbarea percepţiei pieţei, determinată de normalizarea dobânzilor, randamentele să crească puternic, iar fluxul de capital să se inverseze”, a spus Furusawa la o conferinţă internaţională de la Seul, adăugând că acest proces ar putea deveni dezordonat.

    Oficialul FMI a arătat că Fed poate reduce riscul unor retrageri dezordonate de capital prin continuarea comunicării intenţiilor înstituţiei în domeniul politicii monetare, în timp ce economiile pieţelor emergente trebuie să întărească indicatorii macroeconomici.

    Furusawa a subliniat totodată importanţa adoptării de reforme structurale de către statele emergente, pentru a promova o creştere economică solidă, sustenabilă şi echilibrată.

    O serie de oficiali la nivel mondial şi-au exprimat îngrijorarea că s-ar putea repeta situaţia din 2013, când investitorii la nivel mondial, îngrijoraţi de primul anunţ al Fed privind intenţia de a începe inversarea măsurilor monetare extraordinare de stimulare a economiei americane, au început să retragă capitalul de pe anumite pieţe.

    Furusawa a arătat că ţările pot face faţă volatilităţii pieţei prin intervenţii pe piaţa valutară sau prin măsuri de management al circulaţiei capitalului, dar acestea nu trebuie să reprezinte un substitut pentru ajustare macroeconomică.

    Oficialul FMI a mai spus că FMI anticipează că creşterea economică de pe pieţele emergente se va intensifica anul viitor, după tendinţa de încetinire înregistrată în ultimii cinci ani.

  • Urmează rate mai mici pentru cei cu credite în lei: dobânda Robor este la un nou minim

    Dobânda Robor cu scadenţa la trei luni, referinţa pentru costul creditelor de retail în lei, a scăzut ieri la minimul istoric de 1,25% pe an, ceea ce ar trebui să se reflecte în perioda următoare şi în costul împrumuturilor în lei în condiţiile în care în această lună cele mai multe bănci îşi vor actualiza ratele creditelor cu dobânzi variabile.
     
    În ultimele trei luni, costul leilor a traversat mai multe perioade puternice de volatilitate şi depăşise chiar pragul de 1,5% pe an, cum ar fi la finele lunii martie. În acea perioadă, costul leilor urcase din cauza regularizărilor impozitelor pe profit aferente anului trecut. În martie a avut loc precedenta rundă de actualizare a dobânzilor.
     

  • Banca Angliei menţine nivelul ratei dobânzii, în aşteptarea datelor privind inflaţia

    Banca Angliei nu a emis niciun comunicat luni, ceea ce înseamnă menţinerea dobânzii de referinţă la nivelul minim de 0,5%, dar guvernatorul Mark Carney va oferi explicaţii în cursul zilei de miercuri, când va prezenta politicile instituţiei pe baza datelor referitoare la creşterea economică şi la inflaţie.

    Majoritatea economiştilor nu se aşteaptă ca Banca Angliei să crească rata dobânzilor înainte de începutul anului 2016.

    Potrivit analiştilor, Rezervele Federale din Statele Unite probabil vor iniţia creşterea ratei dobânzii anul acesta, în timp ce Banca Centrală Europeană (BCE) este în urmă din acest punct de vedere, dat fiind că a intrat în primele etape ale unui program de stimulare a relansării economice în zona euro.

    Specialiştii cred că Banca Angliei aşteaptă revenirea inflaţiei la nivelul de 2%, după ce a fost zero în februarie şi martie ca efect al scăderii preţurilor la petrol pe plan global.

  • China reduce rata dobânzilor, pentru a diminua costurile creditelor destinate companiilor

    Banca Populară a Chinei (PBOC) a anunţat duminică, pe site-ul propriu, că, începând din 11 martie, dobânda anuală la împrumuturi va scădea la nivelul de 5,1%. Dobânda la depozite va scădea la 2,25%.

    “Economia Chinei continuă să se confrunte cu presiuni relativ mari. În acelaşi timp, nivelul general al preţurilor interne rămâne mic, iar ratele reale ale dobânzilor sunt încă mai mari decât media istorică”, precizează PBOC.

    Deficitul comercial şi inflaţia au crescut în China în luna aprilie, indicând că a doua economie a lumii se confruntă cu presiuni majore şi tinde să se contracteze.

    Potrivit analiştilor economici, nu se pune problema dacă, ci când Beijingul va modifica din nou politicile economice, în contextul în care creşterea economică a scăzut în primul trimestru cu şapte la sută, un nivel care aminteşte de criza financiară din perioada 2008/2009.

  • Isărescu: Unele bănci au scăzut prea mult dobânzile la depozite. La credite mai este loc de tăiere

    “La depozite, unele bănci au coborât ceva mai mult decât trebuie, dar au şi ele exces de lichiditate, ar trebui să fie prudente. Nu trebuie să vadă excesul de lichiditate din prezent ca fiind de durată, pe măsură ce creşte creditul în lei ea va fi absorbită”, a declarat vineri Isărescu, la conferinţa de prezentare a raportului asupra inflaţiei, aprobat miercuri în şedinţa Consiliului de Administraţie.

    El a arătat că alte bănci au fost mai prudente şi au păstrat dobânzile la plasamentele atrase la circa 2%, apreciind faptul că acestea au o viziune pe termen mai lung.

    “Băncile ar trebui să aibă o viziune, însă ele îşi fac calculul ca unităţi independente, în acest interval mai îngust îşi vor face socotelile”, a mai spus Isărescu.

    CA al BNR a decis în şedinţa de politică monetară de miercuri să reducă dobânda cheie cu 0,25 puncte procentuale, de la 2% la 1,75% pe an, un nou minim istoric, precum şi ratele rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei cu 2 puncte, de la 10% la 8%. Totodată, a hotărât îngustarea coridorului simetric format din ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară de la plus/minus 1,75 puncte procentuale la plus/minus 1,5 puncte.

    Răspunzând unei întrebări, Isărescu a menţionat că BNR va încerca să îngusteze cordiroul simetric pentru a ajunge la 1% într-o perioadă de un an – un an şi jumătate.

    Rata dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) se reduce de la 3,5% pe an la 3,25%, iar rata dobânzii pentru facilitatea de depozit se menţine la 0,25%, măsura aplicată de joi.

    În ceea ce priveşte dobânzile la credite, guvernatorul apreciază că nivelul se mai poate reduce, în condiţiile în care pot scădea şi marjele întrucât indicatorul ROBOR este mult mai stabil.

    “La credite cred că mai este câmp de reducere de dobândă. Băncile au reclamat, pe bună dreptate, că şi-au păstrat şi ele o marjă datorită faptului că indicatorul de referinţă ROBOR la trei luni avea variaţii mai mari. Acum ele vor citi, sper corect, faptul că acest indicator, fiind mult mai stabil, nu vor mai avea această motivaţie. Bineînţeles că îşi vor face politica de dobânzi, dar vor avea un confort mai mare şi la nivel de operaţiuni de creditare şi la nivel de operaţiuni trezorerie”, a menţionat Isărescu.

    El apreciază că reacţia băncilor va fi pozitivă în urma deciziilor de politică monetară, considerând că era riscantă amânarea deciziei.

    “Per total, cu depăşirea micilor orgolii, că le-am făcut o surpriză, nu cred totuşi că a fost o surpriză negativă. Aţi văzut prognoza de preţ. Era imposibil să nu reacţionăm la acea prognoză. Era şi riscant să amânăm decizia. Eu cred că reacţia băncilor va fi una pozitivă”, a conchis guvernatorul.

    BNR a redus prognoza pentru rata anuală a inflaţiei în acest an, de la 2,1% la 0%, impactul fiind dat de scăderea cotei TVA la 9% pentru alimente, băuturi nealcoolice şi alimentaţie publică, măsura urmând să fie aplicată de la 1 iunie.

  • Ce sens are reducerea dobânzii de politică monetară când inflaţia şi costul creditelor sunt la minime istorice

    Pe la începutul lui martie, o analiză regională a Erste Group conchidea că îndelung discutatul pericol al deflaţiei a cam iertat Europa Centrală şi de Est şi că, deşi anumite ţări din zonă vor mai rămâne o vreme cu inflaţie negativă (Ungaria, Polonia), pe ansamblu tendinţa de scădere a preţurilor a atins deja punctul cel mai de jos.

    Pentru România, unde punctul cel mai de jos era estimat pentru primele luni ale anului (inflaţie anuală de 0,4% în februarie), economiştii grupului prevedeau o inflaţie confortabilă de 1,7% pentru luna decembrie (sub estimarea BNR de 2,1%), cu posibilitatea ca ea să coboare şi mai mult dacă guvernul reduce TVA. Cum deciziile BNR de reducere a dobânzii de politică monetară sunt în primul rând corelate cu evoluţia preţurilor de consum, majoritatea analiştilor financiari au conchis că actualul ciclu de şase scăderi ale dobânzii, început în august 2014 la un nivel de 3,5% pe an şi ajuns în martie la 2%, s-a încheiat.

    Lucrurile nu sunt însă aşa de tran-şante: în primul rând, încheierea unui ciclu de reduceri ale dobânzii nu înseamnă şi că relaxarea politicii monetare s-a termi-nat. Majoritatea analiştilor financiari mizează, de altfel, pe posibilitatea ca rata RMO să fie redusă până la finele anului de la 10% la 8% pentru pasivele în lei şi de la 14% la 12% pentru cele în valută; mai nou a apărut ca instrument avut în vedere de BNR şi coridorul de variaţie dintre ratele dobânzilor la facilităţile permanente în jurul dobânzii de politică monetară, coridor a cărui modificare va influenţa ieftinirea creditelor lombard pentru bănci. Despre dobândă, previziunile variază de la menţine-rea ei neschimbată la 2% pe parcursul următorilor doi ani, în condiţiile reducerii progresive a RMO (ING Bank România) până la cele care dau ca posibilă chiar o majorare a dobânzii începând de la anul, posibil chiar până la 2,75% (câteva opinii din sondajul Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari), cu premisa că presiunile pe termen lung sunt mai curând în direcţia creşterii inflaţiei decât a scăderii ei durabile.

    În al doilea rând, dobânzile la credite au ajuns la minime istorice, în condiţiile în care structura însăşi a creditării a început să se schimbe din 2012 încoace, de la creditele în valută spre cele în lei (transmisia deciziilor de politică monetară pe ca-nalul dobânzii a devenit deci mai eficientă), iar eterna problemă a decalajului dintre dobânda la lei şi la valută nu mai e ce-a fost, până acolo încât creditele ipotecare în lei, de pildă, au ajuns anul trecut să fie mai ieftine decât cele în valută. Numai că în acelaşi timp au scăzut şi dobânzile la depozite: încă din vara anului trecut, guvernatorul Mugur Isărescu deplângea faptul că de câte ori scade dobânda cheie, băncile taie întâi dobânzile la depozite, nu la credite, spunând că i se pare „periculoasă o alunecare în direcţia în care România să descurajeze economisirea”.

    Situaţia e descrisă acum la fel, deşi în limbaj mult mai diplomatic, în comunicatul şedinţei CA al BNR din 31 martie, unde „o remunerare adecvată a depozitelor bancare” este considerată factor „esenţial pentru consolidarea economiei româneşti şi întărirea rezistenţei acesteia la şocuri externe”, la acelaşi nivel cu accelerarea reformelor structurale. În martie, de pildă, cu puţine excepţii, băncile remunerau un depozit pe trei luni cu o dobândă sub 2%, faţă de peste 3% la sfârşitul anului trecut, în timp ce dobânzile cele mai mici pentru un credit de consum erau puţin sub 10%, iar pentru unul ipotecar erau între 4,5% şi 5%.

    Este un motiv pentru care analiştii au şi apre-ciat că BNR va înceta reducerile de dobândă, pur şi simplu pentru că băncile nu prea mai au unde să coboare cu ieftinir-ile. Nu că reorientarea unui disponibil de bani spre consum, imobiliare sau alte plasamente ar fi în sine un lucru rău, mai ales că atât nivelul, cât şi structura depozitelor sunt confortabile la ora actuală, ţinând cont că depozitele populaţiei ajunseseră în februarie la 108 mld. lei, cu 3 mld. lei peste nivelul din februarie 2014, iar economisirile pe termen lung reprezentau 12% din total, faţă de 10% anul trecut.

    În al treilea rând, ieftinirea creditelor nu s-a dovedit până acum suficientă sau decisivă pentru reluarea creditării de o manieră convingătoare sau coerentă, pe de o parte din cauza continuării procesului de dezintermediere (mai concret, băncile şi-au redus activele pe ansamblu pe parcursul anului trecut, nu doar şi-au curăţat bilanţurile de credite neperfor-mante – vezi grafic), pe de altă parte din cauza cererii încă slabe din partea unor companii care încă nu îndeplinesc cri-teriile ca să ia finanţări noi de la bănci. În ianuarie şi februarie, băncile au cerut de la Centrala Riscului de Credit cca 148.000 de rapoarte despre potenţialii clienţi, majoritatea companii, ceea ce înseamnă o scădere de 6% faţă de aceeaşi perioadă din 2014 şi o scădere cu 50% faţă de 2010-2011.

    În acelaşi timp, creditul neguvernamental total a scăzut în termeni reali cu 4,1% în februarie faţă de aceeaşi lună din 2014, iar faţă de ianuarie anul acesta a scăzut cu 0,1%. Clară este numai continuarea tendinţei de migrare a cererii de la împrumutul în valută la cel în lei: în februarie, creditul în lei a crescut în termeni reali cu 7,1% faţă de aceeaşi lună din 2014 şi cu 0,3% în termeni reali faţă de luna precedentă, pe când cel în valută s-a redus cu 9,6%, respectiv 0,5%. Dacă ne uităm în urmă, de unde am plecat la vremea crizei finan-ciare, cu o pondere de cca 60% a creditelor în valută, mult mai scumpe decât cele în lei şi mult mai rigide faţă de mişcă-rile de politică monetară ale băncii centrale, bilanţul e de-a dreptul incredibil.

    Pentru necesităţile de acum ale economiei, „reluarea creditării” rămâne însă un ideal de normalitate amânat de la an la an; dacă în primii ani de criză, bancherii spuneau că o reluare a creditării poate fi aşteptată după ce economia reîncepe să crească, acum a devenit limpede nu doar că efortul băncilor de a se restructura şi al companiilor de a scăpa de datoriile deja existente e încă departe de sfârşit, dar şi că atunci când se va realiza, acea nouă normalitate nu va mai putea să fie comparabilă probabil niciodată cu euforia creditării dinainte de criză.

  • Psihologi: Clienţii creditelor pe termen scurt cu dobânzi mari sunt cei care manifestă constant tendinţa de a cheltui mai mult decât produc

    “Modul în care ne gestionam nevoile financiare şi nivelul de risc pe care ni-l asumăm atunci când cheltuim banii diferă foarte mult de la o persoană la alta. Măsura în care ne lăsăm influenţaţi de practicile de fidelizare sau up/cross-sell ale instituţiilor financiare depinde de asemenea de o serie de trăsături de personalitate. În general, cred că putem vorbi de cel puţin trei categorii de comportament financiar: unul orientat spre economisire, altul orientat spre limitarea cheltuielilor la resursele personale şi un al treilea care se bazează pe surse externe de finanţare şi care manifestă constant tendinţa de a cheltui mai mult decât produce. Persoanele din ultima categorie sunt cele mai predispuse la a se angaja în comportamente financiare riscante sau costisitoare pentru a-şi satisface nevoi ce nu pot fi acoperite din surse proprii”, spune Andreea Enache, psiholog clinician şi coproprietar al Centrului Medical Bellanima.

    Sute de mii de clienţi datorează jumătate de miliard de euro după ce au contractat creditele cu cele mai mari dobânzi de pe piaţă. Businessul IFN-urilor care oferă cei mai scumpi bani din România generează constant întrebări despre capacitatea BNR sau ANPC de reglementare a pieţei şi de educare a clientului nedorit de bănci şi sensibil la tehnici persuasive de marketing.

    „Este legal, dar nu este moral să profiţi de neputinţa unui om. Lipsa de orizont determină unele persoane să se gândească doar la clipa în care primesc respectivii bani, fără să ţină cont la acel moment de valoarea sumei de rambursat. Nu este dependenţă, ci o disperare care întunecă gândirea“, observă şi psihologul Violeta Rotărescu.

    Cea mai scumpă formă de creditare din România îi face pe mulţi dependenţi de banii împrumutaţi, dat fiind că unele IFN-uri îi stimulează prin campanii agresive de marketing să devină clienţi fideli, oferind condiţii de creditare mai bune după primul împrumut. Compania Ferratum acceptă cereri prin SMS încă de la al doilea credit şi măreşte suma împrumutată de cinci ori, iCredit oferă cadou ceasuri, genţi şi truse de manichiură, în timp ce Provident oferă condiţii preferenţiale, însemnând până la 30% reducere din costul total al creditului pentru clienţii vechi. În plus, cei care le recomandă prietenilor un împrumut de la Provident primesc acasă în numerar suma de 70 de lei pentru fiecare client câştigat de companie.

     

  • Reacţia BNR la explozia celor mai scumpe credite din România: Nu avem competenţe legale în sensul reglementării dobânzilor

    „Este evidentă creşterea numărului IFN-urilor din sectorul creditului de consum înregistrate în ultimii doi ani în Registrul General, acolo unde costul creditării aferent conformării unor reguli de prudenţialitate reduse în raport cu Registrul Special este mai ieftin şi deci la îndemâna creditorilor“, spune Adriana Ahciarliu, secretar general al Asociaţiei Societăţilor Financiare ALB România. Condiţiile minime impuse în vederea autorizării sunt cerinţele de capital minim social, echivalentul în lei a 200.000 de euro, precum şi cerinţe minime obligatorii ce ţin de structura de organizare a societăţii pe acţiuni de tip IFN, de calitatea sistemului IT, cerinţe impuse conducătorilor acestor instituţii, precum şi cerinţe clare în sensul auditării externe şi controlului intern. Datele Registrului General indică un număr de 169 de instituţii care desfăşoară activitate de creditare cu titlu profesional.

    Pentru a putea desfăşura activitate de creditare în România, fiecare IFN trebuie să fie înscris aşadar în prealabil în registrele ţinute de BNR (Registrul de evidenţă, Registrul general şi Registrul special), registre dis-ponibile pe pagina de internet a băncii centrale. În 30 de zile de la data înmatriculării în registrul comerţului, IFN-urile depun o cerere de înscriere în registrul aferent, însoţită de documentaţia prevăzută de lege şi de reglementările BNR. Dacă cerinţele impuse prin cadrul legal şi documentaţia depusă sunt complete şi corespunzătoare, banca centrală informează entitatea cu privire la înscrierea în registrul corespunzător. BNR are competenţe de monitorizare a IFN-urilor înscrise în Registrul general şi de supraveghere prudenţială a instituţiilor financiare nebancare din Registrul special.

    „În ceea ce priveşte aspectele ce vizează politicile comerciale ale instituţiilor financiare nebancare, inclusiv perceperea de dobânzi şi nivelul acestora, banca centrală nu are competenţe legale în sensul reglementării unor astfel de aspecte ori administrării actelor normative în domeniu, fiecare entitate stabilind costurile aferente serviciilor prestate în contextul propriilor politici de afaceri şi al cadrului concurenţial în care acestea îşi desfăşoară activitatea“, susţin oficialii BNR.

    Astfel, orice aspecte referitoare la costuri, obligaţiile creditorilor de informare a solicitanţilor de credit legate de costurile contractării unei finanţări, conţinutul minim al contractelor de credit, modalitatea prin care per-soanele fizice iau cunoştinţă şi acceptă condiţiile contractuale, precum şi alte elemente ce ţin de protecţia con-sumatorului de servicii financiare intră sub incidenţa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). BNR gestionează şi Centrala Riscului de Credit (CRC), în cadrul căreia sunt raportate la nivel individ-ual creditele şi/sau angajamentele persoanelor fizice şi juridice al căror nivel cumulat la nivel de debitor depăşeşte limita de 20.000 lei, unde se încadrează 45 de instituţii financiare nebancare incluse în Registrul Special. Însă nu şi jucătorii care acordă credite sub această valoare.

    Oficialii ANPC susţin însă că, fără un program comun de educare la care să participe atât BNR, cât şi IFN-urile, piaţa va continua să opereze cu nereguli. Doar în primele trei luni din 2015 autoritatea a primit 831 de reclamaţii din partea clienţilor care au luat credite de la IFN-uri, după cele 3.070 de reclamaţii din 2014. Potrivit preşedintelul ANPC, Marius Dunca, cel mai adesea clienţii reclamă nerespectarea clauzelor contractuale, mo-dalitatea de plată a penalităţilor şi perceperea suplimentară a unor comisionare faţă de cele prevăzute în con-tract. „Cei care apelează la acest tip de credit acceptă condiţii majore impuse de operatorii economici pentru că sunt consumatori aflaţi în situaţii limită sau consumatori înscrişi în Biroul de Credit (cu istoric negativ – n.r.), nemaiavând posibilitatea de a contracta un credit de nevoi personale la o bancă comercială“, spune Dunca.

    Sute de mii de clienţi datorează jumătate de miliard de euro după ce au contractat creditele cu cele mai mari dobânzi de pe piaţă. Businessul IFN-urilor care oferă cei mai scumpi bani din România generează constant întrebări despre capacitatea BNR sau ANPC de reglementare a pieţei şi de educare a clientului nedorit de bănci şi sensibil la tehnici persuasive de marketing.

    Creditul exclusiv online sau creditul prin SMS sunt doar două dintre invenţiile crizei, produse vândute cu succes în România către zeci de mii de clienţi şi adresate celor cu nevoi mai mici de 1.000 de lei timp de maximum două luni. Potrivit datelor Asociaţiei Societăţilor Financiare ALB România, organizaţie unde sunt afiliate 86% dintre IFN-uri, portofoliul total al creditului de consum al IFN-urilor în România era de 974 de milioane de euro la 31.12.2014, în timp ce piaţa creditului de consum IFN a urcat între decembrie 2013 şi de-cembrie 2014 de la 568 de milioane la 678 de milioane de euro. Doar în 2014 instituţiile financiare nebancare au acordat credite noi în valoare totală de 522 de milioane de euro, cu aproape 100 de milioane mai mult decât în anul precedent. 42% dintre creditele acordate în anul anterior au o valoare mai mică de 1.000 de euro, iar 78% nu trec de 5.000 de euro. Dintre clienţii care au luat un astfel de credit, jumătate au urmat doar liceul sau şcoala profesională, iar unul din şapte şi-a terminat studiile în clasa a opta. Cea mai mare parte a împrumutaţilor câştigă între 500 şi 1.000 de lei, însemnând venituri lunare mai mici sau egale cu salariul minim pe economie.

    „Aceste microcredite au apărut datorită unei cereri pe care instituţiile de credit tradiţionale nu pot sau nu vor să o satisfacă. După perioada creditului cu buletinul, băncile au înăsprit condiţiile de creditare astfel că persoanele care nu mai sunt eligibile pentru credite bancare nu au altă opţiune decât microcreditarea. BNR şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ar trebui să joace un rol mai activ pentru a limita posibilităţile de abuz, în condiţiile în care persoanele care apelează la microcredite sunt, de regulă, mai puţin familiarizate cu terminologia contractelor de credit şi cu clauzele acestora“, spune consultantul Emilian Duca.