Tag: Turcia

  • Turcia intră din nou în război

    Cel puţin zece persoane au fost rănite, joi, după ce o rachetă lansată a căzut într-o piaţă comercială dintr-un oraş turc, anunţă surse citate de postul CNN Turk. Racheta a căzut într-o piaţă comercială din oraşul Kilis, situat în sud-estul Turciei, în apropierea frontierei cu Siria.

    Cel puţin zece persoane au fost rănite în atac, a declarat guvernatorul provinciei Kilis, Ismail Catakli. Conform unor surse din cadrul serviciilor de securitate locale, zeci de persoane au fost rănite în atac.

    Turcia intră din nou în război. Pe cine a atacat şi cum se desfăşoară luptele

  • Cine sunt noii dictatori ai secolului XXI, care au ajuns la puterea prin mijloace democratice

    Definiţia obişnuită a unei dictaturi se referă la un guvern susţinut prin acte de violenţă – este cazul totalitarismului din secolul XX, unde tirani precum Stalin, Hitler sau Mao au ucis milioane de oameni în numele unor ideologii aflate la marginea legii.

    În ultimele decenii, această definiţie pare însă a se schimba şi observăm o nouă formă de dictatură, una adaptată la realităţile erei globale şi a noilor tehnologii. Aceşti dictatori folosesc puterea obţinută printr-un vot (cel puţin în teorie) democratic pentru a elimina, gradual, orice fel de opoziţie sau sisteme de tipul checks & balances, necesare de altfel pentru funcţionarea corectă a unei democraţii. Mai important, de multe ori ei fac acest lucru fără a folosi violenţa.

    Există, desigur, şi o a doua categorie: cea a şefilor de stat care încearcă să modifice starea de fapt după bunul lor plac. Aici am fi inclus, în mod normal, doar lideri precum Kim Jong-Un sau proaspăt alesul preşedinte al statului Filipine, Rodrigo Duterte. Evenimentele de anul acesta au făcut însă ca linia de demarcaţie dintre aceste două categorii să fie din ce în ce mai ştearsă.

    Vladimir Putin şi acţiunile sale provocatoare la adresa Ucrainei sau Ercep Erdogan şi procesul său de „purificare“ a celor care au avut orice fel de legătură cu încercarea de lovitură de stat din Turcia sunt două exemple care arată cât de departe poate merge nevoia de putere.

    În 1982, în mai mult de un sfert din statele nedemocratice ale lumii exista un conflict în interiorul graniţelor; în 2012, procentajul ajunsese la doar 6%. În aceeaşi perioadă de timp, numărul statelor nedemocratice fără conducători aleşi s-a redus la jumătate.

    Iar acest aspect este unul extrem de important, pe care mulţi dintre noii dictatori se bazează: Hugo Chavez, spre exemplu, a câştigat alegerile din 1998 în Venezuela în cadrul unui proces electoral considerat de observatori ca fiind „cel mai transparent din istoria statului“.

    Respectul lor se reflectă însă doar asupra propriului popor, după cum a demonstrat anul acesta Recep Erdogan. Deşi avertizat în numeroase rânduri de structurile internaţionale că acţiunile sale pot avea urmări grave pentru viitorul regional al Turciei, Erdogan a decis să trateze după bunul lui plac situaţia internă, propunând chiar reintroducerea pedepsei cu moartea – în condiţiile în care un astfel de act legislativ ar fi şters practic şansele Turciei la integrarea în Uniunea Europeană. Erdogan a mers chiar mai departe, denunţând atitudinea Uniunii Europene: „Europa de ce nu vede şi situaţiile din Statele Unite, Japonia, India sau China? De ce Europa se concentrează să fie preocupată atât de mult doar de situaţia din Turcia?“.

    „În Turcia, drepturile omului sunt încălcate în mod flagrant. Constat cu tristeţe, dar nu cu mirare, că SUA, NATO, UE n-au depăşit câteva dubii lansate în legătură cu situaţia din Turcia. Din motive practice, americanii şi ceilalţi parteneri din NATO au închis ochii la încălcarea flagrantă a drepturilor omului care a îndepărtat Turcia de linia pe care NATO şi-a asumat-o. Mă aşteptam ca NATO să fie cât se poate de categorică. Situaţia se deteriorează pe zi ce trece. Eu văd că în Turcia teroarea este instalată de Erdogan şi de aliaţii săi“, a spus Cristian Pîrvulescu.

    Un alt exemplu este Rodrigo Duterte, cel care a câştigat în luna mai alegerile din Filipine având ca motive centrale ale campaniei reintroducerea pedeapsei cu moartea şi angajarea unor lunetişti pentru a-i prinde pe cei care comit infracţiuni considerate majore şi care se opun arestării. „Cei care distrug vieţile copiilor noştri vor fi distruşi“, declara acum câteva luni Rodrigo Duterte. „Cei care omoară ţara mea vor fi omorâţi. Pur şi simplu. Fără o cale de mijloc, fără scuze.“ Duterte a adăugat că, în cazul persoanelor condamnate pentru mai mult de o infracţiune majoră, se va apela la o dublă spânzurare. „După ce eşti spânzurat o dată, va exista o altă ceremonie pentru a doua infracţiune până când capul este complet separat de corp. Îmi place asta pentru că sunt nebun“, a spus el.

    Poate părea ca o strategie de marketing electoral, dar acţiunile sale de după preluarea celei mai înalte funcţii în stat arată natura lui Duterte: de când a devenit preşedinte, el a coordonat o campanie care a dus la uciderea a peste 2.400 de persoane. „Mulţi vor mai fi ucişi până când ultimul traficant e scos de pe străzi. Până când ultimul om care produce droguri e mort, noi vom continua“, le-a spus liderul politic jurnaliştilor locali.

    Lista noilor dictatori este lungă şi pare fără sens să le rostim numele; dar 2016 este anul în care ei şi-au propus să testeze răbdarea statelor din jur.

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • Cine sunt noii dictatori ai secolului XXI, care au ajuns la puterea prin mijloace democratice

    Definiţia obişnuită a unei dictaturi se referă la un guvern susţinut prin acte de violenţă – este cazul totalitarismului din secolul XX, unde tirani precum Stalin, Hitler sau Mao au ucis milioane de oameni în numele unor ideologii aflate la marginea legii.

    În ultimele decenii, această definiţie pare însă a se schimba şi observăm o nouă formă de dictatură, una adaptată la realităţile erei globale şi a noilor tehnologii. Aceşti dictatori folosesc puterea obţinută printr-un vot (cel puţin în teorie) democratic pentru a elimina, gradual, orice fel de opoziţie sau sisteme de tipul checks & balances, necesare de altfel pentru funcţionarea corectă a unei democraţii. Mai important, de multe ori ei fac acest lucru fără a folosi violenţa.

    Există, desigur, şi o a doua categorie: cea a şefilor de stat care încearcă să modifice starea de fapt după bunul lor plac. Aici am fi inclus, în mod normal, doar lideri precum Kim Jong-Un sau proaspăt alesul preşedinte al statului Filipine, Rodrigo Duterte. Evenimentele de anul acesta au făcut însă ca linia de demarcaţie dintre aceste două categorii să fie din ce în ce mai ştearsă.

    Vladimir Putin şi acţiunile sale provocatoare la adresa Ucrainei sau Ercep Erdogan şi procesul său de „purificare“ a celor care au avut orice fel de legătură cu încercarea de lovitură de stat din Turcia sunt două exemple care arată cât de departe poate merge nevoia de putere.

    În 1982, în mai mult de un sfert din statele nedemocratice ale lumii exista un conflict în interiorul graniţelor; în 2012, procentajul ajunsese la doar 6%. În aceeaşi perioadă de timp, numărul statelor nedemocratice fără conducători aleşi s-a redus la jumătate.

    Iar acest aspect este unul extrem de important, pe care mulţi dintre noii dictatori se bazează: Hugo Chavez, spre exemplu, a câştigat alegerile din 1998 în Venezuela în cadrul unui proces electoral considerat de observatori ca fiind „cel mai transparent din istoria statului“.

    Respectul lor se reflectă însă doar asupra propriului popor, după cum a demonstrat anul acesta Recep Erdogan. Deşi avertizat în numeroase rânduri de structurile internaţionale că acţiunile sale pot avea urmări grave pentru viitorul regional al Turciei, Erdogan a decis să trateze după bunul lui plac situaţia internă, propunând chiar reintroducerea pedepsei cu moartea – în condiţiile în care un astfel de act legislativ ar fi şters practic şansele Turciei la integrarea în Uniunea Europeană. Erdogan a mers chiar mai departe, denunţând atitudinea Uniunii Europene: „Europa de ce nu vede şi situaţiile din Statele Unite, Japonia, India sau China? De ce Europa se concentrează să fie preocupată atât de mult doar de situaţia din Turcia?“.

    „În Turcia, drepturile omului sunt încălcate în mod flagrant. Constat cu tristeţe, dar nu cu mirare, că SUA, NATO, UE n-au depăşit câteva dubii lansate în legătură cu situaţia din Turcia. Din motive practice, americanii şi ceilalţi parteneri din NATO au închis ochii la încălcarea flagrantă a drepturilor omului care a îndepărtat Turcia de linia pe care NATO şi-a asumat-o. Mă aşteptam ca NATO să fie cât se poate de categorică. Situaţia se deteriorează pe zi ce trece. Eu văd că în Turcia teroarea este instalată de Erdogan şi de aliaţii săi“, a spus Cristian Pîrvulescu.

    Un alt exemplu este Rodrigo Duterte, cel care a câştigat în luna mai alegerile din Filipine având ca motive centrale ale campaniei reintroducerea pedeapsei cu moartea şi angajarea unor lunetişti pentru a-i prinde pe cei care comit infracţiuni considerate majore şi care se opun arestării. „Cei care distrug vieţile copiilor noştri vor fi distruşi“, declara acum câteva luni Rodrigo Duterte. „Cei care omoară ţara mea vor fi omorâţi. Pur şi simplu. Fără o cale de mijloc, fără scuze.“ Duterte a adăugat că, în cazul persoanelor condamnate pentru mai mult de o infracţiune majoră, se va apela la o dublă spânzurare. „După ce eşti spânzurat o dată, va exista o altă ceremonie pentru a doua infracţiune până când capul este complet separat de corp. Îmi place asta pentru că sunt nebun“, a spus el.

    Poate părea ca o strategie de marketing electoral, dar acţiunile sale de după preluarea celei mai înalte funcţii în stat arată natura lui Duterte: de când a devenit preşedinte, el a coordonat o campanie care a dus la uciderea a peste 2.400 de persoane. „Mulţi vor mai fi ucişi până când ultimul traficant e scos de pe străzi. Până când ultimul om care produce droguri e mort, noi vom continua“, le-a spus liderul politic jurnaliştilor locali.

    Lista noilor dictatori este lungă şi pare fără sens să le rostim numele; dar 2016 este anul în care ei şi-au propus să testeze răbdarea statelor din jur.

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • Raidurile aeriene turce au eliminat 20 de militanţi Stat Islamic în Siria

    Raidurile au vizat trei clădiri, un vehicul şi o motocicletă în apropiere de oraşul sirian Tel el-Hawa, potrivit Reuters.

    Şeful armatei turce a transmis într-un mesaj cu ocazia unei sărbători publice că “Operaţiuna Scutul Eufratului”, o incursiune turcă în Siria împotriva Stat Islamic şi a luptătorilor miliţiei kurde lansată în urmă cu două săptămâni şi jumătate, va “continua în mod decisiv”, potrivit NTV.

    Joi, Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO) anunţa că armata turcă a eliminat şase membri ai forţelor kurde de securitate în urma unor tiruri de artilerie lansate într-o regiune din nord-vestul Siriei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Consiliul Europei: Turcia trebuie să facă o distincţie între complotişti şi angajaţii lui Gulen

    Turcia trebuie să ofere dovezi clare în privinţa participanţilor la tentativa de lovitură de stat şi să evite vizarea profesorilor şi jurnaliştilor care doar au lucrat pentru firme asociate cu mişcarea lui Gulen, a declarat Thorbjorn Jagland, secretarul general al Consiliului Europei, scrie Reuters.

    În caz contrar, Ankara riscă să fie sancţionată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care are rolul de asigura respectarea prevederilor înscrie în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

    Autorităţile de la Ankara au declarat că procesul de anchetare şi judecare a complotiştilor va fi unul complet transparent.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Moscova se declară profund îngrijorată de ofensiva forţelor militare turce în Siria

    Ministerul rus de Externe se arată profund îngrijorat de ofensiva forţelor militare turce în Siria, adăugând că această acţiune atentează la suveranitatea şi integritatea teritorială a Siriei, scrie agenţia de ştiri TASS.

    “Ministerul de Externe al Rusiei se arată profund îngrijorat în legătură cu manevrele pe teritoriul sirian a trupelor turce şi a formaţiunilor paramilitare ale opoziţie sprijinite de acestea,” se afirmă într-un comunicat publicat miercuri.

    “Observăm cu mare atenţie faptul că aceste acţiuni sunt întreprinse fără a fi coordonate cu autorităţile siriene legitime şi fără aprobarea unei părţi din Consiliul de Securitate al ONU,” se mai precizează în comunicatul MAE rus.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Steffen Siebert: Libertatea presei pentru Germania nu este negociabilă

    Steffen Siebert, purtătorul de cuvânt al cancelarului german, a declarat, miercuri, în cadrul unei conferinţe că libertatea presei nu este negociabilă pentru Berlin, în urma confiscării la Ankara a unei înregistrări făcute de un post german, informează site-ul agenţiei Reuters.

    Jurnaliştii postului german internaţional Deutsche Welle acuză că autorităţile turce ar fi confiscat înregistrarea unui interviu cu un ministru, care a avut loc în biroul lui din capitala Turciei, Ankara.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Autorităţile turce au emis mandate de arestare pentru aproape 150 de profesori

    Potrivit site-ului postului France 24, care citează informaţii publicate de agenţia Anadolu, poliţia din oraşul turc Kayseri a declanşat o operaţiune ce vizează arestarea a 147 de profesori ce sunt acuzaţi că ar fi folosit applicaţia ByLock.

    Profesorii, care deja au fost suspendaţi în urma tentativei de lovitură de stat, sunt acuzaţi că ar fi “încălcat constituţia”,”încercare de răsturnare a guvernul turc” şi de “apartenenţă la o organizaţie teroristă”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Autorităţile turce au emis mandate de arestare pentru aproape 150 de profesori

    Potrivit site-ului postului France 24, care citează informaţii publicate de agenţia Anadolu, poliţia din oraşul turc Kayseri a declanşat o operaţiune ce vizează arestarea a 147 de profesori ce sunt acuzaţi că ar fi folosit applicaţia ByLock.

    Profesorii, care deja au fost suspendaţi în urma tentativei de lovitură de stat, sunt acuzaţi că ar fi “încălcat constituţia”,”încercare de răsturnare a guvernul turc” şi de “apartenenţă la o organizaţie teroristă”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Motivul incredibil pentru care preşedintele Turciei eliberează 38.000 de infractori din puşcării

    Orice lovitură de stat, oriune s-ar da, presupune obligatoriu ca DOAR un număr mic de oameni să ştie despre un astfel de plan, pentru ca el să aibă şanse de succes. În aceste condiţii, a aresta zeci de mii de oameni, doar pentru că erau simpatizanţi ai presupusului organizator al făcăturii de loviturii de stat este strigător la cer. Pentru orice om cu un pic de minte, este limpede că imensa majoritate a acestora nu aveau habar de nimic şi, poate, ar fi şi refuzat să participe la o lovitură de stat dacă ar fi ştiut despre ea.

    Prin urmare, ceea ce se petrece acum în Turcia este încă o dovadă că Erdogan dispreţuieşte profund libertatea de expresie şi că Turcia laică se apropie periculos de o Turcie islamică… Este evident că pentru Erdogan evenimentele de acum o lună sunt doar un pretext pentru a-şi elimina opozanţii politici.

    Pentru noi poate părea şocant. Nu acelaşi lucru este pentru istoria Turciei. Iar un Erdogan care se vrea un sultan modern, are modele nenumărate în propria istorie – măceluri fratricide pentru obţinerea puterii în imperiu.

    Şi iată că, în spiritul imperial otoman, ministrul de interne turc, Bekir Bozdag, a anunţat că va elibera din închisoare 38.000 de infractori, pentru a face loc celor arestaţi cu ocazia puciului anti-Erdogan, potrivit Reuters.