BusinessMagazin

Tag: experienta

  • Gadget review: Walkmanul fără casetă – VIDEOREVIEW

    Apreciez versatilitatea produselor precum smartphone-ul cu care pot suna, naviga pe internet, fotografia, urmări clipuri video etc, dar îmi plac produsele specializate. Îmi plac camerele foto care doar fotografiază sau ceasurile care spun doar cât este ora, aşa că m-am entuziasmat când am avut ocazia să testez un player de muzică, Walkmanul NW A-25 de la Sony, iar ca experienţa muzicală să fie completă le-am asociat cu căştile Sony H.ear on.

    În prezent tot mai multe dintre uneltele, gadgeturile noastre, fac mai multe lucruri sau pot fi folosite în feluri diferite, indiferent că este vorba de tigăi, unelte de construit sau laptopuri. Însă există şi loc pentru produse care fac, extrem de bine, un singur lucru, aşa cum e cazul player-ului audio walkman.
    Un walkman în 2016? Da, dar acesta nu merge cu casetă, ci este digital şi capabil să redea sunetul la cea mai bună calitate (high-resolution audio).

    Piaţa pentru playere de muzică părea moartă odată cu creşterea popularităţii telefoanelor mobile inteligente; însă nu a fost chiar aşa şi unele firme încă scot pe piaţă produse mici capabile să redea sunete de calitate, apreciate de audiofili.
    Sony NW-A25H este ceva mai mare decât o cutie de chibrituri (109 x 44 x 9 mm), extrem de uşor (66 g) şi aproape nu se simte când este purtat în buzunar. Corpul este realizat din metal şi producătorul propune mai multe culori: negru, roz, roşu, albastru şi galben. Are un buton de volum pe lateral, un slot pentru card microSD şi un alt buton pentru a bloca aparatul, astfel încât să nu apeşi din greşeală un buton şi să schimbi melodia.

    Ecranul walkmanului este un display LCD de 2,2 inchi, cu o rezoluţie de 320 x 240 pixeli, ceea ce înseamnă că imaginile albumelor şi tranziţiile în meniu arată decent. Numai că ecranul nu este prietenos cu atingerile (adică nu este un display touch), ceea ce ar putea îndepărta unii doritori. Totuşi, pe mine nu m-a deranjat faptul că nu pot naviga cu ajutorul degetului; ecranul este destul de mic şi probabilitatea de a alege melodia greşită ar fi fost destul de mare. Navigarea se face cu ajutorul butoanelor, este destul de intuitivă şi n-ar trebui să pună probleme utilizatorilor.

    Produsul testat de mine a venit cu un spaţiu de stocare de 16 GB, dar Sony are şi o variantă cu 64 GB; este bine că spaţiul ambelor modele poate fi mărit printr-un card microSD. Autonomia bateriei este bună, producătorul susţine 30 de ore de redare de muzică high-resolution şi 50 de ore de muzică MP3. Practic, în testarea reală, walkmanul ţine lejer o săptămână, poate două, în funcţie de cât de mult este folosit şi cu ce căşti, iar încărcarea completă se face în circa patru ore. Bateria s-ar putea scurge mai repede dacă este activată funcţia de noise canceling, playerul fiind dotată cu această tehnologie. Face o treabă destul de bună la eliminarea zgomotului din fundal, însă nu oferă o izolare la fel de bună ca şi căştile audio premium. Cu căştile din dotare, pe stradă nu am putut sesiza o mare diferenţă între modul noise canceling şi fără, căştile intraauriculare oferind un sunet bun, însă sub cel oferit de căştile H.ear on, de exemplu. Cu acestea din urmă, pe stradă şi la metrou, cu sunetul dat spre maximum, abia mai auzeam ceva din zgomotul de fundal.

    Cred că deja mulţi se întreabă: „De ce aş cumpăra un walkman în 2016?”. Pe scurt, datorită calităţii audio. Playerul este capabil să redea diferite formate de sunet de înaltă calitate (FLAC, WAW, AAC etc.) şi mi-a plăcut ce am auzit. Am testat diferite melodii şi genuri muzicale, de la clasicele AC/DC sau Led Zeppelin până la cele mai recente melodii de la Childish Gambino sau alt-J. Am fost mulţumit de experienţă, mai ales alături de căştile H.ear on, care sunt uşoare, confortabile la purtat ore în şir şi au un design plăcut. Sunetul oferit de NW-A25H este clar, detaliat şi cu o textură plăcută, însă parcă-i lipseşte puterea. Nici cu volumul la maximum puterea redată nu a fost satisfăcătoare pentru mine. Căştile H.ear on sunt disponibile într-o gamă variată de culori îndrăzneţe din care sigur vei găsi ceva care să-ţi placă (roşu, galben, negru, roz etc.) şi – aşa cum aminteam – au un design premium, însă preţul nu este foarte mare. Au o sensibilitate de 103 dB /mW şi un răspuns în frecvenţă între 5 şi 60.000 Hz.

    Playerul este capabil să redea sunete în format FLAC (Free Lossless Audio Codec), adică un sunet necomprimat la calitate înaltă, dar şi MP3 – un format audio comprimat ce nu conţine atât de multe detalii audio precum un FLAC sau un WAV, cu menţiunea că şi formatele MP3 vin cu diferite niveluri de calitate (128 kbs, 192 kbs, 320 kbs).

    Tehnic, este clar că formatele comprimate sunt mai proaste din punct de vedere calitativ, dar cum se traduce în folosirea de zi cu zi? Acest lucru depinde de fiecare utilizator şi cât de fin îi este auzul. Pentru a testa diferenţele, am pus pe walkman mai multe versiuni ale unor melodii. În cazul unora am găsit diferenţele în redare, însă în cazul altora mi-a fost greu să mă decid; la altele, pur şi simplu am greşit.

    Am mers mai departe cu testul, provocând cunoştinţe şi prieteni să-şi dea cu părerea; rezultatele au fost surprinzătoare. Testul consta în ascultarea a şase melodii, fiecare cu trei variante (mp3 128 kbs, mp3 320 kbs şi FLAC) şi participantul trebuia să ghicească varianta FLAC. Am testat şapte persoane şi una singură a reuşit să nimerească mai mult de trei melodii (trebuie să menţionez că testul nu a fost unul extrem de riguros şi nu a fost făcut pe acelaşi echipament audio). Ce înseamnă asta? Înseamnă că majoritatea iubitorilor de muzică nu au echipamente scumpe pentru a sesiza diferenţe majore între formatele audio, înseamnă că formatul MP3 este destul de bun pentru oamenii obişnuiţi, dar şi faptul că pentru a recunoaşte un sunet de înaltă calitate ai nevoie de o educaţie muzicală, cum este valabil şi în cazul filmelor sau degustării de vin.

    În concluzie, perechea Sony NW-A25H + Sony H.ear on este bună, însă extrem de costisitoare. Dacă pentru căşti nu scoţi o avere din buzunar pentru ceea ce primeşti (500-600 de lei), pentru walkman trebuie să justifici suma de 1.200 de lei pentru varianta cu doar 16 GB. Sumă prea mare pentru România şi pentru ascultătorul obişnuit de muzică. Totuşi, dacă vrei să renunţi la telefon pentru muzică şi cauţi un produs mic şi portabil capabil să redea sunete de o calitate înaltă, Sony NW-A25H ar putea fi o soluţie potrivită.
     

  • Le-a plăcut atât de mult mâncarea, încât au cumpărat restaurantul. Anul trecut au avut afaceri de 400.000 de euro

    „Gestionarea completă a unui business necesită de multe ori mai multă muncă decât activitatea în consultanţă, însă atunci când îţi place ce faci, parcă totul te împlineşte mai mult. Cred că în orice domeniu este loc de inovare, inclusiv în HoReCa. Şi îmi doresc să construiesc o poveste de succes în jurul Gram”, descrie Adriana Dănilă motivaţia pentru care, după nouă ani în care şi-a dezvoltat cariera în domeniul consultanţei, a început să construiască „ceva al ei”.

    Nu a trebuit să caute prea mult: împreună cu Stelian Olaru, care împărtăşeşte cu ea numărul de ani petrecuţi în consultanţă şi chiar şi compania în care au lucrat anterior, au cumpărat restaurantul ce se afla la baza clădirii de birouri America House din Piaţa Victoriei. „Cred că după nouă ani de consultanţă am considerat că sunt gata să trec de partea «cealaltă» şi să încerc să folosesc experienţa de consultant în management şi organizaţie pentru mine însumi, desigur la o scară mult mai mică”, explică şi Olaru, care vede în Gram Bistro concretizarea unui vis din copilărie.

    Cei doi au cumpărat restaurantul Gram Bistro, unde obişnuiau să ia masa, în noiembrie 2015. Au investit aproximativ 100.000  de euro până în prezent, iar pentru 2016 estimările lor se referă la o cifră de afaceri de aproximativ 400.000 de euro, în care sunt incluse atât vânzările din activitatea regulată, cât şi din evenimente private organizate în locaţie. Pentru anul acesta, şi-au fixat ca obiectiv o creştere de 25%, pentru a atinge pragul de 500.000 de euro. În 2015 au pornit cu opt angajaţi, iar în prezent numărul acestora aproape s-a dublat, ajungând la 18.

    Adriana Dănilă a absolvit cursurile Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale Bucureşti şi ulterior un program de master în economie la Wirtschaftsuniversitaet, din Viena. În 2006, şi-a început activitatea profesională în consultanţă de management, acoperind o gamă largă de proiecte: optimizare de procese, dezvoltarea strategiei şi a sistemelor de urmărire a performanţei, management de proiect, reorganizare, outsourcing, fuziuni şi achiziţii. „Ideea de a lucra în consultanţă m-a atras încă dinainte de a termina facultatea: expunerea faţă de diverse sectoare de activitate, ocazia de a învăţa metode de rezolvare a unei multitudini de probleme cu care companiile se confruntă şi satisfacţia de a vedea rezultatele implementării soluţiilor propuse”, îşi descrie Dănilă atracţia pentru acest domeniu.

    Experienţa în consultanţă i-a adus chiar mai multe beneficii decât se aştepta iniţial. „Am învăţat multe nu doar de la colegi, ci şi de la clienţii din middle şi top management cu care am lucrat. Desigur, nu a fost totul lapte şi miere: ziua calendaristică pare să aibă uneori prea puţine ore pentru o zi de consultanţă, însă odată intrat în ritm, pregătirea prezentărilor pentru board la 11 noaptea nu mai este o problemă.” Cel mai important în consultanţa de management este, din punctul de vedere al Adrianei Dănilă, faptul că întotdeauna interesul clientului este poziţionat pe primul loc: „Nu are rost să «tragi» de proiecte pentru a încerca să mai câştigi câteva zile facturabile. Din experienţa mea, dacă un client vede că nu îi pui doar o soluţie teoretică în braţe, ci îl ajuţi cu adevărat să o implementeze şi să o preia în afacerea curentă, cu siguranţă te va suna în câteva luni pentru un alt proiect.” Stelian Olaru vede în achiziţia afacerii din Piaţa Victoriei împlinirea unui vis din copilărie: „Dezvoltarea unui restaurant care să creeze experienţe şi amintiri plăcute”.

    El este licenţiat al Facultăţii de Administrare a Afacerilor Bucureşti şi a urmat un master în cadrul Université d’Orléans. Munca în consultanţă a început-o în aceeaşi firmă cu Adriana Dănilă şi a acoperit mai multe direcţii: reorganizare, restructurare, dezvoltare de planuri de afaceri şi strategii de intrare pe piaţă, management de proiect, redefinirea proceselor interne, dezvoltarea şi implementarea unor diverse iniţiative de îmbunătăţire a performanţei şi optimizare a costurilor, sisteme de management şi analiză a costurilor, trainer. „Probabil că la fel ca o mare parte a celor din generaţia mea, eram foarte interesat de lucrul în corporaţie pentru a învăţa «cum se face treaba ca lumea».” El nu se gândise anterior la domeniul consultanţei de management neapărat, dar în urma unui concurs la Viena a primit o ofertă şi s-a gândit că este un bun punct de plecare în carieră.

    An după an, s-a definit tot mai clar ideea că nu ar schimba munca în consultanţă cu siguranţa unui job într-o structură fixă corporatistă pentru nimic în lume: „devenisem dependent de provocări.” Crede că în plan personal cel mai mare câştig adus de acest tip de muncă a fost dezvoltarea abilităţii de rezolvare a problemelor. „Când eşti «pe proiect», nu poţi să te limitezi strict la activităţile trecute în contract la momentul iniţial. Consultantul trebuie să ajute clientul să rezolve o problemă. Trebuie să fii flexibil şi «pe fază». Mai ales că uneori decizia de a-ţi fi încredinţat un proiect se ia de fapt în 5 minute la o cafea după o întrebare de genul «Tu cum ai aborda…»”. De asemenea, Stelian Olaru consideră că este foarte important să fie furnizate soluţii realiste şi adaptate companiei clientului. „Orice proces, proiect sau idee se implementează prin oameni. Nu are niciun sens să vrei să implementezi ceva state-of-the-art într-o organizaţie unde ştii că după ce proiectul de consultanţă s-a încheiat soluţia nu ar funcţiona, ci ar fi doar pusă într-un sertar în categoria «avioane de la consultanţi»”, explică el.

    Activitatea de trainer a fost importantă pentru el în ultimii ani şi spune că o practică cu drag şi acum. După ce au cumpărat restaurantul, în noiembrie 2015, Adriana Dănilă şi Stelian Olaru au început lucrările de renovare în weekendul extins de 1 Decembrie. Încă dinainte de preluare, conceptul de viitor pentru Gram fusese gândit împreună cu diverşi specialişti pentru fiecare detaliu: de la reutilarea bucătăriei şi renovarea spaţiului până la designul suportului de sticle din bar şi poziţia corpurilor de iluminat. „Venind din consultanţă, cu experienţă zero în HoReCa, desigur că am angajat specialişti care să ne ajute cu detaliile operaţionale”, explică cei doi.

  • La doar 16 ani a renunţat la civilizate pentru a trăi intr-un cort in sălbăticie.“Oamenii mă întreabă dacă nu îmi este dor de internet sau televizor”

    „Mă trezesc în fiecare dimineaţă la 6 şi pornesc focul folosind cremenele. De obicei sunt tăciuni buni de la focul din ziua precedentă şi focul se aprinde repede şi îmi pregătesc cerealele. Adun lemn şi surcele şi mă spăl în râu.”, povesteşte tânărul experienţa sa într-un articol pentru The Guardian.

    Zeki Basan trăieşte singur pe Insula Skye (nordul Scoţiei) într-un cort pentru că iubeşte natura şi îi place acest mod de trai. După micul dejun acesta îşi ia ghiozdanul şi merge timp de 30 de minute până la şcoală. Însă nu este una obişnuită. Acum participă la un curs pentru toate vârstele, unde sunt înscrişi 12 studenţi momentan. Zeki Basan tocmai a terminat un curs de alpinism şi urmează unul de caiac.

    “Oamenii mă întreabă dacă nu îmi este dor de internet, de televizor, dar nu obişnuiam să mă uit prea mult la TV sau să stau pe net. Îmi folosesc telefonul mobil o data la câteva săptămâni pentru a fi la current cu ce se întâmplă cu familia mea, în lume. Sunt o persoană sociabilă, însă mă simt foarte bine şi singur”, recunoaşte tânărul de 16 ani.

    Zeki Basan recunoaşte că ceea ce face nu este pentru toată lumea, dar asta îl face fericit. “Mi-ar plăcea să văd mai mulţi oameni cum se bucură de natură, să nu le fie frică să iasă din case, să nu le fie frică de ploaie şi să înveţe cum să supravieţuiască”,

  • Ryanair face angajări în România: ”niciun tip de experienţă nu este necesară”

    Agenţia de recrutare de personal navigant pentru operatori aerieni Crewlink a anunţat că va derula o campania de recrutare de însoţitori de zbor pentru Ryanair în România. Datele la care se vor derula interviurile sunt: 27 ianuarie, 17 februarie şi 7 martie – Bucureşti; 15 februarie – Cluj Napoca. 

    ”Toţi ne dorim ca visurile noastre să se împlinească la început de an. Transformaţi anul acesta toate visele voastre în realitate zburând în toată Europa cu linia aeriană care creşte în ritmul cel mai rapid pe acest continent. Aplicaţi acum şi începeţi experienţa şi aventura vieţii în 2017” spune, Andrew Swan, director general al Crewlink. 

    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei de recrutare, niciun tip de experienţă în domeniu nu este necesară pentru a obţine postul de însoţitor de zbor. 

  • O companie aeriană face angajări în România: ”niciun tip de experienţă nu este necesară”

    Agenţia de recrutare de personal navigant pentru operatori aerieni Crewlink a anunţat că va derula o campania de recrutare de însoţitori de zbor pentru Ryanair în România. Datele la care se vor derula interviurile sunt: 27 ianuarie, 17 februarie şi 7 martie – Bucureşti; 15 februarie – Cluj Napoca. 

    ”Toţi ne dorim ca visurile noastre să se împlinească la început de an. Transformaţi anul acesta toate visele voastre în realitate zburând în toată Europa cu linia aeriană care creşte în ritmul cel mai rapid pe acest continent. Aplicaţi acum şi începeţi experienţa şi aventura vieţii în 2017” spune, Andrew Swan, director general al Crewlink. 

    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei de recrutare, niciun tip de experienţă în domeniu nu este necesară pentru a obţine postul de însoţitor de zbor. 

  • De ce nu este bine să bei cafeaua oferită în avion

    Câteva din secretele angajaţilor companiilor aeriene, dezvăluie de ei într-o discuţie pe Reddit, ar putea face viaţa mai uşoară celor ce călătoresc deseori cu avionul:

    1. Dacă animalele dvs. de companie zboară la cală, este util să scrieţi numele lor pe cutiile în care sunt transportaţi. Cei care operează bagajele ar putea astfel să liniştească animalul la îmbarcare, iar dacă ar şti numele acestuia, le-ar fi mai uşor să facă acest lucru. ”Câinii sunt terifiaţi când intră în cala avionului, pisicile în schimb nu sunt stresate deloc”, spune angajatul unei linii aeriene într-o discuţie pe Reddit.

    2. Preferaţi un zbor mai lin sau unul mai scurt? Linia aeriană pe care o alegeţi poate face diferenţa. ”Sunt controlor de trafic aerian şi am observat că oamenii sunt surprinşi să afle că diferite linii aeriene au moduri diferite a a zbura. (…) Există linii aeriene care fac mai mult decât altele pentru a evita turbulenţele”, spune un alt participant la discuţie.

    3. Nu beţi niciodată cafeaua din avion. ”Cafeaua oferită în avioane este dezgustătoare pentru că nimeni nu spală recipientul folosit în fiecare dimineaţă. Cei care sunt plătiţi cu foarte puţin nu dau doi bani pe curăţarea acestuia. Un alt motiv este faptul că nu le sunt furnizate produsele de curăţat necesare pentru a face acest lucru.” În plus,”(…), vehiculul care alimentează avionul cu apă potabilă pentru spălarea mâinilor şi prepararea cafelei este parcat lângă cel folosit pentru golirea toaletelor, când nu ar trebui să fie aşa. Cel care alimentează cu apă aeronava deseori foloseşte mănuşi pe care nu le-a schimbat mai bine de doi ani”.

    4. Nu toate locurile din avion sunt la fel. Alegeţi-l înţelept. ”Există mai multe modalităţi prin care puteţi avea o experienţă plăcută de zbor. Seat Guru vă oferă informaţii referitoare la locul ales. Route Happy agregă câţiva factori cheie în ce priveşte tipul aeronavei, entartainment-ul din avion, conexiuni, etc. Flight Stats include informaţii pe baza performanţei zborului dvs. în ce priveşte sosirile la timp.”

    5. Turbulenţele nu pot doborî un avion, dar foarte rar, pot fi atât de grave încât să rupă gâtul cuiva. ”Turbulenţele nu pot cauza prăbuşirea unui avion. Se consideră ca acest lucru este posibil să se fi întâmplat o singură dată în istoria aviaţiei. (…) Turbulenţele severe te pot face să te loveşti de scaunul din faţa ta sau în tavan dacă nu ai centura, ori poţi să fii lovit de bagajele care cad din locurile destinate acestora.”

    6. Avionul în care te afli poate avea părţi lipsă sau stricate, iar acest lucru nu reprezintă un motiv de îngrijorare. ”Există o listă imensă de lucruri care pot lipsi dintr-o aeronavă căreia îi este în continuare permis să zboare.” ”Există ceva care se numeşte Minimum Equipment List (MEL), o listă care arată ce poate fi stricat în avion şi care să permită în continuare operarea avionului. Spre exemplu, dacă echipamentul de la sol anti-îngheţ este stricat, acesta poate fi în continuare folosit în locuri precum California.”

    7. Dacă pare că personalul însoţitor de zbor oferă tratament preferenţial anumitor pasageri, acest lucru ar putea fi adevărat. ”Însoţitorii de zbor au o listă cu cine se află în avion şi pe pe ce loc se află. De asemenea, ştiu ce experienţă de zbor are pasagerul respectiv.”

    8. Fiţi drăguţi cu însoţitorii de zbori şi vor fi şi ei drăguţi cu voi. ”Una dintre regulile însoţitorilor de zbor este că pe măsură ce sunteţi mai politicoşi, vom putea face mai multe lucruri pentru voi”, spune un alt angajat.

    Sursa: upvoted.com

     

     

  • Dacă te-ai gândit vreodată să începi o afacere în care poţi lucra de acasă trebuie să cunoşti povestea „Directoarei desculţe”

    Dacă te-ai gândit vreodată să începi o afacere în care poţi lucra de acasă, Carrie Wilkerson, cunoscută şi ca Barefoot Executive (Directoarea Desculţ), este persoana potrivită de la care ar trebui să înveţi, conform entrepreneur.com. Barefoot Executive este şi numele site-ului pe care îl deţine şi a cărţii bestseller pe care a creat-o cu scopul de a ajuta oamenii să lucreze de acasă într-un mod profesionist.

    „Carrie Wilkerson a pornit la drum cu oportunităţile unei fete obişnuite, dintr-un oraş mic, capabilă să gândească dincolo de limite”, începe secţiunea About me (Despre mine) a site-ului său, care s-a dezvoltat de la un simplu blog, la un imperiu cu zeci de mii de abonaţi. Astăzi, Wilkerson este autoare a bestseller-ului Barefoot Executive, speaker internaţional, câştigătoare a numeroase premii pentru activitatea sa de consultant şi influencer în social media şi un invitat solicitat al posturilor de radio. De asemenea, a apărut la CNN, Fox Business News şi a fost numită de Forbes în topul influencerilor la segmentul small business (afaceri mici). Conform site-ului său, este şi consultant de marketing şi trainer în vânzări, lucrând cu cu clienţi precum Google, John C. Maxwell, Zig Ziglar etc. În anul 2009 a fost numită „cel mai bun om de marketing al anului”.

    Carrie Wilkerson are în spate o experienţă vastă ca reprezentant de vânzări şi consultant în afaceri. În prezent, aceasta îşi câştigă existenţa oferind sfaturi a peste 100.000 de bărbaţi şi femei, din experienţa sa ca „Barefoot Executive”. „Te poate învăţa cum să îţi construieşti afacerea de care ai nevoie şi cum să conectezi punctele „DE CE” şi „CUM. De asemenea, te va ajuta să îţi faci un plan prin care poţi obţine ceea ce îţi doreşti, conform condiţiilor tale, din propria casă, chiar şi desculţ, dacă asta vrei ””, arată descrierea de pe site-ul acesteia.

    Deşi a pus bazele mai multor afaceri în ultimii 19 ani, Carrie Wilkerson a crescut şi patru copii, cel mai mic fiind la grădiniţă, iar cel mai mare la liceu. Porecla de „Barefoot Executive” a primit-o cu ani în urmă, când era gravidă şi, cu toate acestea, conducea de acasă operaţiunile unei firme. „Cred că oricine îşi poate crea viaţa pe care o doreşte, menţinându-şi priorităţile intacte”, este motto-ul acesteia. 

  • Ce decizie a luat o tânără după ce şeful ei a aruncat cu un capsator în ea

    Denise Restauri povesteşte pentru Forbes o experienţă de muncă care a marcat-o.

    “Când aveam 23 de ani ocupam funcţia de sales manager la un hotel butique din Washington DC. Lucram pentru un tip foarte neplăcut, să-i zicem Toby”, începe Denise povestea.

    “Avea un obicei prost să ne spună tot timpul că nu ne merităm slujblele şi că el este responsabil pentru succesul nostru. Voiam să-mi dau demisia, dar amânam momentul tot timpul. Într-o zi Toby a crezut că l-am trădat. El era căsătorit, dar avea o aventură cu vicepreşedinta departamentului de vânzări. Mai mult, patronul o plăcea şi el pe ea aşa că s-a înfuriat când a aflat că Toby are o relaţie cu ea. Bineînţeles, Toby a crezut că eu l-am pârât. Nu eram eu vinovată. Toby nu m-a întrebat, în schimb a aruncat cu capsatorul înspre mine şi era aproape să mă lovească în cap.

    Am fugit din încăpere direct spre parc. Acolo am văzut o femeie fără adăpost care mi-a zâmbit. Un zâmbet ştirb. La momentul acela m-am gândit că femeia asta are o viaţă mai bună ca mine, ea nu este nevoită să lucreze cu Toby. Ea are libertatea pe care eu nu o am. Nu m-am gândit că eu măcar am un apartament şi că nu trăiesc pe străzi. Atunci mi-am dat seama că mi-am permis să devin victima unui om nebun. Mi-am dat demisia. Nu aveam economii, o slujbă sau vreun plan. Dar eram liberă”, mărturiseşte Denise Restauri.

    “Ce am învăţat este că atunci când îi permiţi unei persoane să-ţi ia stima de sine îi dai şi puterea ta de a fi liber. Când lucrurile sunt rele – plan personal sau profesional, trebuie să mergi mai departe azi, să nu amâni lucrurile. Comportamentul abuziv nu este numai acela când cineva te agresează fizic (când cineva aruncă cu un capsator spre tine). Înainte a face asta Toby mă abuza verbal şi emoţional. Au existat semne de avertizare, dar nu le-am acordat atenţie pentru că asta însemna că ar fi trebuit să-l înfrunt”, încheie confesiunea Denise Restauri.
     

  • Ce decizie a luat o tânără după ce şeful ei a aruncat cu un capsator în ea

    Denise Restauri povesteşte pentru Forbes o experienţă de muncă care a marcat-o.

    “Când aveam 23 de ani ocupam funcţia de sales manager la un hotel butique din Washington DC. Lucram pentru un tip foarte neplăcut, să-i zicem Toby”, începe Denise povestea.

    “Avea un obicei prost să ne spună tot timpul că nu ne merităm slujblele şi că el este responsabil pentru succesul nostru. Voiam să-mi dau demisia, dar amânam momentul tot timpul. Într-o zi Toby a crezut că l-am trădat. El era căsătorit, dar avea o aventură cu vicepreşedinta departamentului de vânzări. Mai mult, patronul o plăcea şi el pe ea aşa că s-a înfuriat când a aflat că Toby are o relaţie cu ea. Bineînţeles, Toby a crezut că eu l-am pârât. Nu eram eu vinovată. Toby nu m-a întrebat, în schimb a aruncat cu capsatorul înspre mine şi era aproape să mă lovească în cap.

    Am fugit din încăpere direct spre parc. Acolo am văzut o femeie fără adăpost care mi-a zâmbit. Un zâmbet ştirb. La momentul acela m-am gândit că femeia asta are o viaţă mai bună ca mine, ea nu este nevoită să lucreze cu Toby. Ea are libertatea pe care eu nu o am. Nu m-am gândit că eu măcar am un apartament şi că nu trăiesc pe străzi. Atunci mi-am dat seama că mi-am permis să devin victima unui om nebun. Mi-am dat demisia. Nu aveam economii, o slujbă sau vreun plan. Dar eram liberă”, mărturiseşte Denise Restauri.

    “Ce am învăţat este că atunci când îi permiţi unei persoane să-ţi ia stima de sine îi dai şi puterea ta de a fi liber. Când lucrurile sunt rele – plan personal sau profesional, trebuie să mergi mai departe azi, să nu amâni lucrurile. Comportamentul abuziv nu este numai acela când cineva te agresează fizic (când cineva aruncă cu un capsator spre tine). Înainte a face asta Toby mă abuza verbal şi emoţional. Au existat semne de avertizare, dar nu le-am acordat atenţie pentru că asta însemna că ar fi trebuit să-l înfrunt”, încheie confesiunea Denise Restauri.
     

  • Tineri manageri de top 2016: Manuela Son, HR director, Xerox România

    33 ANI   /    HR DIRECTOR CDG (CENTRAL EASTERN DISTRIBUTION GROUP) & ROMANIA/LEARNING  & DEVELOPMENT MEA (MIDDLE EAST & AFRICA)    / XEROX

    Manuela Son are o experienţă de zece ani în domeniul resurselor umane dar şi în consultanţă şi recrutare în domenii variate (FMCG, IT, telecom, outsourcing sau farma). Manuela Son spune că timpul petrecut în zona de consultanţă şi ca sales consulting i-a oferit „o perspectivă amplă asupra pieţei de muncă din România, a culturilor organizaţionale foarte diferite şi a cerinţelor schimbătoare ale clienţilor“.

    În prezent ocupă poziţia de HR director la Xerox (Central Eastern Distribution Group) şi Learning and Development Middle East & Africa, unde spune că cea mai mare provocare este legată de motivarea şi păstrarea angajaţilor-cheie. În ciuda schimbărilor de structură, „aici intervine creativitatea şi experienţa omului de HR, care în baza unei diagnoze organizaţionale corecte poate să ţintească sursa problemei“. Iar responsabilitatea sa pe partea de Learning & Development spune că a ajutat-o să vadă cu alţi ochi „analiza nevoilor de training şi să înţeleg care este gap-ul real“.

    Consideră că reuşita în carieră „constă în mixarea unui rol regional cu unul local şi, mai ales, în capacitatea de a prioritiza şi de a înţelege stilurile diferite de management“, dar şi „faptul că am putut să am o traiectorie profesională ascendentă timp de zece ani şi să deţin un rol principal în echipa de management“. Despre planurile pe termen lung spune că nu mai sunt fezabile în lumea dinamică în care trăim şi că „mai productiv ar fi să ne folosim resursele şi să valorificăm oportunităţile care ni se oferă“. „Consider că orice interacţiune, discuţie este o experienţă de învăţare, depinde doar de agilitatea noastră de a conştientiza asta şi de a vedea partea plină a paharului“, spune adaugă ea.

    Manuela Son a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii din Bucureşti şi un master de Resurse Umane şi Comunicare.