BusinessMagazin

Tag: firme

  • Concelex îşi neutralizează emisiile de CO2

    Prin semnarea unui contract cu grupul de firme elveţian Allcot Group, specializat în promovarea conceptului de „green business”, Concelex, companie ce proiectează şi execută lucrări de construcţii civile şi industriale la cheie, a devenit prima companie de construcţii din România care îşi neutralizează emisiile de CO2. Concelex şi-a măsurat amprenta de carbon, compensându-şi în acelaşi timp emisiile de CO2 realizate anul trecut, lucru pe care-l va face şi în următorii ani.

    În 2015, Concelex a fost responsabilă pentru generarea emisiilor de CO2, în principal prin consumul de energie si transportul angajatilor. Compania a ales să-şi compenseze  emisiile de CO2 prin investirea într-un proiect de energie verde, certificat de Verified Carbon Standard, care produce energie verde din captarea şi arderea biogazului.  

    “Ne-am decis să investim în sustenabilitate şi să ne aducem aportul la protejarea mediului în lupta împotriva schimbărilor climatice. Activăm într-un domeniu în care este important să folosim cele mai sofisticate tehnologii pentru a economisi energie, iar clădirile verzi sunt un concept pe care ne dorim sa îl implementam cât mai des în Romania. Prin acest contract, Concelex îşi demonstrează angajamentul său pentru conservarea planetei noastre, sprijinind proiecte verzi prin neutralizarea emisiilor de CO2 pe care le produce”, a declarat Daniel Piturlea, director general Concelex. 

    Măsurarea amprentei sale şi compensarea emisiilor inevitabile de gaze cu efect de seră este o componentă cheie a strategiei de sustenabilitate îmbraţişată de Concelex. Strategia „zero emisii de CO2” a fost implementată în România cu ajutorul firmelor Blue Planet şi Carbon Expert, partenerii grupului elveţian Allcot.

    Concelex este una dintre cele mai mari firme de construcţii din România, cu o vechime în piaţă de 22 ani. La nivelul anului 2015, cifra de afaceri a companiei a fost  de 27,8 milioane de euro, în creştere cu 260% faţa de anul precedent. Pentru 2016, compania estimează un rulaj de 16 milioane de euro. 

     

     

  • O nouă categorie de produse

    Producătorul de mobilier Lemet şi-a propus să dezvolte o nouă linie de producţie, pentru a adăuga noi game de produse. Utilajele au fost achiziţionate de la producători europeni de maşini-unelte, iar fluxurile de producţie au fost desenate de proiectanţii de la Lemet în urma consultării cu specialiştii firmelor partenere.

    ELEMENTUL DE NOUTATE:
    Compunerea fluxurilor de producţie.

    EFECTELE INOVAŢIEI:
    Identificarea nevoilor din piaţă, desenarea fluxurilor, îmbinarea echipamentelor au dus la reducerea costurilor şi controlul calităţii finale printr-un proces propriu asimilat de Lemet. Compania poate produce acum  scaune din lemn masiv, mese din lemn masiv, mobilier din PAL şi MDF vopsit, mobilier din PAL şi MDF furniruit. Tot la capitolul efectelor se înscriu creşterea a cifrei de afaceri a companiei şi a exportului cu peste 10 procente şi crearea a 27 de locuri noi de muncă.

    DESCRIERE:
    Demararea investiţiilor a fost declanşată de nevoia de a diversifica producţia de mobilier în acord cu evoluţia cererii din piaţa de profil şi cu tendinţele descoperite la nivel european. Compania urmărea să adauge o nouă categorie de produse: mese şi scaune. Pentru a le produce, Lemet avea nevoie de două fluxuri de noi de producţie, care să încorporeze tehnologie de cea mai nouă generaţie şi să răspundă obiectivelor de business ale companiei. Pentru a realiza acest lucru, Lemet a achiziţionat utilajele de la producători de maşini-unelte europeni din Italia şi Germania, iar fluxurile de producţie au fost desenate de proiectanţii de la Lemet în urma consultării cu specialiştii firmelor partenere.

    „Graţie acestor investiţii s-a obţinut scăderea considerabilă a costurilor de producţie şi lăcuire a reperelor şi produselor în raport cu costul achiziţiei materialelor finite similare; Realizarea internă a activităţii de lăcuire a reperelor din MDF/PAL destinate fronturilor plane şi profilate pentru bucătării, camere de zi, dormitoare, mobilier de baie face ca elasticitatea fabricilor de pe platforma Lemet să crească considerabil”, declară Alexandru Rizea, director general al Lemet. Producătorul de mobilă are acum 820 angajaţi, o cifră de afaceri la nouă luni de 214,3 milioane lei, în creştere cu aproximativ 14% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În reţeaua de magazine Lem’s, numărul de angajaţi se apropie de 850; lanţul reuneşte 100 de magazine de mobilă şi are la nivel naţional o suprafaţă de vânzare cumulată de peste 70.000 mp. 73 din cele 100 de magazine sunt operate în sistem de franciză şi 18 sub branduri locale, nouă sunt propriu; reţeaua are şi un centru logistic.
    La finalul investiţiei au rezultat două noi fabrici cu patru fluxuri noi de producţie, cu un grad înalt de tehnologizare şi automatizare, capabile să producă: scaune din lemn masiv, mese din lemn masiv, mobilier din PAL şi MDF vopsit, mobilier din PAL şi MDF furniruit. Mai mult, graţie acestor investiţii s-a obţinut scăderea costurilor de producţie şi de lăcuire a reperelor şi produselor în raport cu costul achiziţiei materialelor finite similar. Proiectul s-a desfăşurat pe o perioadă de şapte luni şi a fost finanţat din fonduri proprii şi din bani europeni, valoarea totală a proiectului fiind de peste 23,35 milioane de lei.
     

  • Coface: ”Firmele româneşti progresează foarte lent”

    Intr-o economie de piata capitalista cu o istorie de un sfert de secol, mediul de afaceri romanesc pare sa fie intr-o continua incercare si decalaj din ce in ce mai mare, comparativ cu economiile dezvoltate, potrivit unei cercetări realizate de compania de asigurari de credit Coface. Caracterizat de o competitivitate scazuta, subtierea paturii de mijloc, accentuarea unui fenomen de polarizare si un spirit antreprenorial modest, mediul de afaceri romanesc pare sa fie intr-un stadiu embrionar al dezvoltarii si incapabil sa treaca la nivelul urmator. Paradoxul consta in faptul ca Romania inregistreaza, prin comparatie cu evolutia altor tari din UE, cel mai agresiv fenomen al distrugerii creative, asociat in teoria economica de cele mai multe ori cu o regenerare constructiva a mediului de afaceri, caracterizata de o capacitate ridicata de absorbtie a socurilor negative printr-o flexibilitate si ajustare foarte rapida. Practica ne contrazice: firmele romanesti progreseaza foarte lent (“cresc gradual pe scari”) si ajustarile negative sunt de cele mai multe ori dramatice (“scad rapid cu liftul”), fenomenul de “aterizare lenta” (“soft landing”) fiind foarte rar observat. Unul dintre principalele motive care explica diferenta dintre asteptarile teoretice si realitatea practica consta in lipsa unei strategii pe termen lung a firmelor romanesti. De cele mai multe ori, mentalitatea start-upurilor se rezuma la tatonarea unor idei de afaceri foarte generale, modest documentate, utilizand “banii altora” (datorii comerciale sau bancare,) ca principala sursa de finantare. 
    Concluzionam aceasta avand in vedere procesul distrugerii creative din perioada post-criza, evolutia companiilor nou inregistrate si durata medie de viata a firmelor romanesti, aspecte detaliate in cele ce urmeaza. 
     
    Procesul distrugerii creative – care este efectul net?
     
    In perioada de boom, imediat dupa aderarea in UE, mediul de afaceri romanesc inregistra o medie de doua SRL-uri nou inregistrate la fiecare companie care isi intrerupea activitatea. Impactul crizei financiare pe plan local a fost masiv, si a inversat acest raport, astfel incat in perioada 2009 – 2016, mediul de afaceri romanesc a inregistrat 2,19 companii care isi intrerup activitatea pentru fiecare SRL nou inregistrat. Conform estimarilor Coface, numarul companiilor care isi vor intrerupe activitatea pe parcursul anului 2016 se va ridica la aproximativ 160.000, in crestere cu 6,5% fata de anul anterior, desi numarul companiilor insolvente va scadea cu 23%. Desi numarul SRL-urilor nou inregistrate in anul 2016 va creste cu 15%, comparativ cu anul anterior, la 74.000 de companii, acestea nu vor acoperi decat 46% din companiile care ies din sistem. 
     
    Care este “rata de antreprenoriat” reală din România?
     
    Dupa Serbia, Romania inregistreaza cel mai scazut raport din Europa Centrala si de Est al numarului de companii la 1.000 de locuitori, respectiv 23. Totusi, aceasta nu inseamna ca “rata de antreprenoriat” din Romania este doar de 2,3%. Prin “rata de antreprenoriat”, intelegem numarul de persoane fizice care au fost actionari la cel putin o companie, raportat la numarul populatiei din Romania. Astfel, conform inregistrarilor oficiale la Registrul Comertului, aproximativ 3,22 mil persoane fizice au detinut, in calitate de actionar direct, cel putin o companie in Romania. Dintre acestia, aproximativ 8% sunt persoane fizice din strainatate. Astfel, inseamna ca raman 2,96 mil romani care au detinut cel putin o companie in Romania, ceea ce implica o rata de actionariat de aproape 15%, una dintre cele mai ridicate din Europa Centrala si de Est. Cum se explica acest paradox: Romania inregistreaza una dintre cele mai ridicate rate de antreprenoriat, dar, in acelasi timp, si cel mai scazut raport al numarului de companii raportat la populatia totala. Raspunsul este simplu, si fenomenul este explicat urmatorii factori:
     
    • Antreprenorul roman este unul dintre cei mai “combinativi” din regiune, media numarului de actionari implicati intr-o companie din mediul de afaceri romanesc fiind de 2,5 persoane fizice;
    • Structura demografica: numarul de persoane apte efectiv sa fie implicate intr-o companie a scazut semnificativ in ultimii 20 de ani. Astfel, conform cifrelor publicate de INS, totalul populatiei din grupa de varsta 20-60 de ani din Romania era de 12,3 mil in anul 1990, in timp ce numarul acestora a scazut la 11,6 mil in anul 2011 (conform ultimului recensamant), dar probabil nivelul real al celor care sunt in Romania astazi este de maxim 9 MIL;
    • Practica transferului de activitate de la o companie la alta: 6 din 10 companii nou inregistrate sunt detinute de actionari care au mai avut alte companii in trecut, sau sunt implicat direct/ indirect intr-un grup de companii care activeaza in paralel cu firma subiect. Astfel, nu vorbim de companii noi, ci de acelasi persoane care desfasoara relativ aceeasi activitate pe o companie diferita;
    • Durata de viata foarte scurta a companiilor noi: jumatate din companiile nou infiintate isi intrerup activitatea intre 5 – 10 ani de la momentul inregistrarii.
     
    Ce se intampla cu firmele nou înregistrate?
     
    Pentru a observa evolutia companiilor nou infiintate, Coface a ales esantionul tuturor companiilor inregistrate in intervalul 2005 – 2010. Selectia perioadei de timp este motivata de urmatoarele considerente:
    • Perioada incepand cu anul 2011 nu are releventa maxima din cauza intervalului de timp scazut pana in prezent. Astfel, au fost considerate companiile care au inregistrat cel putin cinci ani de activitate pentru care au si depus declaratiile financiare aferente;
    • Perioada inainte de anul 2005 are o relevanta diminuata din cauza efectelor structurale survenite pe fondul aderarii la UE incepand cu anul 2007. Astfel, evolutia acestor companii nu este comparabila cu cea a firmelor inregistrate ulterior momentului aderarii;
    • Perioada 2005-2010 este perfecta pentru a compara evolutia firmelor inregistrate inainte de impactul crizei financiare pe plan local (2005-2007) comparativ cu cele inregistrate in timpul, sau imediat dupa, impactul crizei financiare. 
     
     
    Jumatate din companiile inregistrate in perioada 2005-  2010 nu mai sunt in functiune astazi. De remarcat faptul ca procentul companiilor care si-au intrerupt activitatea este mult mai ridicat in randul companiilor inregistrate inainte de impactul crizei financiare (2005 – 2007), respectiv 55%, comparativ cu cel inregistrat in randul companiilor infiintate in timpul sau imediat dupa impactul crizei financiare (2008-2010), respectiv 42%. Aceasta diferenta poate fi explicate de urmatorii factori:
     
    • Companiile care s-au infiintat in perioada 2005-2007 s-au bazat pe un plan de afaceri foarte optimist, considerand nivelul foarte mare de crestere al PIB real din perioada respectiva (conform cifrelor ilustrate in a graficul 2). In acest context, investitiile au fost calibrate la un nivel foarte mare de crestere economica, fara sa considere scenarii de stres privind impactul crizei financiare pe plan local. De asemenea, aceste companii au investit in active supraevaluate (terenuri, constructii), pe fondul bulei imobiliare din perioada respectiva. Astfel, investitia initiala in proiectele de afaceri care s-au extins in perioada respectiva a fost supraevaluata, fiind alimentata de credite foarte mari contractate de la banci si furnizori. Scaderea semnificativa a veniturilor, cuplate cu majorarea serviciului datoriilor bancare, ambele cauzate de recesiune majora din anuln 2009, au determinat ca firmele respective sa nu-si mai poata onora planul de rambursare al creditelor bancare;
     
    • Companiile care s-au infiintat in timpul sau imediat dupa impactul crizei financiare au considerat un plan de afaceri mai conservator, pe fondul realitatii din perioada respectiva, sau constrangerilor de finantare impuse de catre sectorul bancar (majorarea dobanzilor si cresterea conditiilor de eligibilitate pentru contractarea unui credit). Mai mult decat atat, aceste companii au beneficiat de oportunitatea de a achizitiona active la un pret mult mai redus (intre 35% – 50%, in functie de clasa de active) comparativ cu cel inregistrat in perioada boom-ului economic. 
     
    Doar 2% din companiile inregistrate in perioada 2005-2010 au raportat pentru anul financiar 2015 venituri mai mari decat 1 MIL EUR. De mentionat faptul ca jumatate dintre acestea sunt companii cu actionariat strain, in timp ce 60% din companiile cu actionariat romanesc (cealalta jumatate) sunt firme care apartin unui grup de companii (o parte dintre acestea beneficiind de transferal activitatii de pe o companie pe alta). Realitatea crunta este ca doar 0,25% (procent obtinut prin inmultirea valorilor detaliate anterior, 40% x 50% x 2,5% x 50%) din companiile nou  infiintate in perioada 2005 – 2010 reprezinta start-upuri clasice romanesti (fara conexiuni cu alte grupuri de companii) care au ajuns sa inregistreze venituri mai mari de 1 MIL EUR pe parcursul anului 2015. Schema urmatoare sintetizeaza evolutia firmelor romanesti nou inregistrate in perioada 2005 – 2010.
     
    Doar 2,5% dintre companiile infiintate in perioada 2005 – 2010 au  venituri mai mari de 1 MIL EUR in anul 2015, iar doua treimi dintre acestea fiind concentrate in sectoare precum: comert cu ridicata si distributie (27%), constructii (12%), transporturi (9%), comert cu amanuntul (8%) si servicii prestate companiilor (6%), in timp ce restul de 37% activeaza in restul celor 18 sectoare! Cifrele corespunzatoare sunt prezentate in tabelul 4 si graficul 3.
     
    “Din nefericire companiile romanesti raman tributare unei viziuni de business pe termen scurt, acesta fiind unul dintre principalele motivele pentru multe companii nu reusesc sa se capitalizeze si sa treaca cu succes prin ciclurile economice. Utilizarea arbitrara a resurselor companiilor, investitiile realizate in baza unor analize insuficiente de piata, rentabilitate sau risc au fragilizat situatiile financiare ale companiilor si le-au redus “durata de viata”. Este esential ca intreprinzatorii, actionarii, sa inteleaga ca managementul financiar al companiei este vital, daca doresc sa creeze un business durabil si competitiv.” – a declarat Eugen Anicescu, Country Manager, Coface Romania  
     
    “Mediul de afaceri romanesc traieste un paradox unic in Europa. Pe de o parte, Romania inregistreaza cea mai ridicata rata de antreprenoriat din regiune, 15% dintre romani fiind implicati la un moment dat, in calitate de actionar direct, in cel putin o companie. In ciuda acestui fapt, Romania inregistreaza al doilea cel mai scazut numar de companii din regiune raportat la totalul populatiei oficiale (23 de firme). Paradoxul este explicat atat de rata de supravietuire a companiilor noi, cat si de evolutia celor care raman active. Aproximativ jumatate dintre companiile nou infiintate sunt radiate intre 5-10 ani dupa momentul inregistrarii. Cealalta jumatate a companiilor care raman active isi continua activitatea la un nivel foarte modest, in conditiile in care 46% dintre acestea nu au desfasurat nici o activitate in anul 2015, in timp ce 39% au raportat venituri mai mici de 100 K EUR. Jumatate din aceste companii (85% din cele care supravietuiesc mai mult de 5 ani) nu au nici un angajat (“administratorul centreaza si da cu capul”) iar 20% nu au decat un singur angajat. In acest context, se pare ca foarte multe firme nou inregistrate sunt infiintate doar pentru contractarea anumitor proiecte izolate, sau pentru a genera un nivel modest al veniturilor, dar care este confortabil pentru autogospodarirea actionarilor sau pentru un nivel de trai decent. Deducem astfel ca aceste companii nu pot genera un efect de tractiune pentru economia romaneasca, printr-un efect mutiplicator propagat pe canalul social (generarea de locuri de munca) sau financiar (contractarea de credite, generarea de venituri pentru partenerii de afaceri, cresterea exporturilor).” – a declarat Iancu Guda, Services Director, Coface Romania.
     
    Sursa: Coface România
     

  • Proiect de lege: 30% din timpul de lucru într-o unitate protejată să fie făcut de către cei cu dizabilităţi. Tot mai multe firme obţin profituri fabuloase fără să-i ajute pe cei în nevoie

    Unităţile protejate ar putea fi obligate ca minimum 30% din timpul de lucru să fie realizat de persoane cu dizabilităţi, măsura, stipulată într-un proiect de act normativ, fiind propusă după ce tot mai multe firme căpuşă au ajuns să obţină profituri fabuloase fără să-i ajute pe cei în nevoie.

    La nivel mondial, pe 3 decembrie se marchează Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi.

    În România, momentul aduce în discuţie situaţia celor 775.000 de persoane cu dizabilităţi înregistrate în ţară şi greutăţile la care acestea sunt expuse zilnic, cei mai mulţi dintre ei ajungând pretext pentru afaceri prospere la limita legii.

    Statistica ultimilor ani arată că mulţi patroni de “unităţi protejate” au ales să îşi dezvolte afacerile la limita legii, pe seama acestor persoane. În anul 2008, în România erau 280 de unităţi protejate cu 1.027 de persoane cu dizabilităţi angajate. În 2015, numărul unităţilor a crescut la 800, dar persoanele cu dizabilităţi angajate au rămas la 1.700. Unii întreprinzători au speculat legea permisivă astfel că sunt situaţii în care o persoană cu dizabilităţi ajunge să lucreze doar câteva ore pe lună.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Creştere economică, dar până când?

    Cu cea mai mare creştere economică din toate ţările Uniunii Europene, în România optimismul a revenit şi se reflectă deopotrivă în coşurile de cumpărături dar şi în dispoziţia angajatorilor de a creşte numărul salariaţilor. Care sunt însă previziunile pentru 2017 şi care sunt factorii care pot influenţa evoluţia ţărilor din Uniunea Europeană? Dan Bucşă, lead CEE economist în cadrul Unicredit Bank, este de părere că economia nu se supraîncălzeşte, chiar dacă am ajuns în vârful pantei de creştere economică.

    Într-o discuţie cu presa, Dan Bucşă punctează deopotrivă aspectele pozitive şi negative care influenţează aşteptările instituţiei financiare pentru anul viitor, iar primul subiect despre care vorbeşte este Brexitul. „Colegii mei care acoperă zona euro sunt mai pesimişti în privinţa anului viitor decât a evoluţiei din 2016, motivele fiind mai multe. Primul este Brexitul, care nu ştim dacă se va produce. Nu ştim dacă Marea Britanie va invoca articolul 50 anul viitor, până la finalul lunii martie, cum a spus Theresa May”. Dar impactul estimat de economiştii de la UniCredit se plasează în jurul a 6% din PIB, în principal prin intermediul aşteptărilor firmelor. Iar Dan Bucşă povesteşte că deja sunt firme germane care reconsideră nivelul investiţiilor pentru anul viitor, pentru că Marea Britanie este unul dintre principalii parteneri comerciali şi ai Germaniei şi ai zonei euro (în primii patru ca mărime) şi orice barieră comercială s-ar putea reflecta în investiţii mai mici în Europa. „Deja Theresa May s-a hotărât să acorde unei firme auto nişte concesii, iar economistul nostru şef crede că probabil a deschis o cutie a Pandorei cu această decizie şi vor urma şi alte firme din acelaşi sector, după care şi firme din alte sectoare şi în cele din urmă va fi foarte greu pentru Marea Britanie să îşi închidă graniţele, să impună bariere comerciale, în condiţiile în care va oferi foarte multe facilităţi pentru multe firme.” Mai sunt şi alţi factori care ar putea să ducă la o creştere mai mică anul viitor şi cei mai importanţi sunt euro-dolarul şi preţul petrolului, spune reprezentantul UniCredit. Impactul euro-dolar pentru anul trecut este estimat la 0,7%, în creştere, „ceea ce este enorm, pentru că zona euro este unul dintre cei mai mari exportatori la nivel mondial şi un euro mai slab a ajutat exporturile europene. Pentru că ne aşteptăm ca anul viitor euro-dolarul să o ia uşor în sus, credem că impactul va fi negativ”.

    Al doilea impact a fost din partea petrolului, iar preţul mai redus a adăugat în jur de 0,4% la creşterea economică a zonei euro anul trecut, în jur de 0,3% anul acesta şi în 2017 impactul estimat este negativ, „poate şi pentru că noi credem că preţul barilului s-ar putea duce în 60-65 de dolari”, argumentează Bucşă. Al treilea impact negativ ar putea veni din comerţul global, iar reprezentanţii instituţiei financiare se aşteptă la o reluare a ritmului de creştere în comerţul global.

    Politica monetară adaugă la creşterea din zona euro în jur de 0,2 puncte procentuale; efectul cel mai mare este de fapt asupra dobânzilor pe care în acest moment le plătesc firmele mici şi mijlocii mai ales în periferia zonei euro. „Impactul final este cel al poziţiei fiscale. Austeritatea s-a terminat în Europa în 2014, în 2015 deja politica fiscală a adăugat mai mult de 0,1% la creşterea econoică, iar impactul va fi similar anul acesta şi anul viitor. FMI, OECD şi multe alte organizaţii internaţionale au sugerat că impactul politicii fiscale ar trebui să fie mai mare decât cel al politicii monetare, adică ţări care au bani mai mulţi – cum e Germania – ar trebui să aibă deficite mai mari pentru a stimula creşterea economică. Iar aceste deficite mai mari ar trebui făcute prin cheltuieli de investiţii”, arată Dan Bucşă. Iar contribuţia consumului, completează tot el, este particularitatea acestei perioade de creştere în Europa, fiind mai mare decât în orice altă perioadă anterioară, coroborată cu contribuţia foarte mică a exporturilor.

    „Cum stă zona noatră în concursul de frumuseţe cu celelalte ţări emergente? Pentru anul acesta şi anul viitor, prognoza noastră de creştere este de circa 4% pentru România, şi, respectiv, circa 3,5% pentru 2017, fiind campioni în regiune”, afirmă reprezentantul instituţiei financiare, arătând că previziunea este mai pesimistă decât cele ale guvernului şi ale BNR, care văd creşterea în jurul a 5%. „Noi vedem un impact mai mare al importurilor, şi credem şi că în trimestrul II am avut un efect de bază din agricultură. În majoritatea ţărilor din regiune, creşterea de anul viitor va fi mai mică decât anul acesta. Cu alte cuvinte, noi credem că am ajuns la vârful ciclului economic, nu numai în România, ci în regiune, în general.” UniCredit vede posibilă o accelerare a creşterii pentru foarte puţine ţări – Ungaria şi Polonia, mai ales din fondurile europene, principalul motor fiind, peste tot, consumul; iar România îşi măreşte decalajul faţă de alte ţări, suntem şi mai campioni decât în privinţa creşterii economice. Iar Dan Bucşă arată că potenţialul de creştere al României se plasează la 2-2,5%, ceea ce înseamnă că rata de creştere a consumului este dublă, salariile fiind motorul acestor plusuri.

  • Cum i-a fost furat imperiul de 600 de milioane de dolari unuia dintre cei mai mari antreprenori români din ani 2000.

    Cei mai mulţi antreprenori romani preferă să controleze cu o mână de fier firmele pe care le-au construit, chiar dacă apar din când în când şi încercări de a delega conducerea companiei. Poate că aventurile riscante ale câtorva antreprenori joacă un rol esenţial în această preferinţă clară de a păstra frâiele companiei în propriiile mâini.

    O poveste cu adevărat spectaculoasă are omul de afaceri Gelu Tofan, care era în anii 90 şi la începutul anilor 2000 unul dintre cei mai importanţi antreprenori din România. Grupul Tofan opera mai multe firme, majoriatea din industria anvelopelor auto, cu o cifră de afaceri netă de circa 600 de milioane de dolari; 16.000 de oameni lucrau în cadrul grupului.

    La 27 ani avea 50 de cafenele şi afaceri de 15 milioane de euro. Acum este falimentar şi nu îl mai cunoaşte nimeni

    Antreprenorul român a făcut însă o greşeală, după cum el însuşi spune, având prea multă încredere într-un executiv, care a fraudat mai multe companii din cadrul grupului. Drept urmare, mai multe firme au intrat în faliment şi executare silită. Gelu Tofan a fost victima unui atac în stradă, urmare a războiului pe care îl purta cu fostul său angajat, apoi a avut mai multe probleme de sănătate.

    Acum povesteşte calm ce anume a dus la prăbuşirea imperiului pe care îl controla în trecut. „Numai în divizia de anvelope lucrau în jur de 10.000 de oameni. Din afară nu prea se vedea, dar afacerile erau practic împărţite în două”, povesteşte Gelu Tofan. Pe de o parte activităţile de transport şi cele de producţie a anvelopelor, divizie în care era partener cu grupul financiar japonez Nomura, care avea 49% din grup iar Tofan şi câţiva minoritari deţineau 51%.

    Omul care a băgat în faliment un imperiu de 146 de magazine. Avea afaceri de 140 de milioane de euro şi 3000 de angajaţi

    O altă divizie a afacerilor, în care Nomura nu era implicată, reunea activităţi variate – morărit şi panificaţie, presă (grupul Monitorul, Caţavencu), o firmă de comunicaţii prin satelit şi altele mai mici în care mai lucrau câteva mii de oameni. „Vorbim de peste 16.000 de oameni. Indiferent cât de mare, puternic, pregătit, deştept eşti, este clar că nu poţi să conduci zeci de companii, independente, multe dintre ele deschise – Danubiana, fabricile mari de morărit şi panificaţie, două fabrici de anvelope – Victoria Floreşti şi Silvania Zalău, ambele preluate în 2001 de Michellin”.

    Cetate Deva, Panerom Timişoara, Mopan Suceava, enumeră omul de afaceri, erau societăţi deschise, cotate la bursă, cu mulţi acţionari iar antreprenorul spune că pusese la punct un mecanism de administrare care se baza pe „schema clasică”: consiliu de administraţie, adunare generală, consiliu director, cu împărţirea şi repartizarea sarcinilor, cu limite de competenţă. „Am multe exemple de oameni extrem de competenţi, oneşti, care au făcut performanţă.

    Familia care a băgat în faliment unul dintre cele mai mari magazine de calculatoare din România. În 2008 vindeau de 80 de milioane de euro

    Au fost mai mulţi cei oneşti decât ceilalţi. Vârful negativ a fost Rădulescu, despre care ulterior am constatat că el nu a fost decât un pion, o piesă a unui angrenaj care a făcut din distrugerea Tofan un obiectiv în sine. Probabil toată treaba aceasta a avut legătură şi cu politica”, spune Gelu Tofan.O vreme a colaborat cu Teodor Stolojan, după încheierea mandatului acestuia la Banca Mondială şi înainte de intrarea în politică, iar Tofan spune că „am făcut afaceri împreună.

    Experienţa a fost una pozitivă de ambele părţi”. Omul de afaceri este încredinţat că a ajuns în postura de victimă pe de o parte din pricina lăcomiei umane, a celui care i-a fost angajat, iar pe de altă parte din pricina sprijinului reprezentanţilor din mediul politic de care a beneficiat Rădulescu. „Pe lângă suma de bani în sine au mai luat în vizor şi o ţintă politică, adică Stolojan.

    Cumva dublu câştig pentru grupul sprijinit şi încurajat de unii lideri PSD”, povesteşte cu oarecare detaşare omul de afaceri.
    Cum a ajuns totuşi anterprenorul într-o poziţie vulnerabilă în faţa lui Ştefan Rădulescu, care ulterior a primit două condamnări la închisoare, cu executare, de câte cinci ani, pentru delapidare şi, respectiv, devalizarea societăţii Transporturi Auto Astra, parte a grupului Tofan? Rădulescu i-a fost prezentat în 1994, în perioada în care derula o campanie de lichidare de stocuri, iar la prima discuţie i s-a părut „modest din toate punctele de vedere.

    L-am trimis la vânzări unde au făcut contractul cu el şi nu numai că a respectat înţelegerea, dar a vândut mai mult şi a plătit mai repede decât am agreat. Deci a fost foarte bun”. Ulterior, afacerile antreprenorului s-au dezvoltat tot mai mult şi avea nevoie de un control strict al costurilor în departamentul de transporturi, care avea peste 100 de maşini.

  • „Facilitatea fiscală 20%”, folosită de doar un sfert dintre companiile care au avut profit anul trecut

    În baza Legii Sponsorizării şi a Codului Fiscal, societăţile comerciale ar fi putut să direcţioneze,în anul 2015, peste 375 de milioane de euro către sectorul neguvernamental. În realitate, doar 23% dintre companiile care au plătit impozit pe profit au folosit această facilitate fiscală, deşi nu implică niciun cost pentru contribuabili. Chiar dacă suma totală direcţionată a crescut cu 26% faţă de anul precedent, ea reprezintă doar 42% din suma totală care putea să ajungă la sectorul neguvernamental.

    „Potrivit datelor furnizate de ANAF, în 2015, 150.541 de societăţi comerciale au realizat profit în România. Dacă toate acestea ar fi direcţionat către sectorul non-profit suma maximă prevăzută de lege, peste 375 de milioane de euro ar fi putut susţine domenii cheie precum sănătatea, mediul şi educaţia. Totuşi, doar 34.811 dintre aceste companii, reprezentând 23% din total, au înregistrat cheltuieli de sponsorizare, mecenat sau cu burse private, suma totală direcţionată către ONG-uri fiind de aproape 157 de milioane de euro ”, a precizat Laszlo Bodor – Director de Fundraising şi Comunicare al HOSPICE Casa Speranţei.

    Pe de altă parte, Mihaela Vasilescu – Tax Manager EY Romania – a anunţat că anul 2016 a venit cu o noutate importantă. Mai exact, în loc de 0,3%, firmele pot să scadă din impozitul pe profit sumele acordate ca sponsorizări în limita a 0,5% din cifra de afaceri. Această schimbare are un impact pozitiv asupra sumelor ce pot fi direcţionate către mediul neguvernamental. De asemenea, Gabriel Sincu – Tax Executive Director EY Romania – a explicat mecanismul şi cadrul legislativ prin intermediul căruia o societate comercială poate beneficia de facilităţile oferite de Legea Sponsorizării şi Codul Fiscal. „Încurajez utilizarea ‘facilităţii fiscale 20%’, consider că este o modalitate simplă şi onestă prin care societăţile comerciale pot investi  în sectorul non-profit şi, prin urmare, în societate, fără niciun cost.  Ernst&Young poate oferi consultanţă gratuită tuturor celor care îşi doresc să utilizeze această facilitate. Doar împreună putem face schimbarea pe care ne-o dorim.

    La rândul lui, Cătălin Gheorghe, Coordonator Programe la Asociaţia pentru Relaţii Comunitare a făcut publice rezultatele unui studiu realizat în rândul societăţilor comerciale din România, privind comportamentul şi obiceiurile firmelor în ceea ce priveşte sprijinirea sectorului nonprofit prin intermediul facilităţii fiscale. „Studiul a fost realizat pe un eşantion de 526 de firme din România, reprezentativ pentru firmele care pot beneficia de această facilitate fiscală, folosind metoda CATI, iar rezultatele acestuia au arătat că valoarea medie a sponsorizării acordate anual este relativ mică (16.000 de lei), fiind determinată de cifra de afaceri şi profitul redus al firmelor respondente. Cele mai sprijinite domenii de activitate sunt serviciile sociale, sănătatea şi educaţia, iar în coada clasamentului se află educaţia civică şi protecţia mediului şi a animalelor” a mai precizat acesta. 

  • Samsung cumpără producătorul de electronică auto Harman cu opt miliarde de dolari

    Samsung Electronics cumpără producătorul de echipamente electronice auto Harman International Industries pentru opt miliarde de dolari, în contextul în care intenţionează să intre în domeniul componentelor tehnologice conectate la internet, potrivit BBC.

    Oferta de 112 dolari pe acţiune reprezintă un bonus de 28% pentru Harman, la preţul de închidere a pieţei, şi reprezintă cea mai mare achiziţie de peste hotare a unei firme sud-coreene.

    Samsung susţine că electronicele auto reprezintă o „strategie prioritară”. Piaţa tehnologiilor conectate este aşteptată să crească la 100 de miliarde de dolari până în 2025.

    Cea mai mare parte a veniturilor Samsung este generată de afacerea smartphone-urilor, dar gigantul încearcă să se dezvolte în noi domenii.

    În 2015, Samsung a creat o divizie centrată pe eletronice auto şi, recent, a investit în producătorul de maşini din China, BYD.

    Harman, care are sediul în Connecticut, face produse folosite în peste 30 de milioane de maşini. Înţelegerea este aşteptată să fie finalizată până la mijocul anului 2017.

  • Cum îi învaţă Florin Talpeş pe cei din generaţia millennials să greşească cât mai repede?

    Toată lumea vrea să ştie de ce un antreprenor sau un business a avut succes. A avut o idee genială, a avut noroc, a avut „pile“ să-şi vândă produsele la stat (acum acest lucru s-a transferat în sectorul privat, unde trebuie să ai relaţii ca să poţi să vinzi într-o firmă privată), a avut părinţi cu o istorie în spate, a primit credit de la bancă şi a astfel a avut bani să înceapă afacerea etc.

    Florin Talpeş, proprietarul Bitdefender, a spus la gala Business Magazin CEO Awards 2016 că unul din lucrurile care l-au ajutat să ajungă unde este astăzi a fost faptul că a greşit la începutul evoluţiei businessului.

    Dacă stai să te gândeşti, aceasta este o condiţie foarte importantă, care poate face diferenţa între firme şi antreprenori. Cine a avut luxul de a putea să greşească la începuturile afacerii şi să înveţe din greşeli a pierdut mai puţin sau chiar deloc.
    Cei care au intrat în business în anii ’90 şi începutul anilor 2000 au avut „luxul“ de a greşi cât pentru celelalte generaţii care au venit după aceşti ani şi care vor veni.

    Acum, când nu mai eşti singur într-o piaţă, când sistemele de organizare din cadrul companiilor încep să facă diferenţa, când procedurile şi birocraţia ţin costurile sub control, când preţurile produselor nu mai cresc datorită inflaţiei şi a creşterii cursului valutar, ci dimpotrivă, scad, sub presiunea concurenţei şi a necesităţilor de cash-flow, niciun antreprenor nu-şi mai permite luxul de a greşi.

    De aceea, există o încetinire în afaceri, de aceea se iau decizii din ce în ce mai greu, de aceea apar powerpoint-urile şi analizele de zeci de pagini, de aceea „birocraţii companiilor“ câştigă teren sau de aceea inovarea cade pe locul doi.
    Businessurile româneşti care mai sunt în proprietatea antreprenorilor români şi care au reuşit să supravieţuiască până acum încep să devină din ce în ce mai „anchilozate“, birocratice, mai corporatiste în cel mai bun caz, cu o apropiere de mentalitatea de la stat şi o depărtare faţă de o mentalitate antreprenorială, unde a greşi este o condiţie esenţială şi face parte din business.

    Pentru că nu mai există nişte condiţii esenţiale care au existat până la mijlocul anilor 2000 şi care au ajutat antreprenorii să aibă atunci succes, respectiv inflaţia, creşterea cursului, majorarea salariilor sub creşterea inflaţiei sau a cursului, acum orice greşeală se cuantifică direct în bani, putând pune chiar în pericol un întreg business.
    Criza a tăiat mult din elanul antreprenorilor, care au devenit mult mai prudenţi şi care acum nu mai vor să rişte. De aceea stau banii degeaba în bănci fără să ajungă la antreprenori, nu că bancherii nu ar vrea să dea credite; în primul rând antreprenorii nu mai vor să se împrumute.

    Accesul la finanţare bancară şi dobânda nu mai reprezintă deloc o problemă la ora actuală pentru afacerile româneşti.
    Antreprenorii care au traversat criza nu prea mai vor să se împrumute la bancă pentru a-şi extinde activitatea, nu mai vor să facă angajări, ca să nu fie nevoiţi să dea afară dacă apare o nouă criză, nu mai vor să câştige cotă de piaţă şi să se lupte cu concurenţa. De ajuns se luptă în preţuri.

    Şansa economiei româneşti trebuie să vină de la antreprenorii mai tineri, care încă nu au ce pierde, decât banii de buzunar, unde greşelile costă mai puţin. Dar din păcate generaţia anilor ’90 nu vrea să devină antreprenoare, să aibă propria afacere, ci preferă salariul unei multinaţionale sau al unei companii româneşti aşezate.

    Această generaţie, millennials, este mult mai comodă, nu vrea să rişte un trai rezonabil, să dea din mână Prima casă şi city break-urile lunare. Prea puţini dintre ei vor să se lupte cu piaţa, cu necunoscutul, cu lipsa banilor de salarii şi de taxe, cu băncile care îţi cer garanţii palpabile şi au mai puţină încredere în cifrele dintr-un business plan. Determinarea şi energia nu reprezintă punctul lor forte, calităţi care sunt mult mai necesare în business decât inteligenţa.

    Deci România are o generaţie antreprenorială lipsă, ceea ce începe să se vadă în economie, în afaceri; numărul companiile care mor, care se desfiinţează, este dublu faţă de firmele nou-înfiinţate, conform datelor Coface.

    Florin Talpeş şi toată generaţia lui, a antreprenorilor din anii ’90, au avut şansa să greşească cât mai repede în business, iar acest lucru i-a ajutat în cele două decenii care au urmat, mult mai mult decât alte condiţii.

    Cum face generaţia lui să-i ajute şi pe cei de acum să intre în business, să devină antreprenori şi nu corporatişti şi să greşească cât mai repede?

  • Care sunt firmele ce dau cele mai mari salarii din România? Cine sunt angajaţii care câştigă 17.600 de lei net pe lună

     În ce industrii activează companiile care îşi răsplătesc cel mai bine angajaţii şi ce companii îşi plătesc mai bine angajaţii decât concurenţa, dar şi banii pe care îi lasă marile companii în economie sunt doar câteva dintre informaţiile dezvăluite de acest top. Patru bănci (ING Bank, BCR, Banca Transilvania şi UniCredit Bank) şi trei companii cu activităţi în IT (IBM, Oracle şi Ericsson Telecommunications) se află în top 10 angajatori care oferă cele mai mari salarii medii.

    Însă cele mai mari salarii se dau la Romatsa, unde salariul mediu net în 2015 a fost de 17,600 de lei pe lună.

    Pentru a vedea ce salarii mai câştigă angajaţii ING sau Oracle intraţi pe www.zf.ro