BusinessMagazin

Tag: piata

  • Miracolul romanesc, la bani marunti

    “In economie, tot ce creste trebuie sa mai si scada la un moment dat”, enunta Liviu Voinea, director al Grupului de Economie Aplicata (GEA), un principiu arhicunoscut, care in mai toate dezbaterile despre mersul economiei romanesti tinde de ceva vreme sa capete infatisarea unei sabii a lui Damocles, aflata undeva deasupra clasicelor formule ale autoritatilor despre “economia care duduie”. Dupa un 2006 exceptional, cu un avans al economiei de 8%, 2007 a fost anul in care au inceput sa se stranga norii negri: inflatia a explodat, deficitul de cont curent a atins cote alarmante, economia a crescut cu doar 6%, leul a intrat intr-un vartej de depreciere fara precedent, iar agentiile de rating si mare parte a analistilor internationali nu au intarziat sa prevada un posibil dezastru.

    Pe un asemenea fundal, vestile de la finele primelor trei luni din 2008 apar cu atat mai surprinzatoare: nu doar ca economia n-a cazut, ba dimpotriva, a crescut cu 8,2% fata de aceeasi perioada din anul trecut, ceea ce inseamna cea mai buna performanta din ultimii zece ani. Cu atat mai mare a fost surpriza, cu cat cifrele se refera la o perioada a anului in care agricultura, unul dintre principalele resorturi ale economiei romanesti (fie ca inclina balanta intr-un sens sau in altul), nu intra prea mult in calcule.

    La originea acestui record au fost prin excelenta constructiile, care au crescut cu peste 32%, urmate la distanta de servicii (7,4%) si industrie (5,4%). In conditiile unui an agricol bun, chiar fara a pune la socoteala optimismul premierului Tariceanu, care anticipeaza cel mai bun an agricol din istoria tarii, “este foarte probabil sa avem o crestere cu mult peste cea de 6% prognozata la inceputul anului”, spunea recent guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Pentru urmatoarele trei luni, banca centrala prevede un ritm apropiat de cel din primul trimestru, chiar daca alte voci, precum cele ale analistilor de la UniCredit Group, cred posibila doar o crestere undeva intre 5% si 6%.

    La prima vedere, asemenea recorduri sunt vesti foarte bune, spune Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare al Raiffeisen Bank, fie si pentru ca arata rezistenta Romaniei in fata turbulentelor de pe pietele internationale, care au afectat multe dintre economiile europene. Acesta ar putea fi un semnal bun pentru investitori, apreciaza Dumitru: cu investitii straine directe atrase anul trecut de 7,2 miliarde de euro si de circa 1,6 miliarde de euro in primul trimestru din 2008, potrivit BNR, Romania ramane in topul destinatiilor preferate pentru business. In clasamentul economiilor luate in considerare de straini pentru extinderea activitatii, Romania se plaseaza pe locul al treilea intre tarile din regiune, dupa Polonia si Rusia, iar la nivelul intregii Europe pe locul al cincilea, potrivit unui studiu recent realizat de compania de consultanta Ernst & Young.

    Reversul medaliei este insa, dupa Dumitru, faptul ca “excesul de cerere a crescut”, pentru ca performanta din primul trimestru este “cu mult peste nivelul cresterii economice potentiale”, adica al cresterii PIB care nu genereaza inflatie si care s-ar plasa intr-un interval optim de 6-6,5%. Eugen Dijmarescu, viceguvernator al BNR, spunea si el de curand ca priveste cresterea economiei din primul trimestru ca “semanand putin a supraincalzire”, adica peste PIB potential. Supraincalzirea se manifesta atunci cand economia creste mai repede decat potentialul sau normal, generand inflatie, deficit de cont curent, deficit bugetar ori deficit de forta de munca specializata, precizeaza Dragos Cabat, presedintele Asociatiei Analistilor Financiari (CFA Romania). In opinia lui, pentru Romania o crestere economica anuala mai mare de 4,5% pentru urmatorii 5-7 ani “este nesustenabila si va genera probleme”. Asa a fost in perioada 2003-2006, cand economia a crescut in medie cu 6,5%, ceea ce a dus in timp la dezechilibre. Pentru a avea o evolutie sanatoasa “ar trebui sa tintim un ritm de 5-5,5%, in progresie usoara de la an la an”, este de parere Dan Bunea, senior partner al companiei de consultanta DTD Team Advisory. Daca 2008 va fi un an agricol bun, spune el, este insa de asteptat sa avem un ritm sensibil peste 7%.

    Avem termeni de comparatie pentru ceea ce se petrece acum in Romania. “Tigrii baltici”, asa cum au fost numite Letonia, Estonia si Lituania datorita ritmului rapid de dezvoltare economica inregistrat dupa 2004, anul cand au intrat in UE, dau acum puternice semne de slabiciune. In primul trimestru al acestui an, spre exemplu, economia Estoniei aproape ca a stagnat, cu o crestere de doar 0,1%, dupa ce in 2006 si 2007 crescuse cu 11,2% si respectiv 7,1%. Explicatia a fost ca inflatia s-a accelerat, iar consumul si exporturile au cazut, afectand si vanzarile din retail, dar si piata imobiliara, principalul motor al economiei in ultimii trei ani. La finele anului trecut, deficitul de cont curent urcase in Estonia pana la 17,4% din PIB, potrivit datelor UniCredit, iar inflatia anuala a fost de 6,6%. Pentru 2008, an in care analistii italieni anticipeaza o crestere a economiei de doar 2,6%, inflatia ar urma sa urce spre 10%. Crize de crestere asemanatoare parcurg Letonia si Lituania, unde dupa ritmuri de 10,2% si respectiv 8,8% in 2007, anul acesta va aduce doar 3,2%, respectiv putin peste 5%, dar in conditiile unor deficite de cont curent uriase – 15,5% din PIB in Letonia si 11,9% in Lituania.  

    Aceeasi sa fie si soarta economiei romanesti? “Supraincalzirea provine din faptul ca exista un exces de cerere care nu poate fi satisfacut de oferta interna, iar acest lucru creeaza presiuni atat pe inflatie, cat si pe deficitul de cont curent”, comenteaza Ionut Dumitru de la Raiffeisen Bank.

    Intr-adevar, importurile au generat o presiune continua asupra cursului de schimb si a deficitului de cont curent, care a explodat in ultimii ani, ajungand la sfarsitul lui 2007 sa reprezinte circa 14% din PIB. E de observat totusi ca daca deficitul comercial, diferenta dintre importuri si exporturi, s-a adancit cu 14,3% intre ianuarie si aprilie, aceasta cifra e mult mai mica decat in primele patru luni de anul trecut, cand atinsese 66%, iar aceasta inseamna ca “incepem sa avem exporturi, si mai mult decat atat, structura lor s-a imbunatatit mult”, considera Aurelian Dochia, fost director general al BRD Corporate Finance si fondator al companiei de consultanta Concept Business Consult. Fapt e ca in aprilie, pentru a cincea luna consecutiv, viteza de crestere a exporturilor a depasit-o pe cea a importurilor, valoarea exporturilor ajungand la circa 2,7 mld. euro.

  • Raftul portughezilor

    “Au venit, au luat pulsul pietei, s-au intalnit cu mai multi potentiali parteneri si ne-au ales pe noi”, rezuma Ramona Stanciulescu, director executiv al Rafar, discutiile cu partenerii de la care firma pe care o conduce a inchiriat brandul. Interesul portughezilor pentru piata romaneasca dateaza din 2006, insa intre timp “planurile au devenit concrete inclusiv datorita exploziei de proiecte de centre comerciale. In plus, si bugetul consumatorilor romani pentru haine este din ce in ce mai mare”, afirma Stanciulescu.

    Intr-adevar, noile magazine si cresterea consumului genereaza o crestere anuala de 30% a pietei de retail de moda, estimata de Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS), la 2,3 miliarde de euro.

    Rafar, divizia de fashion a grupului RTC, controlat de omul de afaceri Octavian Radu, vede reteaua Sacoor Brothers de pe piata romaneasca ajungand la 10 magazine in cinci ani, adica perioada pentru care a fost semnat contractul de franciza. Planul de extindere are in vedere si provincia, respectiv marile orase. Primul magazin se deschide vineri in Baneasa Shopping City, in urma unei investitii de 1,5 mil. euro. “Venim cu un concept inca nou pentru Romania. Combinatia de clasic si modern nu se gaseste la prea multe branduri prezente pe piata. Aceasta este nisa noastra, pe asta mizam”, sustine directorul executiv al Rafar, justificand de ce estimarea de vanzari de 800.000 de euro pana la sfarsitul anului in curs i se pare realista.

    Noul brand intrat in portofoliu se va dezvolta in paralel cu celelalte trei marci operate de Rafar: Debenhams, Olsen si Mandarina Duck. Cu sase magazine in retea, dintre care trei Debenhams, planurile Rafar pentru 2008 vizeaza deschiderea a inca unui magazin Debenhams la Oradea, a unui Olsen la Timisoara si a inca unui Sacoor Brothers, “daca va aparea o oportunitate in unul din celelalte mall-uri deschise”, conform Ramonei Stanciulescu. Odata cu extinderea afacerii, compania asteapta si vanzari duble fata de anul trecut, pana la 11-12 milioane de euro.

    Daca printre competitorii afacerii Rafar in ansamblu se numara retele precum Marks & Spencer, Peek & Cloppenburg, Ikks sau Dada, reteaua Sacoor Brothers va concura cu magazine ca Massimo Dutti, Steilmann, Bigotti sau Cavaliere.

    Massimo Dutti, de exemplu, principalul competitor si la nivel international al Sacoor Brothers, a fost adus de grupul spaniol Inditex tot in premiera in Bucuresti si tot in Baneasa. Spaniolii, care de anul acesta au preluat integral managementul direct pentru Romania, opereaza peste 420 de magazine Massimo Dutti in peste 30 de tari. In Romania, Inditex a ajuns la o retea de 19 magazine, cate patru magazine Zara si Pull and Bear, cate trei magazine pentru brandurile Bershka, Stradivarius si Oysho si cate un magazin pentru Zara Home si Massimo Dutti. “Inca mai este loc pe toate segmentele pietei”, considera Flori Panescu, directorul de retail al Steilmann, care propune pietei acelasi mix de produse ca si cel al portughezilor. Steilmann Romania administreaza o retea de 54 de magazine Steilmann si sase magazine Feel Good in tara, plus inca un magazin in Bulgaria, unul in Republica Moldova si 10 in Cehia. Anul acesta, in tara sunt programate sa fie deschise inca noua Feel Good si 10 Steilmann. Valoarea investitiilor prevazute depaseste doua milioane de euro. Retailul si productia au adus, anul trecut, companiei Steilmann afaceri de peste 100 mil. euro.

    Concurenta brandurilor cu notorietate internationala va influenta pozitiv nivelul ofertei, apreciaza si Ramona Stanciulescu. Totodata, directorul diviziei de fashion a RTC afirma ca este atenta la tot ce se cere si ce ar putea fi rentabil, in acest context urmand sa aduca in tara alte doua marci, una pentru copii si una in segmentul preturilor mici, ambele din Germania – carora nu le dezvaluie insa numele, pentru ca “n-am incheiat negocierile”.

    Luna si brandul

  • Boom-ul imobiliar inca nu a inceput

    BUSINESS MAGAZIN: Este piata imobiliara blocata de criza financiara internationala?
    IONUT BORDEI: Piata nu este blocata din punct de vedere financiar, ci este blocata pentru ca lumea s-a speriat putin de criza asta financiara, de ce apare prin ziare. Cumparatori cu bani sunt, insa stau putin pe loc sa vada ce se intampla. Problema e ca totul are o cursivitate. E ca la loto, nimeni nu merge in timpul saptamanii si se fac cozi in week-end. Numai ca in momentul in care apar cozi la dezvoltatori, preturile cresc mult mai mult decat ar trebui sa creasca normal. Pentru ca oamenii tot trebuie sa-si cumpere, dar s-ar putea sa plateasca mult mai multi bani.
    BUSINESS MAGAZIN: Cum arata acum piata?
    IONUT BORDEI: Astazi, piata este compusa din proiecte bune si multe aberatii, dar oamenii incep incetul cu incetul sa vada care sunt aberatiile si care sunt proiectele bune. Si asta cu promisul piscinei si nerealizarea ei sau cu blocuri promise la 30 de metri distanta si ele sunt la 15… au disparut sau incep sa dispara. Asta pe de o parte, iar pe de alta, vin foarte multi dezvoltatori puternici de afara.
    BUSINESS MAGAZIN: Mai vin in contextul actual?
    IONUT BORDEI: Vin, in piata asta boom-ul nu a inceput inca. Multi zic ca a fost un boom si acum va fi recesiune… Nici nu a inceput. Voi ati avut anul trecut 70 de proiecte (numarul proiectelor rezidentiale incluse in prima editie a catalogului BUSINESS Magazin “Ansambluri Rezidentiale” – n.red.), anul acesta cred ca prin septembrie-octombrie o sa avem 170. Plus ca sunt orasele mari unde sunt multe proiecte in curs de aparitie. In tara nu prea sunt aberatii fiindca acolo au riscat dezvoltatorii mari, au mers pe suprafete mari… In Bucuresti sunt foarte multe proiecte facute de oameni care nu au fost dezvoltatori niciodata si intr-o economie care se dezvolta nu ai cum sa ai oameni specializati. Numai ca sunt unii care inteleg cum trebuie facut si apeleaza la specialisti, la firme de project management, la consultanti… Si mai sunt si altii care cred ca le stiu pe toate si asta si in contextul in care piata a si mers.
    GEORGE TELEMAN: Parerea mea este ca sectorul rezidential e mai sensibil la pret decat alte segmente. Proiectele care au fost demarate merg mai departe, nu se opresc. Dintre acestea, cele bune vor reusi, cele mai putin bune vor avea de suferit.
    IONUT BORDEI: Proiectele demarate au si avantaje. Au luat terenul foarte ieftin si de obicei sunt in zone la care pretul nu a apucat sa creasca foarte mult si au si utilitati in zona, nu trebuie sa faca infrastructura multa, nu trebuie sa faca foarte multe.
    GEORGE TELEMAN: Am vrut sa spun ca pentru proiectele demarate nu mai ai ce face, au inceput. Pentru cele noi insa investitorii se vor gandi de doua ori inainte.
    IONUT BORDEI: Da, si primariile sunt mai atente si nu mai primesti autorizatii la fel de usor ca inainte.
    GEORGE TELEMAN: Problema este ca nu mai poti sa te atingi de credite ca inainte, pentru ca se construieste pe credit, nu pe cash. In tara vad ca – paradoxal – nu se simte acest credit crunch. Dar eu il simt, e drept ca am umblat dupa finantari mai mult prin strainatate, dar am incercat si la banci locale din Romania si a mers mult mai dificil si de aceea am ajuns sa ne cautam de afara. Merge mult mai greu in ultima vreme, in ultimele sase luni nu mai poti sa accesezi un credit si banii sunt mult mai scumpi.
    IONUT BORDEI: Merge mai greu din mai multe motive. Eu cunosc oameni in banci care au intalniri cu cinci dezvoltatori pe zi si la un moment dat sunt banci care nu au anuntat oficial, dar in momentul in care te duci sa ceri un credit la ei pentru a anumita zona zic stop. Pun tot felul de conditii pe care nu poti sa le accepti ca sa pleci de la ei pentru ca sunt foarte, foarte multi care vor sa dezvolte, toata lumea vrea sa dezvolte. Daca luam o zona cum e Pipera sau Titan si mergem la primarie, adunam proiectele care nu sunt publice, dosarele pentru PUZ (Plan Urbanistic Zonal – n.red.) depuse, te sperii. Toti acesti oameni ajung la banca inainte sa depuna dosarul si asa incep sa puna bancile tot felul de conditii, au si de unde sa isi aleaga. Eu cred ca limitarea proiectelor pe rezidential va fi undeva la maxim sase luni, dupa care vor merge iar. Bancile incearca sa elimine riscul acesta, dar vin cu pachete atractive pe partea de retail si la foarte multe proiecte, daca sunt viabile, se transforma creditul pentru dezvoltator in credit de retail pentru consumatorul final si bancii ii convine mai mult, deoarece riscul la un client final este mai mic.
    GEORGE TELEMAN: Si eu sunt de parere ca pentru urmatoarele sase luni bancile se vor uita mult mai atente cui dau bani, ce proiect imprumuta si nu se vor misca la fel.
    BUSINESS MAGAZIN: La Domus Stil ati avut probleme in a obtine bani de la banci?
    MARIUS GAVRIL: La noi, mare parte a finantarii este formata din fonduri proprii.
    IONUT BORDEI: Am vazut ca aveti credit de constructii pe banii clientului.
    MARIUS GAVRIL: Exact, plus bani luati din avans. Noi mergem dintr-un proiect intr-altul. Am luat avansul pentru Confort Park, dar cand am facut vanzarea finala si am luat banii, acestia au fost redirectionati catre Confort City. Practic, mergem mai mult cu bani proprii. Sunt si credite, dar in majoritate sunt investitie proprie. Legat de vanzari, au fost un pic mai putine in ultima vreme fiindca s-au epuizat garsonierele in cele sase blocuri scoase la vanzare. Este cel mai accesibil produs pentru toata lumea.

  • Bursa a pierdut trei ani in trei luni

    Se vorbeste tot mai mult despre revenire, despre modificarea trendului descendent pe care se afla bursa inca de anul trecut, dar cotatiile continua scaderea intr-un ritm alarmant. Masurile de solutionare a problemelor financiare din SUA au doar efecte temporare, revenirile fiind de scurta durata, iar in cazul Bursei de Valori Bucuresti (BVB), corelarea cu bursele externe pare preponderenta doar pe depreciere. Dupa cum s-a vazut si saptamana trecuta, criza pare sa se adanceasca in loc sa se apropie de final.

    Perioadele de cadere nu sunt o noutate pentru piata de capital. Dupa prima criza din 1998, cand actiunile au pierdut pana la 65% din valoare, au mai fost intervaluri de scaderi accentuate in 2005 si in 2006. Criza din prezent nu o depaseste inca pe cea de acum zece ani. “Nu este prima data cand bursa trece printr-o astfel de perioada si, probabil, nici ultima. Din fericire, acum suntem mai bine pregatiti pentru a traversa mai usor criza”, a declarat Stere Farmache, presedintele BVB, in cadrul unei conferinte organizate de Ziarul Financiar si BVB in parteneriat cu Schoenherr si Asociatii, Raiffeisen Capital & Investment, STK Emergent si Impact.

    Brokerii intaresc afirmatiile sefului bursei spunand ca acum zece ani foarte putini aveau experienta necesara supravieturii unor probleme atat de grave, cum a fost prabusirea economiei Rusiei, colaps care a antrenat toate statele din zona. “Toate fondurile straine s-au retras atunci de pe bursa, iar increderea nu a fost recastigata decat dupa mai multi ani”, declara Adrian Simionescu, director general al Vienna Investment Trust.

    Cu increderea insa nu stam bine nici acum. Daca in 1998 au fost rusii cei care au provocat reculul, problemele sunt in prezent create de americani. Aversiunea tot mai mare la risc pe care o au fondurile de investitii din cauza pierderilor sectorului financiar american ne afecteaza puternic si pe noi.

    “Cand Rezerva Federala reduce dobanda de referinta atat de mult inseamna ca dificultatile sunt mult mai grave decat par si nici o piata de capital din lume nu va scapa neinfluentata”, spune Laurentiu Floroiu, director tranzactionare la EFG Eurobank Securities. Dupa criza de acum zece ani, increderea investitorilor, romani si straini, in piata de capital a revenit foarte greu. De asemenea, recuperarea pierderilor a durat aproximativ doi ani si jumatate.

    Pe vremea aceea insa piata interna era zdruncinata de scandaluri bancare si falimente ale fondurilor deschise de investitii, la care se adauga si o inflatie galopanta si recesiune economica. In Romania anului 2008 nu este nici pe departe vorba de asa ceva, dimpotriva. Cateva deficiente la indicii macroeconomici nu justifica inchiderea investitiilor bursiere si nici caderea atat de puternica a cotatiilor.

    Exista atunci o explicatie pertinenta pentru corelarea bursei de la Bucuresti cu cea de la New York? “Trendul pietei este dictat de investitorii institutionali peste tot in lume. Investitorii de retail, investitorii mici, sunt importanti pentru lichiditatea unei piete, dar institutionalii sunt cei care decid incotro se indreapta piata”, spune Liviu Giugiumica, managing director la CA IB Securities Romania.

    Iar procesul decizional al unui fond de investitii este perpetuu, se poate modifica in fiecare zi in functie de ultimele informatii despre o piata sau o economie. Cand un fond decide sa isi reduca participatia dintr-o piata, chiar daca va alege o iesire in trepte (vanzand pachete mici de actiuni pana atinge volumul stabilit), actiunea respectiva se va deprecia inevitabil.

    “Cand ai probleme financiare, te cauti in toate buzunarele dupa bani, indiferent cat de mici sunt respectivele buzunare. Este evident ca si la noi investitorii mari isi reduc portofoliile, chiar si pe volume si valori mici, sunt fortati de imprejurari”, spune Laurentiu Floroiu. Brokerul considera ca actuala criza este mai grava decat cea din 1998, deoarece emitentii au urcat foarte mult in perioada anterioara, majoritatea companiilor fiind in prezent supraevaluate. “Bancile, spre exemplu, desi au scazut mult de la inceputul crizei, sunt in continuare supraevaluate. Ar trebui sa ne uitam la atractivitatea unei companii financiare in functie de indicatorul P/BV (Price/Book Value – raportul dintre pretul de piata al actiunii si valoarea contabila a companiei – n. red.), care nu ar trebui sa fie mai mare de 2”, arata Floroiu.

    Pentru principalele banci listate, Banca Transilvania si Banca Romana pentru Dezvoltare – SocGen, indicatorul P/BV este de 6,57, respectiv 5,98, in conditiile in care pretul titlului a scazut de la inceputul anului cu 16% pentru Transilvania si 28% pentru BRD. Investitorii care mizeaza pe aceste actiuni ar putea avea o surpriza neplacuta in momentul publicarii rezultatelor consolidate pentru 2007, calcule in care vor fi prinse si majorarile nivelului de provizionare a creditelor in valuta, conform directorului de tranzactionare al EFG Eurobank Securities. Noile norme ale BNR prevad provizioane de 7% pentru imprumuturile acordate in valuta, in crestere de la 5%.

  • 20 de idei nebunesti care au facut bani

    “Daca as lua-o acum de la capat, as avea foarte putine sanse sa evoluez atat de repede si atat de bine. Am facut multe greseli, dar piata m-a iertat, pentru ca nu existau termeni de comparatie”, recunoaste Iulian Dascalu, dezvoltatorul retelei Iulius Mall. Dascalu, ca multi altii, a inceput afacerile in prima parte a anilor ‘90 si a incercat mai multe idei, in special magazine de pantofi si magazine en-gros, pana a ajuns la ideea de a construi un mall.

    “As fi vrut ca primul mall din Romania sa fie al meu si sa fie la Iasi, dar nu am reusit”, isi exprima Dascalu regretul ca Anchor Group, dezvoltatorul turc al Mall Vitan din Bucuresti, a intrat pe piata cu mai putin de un an inaintea Iulius Mall. Daca pentru inceputul anilor 2000, ideea unui mall in Capitala se sustinea, deschiderea unui mall la Iasi atunci, cand in oras erau in jur de 300.000 locuitori si un salariu mediu de putin peste 100 de euro, a fost un pariu riscant. Cele mai dificile au fost primele 8-10 luni: “in acea perioada toata lumea imi spunea ca o sa dau faliment, dar nu imi faceam griji, pentru ca m-am gandit ca voi amortiza investitia in zece ani si aveam incredere in apetitul iesenilor pentru cumparaturi”, isi aminteste Dascalu, care detine acum trei mall-uri si il construieste pe al patrulea la Suceava, valoarea activelor sale fiind evaluata la 500 de milioane de euro.

    Increderea in propriul instinct si in faptul ca afacerea va merge indiferent de ce spune lumea i-a caracterizat pe multi oameni de afaceri din Romania anilor ‘90, care au dezvoltat de multe ori empiric o idee personala. Cei mai multi nu au avut strategii de dezvoltare, considera Adrian Banciu, consultant de business. “Cei mai multi dintre ei au avut o viziune, o idee de care au tinut cu dintii pana a dat rezultate sau au dat gres iremediabil.”

    Cei care au reusit sa devina milionari dintr-o idee noua si bine aplicata nu sunt multi, dar fiecare a adus la momentul respectiv ceva indraznet, ceva ce a parut celorlalti o “nebunie”: Dan Ostahie a deschis primele magazine de electronice si electrocasnice pe suprafete de peste 2.000 de metri patrati, Nicolae Petrov a inceput in 1999 sa concureze TAROM, care avea atunci pierderi de zeci de milioane de dolari, prin deschiderea unei companii de aviatie la Timisoara, Horia Ciorcila a lansat de la zero Banca Transilvania si concureaza pe piata mari grupuri bancare internationale, fratii Ioan si Viorel Micula incurca vanzarile Coca-Cola sau Pepsi prin brandurile European Drinks, Virgil Mailat a lansat berea la PET, Florin Andronescu a dat primele credite de consum de pe piata si lista ar putea continua.

    “Contextul pietei si un spirit antreprenorial efervescent”, sintetizeaza Codrut Pascu, directorul biroului companiei de consultanta Roland Berger, de ce mediul de afaceri romanesc a fost constant surprins de tot felul de incercari, mai mult sau mai putin reusite, de afaceri. Contextul pietei este suma unor factori cum ar fi intarzierea marilor companii europene de retail sau de bunuri de larg consum de a veni in Romania, distanta fata de Europa de Vest, dar si faptul ca Romania e o piata generoasa ca dimensiuni si dorinta de cumparare. BUSINESS Magazin a identificat 20 de astfel de oameni de afaceri, care nu au inventat ceva cu totul nou, dar, in lipsa consultantei, a partenerilor experimentati si a concurentei, au construit de la zero.
    Mirajul retailului l-a facut pe Dan Sucu sa se plimbe trei ani la rand prin Europa. Calatorea cu arhitectul lui si vizita zeci de magazine de mobila, se uita dupa acel “ceva” care sa transforme Mobexpert dintr-o afacere cu mobila, cum mai existau si altele in Romania, intr-un concept. Rezultatul a aparut in 2001, cand Dan Sucu a deschis Mobexpert Pipera – un magazin de 15.000 de metri patrati, cel mai mare in acel moment. “Am riscat, dar a fost singurul mod in care puteam sa ma diferentiez”, spune acum Dan Viorel Sucu. “Tot ce am facut eu a fost sa adaptez o realitate europeana la piata romaneasca”, considera Sucu, adaugand ca toate magazinele pe care le-a deschis ulterior au devenit profitabile din prima luna.

    Din 20 de oameni de afaceri vizionari alesi de BUSINESS Magazin, opt au mizat pe retail. “Retailul a avut cresteri de minim 25% pe an in ultimii ani – in Romania vorbim despre un consumator foarte orientat spre consum si de o piata goala in anii ‘90, unde majoritatea produselor s-au vandut pur si simplu”, spune Codrut Pascu. Au castigat cei care au venit cu unul din doua elemente esentiale: gandirea la scara mare sau un concept deosebit. Dan Sucu a mizat pe amandoua: a deschis primul cel mai mare magazin de concept – Mobexpert Pipera -, apoi a trecut la expansiune regionala, prin deschiderea primului magazin in Bulgaria anul trecut, iar acum se gandeste la intrarea pe piata Ucrainei.

    Ce inseamna gandire la scara mare? Dan Ostahie a ignorat cu buna stiinta scaderea pietei de electrocasnice din ultimii doi ani si a continuat sa inaugureze magazin dupa magazin, pe suprafete din ce in ce mai mari, iar Cezar Rapotan, dupa ce a extins afacerea Arabesque in toata tara, a exportat-o in piete estice, precum Ucraina. Arabesque s-au dezvoltat semnificativ in ultimii cinci ani, pe fondul saltului pietei imobiliare, crescand de la 60 de milioane de euro in 2002 la w450 de milioane de euro estimate pentru 2007.

  • Cei multi care dau sfaturi pe bursa

    La Bursa din Varsovia, numarul societatilor de servicii si investitii financiare autorizate este de 46, in conditiile unei capitalizari bursiere de peste 260 de miliarde de euro. La Bucuresti, numarul brokerilor a ajuns la 75, pentru o piata a carei capitalizare cumulata – BVB si Rasdaq – se ridica la aproape 37 de miliarde de euro. „Este adevarat ca sunt inca prea multi intermediari pe piata, dar situatia este asemanatoare cu cea din alte domenii. Multi cred ca pot avea succes fiind vorba de o piata in dezvoltare si deschid un birou de brokeraj prin care tranzactioneaza doar cativa investitori prieteni. Probabil ca numarul intermediarilor se va reduce in timp, dar situatia va mai dura cativa ani“, a declarat un broker.

    Piata insa nu este atat de faramitata pe cat pare. Din totalul de 75 de intermediari, 25 de societati aduna peste 90% din totalul tranzactiilor incheiate, conform datelor BVB pentru luna februarie. Ceea ce inseamna ca multe institutii de brokeraj au un nivel foarte redus de activitate, iar concentrarea este dictata de numarul investitorilor activi. Societatile de pe primele locuri ale topului au ca principali clienti investitorii institutionali. KBC Securities Romania, detinuta de grupul belgian KBC, si-a pastrat prima pozitie in top atat pentru anul 2007, cat si pentru primele doua luni ale 2008. Intermediarul, care a lansat recent o platforma de tranzactionare online cu intentia de a se indrepta catre investitorii mici, deserveste preponderent clienti mari, precum fondurile administrate de Julius Baer International. Pe parcursul anului trecut, traderii de la KBC Securities au intermediat tranzactii in valoare de aproape 1,3 miliarde de euro, ceea ce reprezinta o cota de piata de 11,4%.

    Sucursala brokerului belgian a reusit sa ramana pe primele pozitii ale topului pe tot parcursul anului trecut, dar si in 2008. Cota de piata dupa primele doua luni ale anului este de 10,8%, cu o valoare totala a tranzactiilor intermediate de aproape 120 de milioane de euro. Una dintre cele mai importante intermedieri ale KBC Securities de anul trecut a fost achizitionarea pachetului majoritar al societatii de asigurare Asirom de catre Vienna Insurance Group, valoarea cumulata a tranzactiilor fiind de peste 75 de milioane de euro.

    Perioada de criza prin care trece bursa de la inceputul anului a micsorat substantial volumul de tranzactionare de la bursa. In primele doua luni ale anului trecut, operatiunile cumulate au insumat 658 de milioane de euro, cifra scazand pana la 460 milioane de euro in primele doua luni ale anului in curs. Scaderea de 30% a valorii tranzactionate este apropiata de pierderile inregistrate de indicii bursieri si de capitalizare. Micsorarea sumelor ce trec virtual prin mainile brokerilor inseamna si mai putini bani pentru ei din comisioanele percepute – o reducere a veniturilor de pana la 30% in medie.

    Brokerii nu sunt ingrijorati de micsorarea veniturilor, cel putin deocamdata. Privind anul in ansamblu, se asteapta sa recupereze pierderile din primele doua luni, iar lichiditatea pietei sa o depaseasca in medie pe cea a anului trecut. EFG Eurobank Securities, divizia de brokeraj a grecilor de la EFG European Financial Group, prezenta in Romania si prin banca Bancpost, este o societate ai carei clienti sunt in proportie de peste 90% investitori institutionali. Veniturile din primele doua luni ale anului au scazut cu circa 20% in euro, de la 53 de milioane de euro pana la 41 de milioane de euro. „Volumele de tranzactionare s-au redus in 2008, dar ne asteptam sa recuperam pana la sfarsitul anului, iar cresterea va veni prin clienti institutionali. Pe piata urmeaza sa intre fonduri care fac investitii mari in putine actiuni si au oameni angajati care le urmaresc evolutia“, spune Ioana Vladila, director general al EFG Eurobank Securities.

    Modificari semnificative ale primelor 10-15 locuri din topul brokerilor nu au aparut nici pe parcursul anului trecut, nici in cele doua luni ale anului 2008. KBC Securities, ING Bank, Raiffeisen Capital & Investment (RCI) si CA IB Securities si-au impartit, in cea mai mare parte a perioadei, primele locuri. Cele patru societati de brokeraj sunt principalele canale de investitie ale fondurilor straine, cu un plus de investitori de retail pentru RCI, societate care a intermediat si singura oferta publica initiala de anul trecut.

    Singura exceptie este cea a ABN AMRO Securities, societatea care a inregistrat cea mai spectaculoasa modificare din topul intermediarilor BVB. Dupa ce a incheiat anul 2007 pe locul zece in topul intermediarilor BVB si Rasdaq (in care sunt incluse tranzactiile cu actiuni, obligatiuni si drepturi), in luna februarie 2008 societatea a cazut pe locul 58, dupa ce in ianuarie a incheiat pe locul 65. Olandezii recent achizitionati de Barclays PLC tranzactioneaza in principal instrumente cu venit fix (certificate de trezorerie, obligatiuni etc.), iar la Bursa de la Bucuresti au inceput activitatea doar in februarie 2007.

    In cele 11 luni de activitate, olandezii au reusit sa intre in topul primilor zece intermediari, cu o valoare totala de aproape 390 de milioane de euro, suma mare pentru o societate abia intrata in ringul bursier. ABN AMRO a fost insa consultantul, distribuitorul si intermediarul emisiunii de obligatiuni a Bancii Europene de Investitii, emisiune in valoare de 300 de milioane de lei (aproximativ 91 de milioane de euro la cursul de la jumatatea anului trecut). Pe langa intermedierea tranzactiilor cu obligatiuni, ABN AMRO ofera, prin grupul bancar din care face parte, oportunitati de investitii in pietele emergente clientilor cu venituri mari (prin serviciul de private banking), inclusiv in Brazilia sau India.

  • Unde sunt cele mai scumpe parfumuri

    Un parfum care costa 2.200 de euro este pentru cei mai multi un capriciu pe care nu si l-ar satisface niciodata, din simplul motiv ca este prea scump. Pentru altii insa, reprezinta un rasfat aproape normal, iar datorita lor, afacerile cu parfumuri scumpe au devenit o zona ofertanta pentru cei care se ocupa cu comertul produselor de lux.

    Madeleine Florescu, proprietarul parfumeriei Madison si fostul director general al companiei Geroaslan, a reusit sa puna pe picioare cea mai exclusivista parfumerie din Romania si sa ruleze, in doar doua luni de la deschidere, cateva zeci de mii de euro. In mai putin de 40 de metri patrati a adunat de la parfumuri a caror reteta a fost scrisa in Evul Mediu si pana la raritati de genul Clive Christian, cel mai scump parfum din lume, care costa 2.200 de euro. „Costa atat de mult si din cauza ambalajului, sticluta este din cristal Baccara, iar flaconul are un inelus de aur si un diamant. Se produc numai o mie de sticlute pe an, sunt numerotate si ingredientele sunt foarte greu de obtinut“, spune Madeleine Florescu, adaugand ca in doua luni a vandut trei astfel de parfumuri.

    Florescu a umblat mult pana cand sa gaseasca o finantare. „Cincisprezece banci mi-au inchis usa in nas, pana am ajuns la a 16-a care a zis da. Eu am crezut foarte mult in aceasta idee, pentru ca stiam ca este o nisa neacoperita si foarte ofertanta“, afirma proprietara magazinului Madison, care estimeaza ca pana la sfarsitul anului va ajunge la o cifra de afaceri de 300 de mii de euro.

    Cele 15 branduri prezente pe rafturile parfumeriei sunt Clive Christian, Annick Goutal, Creed, Ineke San Francisco, Claus Porto, Eau d’Italie, Comme des Garçons, Carthusia, Boellis-Panama 1924, Miller Harris, Tann Rokka, Nasomatto, Costume National, État Libre d’Orange, dar si marcile deja prezente pe piata, adica Chanel, Hermčs, Givenchy, Dior, Thierry Mugler si Lolita Lempicka. Cea mai mare parte a acestor parfumuri sunt importate din Franta sau Italia, insa exista si sticlute care sunt aduse din Japonia, Portugalia sau SUA.

    Daca in urma cu cativa ani pe piata de profil erau doar cateva zeci de tipuri de parfumuri care purtau semnatura unui creator celebru si despre ale caror arome nu puteai spune mai mult decat ca sunt dulci, florale sau tari, acum exista mult mai multe tipuri de esente, unele mai ciudate decat altele: tamaie, guma de mestecat, insertie de transpiratie, sange sau chiar lichid seminal.

    In segmentul parfumurilor premium in Romania mai activeaza lanturile Sephora si Ina Center – Privilege. Dintre acestea, doar Madison se adreseaza categoriei de clienti super premium si „ultimate high-end“, majoritatea produselor Sephora si Ina Center – Privilege fiind disponibile la preturi cuprinse intre 50 si 100 de euro.

    In Romania si in Bulgaria, atractia consumatorilor fata de brandurile si serviciile de lux a atins cele mai inalte cote din regiune, potrivit unui studiu realizat anul trecut de Euromonitor.

    Piata romaneasca a cosmeticelor era estimata pentru 2007 la peste 720 de milioane de euro, conform aceluiasi studiu, in crestere cu 13% fata de nivelul din 2006, o mare parte a vanzarilor inregistrate de companiile de profil provenind din segmentul de parfumuri.

  • Ghidul pietei imobiliare din Romania

    ANSAMBLURI REZIDENTIALE reprezinta ghidul pietei imobiliare din Romania si se adreseaza tuturor celor interesati sa cumpere o casa,  sa isi modernizeze casa sau care au de gand sainvesteasca in imobiliarein segmentul rezidential.
     
    ANSAMBLURI REZIDENTIALE prezinta peste 80 de proiecte anuntate pe piata romaneascain ultimii ani, cu detalii privind termenul de predare,preturi si alte detalii care nu sunt intotdeauna cele mai evidente dar prezinta interes pentru potentialii clienti. 
     
    Principalele criterii dupa care vor fi analizate aceste proiecte sunt:
    • numarulde apartamente
    • tipul de  apartamente
    • preturile
    • firmele implicate (developer, finantator, agentieimobiliara, antreprenor, banca de la care poti lua credit)
    • etapele de dezvoltare
    • termenele de finalizare
    • alte detalii (numar de locuri de parcare,spatiu verde, facilitati – gradinita, scoala,sala de fitness etc).
    Catalogul ANSAMBLURI REZIDENTIALE apare in 26 martie numai impreuna cu BUSINESS Magazin.
    Este gratuit pentru abonati.

  • S-au linistit apele

    Principalele conturi de media disputate in aceasta perioada au fost Romtelecom, Inbev, Star Foods, Raiffeisen Bank, Citroën si Petrom. Primele doua, spun oamenii din piata, sunt si cele mai importante. „Potrivit estimarilor mele, cele doua conturi ajung probabil fiecare undeva la 10 milioane de euro. Poate ca numai Inbev are intre 8 si 10 milioane de euro“, a declarat pentru Business Magazin Daniel Gavrila, consultant media, fost managing director al agentiei de publicitate Lowe.

    Producatorul de bere Inbev include marcile Bergenbier, Beck’s, Stella Artois, Lowenbrau, Noroc, iar contul a fost castigat de agentia Starcom, divizia de media a grupului Leo Burnett. Agentia a ajuns in finala alaturi de Mediaedge:cia si OMD. Universal McCann, cea care detinea contul pana anul trecut, nu a mai participat la licitatie.

    In cazul contului producatorului de chips-uri Star Foods, ce apartine grupului PepsiCo International, Starcom nu a ajuns decat in finala, licitatia fiind castigata de MediaCom (divizia de media a grupului de comunicare WPP). „Star Foods este pe locul cinci in topul clientilor agentiei, in functie de bugetele investite. Cu toate acestea, e superficial sa privim lucrurile doar din punctul de vedere al bugetului. Media nu inseamna doar buying, chiar am trecut in alta faza. Am vazut clienti mari ineficienti, la fel cum am vazut conturi de marime medie foarte profitabile. La noi agentiile de media se bat pe conturi mari pentru ca le asigura o pozitie in piata si pot sa speculeze tot felul de oportunitati, iar in conditii de netransparenta pot sa faca un profit foarte bun“, spune Carmen Lixandru, managing director al MediaCom Romania.

    Dar cat de mare este un cont mare? In opinia lui Gavrila, acesta trebuie sa aduca minimum 100.000 de euro profit net agentiei. „Sunt conturi care aduc 500.000 – 600.000 de euro si sunt conturi in care bugetul este doar o parte din aisberg. Sunt mult mai multi bani in alte activitati“.

    Contul Citroën castigat de OMD, parte a grupului Omnicom Media, se afla intre primii cinci clienti ca valoare in portofoliul agentiei, dupa Henkel, McDonald’s, Chipita si Walmark. In disputa pentru contul Citroën au ramas in finala, alaturi de OMD, agentiile Media Planning si Starlink. „Citroën este un client de retea si am avut acces la informatii si din cadrul retelei. In plus, nici brief-ul nu a fost extrem de complex si ne-am mobilizat destul de repede“, a declarat Carmen Tudosie, CEO la Omnicom Media Group Romania.

    Singurul grup bancar care a organizat un pitch in aceasta perioada a fost Raiffeisen, iar castigatorul a fost agentia United Media, divizia de media a grupului grec de comunicare Ashley & Holmes. Dupa cum spune Dana Bulat, managing director al United Media, agentia nu a participat sezonul acesta decat la doua pitch-uri, Raiffeisen si Romtelecom. Pe primul l-a castigat, iar unii dintre jucatorii din piata vad castigatoare agentia si in cazul celui de-al doilea, in conditiile in care serviciile de media ale Cosmote, Romtelecom si Germanos vor fi grupate intr-o singura agentie.

    La finalul anului trecut, si Petrom, cea mai mare companie de pe piata, a organizat o licitatie de media, contul fiind castigat de agentia Optimedia (parte a grupului Publicis Romania) in fata Universal McCann. Bugetul de media al companiei petroliere este estimat la aproximativ 5 milioane de euro.

    Urmatorul client care va organiza un pitch pe segmentul media se pare ca va fi, spun surse din piata, producatorul de dulciuri Kandia Excelent, al carui cont il detine in prezent Universal McCann.

    In ceea ce priveste segmentul de strategie si creatie, in ultima perioada au fost anuntati castigatorii pentru conturile GE Money, Petrom – conturi care au revenit Leo Burnett, dar si pentru brandurile de bere Heineken si Golden Brau, adjudecate de McCann Erickson. Leo Burnett a anuntat recent adaugarea in portofoliul sau a inca doi clienti, Elite si Bergenbier (doar activitatile legate de fotbal, Bergenbier fiind sponsorul echipei nationale a Romaniei), de data aceasta fara licitatie.

  • Cu palinca la Al Gore

    Albert Arnold Gore Jr. este mai cunoscut drept Al Gore si este, din cate stiu eu, singura persoana din lumea asta care a urcat pe scena premiilor Oscar, Emmy si Nobel (cineva cu care am conversat pe tema m-a incredintat ca nu-i timpul trecut si pentru un Pulitzer, ceea ce este un mare adevar).

    In acelasi timp ironia cu subventiile pentru agricultura este singura fraza, sper, din acest text care face referire la scandalul ce a tinut capul de afis al saptamanii trecute (si in legatura cu care nu vreau sa mai remarc decat imaginea evident sifonata a caltabosilor, altfel un produs gastronomic care ar fi meritat aprecieri favorabile, in cu totul alte contexte).

    Asadar, Al Gore imparte cu Comisia Organizatiei Natiunilor Unite pentru Climat premiul Nobel pentru Pace. Asta dupa ce a luat un premiu Emmy pentru televiziunea sa Current si Oscarul pentru filmul documentar „An Inconvenient Truth“. Despre Nobelul pentru Pace de anul trecut, castigat de Muhammad Yunus si banca sa, Grameen, specializata in microcredite, am scris cu placere, atras de ineditul demersului initiat de economistul din Bangladesh.

    In cazul lui Gore e mai complicat.

    La cateva ceasuri dupa anunt, presa occidentala era plina de analize, iar intrebarea momentului era daca fostul vicepresedinte american va intra in cursa pentru presedentia Statelor Unite ale Americii. Multi ar crede asa, iar sirul de premii obtinute, precum si gradul inalt de simpatie de care Gore se bucura in anumite medii americane (va amintiti de ceremonia Oscarurilor si de intreaga sala in picioare, aplaudandu-l?) l-ar califica drept un concurent serios pentru Hillary Clinton sau Obama sau Giuliani. Iar o speculatie de genul „pericolul incalzirii globale“ egal cu „pericolul terorismului“, precum si aparitia tipului providential care inlatura pericolele ce ameninta natia (ei, dar asta suna al naibii de cunoscut si este valabil si pentru alte meleaguri, nu?) este la mintea cocosului.

    Gore a plecat de undeva de jos, dupa ce a pierdut cursa electorala din anul 2000: era vazut drept un politician cu limbaj lemnos si, la un moment dat, a facut obiectul unui tir intens de ironii; este vorba de un interviu acordat CNN in care a emis pretentii asupra inventarii internetului („…During my service in the United States Congress I took the initiative in creating the internet..“)

    Si, ca sa continuam speculatiile, cum ar putea sa se repozitioneze un politician care a pierdut in fata lui Bush junior, decat criticand razboiul din Irak (iar Gore a fost unul din cei mai timpurii adversari ai razboiului) si propunand o tema de campanie care sa poata urni din imobilism orice pamantean. Iar incalzirea globala este o astfel de tema. Documentarul „An Inconvenient Truth“ s-a dovedit a fi urmatoarea forma, mai evoluata, de influentare a maselor, nascuta din „Fahrenheit 9/11“, filmul care a sapat puternic la temelia popularitatii lui George W Bush.

    In timp Gore a renuntat si la limbajul de lemn si a invatat, lucru important, sa isi speculeze si slabiciunile: la o emisiune a lui David Letterman a citit o lista de zece sloganuri la care a renuntat, unde al noualea era „Remember, America, I gave you the Internet, and I can take it away!“. A devenit un vorbitor care poate face o sala sa izbuc-neasca in ras mai des decat Jerry Seinfeld, comunicad oamenilor ca in materie de schimbare a climatului avem de-a face nu cu o problema politica, ci cu una morala, spirituala a intregii omeniri.

    Scriu acest text vineri, 12 octombrie, la cald, destul de repede dupa anuntul comitetului Nobel (si tineti cont ca nu stiu nici castigatorul sau castigatorii premiului pentru economie). Cum nu stiu nici decizia lui Gore.

    Dar rezonez cu Eric Pooley, un comentator al revistei Time, care a enuntat ca daca Al Gore intra in cursa prezidentiala, o sa isi manance exemplarul din „An Inconvenient Truth“ (cartea, nu DVD-ul cu filmul).

    NU te pregatesti in asemenea hal, nu inveti retorica si meteorologie si fizica si geografie si geologie si cine stie ce o mai fi facut pentru a deveni un sarman presedinte al Statelor Unite. Filmele si televiziunea si schimbarile climatice si Internetul si Nobelul si toata punerea in scena sunt pe cale si il pot transforma pe Gore in ceva peste presedintele SUA, un cumul de Che Guevara si printesa Diana, la nivel global, cu o viata si cu respectul si cu adularea populara cuvenite.

    Un fel de presedinte al Statelor Unite ale Lumii.

    Intrebarea e daca nu putem, acuma, repede, sa-i ducem niste palinca, sa ne tina minte si sa aiba grija de noi.