BusinessMagazin

Tag: urmarire

  • Urmărire ca-n filme. Poliţiştii au tras focuri de armă în cauciucuri pentru a OPRI un bărbat care FURASE o maşină din benzinărie

    Potrivit unui comunicat al Poliţiei Giurgiu, un bărbat din municipiul Zimnicea, judeţul Teleorman, a sunat la 112 şi a spus că sub ameninţarea unui cuţit i-a fost sustras autoturismul de o către o persoană necunoscută, dintr-o bezinărie din municipiul Giurgiu.

    „În urma cercetărilor, s-a stabilit că bărbatul de 35 de ani din municipiul Giurgiu, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice şi profitând de faptul că proprietarul a plecat de lângă maşina aflată în staţia de carburanţi a determinat o persoană ce se afla în calitate de pasager în autoturism să coboare sub ameninţarea unui cuţit. În momentul în care a vrut să plece a fost întâmpinat de proprietarul maşinii, pe care de asemenea l-a ameninţat că îl taie, după care a fugit cu autoturismul”, se arată în comunicatul Poliţiei Giurgiu.

    Oamenii legii l-au urmărit pe bărbat şi au tras şase focuri de armă în pneurile autoturismului, forţându-l pe şofer să oprească în localitatea Dealu, judeţul Giurgiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Urmărire ca-n filme. Poliţiştii au tras focuri de armă în cauciucuri pentru a OPRI un bărbat care FURASE o maşină din benzinărie

    Potrivit unui comunicat al Poliţiei Giurgiu, un bărbat din municipiul Zimnicea, judeţul Teleorman, a sunat la 112 şi a spus că sub ameninţarea unui cuţit i-a fost sustras autoturismul de o către o persoană necunoscută, dintr-o bezinărie din municipiul Giurgiu.

    „În urma cercetărilor, s-a stabilit că bărbatul de 35 de ani din municipiul Giurgiu, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice şi profitând de faptul că proprietarul a plecat de lângă maşina aflată în staţia de carburanţi a determinat o persoană ce se afla în calitate de pasager în autoturism să coboare sub ameninţarea unui cuţit. În momentul în care a vrut să plece a fost întâmpinat de proprietarul maşinii, pe care de asemenea l-a ameninţat că îl taie, după care a fugit cu autoturismul”, se arată în comunicatul Poliţiei Giurgiu.

    Oamenii legii l-au urmărit pe bărbat şi au tras şase focuri de armă în pneurile autoturismului, forţându-l pe şofer să oprească în localitatea Dealu, judeţul Giurgiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O poveste pregătită în zece ani. Şi alte 18 filme pe deasupra – VIDEO

    Avengers: Infinity War
    Regia: Joe şi Anthony Russo
    Distribuţie: Robert Downey Jr., Chris Hemsworth, Mark Ruffalo
    Durată: 2 ore 40 minute
    Buget: 300 milioane dolari
    Data lansării: 27 aprilie

    Avengers: Infinity War nu este un film perfect, dar e genul de film căruia nu vrei să îi vezi defectele. Vorbim de o producţie atât de impresionantă încât e greu de spus cum ar fi putut arăta cu un alt regizor sau cu o altă echipă de scenarişti. Cred însă că majoritatea celor care merg în sălile de cinema pentru a vedea filmul – şi recomand tuturor să o facă – vor pleca mulţumiţi sau chiar uimiţi de ceea ce au urmărit.
    Nu o să înşir aici toate personajele cu care vă veţi reîntâlni în Infinity War, pentru că sunt prea multe, dar producătorii au făcut în aşa fel încât fiecare element din universul cinematografic Marvel să aibă un rol în desfăşurarea poveştii.
    Nu ştiu de vreun film al cărui deznodământ să fi fost construit cu atâta atenţie şi în atâţia ani. Mai important, însă, este faptul că această concluzie nu dezamăgeşte. Avengers aduce la un loc toate părţile bune din universul Marvel şi le lasă cumva în umbră pe cele mai puţin reuşite. Având în vedere tensiunea construită cu atenţie de regizori, poate că aceştia ar fi putut renunţa la câteva glume. Pe de altă parte, să nu uităm că sursa acestor filme e ceea ce americanii numesc „comic books”.
    Un lucru pe care e important să îl menţionez: atunci când numele producătorului a apărut pe ecran, marcând finalul filmului, m-am uitat instinctiv la ceas pentru că mi se părea că totul a durat prea puţin. O să fiu mai clar: filmul durează 2 ore şi 40 de minute, dar sentimentul a fost că mi-aş fi dorit să dureze de două ori mai mult. Veţi pleca din sălile de cinema cu foarte multe semne de întrebare, şi asta nu pentru că filmul s-ar termina în mijlocul acţiunii, ci pentru că e greu de descifrat ce va urma în universul cinematografic Marvel. Pentru mine a fost o surpriză plăcută, fiind oarecum plictisit de filmele care se termină într-o notă pozitivă pentru „băieţii buni”.
    Avengers: Infinity War a reuşit performanţe notabile în weekendul de lansare, doborând atât recordul de încasări din Statele Unite – 257 de milioane de dolari faţă de 247,9 milioane, recordul deţinut anterior de Star Wars: The Force Awakens – cât şi pe cel de încasări la nivel global, cu uluitoarea sumă de 640 de milioane de dolari. Anterior, cel mai bun weekend de lansare aparţinea Fast & Furious 8, care adunase 540 de milioane de dolari din bilete la nivel global. Evident, Avengers: Infinity War a debutat pe primul loc în toate ţările, iar cei de la Disney se pot aştepta la acelaşi lucru şi pe data de 11 mai, atunci când filmul va ajunge în cinematografele din China.
    Cei care nu au urmărit filmele lansate de studiourile Marvel în ultimii zece ani nu vor „prinde“ momentele subtile din Avengers: Infinity War şi nu vor putea experimenta emoţia poveştii, nefiind ataşaţi de personajele principale. Pentru toţi ceilalţi, filmul va aduce satisfacţia unui final pe măsura aşteptărilor. Închei repetând recomandarea din primele rânduri: mergeţi să vedeţi Avengers: Infinity War. Nu veţi regreta.

    Nota: 9/10

  • Nunţile din familia regală britanică. Regina Elisabeta şi-a făcut rochia pe cupoane

    Nunţile din această familie au făcut să viseze de fiecare dată tot mai multe milioane de oameni, iar evoluţia mijloacelor de comunicare în masă le-a transformat în evenimente de dimensiuni planetare De pildă, aproape o treime din populaţia globului a urmărit căsătoria prinţului William, în 2011.

    Şi nu e exclus că nunta fratelui său mai mic să aibă o audienţă şi mai mare, având în vedere că se însoară cu o vedetă de la Hollywood.

    Iar lucrurile nu s-au schimbat prea mult din 1934 încoace, de când prinţul George, varul actualei regine, s-a căsătorit cu prinţesa Marina a Greciei şi Danemarcei.

    Interesul stârnit de nunţile personajelor importante din familia regală britanică a depăşit tot mai mult graniţele, iar în urmă cu şapte ani, căsătoria prinţului William cu Kate Middleton a fost urmărită de două miliarde de oameni din peste 180 de ţări.

    Audienţa de blockbuster n-a fost singurul lucru deosebit la această nuntă, care a avut loc pe 29 aprilie, 2011. Prinţul William şi-a ales mireasă o tânără de rând, fără sânge albastru, lucru privit ca o schimbare de mentalitate a noii generaţii.

    Cei doi şi-au unit destinele la catedrala Westminster, iar un milion de oameni s-au adunat să-i vadă pe drumul spre Buckingham. Printre cei 1.900 de invitaţi s-au numărat cântăreţul Elton John şi fotbalistul David Beckham, cu soţia sa, Victoria, alături de 40 de membri ai familiilor regale străine şi sute de demnitari.

    Cu 30 de ani mai devreme, părinţii lui William, prinţul Charles şi Diana Spencer, erau ei înşişi protagoniştii unei nunţi considerată la acea dată nunta secolului. Tinereţea, frumuseţea şi simplitatea Dianei au jucat un rol esenţial în entuziasmul mondial stârnit de acest eveniment care fost transmis în 50 de ţări şi urmărit de 750 de milioane de oameni, scrie stirileprotv.ro

  • Câte milioane de euro pierde Bayer România după ce Comisia Europeană a interzis insecticidul care omoară albinele?

    În 2017, Bayer România a avut vânzări totale de circa 200 mil. euro, potrivit reprezentanţilor companiei.

    „Aceste produse (neonicotinoidele din portofoliul Bayer – n. red.) generează în România vânzări de câteva milioane de euro, cifra reprezentând mai puţin de 5% din vânzările Bayer din ţară”, a spus Pascal Cassequellle – şeful Bayer în  România, Bulgaria şi Moldova.

    Decizia luată de CE la sfârşitul săptămânii trecute, de a interzice pesticidele neonicotinoide, vine în urma unui studiu realizat de reprezentanţii Autorităţii Europeane pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA), care susţin că neonicotinoidele reprezintă o ameninţare pentru populaţia de albine. Albinele sunt esenţiale pentru polenizare, proces fără de care mai multe specii de plante nu s-ar putea reproduce, potrivit EFSA.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Cât timp doi plus doi fac patru, viitorul stă în mâinile noastre

    Tot ce se întâmplă zilele astea sfidează lucrurile fundamentele ce stau la baza unui stat. Mai înţelege cineva în România conceptul de separare a puterilor în stat? Sau, mai bine spus, mai vrea cineva în România să înţeleagă conceptul ăsta? Mi-e greu să înţeleg ce-ar trebui să se mai întâmple ca oamenii să se trezească din somnul greu care i-a cuprins de o bună perioadă de timp.

    Reprezentanţi ai partidului aflat la putere tot explică celor din presă că legile nu se fac pentru un singur om şi că modificările aduse codurilor penale sunt bune pentru toţi românii. De-acord, nu sunt pentru un om, dar sunt însă pe placul unuia; iar asta e ceva fundamental greşit. Legile trebuie să fie corecte şi atât. Nu prea aspre sau prea permisive, ci doar corecte. Legile justiţiei nu trebuie să îl avantajeze pe unul sau pe altul, ci să descurajeze hoţia, minciuna şi răutatea.

    Ne place să zicem că suntem o ţară de oameni corecţi, dar lăsăm o mână de politicieni să pună cruce justiţiei. Ne place să ne arătăm interesaţi de viitorul nostru, dar dăm dreptul la vot pe un drum la cafenea şi doi hamburgeri. Declarativ, cei mai mulţi îi iubim pe occidentali şi sperăm ca Uniunea Europeană să ne ţină în continuare în braţe. Practic, habar n-avem cine conduce Uniunea şi cu ce se mănâncă statutul de stat membru. Ne place să ne dăm europeni atât timp cât nu trebuie să facem nimic european, singura excepţie fiind probabil entuziasmul cu care folosim buletinul în loc de paşaport. Ne place să vorbim de politică şi să-i înjurăm pe unii sau pe alţii, dar schimbăm postul de televiziune când se difuzează o dezbatere mai lungă de 5 minute. Ne place democraţia, dar vrem să o schimbăm atunci când ”majoritate“ înseamnă 18% sau 25%. Ne place să ne dăm în spectacol şi să pichetăm ministere, guverne sau ambasade, dar rămânem fără timp de fiecare dată când se anunţă o dezbatere publică.

    Ieşim din letargie doar când îi vedem pe alţii că se mobilizează şi doar pentru că ni se pare cool ideea de anti-sistem; ar trebui mai întâi să înţelegem ce înseamnă sistemul şi cum a ajuns acolo.

    Şi în asta stă, de fapt, întreaga problemă: nu suntem informaţi. Preluăm idei trunchiate, scoase din context sau pur şi simplu false. Ne lăsăm influenţaţi de mesaje care au ca singur scop manipularea. Uităm să verificăm şi cealaltă versiune a poveştii, care de multe ori nu are nicio legătură cu prima. Luăm de bună judecata unora, fără a ne întreba dacă s-au luat în calcul toate variabilele.

    Ajungem astfel şi la rolul nostru, al celor din presă, care e unul cât se poate de simplu: de a educa. Noi nu ar trebui să tragem concluzii, deşi o facem mult prea des; rolul jurnalistului este de a prezenta problema, cu toate aspectele ei, şi de a-l lăsa pe votant să tragă concluziile. ”Cu toate aspectele ei“ e însă sintagma în care cei mai mulţi dintre noi se încurcă. Am făcut-o poate şi eu, prin rândurile de mai sus.

    România va merge înainte, aşa cum a făcut-o şi până acum, indiferent de regretele sau bucuriile unora dintre noi. Un stat poate funcţiona o bună perioadă de timp din inerţie, indiferent de cei care îl conduc.

    Dar nu va funcţiona la nesfârşit. Dacă nu înţelegem ideea că doar implicându-ne vom schimba ceva, va trebui să ne împăcăm cu ideea că totul va rămâne la fel. Dacă nu înţelegem că fiecare are sarcina sa şi că aceasta nu poate fi ignorată la nesfârşit, atunci vom avea aceleaşi discuţii şi peste cinci ani. Asta în cazul în care ”discuţia“ nu va fi ceva prea învechit.

    Rândurile de început îi aparţin lui George Orwell şi sunt luate din cartea sa „1984“. El îşi imagina o lume în care îndrăzneala de a gândi era aspru pedepsită şi în care libertatea însemna, simplu, dreptul de a spune că 2 plus 2 fac 4.

  • Într-o ţară obsedată de control, companii evaluate la miliarde de dolari te urmăresc la tot pasul

    Dacă un client intră pe porţile Suning, principalul retailer pe piaţa electronicelor din China, e posibil ca fiecare cameră de supraveghere din magazin să îi urmărească mişcările folosind software dezvoltat de SenseTime. Dacă cineva vrea să acceseze Rong360, o platformă care conectează indivizii interesaţi de închirierea unor produse sau imobile, trebuie să se conecteze folosind recunoaşterea facială  sistem dezvoltat, de asemenea, de SenseTime. Mai mult, dacă cineva e oprit în trafic de poliţie, sunt şanse mari ca infracţiunea să fi fost descoperită prin tehnologia creată de SenseTime.

    ÎN FRUNTEA UNEI INDUSTRII DE ZECI DE MILIARDE DE DOLARI

    SenseTime e una dintre companiile ce domină industria IA (inteligenţă artificială) din China, sector puternic susţinut de guvern; de altfel, autorităţile şi-au exprimat în mod public dorinţa de a duce piaţa de IA la o valoare de peste 150 de miliarde de dolari până în 2030.

    Fondată în Hong Kong, SenseTime are sute de clienţi în jurul lumii şi a crescut datorită investiţiilor venite de la Qualcomm, producător de cipuri din Statele Unite, şi Dalian Wanda, cel mai mare dezvoltator imobiliar din China. Săptămâna trecută, gigantul Alibaba a anunţat că va conduce cea de-a treia rundă de finanţare cu o sumă de 600 de milioane de dolari, ducând valoarea SenseTime la aproximativ 3 miliarde de dolari.

    Puţine companii din zona IA  din China sau alte state  au reuşit până acum să fie evaluate la peste 1 miliard de dolari. ”China a luat un avans considerabil, mai ales în ceea ce priveşte recunoaşterea video sau a imaginilor, pentru că avem un număr important de specialişti în asta“, a declarat pentru Quartz Xu Li, CEO-ul SenseTime. Profesorul Tang Xiaoou, şeful departamentului de inginerie a informaţiei din cadrul Universităţii Chineze din Hong Kong, a pus bazele companiei în octombrie 2014. Iniţial a fost vorba de un proiect academic, Xiaoou luând alături de el 11 studenţi specializaţi în IA. |n 2015, proiectul s-a transformat într-o afacere, numindu-l ca CEO pe Xu, unul dintre protejaţii lui Xiaoou, iar în 2016 a început să lanseze pe piaţă produse.

    Pentru cei mai mulţi clienţi chinezi, recunoaşterea facială înseamnă supraveghere. SenseTime oferă însă o gamă diversă de produse software: unele sunt într-adevăr destinate supravegherii, în vreme ce altele au rolul de a simplifica procese precum sortarea fotografiilor sau editarea acestora. Printre clienţii companiei se numără chiar şi o închisoare, folosind un program care să ajute la evitarea situaţiilor de risc.

    Xu spune că SenseTime a început să crească odată cu cererea tot mai mare pentru aplicaţii sau platforme de microcreditare. De-a lungul anului 2016, numeroase companii chinezeşti de tehnologie au introdus sisteme prin care oamenii pot împrumuta bani unii de la alţii; pentru a reduce riscul de fraudă, au apelat la dezvoltatori precum SenseTime ce foloseau inteligenţa artificială pentru a verifica, în timp real, datele unei persoane. Sistemul e simplu de explicat: prin recunoaştere facială, programul se conectează la baza de date a autorităţilor şi retrage toate informaţiile legate de persoana în cauză.
    CEO-ul celor de la SenseTime vorbeşte de două fenomene ce au dus la creşterea interesului pentru IA în China: apariţia producătorilor mici de smartphone-uri care, colectiv, ocupă o parte importantă a pieţei şi cererea tot mai mare pentru sisteme de supraveghere.

    În primul rând, producătorii de dispozitive mobile care nu au capacitatea de a concura cu nume precum Samsung sau Apple caută metode de a se diferenţia, de a ieşi în evidenţă, iar cei mai mulţi apelează la soluţii de IA în acest sens. Prin urmare, companii precum SenseTime au mult mai multe comenzi  fie ele şi mai mici, ca valoare  decât în urmă cu trei-patru ani.
    |n al doilea rând, avantajele oferite de IA în procesul de supraveghere au făcut ca principalul client pentru această gamă de produse să fie chiar guvernul. Există în prezent peste 176 de milioane de camere de supraveghere în China, numărul acestora crescând anual cu 13%; pentru comparaţie, creşterea anuală a numărului de astfel de dispozitive la nivel global este de doar 2%.

    Dar China nu ocupă primul loc doar în clasamentul achiziţiilor de camere de securitate, ci şi în cel al statelor care îşi urmăresc cetăţenii. Edward Schwarck, cercetător la Institul Japonez pentru Relaţii Internaţionale, notează într-un studiu publicat recent că de-a lungul ultimilor două decenii, Ministerul pentru Securitate Publică din China s-a transformat într-o agenţie de securitate care controlează ”o societate sofisticată, conectată şi din ce în ce mai tehnologizată“.

    Cea mai mare întrebare e legată de modul în care lucrurile vor evolua în continuare, subliniază Schwarck. ”Consolidarea bazelor de date de securitate a creat o zonă în care e nevoie de platforme de inteligenţă artificială, astfel încât activităţile poliţieneşti să fie din ce în ce mai automatizate.“

    Ideile lui Schwarck explică, într-o bună măsură, de ce SenseTime şi principalele firme concurente, Megvii şi Yitu, sunt evaluate fiecare la peste 1 miliard de dolari.

    LIBERTATEA ŞI INTIMITATEA, CONCEPTE PE CALE DE DISPARIŢIE ÎN CHINA

    Dincolo de a fi un simplu client, guvernul chinez a jucat un rol esenţial în dezvoltarea SenseTime prin oferirea accesului la date. Mai exact, Xu spune că algoritmii de căutare folosesc o bază de date cu peste 10 miliarde de imagini pentru a se ”antrena“, multe dintre acestea fiind furnizate de autorităţi. Spre exemplu, SenseTime derulează în prezent un proiect-pilot cu autorităţile din Shenzen, în cadrul căruia software-ul dezvoltat de companie ”concurează“ cu sistemul de supraveghere existent. Algoritmii SenseTime preiau părţile bune şi le integrează în propriul sistem, rezultatul fiind, în teorie, o soluţie de supraveghere mult mai complexă.

    Controlul pe care autorităţile din China îl exercită asupra cetăţenilor este din ce în ce mai mare, un exemplu relevant în acest sens fiind şi propunerea de a evalua nivelul de încredere al celor 1,3 miliarde de cetăţeni prin Sistemul Social de Credite, prezentată la finalul anului trecut. Guvernul chinez promovează sistemul drept o modalitate dezirabilă de măsurare şi creştere a ”încrederii„ la nivelul naţiunii şi de construire a unei culturi a ”sincerităţii„. ”Aceasta va crea un mediu de opinie publică în care păstrarea încrederii este glorioasă şi va întări credibilitatea în afacerile guvernamentale, credibilitatea comercială, socială şi va contribui la construirea credibilităţii judiciare„, spun declaraţiile publice referitoare la acest proiect citate de Wired.

    ”Este urmărirea comportamentului consumatorilor cu o influenţă politică orwelliană„, interpretează Johan Lagerlvist, un specialist al Institutului Suedez de Afaceri Internaţionale, sistemul de credite sociale. Rogier Creemers, un cercetător postdoctoral specializat în lege şi guvernanţă chineză la Institutul Van Vollenhoven de la Universitatea Leiden, care a publicat o traducere detaliată a planului, l-a comparat cu recenziile de pe Yelp, în care ”statul-bonă„ veghează peste umărul indivizilor. Deocamdată, tehnic vorbind, participarea la Scorul Cetăţenilor din China este opţională.

    Până în 2020 va fi însă obligatorie. Comportamentul fiecărui cetăţean, dar şi al persoanelor juridice  orice companie sau orice altă entitate  va fi evaluat şi clasificat, fie ei că îşi doresc acest lucru sau nu. Până la implementarea programului în 2020, guvernul testează proiectul. |n acest mariaj dintre supravegherea comunistă şi capitalism, guvernul a oferit licenţa pentru opt companii private în vederea dezvoltării sistemelor şi algoritmilor pentru realizarea scorurilor creditelor sociale. |n mod predictibil, giganţi ai datelor administrează două dintre cele mai cunoscute proiecte de acest tip.

    Spre exemplu, oamenii cu ratinguri scăzute vor avea viteze la internet reduse, acces restricţionat la restaurante, cluburi de noapte sau cluburi de golf şi nu vor mai avea dreptul de a călători liber în afara ţării. Scorurile vor influenţa aplicaţiile pentru închirieri ale persoanelor, posibilitatea de a obţine o asigurare sau un împrumut şi chiar şi beneficii de securitate socială. Cetăţenii cu scoruri scăzute nu vor fi angajaţi de anumiţi angajatori şi le vor fi interzise anumite slujbe, printre care în domeniul serviciilor civile, jurnalismului, juridic  unde se presupune că trebuie să dai dovadă de încredere. Cetăţenilor cu ratinguri scăzute le va fi restricţionat inclusiv accesul la şcoli private.

    Atunci când a fost întrebat de riscul ca inteligenţa artificială să fie folosită de către guvern pentru a invada vieţile private ale oamenilor, CEO-ul SenseTime a comparat tehnologia cu revoluţia industrială, insistând asupra ideii că aceasta poate fi folosită cu intenţii bune sau rele.

    ”Noi încercăm să facem lucruri care să ajute oamenii„, spune Xu. ”Spre exemplu, recunoaşterea facială poate fi folosită pentru a ajuta la găsirea copiilor dispăruţi. Dacă foloseşti sistemele de supraveghere în acest sens, publicul va avea de câştigat.„
    Explicaţiile sale nu sunt însă atât de bine primite în afara Chinei, unde compania îşi extinde cu greu prezenţa. La începutul acestui an, SenseTime s-a alăturat iniţiativei Intelligence Quest, un program susţinut de MIT (Massachusetts Institute of Technology) care aduce împreună experţi din mai multe domenii pentru a analiza inteligenţa artificială. SenseTime are de asemenea birouri în Singapore şi Japonia, dezvoltând alături de producătorul auto Honda soluţii pentru maşinile autonome.
    |n afara Chinei, compania condusă de Xu Li va avea însă o mare problemă: va fi lipsită de sprijinul guvernului de la Beijing.

     

  • Într-o ţară obsedată de control, companii evaluate la miliarde de dolari te urmăresc la tot pasul

    Dacă un client intră pe porţile Suning, principalul retailer pe piaţa electronicelor din China, e posibil ca fiecare cameră de supraveghere din magazin să îi urmărească mişcările folosind software dezvoltat de SenseTime. Dacă cineva vrea să acceseze Rong360, o platformă care conectează indivizii interesaţi de închirierea unor produse sau imobile, trebuie să se conecteze folosind recunoaşterea facială  sistem dezvoltat, de asemenea, de SenseTime. Mai mult, dacă cineva e oprit în trafic de poliţie, sunt şanse mari ca infracţiunea să fi fost descoperită prin tehnologia creată de SenseTime.

    ÎN FRUNTEA UNEI INDUSTRII DE ZECI DE MILIARDE DE DOLARI

    SenseTime e una dintre companiile ce domină industria IA (inteligenţă artificială) din China, sector puternic susţinut de guvern; de altfel, autorităţile şi-au exprimat în mod public dorinţa de a duce piaţa de IA la o valoare de peste 150 de miliarde de dolari până în 2030.

    Fondată în Hong Kong, SenseTime are sute de clienţi în jurul lumii şi a crescut datorită investiţiilor venite de la Qualcomm, producător de cipuri din Statele Unite, şi Dalian Wanda, cel mai mare dezvoltator imobiliar din China. Săptămâna trecută, gigantul Alibaba a anunţat că va conduce cea de-a treia rundă de finanţare cu o sumă de 600 de milioane de dolari, ducând valoarea SenseTime la aproximativ 3 miliarde de dolari.

    Puţine companii din zona IA  din China sau alte state  au reuşit până acum să fie evaluate la peste 1 miliard de dolari. ”China a luat un avans considerabil, mai ales în ceea ce priveşte recunoaşterea video sau a imaginilor, pentru că avem un număr important de specialişti în asta“, a declarat pentru Quartz Xu Li, CEO-ul SenseTime. Profesorul Tang Xiaoou, şeful departamentului de inginerie a informaţiei din cadrul Universităţii Chineze din Hong Kong, a pus bazele companiei în octombrie 2014. Iniţial a fost vorba de un proiect academic, Xiaoou luând alături de el 11 studenţi specializaţi în IA. |n 2015, proiectul s-a transformat într-o afacere, numindu-l ca CEO pe Xu, unul dintre protejaţii lui Xiaoou, iar în 2016 a început să lanseze pe piaţă produse.

    Pentru cei mai mulţi clienţi chinezi, recunoaşterea facială înseamnă supraveghere. SenseTime oferă însă o gamă diversă de produse software: unele sunt într-adevăr destinate supravegherii, în vreme ce altele au rolul de a simplifica procese precum sortarea fotografiilor sau editarea acestora. Printre clienţii companiei se numără chiar şi o închisoare, folosind un program care să ajute la evitarea situaţiilor de risc.

    Xu spune că SenseTime a început să crească odată cu cererea tot mai mare pentru aplicaţii sau platforme de microcreditare. De-a lungul anului 2016, numeroase companii chinezeşti de tehnologie au introdus sisteme prin care oamenii pot împrumuta bani unii de la alţii; pentru a reduce riscul de fraudă, au apelat la dezvoltatori precum SenseTime ce foloseau inteligenţa artificială pentru a verifica, în timp real, datele unei persoane. Sistemul e simplu de explicat: prin recunoaştere facială, programul se conectează la baza de date a autorităţilor şi retrage toate informaţiile legate de persoana în cauză.
    CEO-ul celor de la SenseTime vorbeşte de două fenomene ce au dus la creşterea interesului pentru IA în China: apariţia producătorilor mici de smartphone-uri care, colectiv, ocupă o parte importantă a pieţei şi cererea tot mai mare pentru sisteme de supraveghere.

    În primul rând, producătorii de dispozitive mobile care nu au capacitatea de a concura cu nume precum Samsung sau Apple caută metode de a se diferenţia, de a ieşi în evidenţă, iar cei mai mulţi apelează la soluţii de IA în acest sens. Prin urmare, companii precum SenseTime au mult mai multe comenzi  fie ele şi mai mici, ca valoare  decât în urmă cu trei-patru ani.
    |n al doilea rând, avantajele oferite de IA în procesul de supraveghere au făcut ca principalul client pentru această gamă de produse să fie chiar guvernul. Există în prezent peste 176 de milioane de camere de supraveghere în China, numărul acestora crescând anual cu 13%; pentru comparaţie, creşterea anuală a numărului de astfel de dispozitive la nivel global este de doar 2%.

    Dar China nu ocupă primul loc doar în clasamentul achiziţiilor de camere de securitate, ci şi în cel al statelor care îşi urmăresc cetăţenii. Edward Schwarck, cercetător la Institul Japonez pentru Relaţii Internaţionale, notează într-un studiu publicat recent că de-a lungul ultimilor două decenii, Ministerul pentru Securitate Publică din China s-a transformat într-o agenţie de securitate care controlează ”o societate sofisticată, conectată şi din ce în ce mai tehnologizată“.

    Cea mai mare întrebare e legată de modul în care lucrurile vor evolua în continuare, subliniază Schwarck. ”Consolidarea bazelor de date de securitate a creat o zonă în care e nevoie de platforme de inteligenţă artificială, astfel încât activităţile poliţieneşti să fie din ce în ce mai automatizate.“

    Ideile lui Schwarck explică, într-o bună măsură, de ce SenseTime şi principalele firme concurente, Megvii şi Yitu, sunt evaluate fiecare la peste 1 miliard de dolari.

    LIBERTATEA ŞI INTIMITATEA, CONCEPTE PE CALE DE DISPARIŢIE ÎN CHINA

    Dincolo de a fi un simplu client, guvernul chinez a jucat un rol esenţial în dezvoltarea SenseTime prin oferirea accesului la date. Mai exact, Xu spune că algoritmii de căutare folosesc o bază de date cu peste 10 miliarde de imagini pentru a se ”antrena“, multe dintre acestea fiind furnizate de autorităţi. Spre exemplu, SenseTime derulează în prezent un proiect-pilot cu autorităţile din Shenzen, în cadrul căruia software-ul dezvoltat de companie ”concurează“ cu sistemul de supraveghere existent. Algoritmii SenseTime preiau părţile bune şi le integrează în propriul sistem, rezultatul fiind, în teorie, o soluţie de supraveghere mult mai complexă.

    Controlul pe care autorităţile din China îl exercită asupra cetăţenilor este din ce în ce mai mare, un exemplu relevant în acest sens fiind şi propunerea de a evalua nivelul de încredere al celor 1,3 miliarde de cetăţeni prin Sistemul Social de Credite, prezentată la finalul anului trecut. Guvernul chinez promovează sistemul drept o modalitate dezirabilă de măsurare şi creştere a ”încrederii„ la nivelul naţiunii şi de construire a unei culturi a ”sincerităţii„. ”Aceasta va crea un mediu de opinie publică în care păstrarea încrederii este glorioasă şi va întări credibilitatea în afacerile guvernamentale, credibilitatea comercială, socială şi va contribui la construirea credibilităţii judiciare„, spun declaraţiile publice referitoare la acest proiect citate de Wired.

    ”Este urmărirea comportamentului consumatorilor cu o influenţă politică orwelliană„, interpretează Johan Lagerlvist, un specialist al Institutului Suedez de Afaceri Internaţionale, sistemul de credite sociale. Rogier Creemers, un cercetător postdoctoral specializat în lege şi guvernanţă chineză la Institutul Van Vollenhoven de la Universitatea Leiden, care a publicat o traducere detaliată a planului, l-a comparat cu recenziile de pe Yelp, în care ”statul-bonă„ veghează peste umărul indivizilor. Deocamdată, tehnic vorbind, participarea la Scorul Cetăţenilor din China este opţională.

    Până în 2020 va fi însă obligatorie. Comportamentul fiecărui cetăţean, dar şi al persoanelor juridice  orice companie sau orice altă entitate  va fi evaluat şi clasificat, fie ei că îşi doresc acest lucru sau nu. Până la implementarea programului în 2020, guvernul testează proiectul. |n acest mariaj dintre supravegherea comunistă şi capitalism, guvernul a oferit licenţa pentru opt companii private în vederea dezvoltării sistemelor şi algoritmilor pentru realizarea scorurilor creditelor sociale. |n mod predictibil, giganţi ai datelor administrează două dintre cele mai cunoscute proiecte de acest tip.

    Spre exemplu, oamenii cu ratinguri scăzute vor avea viteze la internet reduse, acces restricţionat la restaurante, cluburi de noapte sau cluburi de golf şi nu vor mai avea dreptul de a călători liber în afara ţării. Scorurile vor influenţa aplicaţiile pentru închirieri ale persoanelor, posibilitatea de a obţine o asigurare sau un împrumut şi chiar şi beneficii de securitate socială. Cetăţenii cu scoruri scăzute nu vor fi angajaţi de anumiţi angajatori şi le vor fi interzise anumite slujbe, printre care în domeniul serviciilor civile, jurnalismului, juridic  unde se presupune că trebuie să dai dovadă de încredere. Cetăţenilor cu ratinguri scăzute le va fi restricţionat inclusiv accesul la şcoli private.

    Atunci când a fost întrebat de riscul ca inteligenţa artificială să fie folosită de către guvern pentru a invada vieţile private ale oamenilor, CEO-ul SenseTime a comparat tehnologia cu revoluţia industrială, insistând asupra ideii că aceasta poate fi folosită cu intenţii bune sau rele.

    ”Noi încercăm să facem lucruri care să ajute oamenii„, spune Xu. ”Spre exemplu, recunoaşterea facială poate fi folosită pentru a ajuta la găsirea copiilor dispăruţi. Dacă foloseşti sistemele de supraveghere în acest sens, publicul va avea de câştigat.„
    Explicaţiile sale nu sunt însă atât de bine primite în afara Chinei, unde compania îşi extinde cu greu prezenţa. La începutul acestui an, SenseTime s-a alăturat iniţiativei Intelligence Quest, un program susţinut de MIT (Massachusetts Institute of Technology) care aduce împreună experţi din mai multe domenii pentru a analiza inteligenţa artificială. SenseTime are de asemenea birouri în Singapore şi Japonia, dezvoltând alături de producătorul auto Honda soluţii pentru maşinile autonome.
    |n afara Chinei, compania condusă de Xu Li va avea însă o mare problemă: va fi lipsită de sprijinul guvernului de la Beijing.

     

  • Sevil Shhaideh, audiată la DNA în dosarul “Belina”

    Şi pe 17 ianuarie 2018, Sevil Shhaideh a fost citată la DNA, pentru a i se aduce la cunoştinţă rezultatul expertizei realizate în dosarul Belina. Experţii au redactat atunci raportul de evaluare a insulei Belina.

    “Am primit raportul expertizei Avem un termen de analiză a acestei expertize, termen în care putem să formulăm observaţii sau obiecţiuni. Este o procedura, sunt obligată să mă prezint ori de câte ori sunt citată. Am venit, am preluat această expertiză, mă voi pronunţa asupra ei”, a declarat Sevil Shhaideh atunci.

    Surse judiciare declarau atunci, pentru MEDIAFAX, că raportul de expertiză are 800 pagini.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aviz de la preşedintele Klaus Iohannis pentru Dosarul Revoluţiei ’89. Ion Iliescu, Petre Roman şi Gelu Voican Voiculescu pot fi urmăriţi penal

    “Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis vineri, 13 aprilie a.c., ministrului Justiţiei cererea de urmărire penală faţă de domnul Iliescu Ion, de domnul Roman Petre şi de domnul Voiculescu Gelu – Voican, pentru faptele ce fac obiectul dosarului penal nr. 11/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, sub aspectul săvârşirii de către aceştia a infracţiunii contra umanităţii, prevăzută de art. 439 alin. (1) lit. a), g), i) şi k) Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, urmând a se proceda conform legii, având în vedere solicitarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, arată Administraţia Prezidenţială, într-un comunicat de presă postat pe site.

    Totodată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înştiinţat cu privire la formularea acestei cereri.

    Pe 2 aprilie, procurorul general, Augustin Lazăr, a cerut preşedintelui României încuviinţarea urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunii contra umanităţii în cazul lui Ion Iliescu, membru şi preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (din 22 decembrie 1989), a lui Petre Roman, membru al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, din 22 decembrie 1989, numit oficial prim-ministru al Guvernului României şi faţă de Gelu Voican Voiculescu, membru al Consiliului Frontului Salvării Naţionale din 22 decembrie 1989, numit oficial vice prim-ministru al Guvernului României, în dosarul Revoluţiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro