Tag: ziar

  • Povestea singurului ziar românesc care a apărut în Siberia, cu 100 de ani în urmă

    Gazeta Transilvaniei şi-a încetat apariţia odată cu retragerea armatei române din zona Braşovului, în toamna anului 1916, iar redactorii publicaţiei s-au stabilit iniţial în Bucureşti, apoi la Iaşi. În iunie 1917, după sosirea primului detaşament de ofiţeri, gradaţi şi soldaţi voluntari din Kiev la Iaşi, Voicu Niţescu, directorul Gazetei Transilvaniei, şi Victor Branişte au plecat în Rusia, spre Siberia, ca propagandişti ai comisiei de recrutare a Guvernului român de la Iaşi, pentru aducerea de voluntari din prizonierii aflaţi în lagărele ruseşti.

    Activitatea comisiei a fost oprită de izbucnirea revoluţiei în Rusia, o parte din membrii acesteia reuşind să se întoarcă în Moldova, după multe peripeţii în partea europeană a Rusiei, în timp ce alţi membri, a căror retragere a fost tăiată, au luat drumul spre Siberia, alături de ei mergând şi un grup de voluntari şi foşti prizonieri care nu au reuşit să treacă în Moldova.

    Citeşte continuarea pe www.mediafax.ro

  • Povestea singurului ziar românesc care a apărut în Siberia, cu 100 de ani în urmă

    Gazeta Transilvaniei şi-a încetat apariţia odată cu retragerea armatei române din zona Braşovului, în toamna anului 1916, iar redactorii publicaţiei s-au stabilit iniţial în Bucureşti, apoi la Iaşi. În iunie 1917, după sosirea primului detaşament de ofiţeri, gradaţi şi soldaţi voluntari din Kiev la Iaşi, Voicu Niţescu, directorul Gazetei Transilvaniei, şi Victor Branişte au plecat în Rusia, spre Siberia, ca propagandişti ai comisiei de recrutare a Guvernului român de la Iaşi, pentru aducerea de voluntari din prizonierii aflaţi în lagărele ruseşti.

    Activitatea comisiei a fost oprită de izbucnirea revoluţiei în Rusia, o parte din membrii acesteia reuşind să se întoarcă în Moldova, după multe peripeţii în partea europeană a Rusiei, în timp ce alţi membri, a căror retragere a fost tăiată, au luat drumul spre Siberia, alături de ei mergând şi un grup de voluntari şi foşti prizonieri care nu au reuşit să treacă în Moldova.

    Citeşte continuarea pe www.mediafax.ro

  • Ce AVERE are preotul Cristian Pomohaci, acuzat că a încercat să corupă sexual un minor

    Averea imobiliară pe care o are Pomohaci la Cluj-Napoca este prezentată de Ziar de Cluj, care a realizat o achetă amplă pe acest subiect. Fiecare dintre apartamentele pe care le are preotul în proprietate fiind localizate exact, iar numele acestuia care figurează de la aviziere nu lasă loc de interpretări.
     
    Preotul Cristian Pomohaci are în proprietate opt apartamente, cumpărate direct sau prin interpuşi, în imobile de lux. În total, valoarea acestor propietăţi impobiliare este de peste 1,2 milioane de euro.
     
  • Ce AVERE are preotul Cristian Pomohaci, acuzat că a încercat să corupă sexual un minor

    Averea imobiliară pe care o are Pomohaci la Cluj-Napoca este prezentată de Ziar de Cluj, care a realizat o achetă amplă pe acest subiect. Fiecare dintre apartamentele pe care le are preotul în proprietate fiind localizate exact, iar numele acestuia care figurează de la aviziere nu lasă loc de interpretări.
     
    Preotul Cristian Pomohaci are în proprietate opt apartamente, cumpărate direct sau prin interpuşi, în imobile de lux. În total, valoarea acestor propietăţi impobiliare este de peste 1,2 milioane de euro.
     
  • Ce AVERE are preotul Cristian Pomohaci, acuzat că a încercat să corupă sexual un minor

    Averea imobiliară pe care o are Pomohaci la Cluj-Napoca este prezentată de Ziar de Cluj, care a realizat o achetă amplă pe acest subiect. Fiecare dintre apartamentele pe care le are preotul în proprietate fiind localizate exact, iar numele acestuia care figurează de la aviziere nu lasă loc de interpretări.
     
    Preotul Cristian Pomohaci are în proprietate opt apartamente, cumpărate direct sau prin interpuşi, în imobile de lux. În total, valoarea acestor propietăţi impobiliare este de peste 1,2 milioane de euro.
     
  • Opinie Florin Caşotă, redactor Business Magazin: Vremurile în care se furau copii au apus. Protejaţi-vă datele!

    În urmă cu vreo două săptămâni, un hacker, pe nume The Dark Overlord, a cerut o răscumpărare de la platforma online Netflix, după ce a intrat ilegal în posesia unei părţi din cel de-al cincilea sezon al serialului  ”Orange Is the New Black“. El a cerut o anumită sumă de bani şi a ameninţat că dacă nu o va primi, va publica cele 10 episoade ale serialului (din 13). Şi-a respectat promisiunea şi, în urma refuzului Netflix de a da curs cererii sale, a publicat pe internet episoadele.

    Potrivit piratului online, el ar fi furat şi alte producţii TV ce urmează să fie lansate de posturile ABC, Fox, National Geographic şi IFC. The Dark Overlord a intrat în posesia acestor filme în urma unui atac asupra serverelor administrate de un studio de postproducţie, Larson Studios, la sfârşitul anului 2016, potrivit unor informaţii publicate pe site-ul TorrentFreak.

    Al cincilea sezon al serialului ”Orange Is The New Black“ va avea premiera oficială pe platforma Netflix pe 7 iunie, data rămânând neschimbată.

    La scurt timp după acest incident, un alt hacker a ajuns în media cu un nou furt. Piratul online a furat cel mai nou film din seria ”Piraţii din Caraibe“. La fel ca şi în cazul serialului Netflix, şi aici s-a cerut o anumită sumă pentru răscumpărare, altfel pelicula va fi publicată în mediul online.

    Se pare că hackerul a cerut o sumă imensă de bani studioului de film Disney. Suma nu a fost făcută publică iniţial, dar apoi se vorbea de o sumă de 80.000 de dolari, o nimica toată pentru un gigant cu venituri de 3 miliarde de dolari. Cei de la Disney au anunţat că sunt în colaborare cu agenţii FBI şi că nu vor ceda.

    Totuşi pirateria a scăzut în ultimii ani: în 2011, traficul generat de BitTorrent a reprezentat 23% din traficul de internet din SUA. |n prezent, procentul a scăzut la 5%. Încă nu se ştie cât de mult va fi afectat studioul dacă hackerul va publica filmul online. Filmul are lansarea oficială pe 26 mai.

    O altă victimă a şantajului cibernetic a fost echipa de producţie a celui mai de succes film indian din istorie. ”Bahubali 2: The Conclusion“ este un film de acţiune cu motive mitologie ce a avut un buget de 40 de milioane de dolari şi a realizat încasări de aproape 19 milioane de dolari în Statele Unite în doar două săptămâni de la lansare. O adevărată realizare pentru un film de la Bollywood. |n aceeaşi zi în care episoadele din serialul Netflix au fost publicate online, compania de producţie Arka Mediaworks Entertainment a fost contactată de un individ care cerea o sumă de bani, altminteri, ameninţa el, ar fi publicat filmul indian. Poliţia a ajuns la concluzia că vinovatul lucrează la un cinematograf şi deţine cheia de encripţie a filmului, folosită pentru transferul digital. După investigaţie, poliţia a arestat patronul cinematografului, alături de alţi patru suspecţi. Doi dintre bărbaţi au fost arestaţi în 2015 pentru piratarea primului film din serie, ”Bahubali: The Beginning“.

    Un alt tânăr, de 26 de ani din Serbia, a pus mâna pe o copie digitală a peliculei ”The Boss Baby“ şi a ameninţat compania 20th Century Fox că publică filmul dacă nu primeşte bani. Americanii au căzut de acord şi au trimis 5 bitcoin într-un cont (în jur de 10.000 de dolari, la evaluarea din prezent). Totuşi nu s-a mulţumit şi a cerut mai mult; dar a fost prins şi acum riscă 10 ani în închisoare.

    Un alt caz celebru de răpire digitală este nimeni altul decât WannaCry, cel mai mare atac ransomware din istorie, prin care un virus a infectat şi criptat date în peste 200.000 de calculatoare din peste 100 de ţări. După infecţie, calculatorul este criptat şi pentru ca un utilizator să poată avea acces la calculator trebuie să plătească o anumită sumă de bani. WannaCry cerea 300 de dolari, iar după trei zile suma creşte la 600 de dolari. |n data de 18 mai, hackerii strânseseră 80.000 de dolari. Deocamdată hackerii nu au câştigat niciun ban, deoarece cei 80.000 de dolari, sub formă de monede bitcoin, încă nu au fost retraşi.

    Am putea spune aşadar că s-a dus vremea răpirii din serai şi vorbim despre răpirea din cloud. Numai că la fel ca şi în cazul răpirii clasice, chiar dacă plăteşti, nu eşti sigur că şi vei primi ceea ce vrei.

  • Salman Abedi plănuia atacul din Manchester de peste un an

    Abedi ar fi mers de cel puţin două ori la mai multe magazine pentru a cumpăra materialele folosite la fabricarea bombelor artizanale, în urma exploziei uneia dintre ele au decedat luni 22 de persoane la Manchester Arena.

    Agenţii de poliţie au descoperit dovezi ale existenţei unei ”mici fabrici de bombe artizanale” la domiciliul lui Abedi, ridicând temeri în privinţa posibilei distribuiri a altor materiale explozibile din partea acestuia către alţi extremişti radicali.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fără frică şi lăcomie cultivate intern, companiile capitaliste vor sfârşi în socialism

    Pe primul loc este relaţia cu colegii şi managerul cu care interacţionează. Dacă aşa este, înseamnă că firmele se îndreaptă spre socialism mai repede decât ne aşteptăm.

    De fapt, angajaţii vor un socialism corporatist, o egalizare deopotrivă din perspectivă umană cât şi a veniturilor în cadrul companiilor, o relaţie de pace şi prietenie cu managerii direcţi, cu directorii, cu şefii lor.

    În aceste condiţii, de socialism al angajaţilor, al corporatiştilor, o companie mai poate progresa?

    Dacă dispare frica de a-ţi pierde jobul, dacă dispare motivaţia salarială, dacă dispar ţintele şi obiectivele de performanţă de neatins atunci când sunt prezentate şi anunţate, dacă dispare furia de a arăta cine este cel mai bun, dacă dispare dorinţa de a înfige cuţitul în rivali, dacă dispare selecţia naturală, dacă dispar cadavrele, pot companiile să meargă înainte?

    Dacă obiectivul este de a te înţelege cu şeful şi cu colegii şi nu de a-i lua locul, cum poate progresa o companie?

    Toată generaţia mea, cea de după ’90, a trăit prin frică: de job, de a nu se întoarce comunismul, de inflaţie, de creşterea cursului, de faptul că altul ar putea să fie mai bun, de piaţă, de economie etc. Frica de eşec este permanent în faţa ochilor.
    Inclusiv la şcoală, fiecare dintre noi a învăţat în primul rând de frică.

    În mod cert, poţi să creşti şi altcumva decât prin frică sau lăcomie (gândiţi-vă la celebra frază a personajului negativ, Gordon Gekko, din filmul Wall Street: The greed is good!).

    Dar nu poţi să sari mai repede etapele, fără aceste calităţi în business: frica şi lăcomia. Într-un sens pozitiv sau negativ.
    Frica de a pierde business, frica de a eşua într-o afacere, frica de a fi înghiţit generează eficienţă pentru că stai cu securea deasupra capului şi astfel trebui să gândeşti mai repede şi mai bine decât cel de lângă tine, sau decât concurenţa.

    Angajaţii care pun pe primul loc ideea de a se înţelege bine cu colegii şi cu şeful pot falimenta profesional o companie. Din dispute, din război, din crize apar ideile şi soluţiile care pot mişca lucrurile.

    Când este linişte în companii, când este linişte într-o societate, nimeni nu mai vrea să facă nimic, toată lumea vrea să fie pensionară şi rentieră, toţi se gândesc în timpul săptămânii la weekend şi la city breakuri, toţi vor să nu greşească, toată lumea devină diplomată.

    Când rezultatele apar de la sine, când totul la vânzări este numai o reînnoire de contracte şi networking cu clienţii actuali, companiile pierd în fiecare zi din eficienţă şi nu va trece mult timp până când vor fi mâncate de lupii tineri.

    Orice idee este respinsă din start prin autosuficienţă, orice variantă de a schimba din lucruri este pasată de la o şedinţă la alta şi de la un om la altul. Angajaţii şi şefii nu vor să-şi rişte jobul şi salariul, aşa că fac tot posibilul să-şi conserve poziţiile, iar treptat compania ajunge la un moment dat în moarte clinică în business.

    Dacă nu eşti lacom, să vrei mai mult şi mai mult, ajungi să nu te mai gândeşti cum poţi să-ţi omori concurenţa. O laşi în pace, ca să trăiască şi ea.

    Google a omorât la propriu şi la figurat presa scrisă, iar Facebook ucide zi de zi televiziunea tradiţională.

    Jack Ma, 52 de ani, miliardarul chinez din spatele Alibaba, spune că următorul deceniu va fi îngrozitor pentru business pentru că nu va fi linişte deloc.

    De nicăieri vor apărea idei, afaceri, companii care vor muşca din industriile tradiţionale, încremenite în timp, unde socialismul s-a instalat, nu prin sistemul politic, ci prin cel al resursei umane, al angajaţilor.

    Drama capitalismului este că socialismul vine prin HR, prin noile generaţii cărora li se cultivă ideea de egalitarism, de pace şi prietenie, de înţelegere cu şefii şi cu colegii. Dispare ideea de a face lucruri din furie, de a gândi cu spatele la perete, de a gândi din frică.

    Bine v-am regăsit în socialism.
     

  • Cum a fost răsplătit un imigrant după ce a spălat vase timp de douăzeci de ani pentru unul dintre cele mai bune restaurante din lume

    „Îmi face o deosebită plăcere să anunţ că managerii noştri, Lau şi James, alături de Ali, cel care se ocupă cu spălatul vaselor, au devenit parteneri în NOMA”, a declarat Redzepi pe Instagram.

    Sonko, în vârstă de 62 de ani, s-a ocupat de spălatul vaselor mai bine de un deceniu în cadrul restaurantului din Copenhaga, Danemarca. Un purtator de cuvânt al restaurantului – care deţine două stele Michelin – a refuzat să dezvăluie condiţiile financiare ale parteneriatului cu Sonko.

    Pe de altă parte, când a anunţat vestea, Redzepi l-a descris pe acesta ca fiind „inima şi sufletul Noma”, potrivit ziarului danez Berlingske.  „Nu cred că oamenii ştiu ce înseamnă să ai o persoană ca Ali în casă. E tot timpul cu zâmbetul pe buze”, a spus Redzepi.

    Redzepi a deschis NOMA în 2003, după ce a lucrat alături de mulţi bucătari faimoşi. Apreciatul restaurant din  Copenhaga a deţinut titlul de „Cel mai bun restaurant din lume” timp de trei ani consecutivi, între 2010 şi 2012, şi apoi din nou în 2014. 

  • Cum a fost răsplătit un imigrant după ce a spălat vase timp de douăzeci de ani pentru unul dintre cele mai bune restaurante din lume

    „Îmi face o deosebită plăcere să anunţ că managerii noştri, Lau şi James, alături de Ali, cel care se ocupă cu spălatul vaselor, au devenit parteneri în NOMA”, a declarat Redzepi pe Instagram.

    Sonko, în vârstă de 62 de ani, s-a ocupat de spălatul vaselor mai bine de un deceniu în cadrul restaurantului din Copenhaga, Danemarca. Un purtator de cuvânt al restaurantului – care deţine două stele Michelin – a refuzat să dezvăluie condiţiile financiare ale parteneriatului cu Sonko.

    Pe de altă parte, când a anunţat vestea, Redzepi l-a descris pe acesta ca fiind „inima şi sufletul Noma”, potrivit ziarului danez Berlingske.  „Nu cred că oamenii ştiu ce înseamnă să ai o persoană ca Ali în casă. E tot timpul cu zâmbetul pe buze”, a spus Redzepi.

    Redzepi a deschis NOMA în 2003, după ce a lucrat alături de mulţi bucătari faimoşi. Apreciatul restaurant din  Copenhaga a deţinut titlul de „Cel mai bun restaurant din lume” timp de trei ani consecutivi, între 2010 şi 2012, şi apoi din nou în 2014.