BusinessMagazin

Tag: incercare

  • De ce a ajuns Codul fiscal o sperietoare pentru IT-işti

    Povestea lui este similară cu a altor zeci de mii de IT-işti care au preferat să lucreze sau lucrează sub forma PFA, din raţiuni fiscale. Scripcaru a văzut însă cum totul poate fi mai simplu în Irlanda. „Acolo nu există diverse forme intermediare între angajat şi contractor. Ori eşti angajat, ori eşti partener contractual cu firma respectivă şi livrezi un serviciu.“

    În loc să-şi bată capul cu liniile de cod şi să găsească soluţiile cele mai bune pentru clienţii săi, Ionuţ Scripcaru, un om care împreună cu alţi 150.000-200.000 de angajaţi din sectorul IT&C din România creează 6-7% din PIB-ul ţării, este nevoit să îşi scrântească mintea cu prevederile din Codul fiscal astfel încât să nu ajungă ANAF să îi retrateze veniturile la un moment dat ca şi venituri salariale şi să-l încarce cu plata CAS, CASS şi a celorlalte contribuţii pe ultimii cinci ani.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Jobul plătit şi cu 5000 lei în România. Ce test trebuie să treacă însă viitorii angajaţi

    Testul practic de integritate e proba căreia trebuie să îi facă faţă cei care vor să se angajeze la Garda Forestieră – “DNA-ul padurilor”. Astfel se încearcă recrutarea celor incoruptibili. Iar viitorii inspectori vor fi răsplătiţi cu salarii atractive, scrie stirileprotv.ro

    Asta îşi propune ministrul mediului, care a vizitat o zonă în care defrişările au făcut prăpăd. Aproximativ 2.000 de hectare de pădure din Piatra Craiului au fost puse la pământ, iar o fundaţie încearcă acum să repare răul făcut acolo.

    Pe Valea Dambovitei, cât vezi cu ochii, versanţi întregi au rămas golaşi. Din loc în loc, şanţuri adânci brăzdează terenul: sunt căile pe care milioanele de buşteni au fost coboraţi în vale.

    Citiţi mai multe pe www.stirileprotv.ro

  • Povestea brandului care i-a îmbrăcat pe comunişti şi pe capitalişti

    Pentru Generaţia Y industria de fashion se rezumă la câteva nume sonore: Zara, H&M, Primark sau mai bine cotatele Vuitton, Armani sau Dolce & Gabbana. Par să fi existat dintotdeauna în mintea iubitorilor de modă, nu doar pe plan internaţional, ci şi local. Există însă branduri autohtone de modă care au o istorie la fel de lungă sau chiar mai lungă decât a acestor nume care desenează astăzi trendurile. Braiconf poate că nu spune multe celor din Generaţia Y, însă cămaşa bărbătească românească aproape că nu are alt corespondent de 65 de ani, de când a fost înfiinţată fabrica din Brăila.

    Este adevărat că primul magazin al Braiconf a fost deschis abia în 1999. Ulterior, chiar dacă producătorul a continuat să investească în noi puncte de vânzare proprii, Braiconf a rămas o prezenţă discretă în industria de modă din România. Modul cum compania a evoluat după 1990 a făcut ca brandul, care devenise sinonim cu cuvântul „cămaşă“ pentru bărbaţii români, să piardă din popularitate şi să fie nevoie să revină, 25 de ani mai târziu, cu o strategie de marketing şi de extindere pentru a fi revitalizat.

    Mult timp după 1990, la Braiconf s-a produs în sistem lohn (adică pentru clienţii străini). A fost o strategie la care majoritatea textilierilor din România au fost nevoiţi să apeleze pentru că mult timp moda nu a fost consumată avid pe plan local. Chiar dacă nu şi-a consolidat brandul, Braiconf a rămas activ şi la curent cu ceea ce se întâmpla în industrie prin faptul că producea cămăşi pentru branduri sonore din Suedia, Franţa, Danemarca, Germania sau SUA.

    După ce a produs zeci de ani pentru alţii, Braiconf este pregătită să îşi pună propriul nume, românesc, pe harta internaţională a retailerilor de îmbrăcăminte pentru bărbaţi. „Businessul devine tot mai greu, trebuie să te adaptezi mereu la condiţiile pieţei, tocmai de aceea am şi ales să dezvoltăm propria reţea de retail şi să ne îndreptăm către producţie sub brand propriu, pe care vrem să-l ducem în afară“, spune Dan Simionescu, preşedintele consiliului de administraţie al companiei care anul trecut a avut afaceri de 33,6 milioane de lei, cel mai bun rezultat financiar din ultimii cinci ani.

    Simionescu face parte dintr-o structură nouă de conducere, care a ajuns la Braiconf în 2009, când criza economică globală îşi făcea simţită prezenţa şi în indicatorii financiari ai producătorului de cămăşi din Brăila. Executivul, care a venit la cârma companiei în 2013, spune că amintirile sale legate de Braiconf se duc mult în urmă, la fel cum se întâmplă şi cu cele ale părinţilor Generaţiei Y, amintiri care au persistat până acum şi în fabrica din Brăila, unde câteva cămăşi, peste care au trecut zeci de ani, se mai plimbă încă prin mâinile angajaţilor.

    „Moştenirea“ Braiconf a trecut testul timpului până acum, la fel cum şi compania a trecut testul pieţei. În ultimii ani, noua structură de conducere a învăţat să se „dezică“ de clienţii din străinătate pentru care producea în pierdere. Compania a intrat din nou pe trend ascendent, a început să se axeze şi mai mult pe segmentul de retail şi să investească vizibil în producţia proprie, care acum reprezintă în jur de 20%-25%, restul fiind realizat tot în sistem lohn.

    În următorii doi-trei ani însă, fabrica din Brăila, în care lucrează circa 900 de oameni, ar trebui să îşi dubleze producţia proprie şi să cucerească pieţele externe cu brandul românesc de cămăşi. Dar a pune un nume românesc pe o piaţă externă din industria de modă nu este o misiune uşoară pentru că, deşi străinii îmbracă demult haine „made in Romania“, eticheta străină încă se vinde cel mai bine. Asta se vede şi în strategia puţinelor branduri din modă dezvoltate de antreprenori români care i-au convins pe străini şi care au optat pentru nume ce duc consumatorii cu gândul la alte meleaguri decât la România, cum ar fi Musette sau I.D. Sarrieri.

    „Nu există o reticenţă vizavi de lucrul făcut în România pentru că sunt foarte mulţi jucători importanţi care produc aici, ci faţă de brandul românesc în sine. Una este să fii un brand cu o istorie de 65 de ani la Paris sau la Londra, iar alta este să fii din Brăila. Totuşi, cred că se poate ca Braiconf să fie primit foarte bine şi în străinătate, este o carte pe care mizăm, iar Orientul, spre exemplu, este o piaţă interesantă pentru extindere în regim propriu pentru că este o zonă atrasă de tot ceea ce înseamnă Europa“, explică Dan Simionescu.

  • Opinie Viorel Panaite, Human Invest: Despre seducţie şi dorinţa de putere

    Seducţia este un mijloc de a deţine controlul, e un mijloc de coerciţie, iar controlul distruge autonomia, relaţiile de calitate şi responsabilitatea individuală. Nu vă lăsaţi seduşi de eficacitatea falsă a strategiilor de seducţie. Mulţi dintre cei care le folosesc trăiesc sentimentul de izolare, teamă, lipsă de autenticitate, de singurătate, în ciuda succesului lor aparent. Organizaţiile şi liderii care urmăresc să-şi seducă angajaţii, clienţii şi partenerii prin diverse forme cu scopul de a-i ţine sub controlul lor construiesc fără să îşi dea seama o cultură pasiv-agresivă, cu implicare mimată, o cultură fără creativitate, fără asumare, o „clădire cu vicii ascunse din construcţie“. Cercetătorii E. Deci şi R. Ryan confirmă asta în studiile lor.

    ANTREPRENORII LA ÎNCEPUT DE DRUM.

    În nerăbdarea de a obţine puterea şi de a creşte repede – în număr de clienţi, angajaţi, teritorial, cifră de afaceri etc. – antreprenorilor la început de drum li se activează natural strategiile de seducţie pentru că aduc rezultate imediate. Pentru perspectiva de a câştiga putere promit cariere de succes, libertăţi iluzorii, locuri de muncă cool angajaţilor, urmărind de cele mai multe ori să-i convingă cât mai repede pe aceştia să muncească tot mai mult pentru compania lor. Antreprenorii motivaţi în exces de dorinţa de putere fac promisiuni nerealiste potenţialilor clienţi şi partenerilor lor, creând aşteptări pe care rar sau cu costuri foarte mari le vor putea satisface: o întreagă organizaţie trebuie să îşi schimbe priorităţile, să facă schimbări de 180 de grade de la o săptamână la alta, pentru a susţine faima căutată de aceştia. Oare câţi dintre ei ştiu cât de reală e susţinerea pe care o au de la propria lor organizaţie, de la oamenii lor cheie sau care este calitatea relaţiilor cu oamenii pe care se bazează? Oare care sunt emoţiile pe care le simt cu adevărat aceşti antreprenori?

    ONG-URILE ŞI PARTIDELE.

    Liderii iniţiativelor sociale şi ai organizaţiilor politice sunt uşor predispuşi să cadă în aceeaşi capcană a folosirii strategiilor de seducţie pentru a-şi atinge agenda personală, pentru a-şi construi o trambulină proprie, prin controlul energiilor şi al resurselor celor care îi susţin. „Binele comun“, „salvarea anumitor victime“, „propria victimizare“ sunt cele mai la îndemână mijloace de seducţie pentru astfel de lideri. Multe mişcări încep cu onestitate şi rămân oneste în misiunea lor; în cazul multor altora, liderii lor trec de „cealaltă parte a forţei“ şi supun prin seducţie o întreagă organizaţie sau mişcare pentru a se înfrupta din sentimentul de invincibilitate şi putere absolută.

    CUM SĂ-ŢI LIMITEZI UTILIZAREA STRATEGIILOR DE SEDUCŢIE?

    Explorează-ţi natura valorilor: indiferent că te uiţi la propria persoană, la echipa sau la compania pe care o conduci, procesul e acelaşi. Care este natura valorilor care guvernează sistemul? În ce măsură îţi reflectă acestea nevoia de a deţine controlul şi puterea? Care este nivelul adevărat al calităţii vieţii personale sau a organizaţiei atunci când acestea sunt guvernate de nevoia de a fi în control, de nevoia de putere, de nevoia de imagine? Fă-ţi un bilanţ onest şi matur. Menţine-ţi valorile aşa cum le-ai descoperit sau alege un alt standard al valorilor personale dacă nu te mulţumeşte bilanţul pe care l-ai facut. Cel mai important lucru este să înţelegi şi să fii conştient de costurile şi de viciile care sunt aduse odată cu nevoia de putere şi utilizarea strategiilor de seducţie pentru a o satisface şi cultiva. Defineşte-ţi intenţii oneste cu impact pozitiv.

    Defineşte-ţi cu onestitate pentru tine mai întâi şi apoi comunică celorlalţi impactul pozitiv pe care doreşti să îl ai în mediul din jur, în viaţa celor care te susţin sau în rândul clienţilor tăi: studiul din 2014 „Culture of Purpose“ al Deloitte arată că organizaţiile care declară şi urmăresc cu adevarat un impact pozitiv în societate sunt mult mai atractive şi primesc mai multă susţinere din partea clienţilor, din partea investitorilor şi sunt mai predispuse să genereze profit în mod sustenabil. La nivel personal E. Deci şi R. Ryan arată că managerii care construiesc un scop comun cu semnificaţie împreună cu echipa lor au un nivel mai ridicat de vitalitate individuală şi se pot baza pe susţinerea acesteia.

    Strategiile de seducţie reflectă falsitate individuală şi organizaţională, intenţia de a profita de cei din jur – echipă, clienţi, propria organizaţie, de partenerii de business, iar valorile care stau la baza lor cresc dependenţa de a fi mereu în control, dependenţa de putere. Iar dorinţa de putere oboseşte constant, mutilează, până la a distruge tot ce are viaţă, tot ce e viu – şi în afara ta, şi înăuntrul tău.

  • Câţi bani a făcut Hitler din “Mein Kampf”

    Adolf Hitler, la fel ca şi scriitori noştri prolifici puşcăriaşi, a scris cartea “Mein Kampf” în timpul celor nouă luni petrecute la închisoare după ce a încercat să dea jos guvernul german în 1923, informează Business Insider.

    Iniţial, cartea lui Hitler nu a atras publicul german. ” S-au vândut aşa şi aşa”, săune Dr Pascal Trees, un cercetător în cadrul Insitutului de Istorie Contemporană.
    Cartea a fost publicată pentru prima dată în 1924 şi costa 12 mărci germane. Oportunitatea pentru a monetiza mai bine acest produs a apărut în 1933 când Hitler a fost ales drept cancelarul Germaniei.

    “Mein Kampf”, un cadou potrivit pentru nuntă? Aşa au crezut nazişti şi ofereau o copie a cărţii fiecărui cuplu proaspăt căsătorit. La vremea respectivă, Hitler câştiga10% din fiecare vânzare, ceea ce însemna undeva la 1 milion de dolari pe an, adică echivalentul a 12 milioane de dolari în ziua de azi.

    Până în 1939, cartea a fost tradusă în 11 limbi şi peste 5 milioane de copii au fost vândute în întreaga lume.

    Se pare că “Mein Kampf” încă reprezintă o atracţie pentru cititori deoarece cererea pentru prima ediţie a volumului “Mein Kampf” ce a fost tipărită într-o versiune adnotată este mare. Comenzile depăşesc de aproape patru ori tirajul ediţiei.

    Germanii au lansat o versiune reeditată de 2.000 de pagini a cărţii scrisă de Adolf Hitler, care cuprinde explicaţii şi comentarii pe marginea textului iniţial. Aceasta este prima ediţie republicată a cărţii de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, scrie Financial Times.

    Insitutul de Istorie Contemporană din Munchen anunţă republicarea cărţii lui Hitler, cu 3.500 de adnotări, la care s-a lucrat timp de trei ani de către istorici.

    Drepturile de autor vor fi de domeniu public, începând cu anul 2016, odată cu împlinirea a 70 de ani de la moartea lui Adolf Hitler.

  • Aleşii mai bagă o fisă şi încearcă să îşi mărească din nou indemnizaţiile. Salarile demnitarilor revin pe agenda Parlamentului

    Discuţiile privind majorarea salariilor aleşilor vor fi reluate în comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor, una dintre marile restanţe ale sesiunii trecute fiind controversata ordonanţă de urgenţă privind creşterea indemnizaţiilor pentru înalţii demnitari.

    Ordonanţa de urgenţă prin care au fost majorate salariile unor categorii de demnitari, emisă în vara anului trecut de Gabriel Oprea, în calitate de premier interimar, a fost respinsă de Senat la 18 noiembrie 2015, dar zace în sertarele comisiei de muncă de la Camera Deputaţilor, în condiţiile în care Camera este for decizional în ceea ce priveşte actul normativ. În contextul dezbaterii acestei ordonanţe, este readusă în discuţie amendarea actului normativ astfel încât majorările să fie aplicate şi deputaţilor şi senatorilor, care s-au arătat nemulţumiţi anul trecut pentru că nu au fost incluşi printre categoriile de demnitari, ci doar membrii Birourilor permanente.

    Ordonanţa ar urma să fie dezbătută la începutul sesiunii din februarie, într-o şedinţă comună a comisiilor de muncă şi buget-finanţe. Deputatul PNL Gheorghe Ialomiţianu, membru în comisia de buget, a precizat, pentru MEDIAFAX, că majoritatea parlamentară care a susţinut vechiul Guvern a discutat posibilitatea de a majora şi salariile parlamentarilor, ca să nu mai fie o diferenţă atât de mare între salariile celor din Biroul Permament şi celorlalţi deputaţi.

    “Ordonanţa a venit cu raport de respingere (de la Senat-n.r), dar vedem că partidele care au susţinut Guvernul Ponta vor să extindă majorarea indemnizaţiilor şi pentru parlamentari. (…) În prezent, salariul net al chestorilor este 13.000 de lei, dacă parlamentarilor le-ar majora salariile la 11.500-12.000 de lei, suma netă care ar ieşi din buget ar fi 250 de milioane, automat se majorează şi alte sume care sunt legate de indemnizaţia parlamentarilor”, a declarat Ialomiţianu.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Au câştigat 52 de milioane de dolari, dar reprezentanţii loteriei au decis să nu le acorde premiul

    Edwina şi David Nylan, un cuplu din Marea Britanie a câştigat marele premiu al loteriei, în valoare de 52 de milioane de dolari, dar acesta le-a fost refuzat din cauza unui erori de aplicaţie.

    Atunci când Edwina Nylan a sunat la sediul loteriei pentru a afla cum să intre în posesia banilor, a fost anunţată că biletul era înregistrat prea târziu.

    “Am încercat să ne amuzăm pe tema asta, dar suntem extrem de afectaţi”, a declarat femeia unei publicaţii din Marea Britanie. “Jucăm la loterie de ani de zile, iar banii ăştia ne-ar fi schimbat viaţa.”

    Cei doi spun că au folosit o aplicaţie de mobil pentru a cumpăra un bilet pe 23 decembrie. Atunci când au fost atenţionaţi că fondurile de pe card sunt insuficiente, au mai transferat bani şi au presupus că tranzacţia a fost înregistrată.

    Autorităţile spun că depunerea de bani s-a făcut la ora la care susţin cei doi soţi, dar tranzacţia s-a înregistrat de-abia după miezul nopţii, la câteva ore după ce numerele fuseseră extrase. “Sentimentul este groaznic, de parcă toate visele ţi s-au împlinit iar apoi cineva vine şi ţi le ia”, a mai spus Edwina.

  • Cum a ajuns un singur oraş să exporte 70% din produsele româneşti de software

    Prima oară când am fost la Cluj, în urmă cu vreo 11-12 ani, am rămas cu impresia plăcută a unui oraş civilizat, cu clădiri vechi şi monumente bine aşezate. Îmi aduc aminte de un loc curat şi destul de agitat. Anul acesta am petrecut o săptămână întreagă în oraşul de pe Someş, iar schimbările au fost evidente. Oraşul e în continuare curat, clădirile vechi sunt tot acolo, dar printre ele şi-au făcut loc coloşii de sticlă şi termopan care anunţă noua eră a Clujului, dominată şi generată de creşterea sectorului IT.

    Clujul a fost mereu un centru universitar cu tradiţie şi un oraş cu şomaj mic, dar în ultimii ani a devenit un magnet pentru companiile de IT şi outsourcing. Sursa succesului IT din oraşul transilvan are mai multe explicaţii, dar are la bază tradiţia antreprenorială a oraşului şi încercarea de a găsi o nişă în care oraşul să exceleze.

    Competiţia dintre Cluj şi Bucureşti i-a obligat pe specialiştii din institutele de cercetare de profil din Cluj‑Napoca să adopte rapid o atitudine antreprenorială, încercând să atragă comenzi din exteriorul ţării sau să dezvolte mici afaceri private capabile să furnizeze soluţii proprii pentru mediul economic local şi regional, spune Stelian Brad, preşedinte al Cluj IT. „S-a constatat că institutele de cercetare de profil din Bucureşti beneficiau de cele mai multe fonduri publice de cercetare (peste 60‑70% sau chiar mai mult). În timp relativ scurt, bazându-se pe un fond uman bun, deschis pentru învăţare şi adaptare, cu o atitudine adecvată pentru muncă şi calitate moştenită din tradiţia istorică transilvăneană, comunitatea de IT din oraş a învăţat bine lecţia afacerilor în domeniul software şi a proceselor tehnice aferente, a câştigat încrederea partenerilor externi, şi-a consolidat lanţul valorii şi şi-a dezvoltat şi diversificat reţelele internaţionale de afaceri. Beneficiind de un bazin constant de resurse umane tinere bine calificate şi motivate pentru afirmare profesională, firmele de IT locale şi-au putut creşte treptat-treptat afacerile – preponderent pe pieţele internaţionale (peste 90%). De la acest punct, evoluţia fenomenului de clusterizare în acest caz particular nu mai are rost să fie prea mult descrisă.“

    Industria de IT este cea care a determinat dezvoltarea rapidă a Clujului, transformând oraşul de pe Someş în al doilea „motor“ al economiei după Bucureşti. Iar acest lucru a fost posibil printr-o serie de oportunităţi de care clujenii au profitat, după cum remarcă Stelian Brad: „Dintre oportunităţile acelor vremuri aş menţiona deschiderea canalelor de comunicare cu occidentul, capacitatea specialiştilor IT din oraş de a comunica uşor cu colegii omologi din occident, nivelul redus al capitalului financiar iniţial necesar pentru a porni o afacere privată în domeniul dezvoltării software, raportul preţ/calitate al serviciilor prestate de specialiştii locali extrem de competitiv, evoluţia pozitivă a industriei IT pe plan internaţional, dezvoltarea accelerată a internetului, explozia tehnologiilor hardware şi software în domeniul comunicaţiilor care a facilitat globalizarea afacerilor IT, precum şi impactul IT asupra creşterii productivităţii şi competitivităţii altor sectoare economice“.

    De aici şi până la concentrarea geografică a companiilor de IT din Cluj a mai fost doar un pas, care s-a pliat perfect pe fondul cererii venite din pieţele vestice. „Acestea au ajuns la un grad de saturaţie. Clujul însemna o masă critică de specialişti care pot fi educaţi prin interacţiunea cu pieţele mature. Motivaţiile primare au fost secondate de factori precum preţuri convenabile, competenţele lingvistice, proximitatea geografică, avantajul unei culturi europene sau reducerile de taxe“, subliniază Călin Văduva, CEO al Fortech. „În primul rând, la nivelul României, Clujul deţine cea mai mare pondere de specialişti IT raportat la populaţia activă. Totodată, Clujul este caracterizat de o forţă de muncă preponderant tânără, orientată spre învăţare. Astfel, oraşul a împrumutat repede o cultură a standardelor şi a calităţii muncii, inspirată de experienţa colaborării cu clienţii internaţionali. Apoi, colaborarea dintre universităţi şi companii, dezvoltarea unui cluster de IT sau elanul antreprenorial pot constitui factori diferenţiatori, sporind capitalul de atractivitate al Clujului în comparaţie cu alte oraşe.“

  • Zborul unei companii de tehnologie. Cum a reuşit Vola să facă afaceri de 44 milioane de euro şi ce planuri are

    Fondată în 2007 de Daniel Truică împreună cu doi parteneri polonezi, Vola.ro s-a concentrat iniţial doar pe vânzarea biletelor de avion. Ulterior, portalul şi-a diversificat oferta, adăugând toate serviciile conexe călătoriilor: hoteluri, asigurări medicale, închirieri maşini, servicii corporate şi pachete (zbor + hotel) de tip city break şi vacanţă. Totul a început cu doi angajaţi şi un sediu de 50 de metri pătraţi, iar acum compania a ajuns la 80 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 42-44 de milioane de euro în 2015, adică o creştere de peste 50% faţă de anul trecut.

    Daniel Truică nu a reuşit de unul singur această performanţă şi de-a lungul anilor a atras atenţia mai multor investitori, printre care şi 3TS Capital, companie de administrare a fondurilor de private equity şi venture capital, care a intrat în acţionariatul Vola în februarie 2015 printr-o investiţie de 5 milioane de euro. Vola a primit o investiţie de 500.000 de euro şi prin fondul Catalyst, administrat tot de 3TS, singurul fond Jeremie din România, tranzacţie finalizată în octombrie anul acesta. În aceeaşi perioadă, Marius Ghenea, unul dintre cei mai cunoscuţi business angels locali, s-a alăturat echipei 3TS Capital pentru a coordona investiţiile fondului din regiune. „3TS a investit în Vola prin fondul TCEE fund 3 încă de la începutul lui 2015, iar investiţia s-a făcut în primă instanţă în grupul fruvola, ce include şi compania din Polonia. 3TS Catalyst Romania este destinat pentru investiţii în companii de tehnologie din România şi iată de ce am fost interesaţi de o investiţie în Vola prin acest fond, mai ales prin poziţia de leadership pe care compania o are pe piaţa românească şi ritmul de creştere. Compania se află într-o verticală de business care este de interes pentru fondul nostru“, spune Marius Ghenea, investment director la 3TS Capital.

    Vorbind despre aceste investiţii, Daniel Truică, managing partner Vola, spune că „suntem la început, dar este un început bun. Pot să spun că am avut relaţie bună cu reprezentaţii fondului TCEE, cât şi cu Marius. Există mici spaime ale unui antreprenor înaintea acestui pas. Pentru că, evident, Vola a fost copilul nostru şi ai aceleaşi instincte de protecţie asupra businessului ca faţă de copilul tău. Când cedezi o parte din munca ta ai anumite anxietăţi, naturale. Din fericire, nu s-a concretizat nimic din temeri, dimpotrivă, lucrurile au mers foarte bine“.
    Marius Ghenea este recunoscut ca un antreprenor în serie, care a fondat mai multe companii, a investit ca business angel şi a realizat mai multe exituri. Toate aceste experienţe l-au pregătit de fapt pentru piaţa de venture capital. „Ce facem în venture capital este ceea ce am făcut ca business angel într-un mod mult mai mare şi mai structurat, mai riguros.“ Pe lângă asta, activitatea de antreprenor de-a lungul anilor îl ajută foarte mult în prezent, ca investment director al 3TS, deoarece cunoaşte bine antreprenoriatul şi relaţionează mai bine cu antreprenorii. „Ştiu ce înseamnă să construieşti o companie, să ajuţi nişte oameni, să plăteşti salarii, să vinzi în piaţă“, spune Ghenea. De fapt, această combinaţie de specializare financiară şi antreprenoriat este „sosul magic care face investiţiile din business să funcţioneze“, potrivit lui Ghenea.

    Obiectivul Catalyst România este acela de a susţine dezvoltarea companiilor de tehnologie din ţară, însă aici nu intră start-up-urile mici, ci afacerile cu un model de business scalabil, care să genereze venituri. Catalyst este interesată de lideri naţionali precum Vola sau de companiile „global challengers“, precum Vector Watch. La acest moment al discuţiei, Marius Ghenea aruncă o privire spre ceasul său marca Vector Watch şi îi spune pe un ton glumeţ lui Daniel Truică că ar trebui să-şi cumpere şi el unul, neapărat: „Chiar a fost o revelaţie pentru mine, s-a dovedit a fi un mare ajutor“. „Ar trebui, chiar mă întreb ce mai fac cu asta la mână“, zâmbeşte Truică ridicând mâna stângă, la care poartă un ceas clasic.

    „Avem la dispoziţie sume pentru companii de acest gen (n.r. challengers şi lideri naţionali) în România. Putem spune că am ajuns cu primary investments cam la 50% din capacitatea fondului, deci mai sunt sume semnificative disponibile. Aceste sume pot merge în investiţii iniţiale, primare, dar şi în follow-on investments, pentru companiile aflate deja în portofoliu“, continuă Ghenea. În momentul de faţă portofoliul 3TS Capital este destul de diversificat, incluzând companii precum Green Horse Games, Elefant.ro, Vector Watch sau Zoot. 3TS Capital administrează mai multe fonduri, printre care TCEE Found 3, care are o capitalizare de peste 100 de milioane de euro, fond ce activează în Europa Centrală şi de Est. Prin acest fond se fac investiţii mari, între 5 şi 10 milioane de euro, iar prin Catalyst se investesc sume cuprinse între 0,5 milioane de euro şi 1,5 milioane de euro. „Cu Catalyst putem coinvesti alături de fondul mare printr‑un pachet mai mic de acţiuni sau să investim în companii early stage, start-up-uri care apoi să crească şi să-i ducem până la runda următoare, de unde ar putea fi continuată investiţia de către fondul regional mare. În următoarele trei luni vom finaliza cel puţin două investiţii care sunt deja în curs“, spune Ghenea.

    Vola este percepută ca fiind doar o agenţie de turism, însă Daniel Truică ţine să precizeze că este în primul rând o companie de tehnologie, iar multe dintre resursele financiare şi de management au mers în această direcţie. Vorbind despre Catalyst, Truică spune că „este un fond care înţelege companiile de tehnologie şi asta contează enorm, iar noi ne considerăm o companie de tehnologie. Probabil că publicul ne vede ca pe o agenţie de turism, însă coloana vertebrală a companiei este tehnologia şi punctul spre care se îndreaptă cele mai multe dintre resursele noastre, atât financiare, cât şi de management“.

  • Cartea de fizică care s-a vândut mai bine decât “Fifty Shades of Grey”

    De când a fost publicată în septembrie, cartea lui Carlo Rovelli, “Seven Brief Lessons on Physics”, s-a vândut mai bine în Italia decât hit-ul lui E.L. James “Fifty Shades of Grey”, potrivit The Spectator.

    Cartea are succes şi în limba engleză deoarece s-a vândut foarte repede, devenind un succes important pentru editura Penguin.
    Fizica nu este un subiect foarte sexy şi nu este căutat de foarte multă lume. Potrivit Business Insider, fizica este un subiect mai puţin popular în Statele Unite decât tehnologia, ingineria sau matematica.

    Care este secretul lui Rovelli?

    În primul rând, Rovelli este un expert în domeniu. Este fizician teoretician, iar subiectul principal al acestuia este gravitaţia cuantică. Gravitaţia cuantică este o ramură a fizicii teoretice care are ca obiectiv unificarea mecanicii cuantice cu relativitatea generală, încercând astfel să explice interacţiunea gravitaţională din punct de vedere cuantic, potrivit Wikipedia.

    În al doilea rând, Rovelli este scriitor de ştiinţă populară şi are un obiecei de a transforma idei complexe în concepte clare şi simple.
    Un alt avantaj al cărţii sale este faptul că este foarte mică. Are doar 78 de pagini şi nu intiminează cititorii.

    “Această carte a fost scrisă pentru oamenii care nu ştiu nimic despre ştiinţa modernă. Ce este căldura? Ce este spaţiul? Ce este timpul? Şi câte mistere mai sunt în univers. Cartea se concentrează pe lucrurile pe care nu le ştim decât pe cele care le cunoaştem deja”, a spus Rovelli într-un clip promoţional al cărţii.