BusinessMagazin

Tag: succes

  • Povestea omului care are succes pe barba lui. La propriu

    “Incredibeard”,aşa cum s-a poreclit singur, postează fotografii cu barba sa uluitoare şi a ajuns la peste 150.000 de oameni care îi urmăresc activitatea zilnică, relatează Business Insider.

    Totul a început atunci când Webb a decis să participe la un concurs organizat de Marc Jacobs, al cărui premiu era o excursie în Los Angeles şi o sesiune foto alături de unul dintre cei mai renumiţi fotografi americani. Iniţial, Webb a crezut că nu are nicio şansă dar a participat la îndemnurile prietenilor. “Am rămas pur şi simplu încremenit atunci când am aflat că preşedintele companiei m-a desemnat chiar el câştigător”, povesteşte Webb.

    Acela a fost momentul în care bărbatul a realizat că poate face bani de pe urma pasiunii sale. Atunci când a postat prima fotografie pe Instagram, bărbatul a fost chemat la Mashable, CNN şi multe alte publicaţii sau televiziuni pentru a da interviuri.

    În prezent, “Incredibeard” foloseşte canalele social media pentru a vinde tricouri şi alte produse inspirate de barba sa.

  • Povestea miliardarului care înghiţea flăcări pe stradă

    A riscat totul în 1987, când a adus o trupă de succes din Quebec la Festivalul de Arte din Los Angeles, fără să cumpere bilete pentru membrii trupei şi pentru zborul de întoarcere. Pariul a fost unul de succes, iar grupul de circ a ajuns în cele din urmă în Las Vegas, unde a evoluat spre trupa de renume mondial Cirque du Soleil.

    În prezent, Laliberté este CEO-ul Cirque du Soleil, un jucător de pocher profesionist, care a cumpărat bilete pentru călătoriile în spaţiu ale lui Elon Musk. Are o avere totală evaluată de 2,5 miliarde.

  • (P) Bursele Telekom susţin anual zece studenţi de excepţie pentru o carieră de succes

    Unul dintre cele mai longevive programe de susţinerea educaţiei şi a performanţei, „Bursele Telekom”, a ajuns în 2016 la a şaptea ediţie. În fiecare anTelekom Romania aacordat burse unui număr de zece studenţi cu rezultate şcolare foarte bune şi obiective de carieră bine stabilite şi care, în plus, s-au remarcat prin proiecte extracurriculare şi activităţi de voluntariat. Peste 100 de studenţi au beneficiat până în prezent de burse de excelenţă prin programele derulate de Telekom Romania.

    În 2016 programul „Bursele Telekom” a fost deschis studenţilor din anul I la universităţile de stat, indiferent de profilul acestora. Din cele 360 de înscrieri, juriul a selectat 20 de finalişti, dintre care au fost aleşi zece câştigători.

    Cei zece câştigători ai ediţiei 2016 sunt studenţi ai universităţilor din Bucureşti, Iaşi şi Cluj- Napoca. Fiecare studentprimeşte din partea Telekom Romania o bursă anuală în valoare totală de 11.250 de lei, pe durata anului universitar 2016-2017.
    Fie că se pregătesc să devină medici, profesori sau cercetători, tinerii bursieri ne vorbesc despre parcursul lor educaţional, despre valorile care îi animă şi despre visul pe care speră să-l transforme într-o carieră de succes.

    Mihaela – Alexandra Roman este pasionată de medicină încă din anii copilăriei, atunci când o însoţea pe mama sa în cabinetul medical în care aceasta profesa. Pasiunea s-a transformat în destin, iar acum studiază medicina, convinsă de faptul că poate face performanţă pentru a-i putea  ajuta pe oameni. Pentru aceasta are nevoie de sprijin în demersul asumat,pentru a putea participa la conferinţe şi congrese care presupun o taxă de participare cedepăşeşte bugetul de care Alexandra dispune. De asemenea, bursa de la Telekom o va ajuta să împlinească un proiect convergent, ”Happy steps”, care constă în organizarea unor cursuri gratuite de dans pentru copiii bolnavilor de cancer de la Hospice Romania.

    Mihai Gherman a fost pasionat din copilărie de universul ştiinţific. Era atras de felul în care funcţionează lucrurile din jurul său. Informatica a devenit un ingredient zilnic al vieţii sale. În timp, apetitul nestăvilit pentru cunoaştere a început să se manifeste în special în direcţia tainelor corpului uman. Prin urmare, a început să studieze medicina şi să înţeleagă faptul că dorinţa sa este aceea de a-şi folosi cunoştinţele în folosul sănătăţii oamenilor. Întâlnirea dintre informatică şi medicină s-a manifestat sub cupola unor teme precum deep-learning şi cea a reţelelor neuronale virtuale. Bursa Telekom îl va ajuta să aprofundeze aceste teme oferindu-i accesul de care are nevoie la surse suplimentare de informaţie, precum cărţi de specialitate şi abonamente la reviste de cerecetare.

    Visul Cristianei Maria Popescu, olimpică medaliată cu aur la matematică, este de a avea un impact în societatea românească. Pas cu pas a contribuit la progres. A salvat în 19 ani peste cincizeci de animale ale străzii. Şi-a deschis inima si curtea pentru pisicile şi câinii înfometaţi, abandonaţi şi răniţi, oferindu-le o viaţă fără griji. Cristiana aspiră la o carieră în neurologie şi îşi doreşte să descopere tratamente eficiente pentru accidentul vascular cerebral, boala care i-a răpit tatăl. Bursa Telekom îi oferă acces la resurse de studiu si sprijin în proiectul de a înfiinţa un ONG.

    Bogdan – Viorel Vîlceleanu aspiră la o carieră în cercetarea biomedicală, o specializare ce necesită acces necontenit la cele mai recente informaţii din domeniu. Ţelul lui Bogdan poate fi îndeplinit prin acces la materiale didactice corespunzătoare, precum manuale şi atlase specifice, acces la reviste şi platforme digitale de învăţare ale unor universităţi internaţionale de prestigiu, participarea la numeroase congrese de specialitate din ţară şi nu numai.

    Sergiu – Andrei Dinu este un student special, cu rezultate extraordinare la nivel naţional şi internaţional în informatică, matematică, fizică şi şah. Sergiu îşi doreşte să-şi continue activitatea academică în ţara sa natală, scopul său fiind acela de a deveni un ambasador al excelenţei academice din România. Bursa Telekom îl va aduce mai aproape de împlinirea propriei chemării, aceea de a transforma performanţa academică în condiţie de posibilitate a unei vieţi mai bune pentru comunitatea în care trăieşte.

  • La 18 ani fugise de acasă, trăia în ghetou şi avea probleme cu poliţia. Astăzi conduce un imperiu de 20 de milioane de dolari

    Tom Ferry trăia în suburbiile Californiei, având o gaură de glonţ în geam, părul vopsit violet şi un apetit crescut pentru violenţă. La 18 ani avea probleme cu rudele, cunoscuţii şi cu autorităţile; drumul în viaţă părea să-i fi fost aşternut.

    Au trecut 12 ani de atunci, iar Tom Ferry conduce astăzi una dintre cele mai mari companii de consultanţă în imobiliare din Statele Unite. Compania sa, Tom Ferry – Your Coach, îi învaţă pe agenţii imobiliari cum să facă milioane prin stăpânirea tehnicilor de vânzare şi marketing. “Un agent decent vinde între 5 şi 30 de case pe an”, spune Ferry. “Agenţii pregătiţi de noi vând peste 100.”

    Compania sa a înregistrat creşteri de peste 50% ale cifrei de afaceri în ultimii trei ani, iar Ferry a fost numit cel mai bun trainer de vânzări în imobiliare pentru al treilea an consecutiv.

    Cum a reuşit însă să se transforme dintr-un adolescent tulburat într-un om de afaceri de succes?

    Când avea 18 ani şi se afla într-o situaţie extrem de proastă, Ferry şi-a dat seama că trebuie să acţioneze pentru a avea o şansă în viaţă. Spre nococul lui, avea modelul perfect la câteva case distanţă: un om de succes care avea un Rolls Royce, un Porsche şi un S-Class şi conducea un business de succes. Partea proastă: era exact omul de la care fugise, tatăl său.

    “Unii oameni au fost crescuţi de oameni pasionaţi de şcoală sau de sport. Eu am fost crescut de un om care a ajuns cel mai bun vânzător al lui Earl Nightingale”, povesteşte Ferry. Nightingale, o personalitate în lumea media, pornise o compania care vindea materiale motivaţionale. Tatăl lui Ferry învăţase arta vânzării chiar de la Nightingale, punând apoi bazele propriei sale afaceri de succes în domeniul imobiliar.

    Ferry a decis să lucreze pentru tatăl său, aşa că într-o zi s-a dus şi i-a spus acestuia că vrea să îi conducă, într-o bună zi, compania. Răspunsul a fost unul rece: “Atunci când o să fii serios în legătură cu viaţa ta şi dispuşi să munceşti, vino să vorbeşti cu mine.”

    La scurt timp după, tatăl său l-a angajat totuşi pe o poziţie de jos în compania sa, dându-i sarcina de a sorta corespondenţa. Tânărul a învăţat totul despre logistică şi a aflat tot felul de informaţii despre piaţa imobiliară. Şi-a propus să ajungă la conducerea companiei în 5 ani; i-a luat însă 9, dar pe parcurs a ajuns să stăpânească toate tehnicile folosite de agenţii de vânzări.

    După trei ani petrecuţi la cârma companiei construită de tatăl său, Ferry a decis că e timpul să pornească propriul său business: o companie ce oferă cursuri agenţilor de vânzări. În 2015, veniturile companiei sale au fost de 20 de milioane de dolari, iar estimările pentru 2016 arată o dublare a veniturilor.

     

  • Cum a ajuns un dependent de droguri multimilionar

    Povestea antreprenorului american Mike Lindell începe într-o casă de drogaţi. Era în toamna anului 2008, iar Lindell, pe atunci în vârstă de 47 ani şi părinte divorţat cu patru copii, rămăsese fără cocaină, relatează Bloomberg. Era în „priză“ de 14 zile; încerca să-şi salveze start-up-ul cu probleme şi făcea drumuri regulate la dealerul său din Minneapolis, Ty. De data aceasta, când Lindell a sosit la apartamentul lui Ty aşteptându-se la aceleaşi servicii de clasă, a avut parte de un şoc: dealerul i-a refuzat banii. Ty i-a spus că nu-i mai vinde cocaină până când nu iese din transă. Ty i-a sunat şi pe ceilalţi dealeri la care Lindell obişnuia să mai apeleze şi le-a cerut să facă la fel. „Nu vreau să-i mai vindeţi nimic, nici voi şi nici oamenii voştri, până când nu se duce la culcare“, le-a spus Ty dealerilor.

    Mulţi oameni s-ar simţi ruşinaţi de această  poveste, dar Lindell o spune tot timpul. „Eram bulversat: traficanţilor de droguri le pasă“, spune el. „Asta am simţit, o intervenţie incredibilă.“ Intervenţia nu a pus capăt abuzului de droguri, care a început când avea mai puţin de 30 de ani; pe atunci era proprietar de baruri şi abia pornise MyPillow, companie pe care o înfiinţase în 2005 pentru a-şi îndeplini visul de a face „cea mai bună pernă din lume“. A fost, totuşi, un moment de cotitură. Atunci şi-a dat seama că abuzul de cocaină şi conducerea unei afaceri nu sunt compatibile pe termen lung şi a jurat că va îndrepta lucrurile.

    În telefon are şi o poză cu el, cu chipul epuizat de consumul de droguri. Nu îi este ruşine s-o arate. Povestea este imposibil de confirmat; Ty n-a vrut să vorbească cu jurnaliştii. Însă face parte din legenda lui Lindell şi va fi un moment hotătâtor în autobiografia pe care şi-o va publica singur anul acesta. Lindell şi un prieten de-al său, actorul Stephen Baldwin, intenţionează să transforme cartea într-un film ca parte a unui nou parteneriat: producerea de filme inspiraţionale creştine „care nu sunt siropoase“.

    Lindell spune că Ty i-a făcut poza nu doar ca să-i arate în ce hal ajunsese – un nebun care se ducea spre moarte -, ci şi ca o amintire. „Ştia că am planuri mari pentru viitor.“

    Opt ani mai târziu, Lindell are un succes fenomenal. A învins toate dependenţele toxice – de alcool, de cocaină – după o ultimă petrecere pe 16 ianuarie 2009, iar acum conduce un imperiu încă în creştere. Anul trecut şi-a deschis cea de-a doua fabrică, afacerile i-au crescut de la 115 milioane de dolari la 280 de milioane de dolari şi şi-a triplat – până la 1.500 – numărul de angajaţi. Până acum a vândut peste 26 de milioane de perne de 45 de dolari sau mai mult. O mare parte din vânzări se fac direct către clienţi care sună şi comandă telefonic după ce văd sau aud reclame fermecătoare la televizor sau la radio.

    Lindell a sărbătorit la New York succesul electoral al lui Donald Trump, pe care l-a întâlnit în timpul campaniei în Minneapolis. La sediul MyPillow oamenii nu par să-şi facă programări pentru a-l vedea pe şef. Ştiu pur şi simplu că Lindell este pe acolo şi trec pe la sala de conferinţe pe care şeful o foloseşte ca birou în speranţa că vor fi băgaţi în seamă.

    „Ea este şefa departamentului IT, Jennifer Pauly“, explică Lindell jurnaliştilor de la Bloomberg în timp ce în încăpere intră o tânără. „Este un bun exemplu de cum discut cu angajaţii şi le înţeleg pregătirea. Am un zidar care se ocupă de mentenanţă la fabrică. Jennifer este autodidactă. Ai fost vreodată la cursuri de IT?“

    „Am învăţat să folosesc pachetul Microsoft Office şi cam atât“, spune ea. „Ştiu să lucrez în Excel şi cred că d-asta are încredere să-mi lase datele pe mână.“

    Lindell râde zgomotos. Poartă două aparate auditive discrete, dar oamenii spun că dintotdeauna a vorbit tare. „Dumnezeu mi-a dat darul să pot pune oamenii în poziţiile potrivite, unde pot da tot ce au mai bun.“

    Apoi vine Bob Sohns, managerul de achiziţii, şi-l întreabă pe Lindell dacă vrea să se întânească cu un tip care a venit din Italia pentru a-i vinde un aparat automat de umplut perne. „Îl ştiu pe Bob din 1990, dar a venit în 2012. Lucra la NBC Shopping Network când mi-a spus: «Mike, cred că ar trebui să vin şi să lucrez pentru The Pillow (Perna).» Am spus: «Sigur, ce vrei să fii?»“ „Este destul de aproape de adevăr“, spune Sohns. Lindell s-a întâlnit ulterior cu italianul şi i-a comandat pe loc aparatul de umplut perne, o investiţie de 162.000 de dolari.

    Apoi a venit rândul lui Heather Lueth, fiica cea mai mare a lui Lindell şi graphic designerul companiei. A intrat să vorbească despre cea mai recentă campanie de promovare prin e-mail.

    MyPillow este, după cum a explicat cineva din companie, mai degrabă o pădure de familie decât un arbore de familie. Fratele lui Lindell, Corey, care a investit în MyPillow când afacerea avea probleme grave, este acum al doilea cel mai mare acţionar. Acum el repară un ceas de colecţie. Mai devreme monta un televizor în holul cel mare. Nepoata lui Lindell, Sarah Cronin, este asistentul executiv. Cumnatul, Brian Schmieg, nu are nicio funcţie, dar este responsabil cu colectarea „îngrijorărilor“ din fabrici pentru a le prezenta şefului în şedinţele obişnuite.

    Larry Kating, directorul de producţie, sună de la fabrica de lângă Shakopee pentru a discuta dacă să fabrice sau nu 30.000 de perne pentru Costco pe care magazinul nu le-a comandat încă. Lindell a decis rapid: Fă-le! „Mereu jonglezi cu lucruri din astea“, spune el. Este un manager neobişnuit, care se ghidează mai mult după instinct şi care face pariuri aparent riscante despre care jură că sunt de inspirtaţie divină. „Nu folosim PowerPoint-uri. Într-un final ideile îmi vin în timp ce mă rog.“

  • 2017, anul Cocoşului de Foc în zodiacul chinezesc: Va fi un an al siguranţei

    Directorul Institutului Confucius din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, Song Shaofeng, a declarat că anul Cocoşului de Foc va fi anul echilibrului. „Este un an al echilibrului, un an al siguranţei. Anul Cocoşului de foc va fi un an pentru cei ce vor să se dezvolte. Înainte de a intra în noul an, am curăţat casele, am cumpărat haine noi, ne-am plătit datoriile, totul pentru un nou început, pentru noul an”, a declarat Song Shaofeng, directorul Institutului Confucius din Sibiu.
     

     

  • Preţul piperat al amânărilor

    La 32 de ani, Nicoleta Zamfir este CEO al Columna, clinică de servicii medicale înfiinţată în urmă cu mai bine de cinci ani; tot atunci a preluat funcţia de conducere şi poate vorbi acum, chiar dacă este absolventă a Facultăţii de Litere, ore în şir, fără oprire, despre activitatea medicală a firmei. Chiar dacă la numai 28 de ani era numită CEO al clinicii, Nicoleta Zamfir spune despre cariera sa că nu are un parcurs spectaculos. „Văd deschiderea clinicii, în 2011, ca pe o provocare. Nu aveam experienţă în domeniul medical”, spune tânăra care anterior lucrase în domeniul asigurărilor. Clinica a fost ideea a trei medici specializaţi în domeniul de reproducere umană asistată, iar de la nivel de idee până la deschiderea spaţiului din Capitală a durat circa un an, inaugurarea având loc în 2011. Valoarea investiţiei iniţiale a fost de câteva milioane de euro, „sub 5”, dar, completează reprezentanta clinicii, „buget de investiţii există în fiecare an, pentru echipamente noi, traininguri pentru personal şi atragerea de noi medici. În primele două luni din 2017 trebuie să cheltuim 100.000 de euro pe două echipamente noi”. Tot ea povesteşte că nişa pe care s-a dezvoltat afacerea creşte susţinut de la an la an, pentru că reproducerea umană asistată este un subiect care suscită un tot mai mare interes. „Este vorba despre copiii pe care nu-i mai facem, pentru că amânăm foarte mult. Vrem toate să fim femei de carieră, să avem casă, maşină, să mergem în vacanţele pe care le plănuim. Şi ne trezim la 40 de ani, gândindu-ne că e suficientă fertilizarea in vitro. De foarte multe ori e cam târziu, iar lucrurile se complică”, declară Nicoleta Zamfir, care completează că de infertilitate sunt afectaţi în egală măsură şi femeile şi bărbaţii. Iar stilul de viaţă din prezent dă indicii că situaţia va continua să se agraveze în continuare.

    Afacerea a pornit la jumătatea lui 2011 cu o echipă formată din 30 de persoane; numărul acestora a ajuns acum la 80, din care jumătate sunt medici iar jumătate reprezintă personalul clinicii – management, angajaţii de la recepţie, asistentele, operatori şamd. Primul an de funcţionare completă a clinicii, 2012, s-a încheiat cu aproximativ 850.000 de euro, iar la finalul lui 2016 cifra de afaceri estimată s-a plasat la 2,5 milioane de euro; în 2012, numărul mediu de pacienţi a fost de 400 pe lună, iar acum este de trei ori mai mare.

    Afacerea a pornit cu ideea de a pune în jurul specializării de reproducere umană asistată şi specializări conexe; domeniul este complex, poate avea repercusiuni în multe alte specializări – endocrine, hematologie, cardiologie, psihologică. „Aici lucrează o armată întreagă de oameni pentru un pacient, nu numai doctorul cu care interacţionează – echipa include şi doamna care face curăţenie în clinică, dar şi personalul de la recepţie, asistenta din cabinet sau cea care coordonează dosarul.” Nicoleta Zamfir afirmă că afacerea nu ar fi avut cum să crească încasările cu 30-40% an de an dacă strategia clinicii ar fi mizat doar pe medici, care „sunt, desigur, de impact major; dar mai există o mulţime de oameni care lucrează pentru ca acest business să se dezvolte sănătos. Nu am crescut într-un an cât alţii în şapte, deşi în domeniul acesta medical aşteptările sunt foarte mari”.

    Columna nu are contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, spune reprezentanta companiei, dar clinica este inclusă într-un program al Ministerului Sănătăţii prin care au primit în 2016 un buget pentru acoperirea parţială a cheltuielilor pentru 70 de proceduri de fertilizare. „Am obţinut 38 de sarcini. Ceea ce înseamnă o rată de succes foarte bună. Nu ştiu care este rata medie de succes la nivelul ţării, pentru că fiecare clinică declară ce vrea şi nu este nicio instituţie care să facă verificări detaliate. Acum, cu subprogramul de cofinanţare de la Ministerul Sănătăţii, trebuie raportată sarcina confirmată ecogafic.” Reprezentanta clinicii spune că vreme de câţiva ani a evitat să dea declaraţii oficiale în privinţa ratelor de succes, tocmai pentru că declaraţiile altor companii erau neverosimile. „Dar noi vrem să spunem adevărul. Am pregătit pentru pacienţi mape cu informaţii reale pentru că adeseori au aşteptări false, din pricina declaraţiilor eronate referitoare la acest subiect.” Dă ca exemplu cifrele raportate în SUA, unde a fost făcut un studiu pe 40.000 de cupluri, „o cifră care statistic este cu adevărat relevantă”, care arată că pentru cuplurile cu vârsta de 30-35 de ani, rata de succes a procedurilor este de 31%; peste acest prag, şansele de reuşită încep să scadă vertiginos. „În clinică la noi le explicăm pacientelor cu vârste de peste 45 de ani că şansele de reuşită tinde spre zero la noi în ţară, pentru că nu avem bănci cu material genetic, şi le recomandăm clinici din alte ţări. În Cehia, de pildă, există bancă de ovocite. Dar, în general, în orice arie a medicinei trebuie să ne intereseze mult prevenţia şi să nu aşteptăm la nesfârşit ca să luăm o decizie”, adaugă Nicoleta Zamfir. Ea arată că statistica este absolut îngrijorătoare; la momentul deschiderii clinicii, în 2011, cifrele spuneau că un cuplu din şase se confruntă cu probleme de infertilitate; în anii în care au urmat, procentul a crescut, ajungând la un raport de unu la patru.

  • Un român a publicat 10 cărţi în România fără succes, iar prima publicată în Marea Britanie îl va transforma în milionar

     
    Romanul de mister The Book of Mirrors (Cartea Oglinzilor) a românului stabilit în Marea Britanie Eugen Chirovici va fi publicat simultan în Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii în ianuarie 2017, iar într-un interval de aproximativ şase luni după această dată şi în celelalte ţări care au cumpărat drepturile de publicare (Germania, Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Olanda, Brazilia, Israel, Rusia, Japonia, China, Ungaria, Cehia, Polonia, Grecia, Danemarca, Finlanda, Suedia, Norvegia şi Indonezia), potrivit informaţiilor publicate de autor pe pagina sa personală de Facebook. Cartea va fi publicată în România de editura Rao în februarie 2017, după cum arată şi informaţiile de pe pagina editurii.
     
    Romanul de mister The Book of Mirrors (Cartea Oglinzilor), ar putea să îl transforme pe românul Eugen Chirovici în milionar, potrivit publicaţiei britanice The Guardian. 
     
    Jurnaliştii de la The Guardian redau povestea românului: Eugen Chirovici s-a stabilit în Marea Britanie în urmă cu doar trei ani; acolo, la prima sa încercare de a scrie un roman în limba engleză, a devenit o senzaţie globală. 
     
    Chirovici are 52 de ani şi a scris 10 cărţi de mister în România în ultimele două decenii. Potrivit The Guardian, această piaţă era mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exlusiv din activitatea de scriitor, astfel că a fost şi jurnalist. Acum, specialiştii din întreaga lume se aşteaptă ca Eugen Chirovici să ajungă milionar (”să ajungă la venituri de şapte cifre” – este formularea folosită de jurnaliştii britanici) doar din negocierile legate de publicarea romanului.
     
    ”Nu sunt sigur dacă realizez ceea ce se întâmplă. Este copleşitor şi neaşteptat”, spune Eugen Chirovici în interviul acordat jurnaliştilor britanici.
     
    Autorul, care se semnează ”EO Chirovici” este reprezentat de prima agenţia care a acceptat să lucreze cu el – Peters Fraser şi Dunlop (PFD), după ce a fost respins de şase alţi agenţi din Statele Unite ale Americii. În articolul publicat de The Guardian, el rememorează respingerile: ”Nu au explicat de ce.”
     
    ”The Book of Mirrors este un roman de mister cu un conflict extrem de bun (…). Este un roman incredbibil, sofisticat. Nu ai şti niciodată că a fost scris de o persoană a cărei limbă vorbită nu este engleza”, spune Rachel Mills, de la PFD.
     
    Acţiunea romanului se petrece în zilele noastre şi redă povestea din spatele uciderii unui profesor carismatic al universităţii Princeton, la finalul anilor ’80. Romanul începe cu primriea de către un agent de literatură din New York a unui manuscris parţial, ce poartă numele Cartea Oglinzilor. Autorul manuscrisului – student la Princeton la momentul crimei – oferă câteva indicii referitoare la cel care a săvârşit crima. Scriitorul moare înainte ca agentul să afle mai multe pe această temă şi începe căutarea ucigaşului. ”Începutul cărţii este foarte bun. Există şi o scrisoare alăturată manuscrisului, în care autorul spune că acest manuscris îţi va spune ce se va întâmpla cu adevărat”
     
    Chirovici a mai spus că inspiraţia lui în literatură este ”foarte clasică” şi îi include pe Ernest Hemingway, John Steinbeck şi William Goulding.
     
    El s-a mutat în Marea Britanie deoarece fiul său studiază la universitatea Cardiff, iar soţia sa este analist financiar. ”Intenţia mea a fost să devin un scriitor în regim full time.”

  • Un român a publicat 10 cărţi în România fără succes, iar prima publicată în Marea Britanie l-a transformat în milionar

    Jurnaliştii de la The Guardian redau povestea românului (într-un articol publicat iniţial la finalul anului 2015): Eugen Chirovici s-a stabilit în Marea Britanie în urmă cu doar trei ani; acolo, la prima sa încercare de a scrie un roman în limba engleză, a devenit o senzaţie globală. 
    Cartea sa a fost preluată de publisheri din 23 de ţări – cu licitaţii pentru publicarea acesteia de până la 11 edituri în fiecare teritoriu.
     
    Chirovici are 51 de ani şi a scris 10 cărţi de mister în România în ultimele două decenii. Potrivit The Guardian, această piaţă era mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exlusiv din activitatea de scriitor, astfel că a fost şi jurnalist. Acum, specialiştii din întreaga lume se aşteaptă ca Eugen Chirovici să ajungă milionar (”să ajungă la venituri de şapte cifre” – este formularea folosită de jurnaliştii britanici) doar din negocierile legate de publicarea romanului.
     
    ”Nu sunt sigur dacă realizez ceea ce se întâmplă. Este copleşitor şi neaşteptat”, spune Eugen Chirovici în interviul acordat jurnaliştilor britanici.
     
    Autorul, care se semnează ”EO Chirovici” este reprezentat de prima agenţie care a acceptat să lucreze cu el – Peters Fraser şi Dunlop (PFD), după ce a fost respins de şase alţi agenţi din Statele Unite ale Americii. În articolul publicat de The Guardian, el rememorează respingerile: ”Nu au explicat de ce.”
     
    ”The Book of Mirrors este un roman de mister cu un conflict extrem de bun (…). Este un roman incredbibil, sofisticat. Nu ai şti niciodată că a fost scris de o persoană a cărei limbă vorbită nu este engleza”, spune Rachel Mills, de la PFD.
     
    Acţiunea romanului se petrece în zilele noastre şi redă povestea din spatele uciderii unui profesor carismatic al universităţii Princeton, la finalul anilor ’80. Romanul începe cu primriea de către un agent de literatură din New York a unui manuscris parţial, ce poartă numele Cartea Oglinzilor. Autorul manuscrisului – student la Princeton la momentul crimei – oferă câteva indicii referitoare la cel care a săvârşit crima. Scriitorul moare înainte ca agentul să afle mai multe pe această temă şi începe căutarea ucigaşului. ”Începutul cărţii este foarte bun. Există şi o scrisoare alăturată manuscrisului, în care autorul spune că acest manuscris îţi va spune ce se va întâmpla cu adevărat”
     
    Chirovici a mai spus că inspiraţia lui în literatură este ”foarte clasică” şi îi include pe Ernest Hemingway, John Steinbeck şi William Goulding.
     
    El s-a mutat în Marea Britanie deoarece fiul său studiază la universitatea Cardiff, iar soţia sa este analist financiar. ”Intenţia mea a fost să devin un scriitor în regim full time.”

  • Povestea tinerei care a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Nanxi Liu este cofondator şi CEO al Enplug, un software care ajută antreprenorii să transmită imagini sau clipuri publicitare în timp real.

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.