BusinessMagazin

Tag: turism

  • În România trebuie să plăteşti premium ca să primeşti normal?

    Una dintre ştirile săptămânii trecute se referă la evoluţia lentă a turismului, cu unităţile de cazare din România care au înregistrat o scădere de circa 20% anul trecut comparativ cu perioada prepandemică, ceea ce situează turismul românesc la coada clasamentului european din perspectiva revenirii, conform datelor Eurostat.

    Străinii nu se înghesuie să ne viziteze şi pare că şi dragostea de ţară a unora dintre români, declarată intens pe Instagram în contextul COVID nu se vede în cifre. Cu siguranţă unul dintre motive este tocmai faptul că avem posibilitatea să plecăm din ţară, la care se adaugă faptul că deseori locurile de cazare de pe plan local sunt departe de ce se cheamă idealul în materie de customer service, adică tocmai motivul pentru care oamenii vor să se reîntoarcă într-o unitate de cazare (publicaţiile de profil spun că clienţii îşi amintesc de un loc dacă acela le-a depăşit aşteptările şi au avut parte astfel de o experienţă foarte bună, de un factor  „wow”,  fie au fost extrem de dezamăgiţi, păstrând astfel în memorie experienţa negativă). Motiv pentru care, atunci când avem cum să plecăm – plecăm!

    E greu de definit normalitatea, dar când vine vorba de industria serviciilor mi-ar plăcea să nu trebuiască să aleg un hotel sau pensiune din România în funcţie de frica de a fi tratat prost, care, pe mine personal, mă scoate cu totul din atmosfera de concediu*. În urmă cu câţiva ani, când eram mai naivă, să zicem, am plătit 1.500 de lei pentru un weekend la mare, într-un hotel de trei stele, cu gândul, totuşi, că nu e o sumă mică pentru un weekend la Mamaia (ştiu, o să râdeţi acum).

    Nu aveam pretenţii de lux – ci mă aşteptam ca mocheta să nu fie plină de pete, miros, cu un ambalaj de plastic uitat pe ea şi ca apa caldă să funcţioneze atunci când ajung. La micul dejun, lumea se bătea pe un castravete nu prea bine spălat (aici exagerez puţin, cred că mai erau şi ceva urme de salam), semn că trebuia să mă trezesc mai repede, cine se trezeşte de dimineaţă, primeşte şi mâncare la unele hoteluri din România. Tot de normalitate mi se pare că ar fi ţinut şi  nişte scuze sincere şi remedierea acestor probleme atunci când am adus în discuţie problemele la recepţia hotelului.

    Greşeală. Nu am intrat decât într-un conflict epuizant care avea să strice weekendul de relaxare. Cu lecţia învăţată, în următorii ani am redus numărul deplasărilor la mare considerabil (şi la munte) şi am decis ca atunci când vreau totuşi să vizitez ţara, să cheltui mai mulţi bani în speranţa unui tratament normal. Chiar şi un weekend la mare a devenit astfel un lux – atent planificat (fiindcă trebuie să rezervi cu mult timp înainte camera într-un loc care oferă aceste normalităţi) şi extrem de costisitor (dacă vorbim tot despre Mamaia, cred că pragul de decenţă porneşte de la 300 de euro/noapte în sezon estival) – dar asta iarăşi nu este o noutate pentru voi.

    Şi da, am fost şi în Vamă, iar acolo e exact la fel – s-au construit în ultimii ani nişte locuri de cazare frumoase, care se integrează bine în atmosfera locului şi sunt la fel de căutate şi costisitoare. Iar lipsa de respect pentru client în locuri care oferă servicii merge dincolo de HoReCa: săptămâna trecută a început să mi se învârtă în cap întrebarea „Cât trebuie să plătesc ca să am parte de normalitate?” la o clinică de servicii medicale private, unde o simplă consultaţie costă 300 de lei (ceea ce deja mi se pare că nu e puţin).

    Am venit la timp pentru programare, (chiar dacă am stat minute bune la lift fiindcă aşa funcţiona el), însă consultaţiile se decalaseră cu circa o oră, pe hol se formase un şir de pacienţi nerăbdători, iar eu căutam deja pe telefon o altă clinică pentru programare. Time is money, or, în ziua de azi, o oră de întârziere e mult, chiar şi când e vorba de o consultaţie la medic. Am plecat în semn de protest, dar nu cred că protestul meu a fost observat de cineva.

    În redacţie, un coleg mi-a spus că el a fost la o altă clinică, a plătit 370 de lei şi a aşteptat doar trei minute.

    Apoi, probabil că aţi auzit ştirea referitoare la firma de bucătării cu origini în Republica Moldova, al cărei director i-a lăsat pe clienţi şi fără banii de avans, dar şi fără mobilă? Ei, ca să ai parte de servicii normale şi de livrări la timp, şi în materie de mobilă, te gândeşti să apelezi la o firmă cunoscută, ceea ce am făcut şi eu atunci când am avut nevoie de mici modificări prin casă.

    Cred că aici normalitatea înseamnă să îţi fie livrată o bucătărie, fiindcă ceea ce am primit a fost o bucătărie, dar nu cea pe care o comandasem eu. Or, când am vorbit cu reprezentantul de vânzări, în loc să îşi recunoască greşeala, printr-o tehnică de gaslighting ce părea studiată (sunt convinsă că lui i-a venit natural), omul încerca să îmi sugereze că eu am făcut alegerea nepotrivită a finisajului respectiv. 

    Toată lumea vorbeşte despre nevoia unui brand de ţară – în materie de turism şi nu numai – dar un logo şi investiţiile în promovare sunt inutile atunci când oamenii nu vor să se mai întoarcă în clinica, magazinul, restaurantul, hotelul, ţara ta. I-ai adus o dată aici, dar cum faci ca ei să se reîntoarcă? Cu siguranţă brandul promovat nu îi va aduce înapoi. Dacă nouă nu ne place, cum putem să îi convingem pe străini să ne viziteze sau să rămână aici? Sigur, dacă îşi permit să plătească premium, vor fi fericiţi în această bulă – pentru că, într-adevăr, oportunităţile sunt mari în România, dacă stăm să ne gândim la numeroşii expaţi despre care am scris şi noi şi care au ales să se stabilească aici în defavoarea ţării de origine. Dar dacă vrem volum în materie de turism, şi nu numai, cred că avem de lucrat mai mult la felul în care primim oamenii, fie ei români sau străini. Adică avem nevoie de mai multă educaţie. Eu aş zice să investim mai întâi în această direcţie, iar brandul de ţară se construieşte singur, chiar şi la propriu, prin recenziile clienţilor mulţumiţi de ceea ce găsesc. O experienţă extrem de bună se poate viraliza, cel puţin în online, la fel de repede ca o experienţă negativă şi, în orice caz, mai repede decât un logo pentru un brand de ţară construit artificial.  ■

    *Există şi excepţii: am amintiri frumoase în unele locuri din România, spre exemplu o pensiune de la munte cu un mic dejun de cinci stele, cu dulceaţă de vişine pe care n-am mai întâlnit-o nicăieri, în schimbul a 200 lei/noapte de cazare – şi sunt convinsă că mai există astfel de locuri. Dar, cred că imaginea de ansamblu este cea de mai sus.


    Ioana Matei este editor Business Magazin

  • O vacanţă memorabilă e parcă şi mai reuşită dacă te poţi lăuda cu ea stârnind invidia celorlalţi, iar oferta în domeniu e variată. Care sunt noutăţile anului 2023?

    O vacanţă memorabilă e parcă şi mai reuşită dacă te poţi lăuda cu ea stârnind invidia celorlalţi, iar oferta în domeniu e variată. Printre opţiunile pentru anul 2023 se numără, conform Telegraph, o vacanţă pe urmele lui James Bond, o vânătoare de comori sau campatul pe gheţari aproape de Polul Nord.

    Călătoria pe urmele lui James Bond, oferită de agenţia Black Tomato, porneşte, bineînţeles, de la Londra şi apoi ajunge în diverse locuri din Franţa şi Italia văzute în filmele seriei care-l are ca personaj principal pe Agentul 007. Denumită „The Assignment”, excursia a fost pusă la punct împreună cu EON Productions, compania care deţine drepturile asupra tot ce este legat de James Bond, şi poate fi rezervată începând din luna martie.

    Pentru cei care vor să se laude că şi-au pus în practică visele de exploratori din copilărie există opţiunea unor vacanţe sub forma vânătorii de comori, apărute în urma colaborării dintre agenţii de turism şi producători de film, cu aventuri gândite de scenarişti pornind de la poveştile cu piraţi. Exploratorii de vacanţă sunt plimbaţi cu un superiaht prin Sardinia, Antigua şi Barbuda sau Indonezia.

    Alt motiv de laudă îl poate reprezenta un voiaj aproape de spaţiul cosmic, la bordul Spaceship Neptune, care constă dintr-o capsulă ce poate transporta pasageri susţinută de un balon uriaş cu hidrogen. O călătorie până la 30.000 de metri înălţime costă 125.000 de dolari de persoană, iar la bord există internet, astfel încât exploratorii se pot lăuda în direct.

    Revenind pe Pământ, o altă opţiune o reprezintă campatul pe gheţari la Svalbard, unde turiştii stau în corturi încălzite şi au la dispoziţie un bucătar personal. Printre activităţi se numără schiatul sau urmăritul de urşi polari, toate momentele fiind imortalizate de un fotograf.

    Se mai poate ajunge şi într-un loc unde nu există poluare, la Sheldon Chalet, cocoţată la circa 2000 de metri pe o culme din Parcul Naţional Denali din Alaska şi accesibilă doar cu elicopterul.  

     

  • Charlie Ottley: Reprezentanţii Ministerului Turismului identifică nevoile pieţei, dar este prea multă birocraţie şi nici nu au autonomie pentru a putea concura cu birourile de turism din alte ţări

    Charlie Ottley, realizatorul britanic de televiziune care s-a mutat în România, unde a făcut o serie de filme documentare pentru promovarea turistică a ţării, spune că, de-a lungul anilor, a lucrat cu mai mulţi reprezentanţi ai ministerelor turismului, care sunt îngropaţi în birocraţie, ceea ce face foarte dificilă crearea unei strategii de promovare a ţării.

    „Le ia prea mult timp să treacă prin toată birocraţia necesară şi să obţină zecile de aprobări necesare pentru a putea acţiona în timp util. Am încercat să lucrez cu numeroase foste ministere ale turismului şi problema este mereu aceeaşi. Ei văd şi identifică nevoia, dar sunt supuşi birocraţiei şi nu au autonomie pentru a putea concura cu birourile de turism din alte ţări”, spune Charie Ottley.

    Mai mult, el adaugă faptul că în cadrul ministerelor există mulţi angajaţi care nu au suficientă experienţă sau deloc în domeniile pe care sunt alocaţi, ceea ce înseamnă că trebuie să se bazeze pe diverse sondaje şi studii realizate de organizaţii externe sau diferiţi experţi. „Acest lucru provoacă o diluare suplimentară.”

    Pandemia a afectat considerabil toată industria europeană a turismului, iar odată cu închiderea graniţelor şi anularea zborurilor, toate destinaţiile europene s-au aflat pe aceeaşi treaptă, însă chiar şi aşa România a rămas în urmă, a mai pierdut încă un tren.

    „Aud adesea acelaşi lucru – avem nevoie de mai multe sondaje, mai multe cercetări, o strategie mai clară, mai multe focus grupuri, mai multe think tank-uri. Ca şi cum ar fi  sondajele mai presus de părtiniri şi pot reprezenta un adevăr obiectiv. Statisticile pot fi manipulate şi datele pot fi prezentate în moduri înşelătoare în funcţie de agenda exponentului. Timpul trece şi alte ţări îşi cresc imaginea în timp ce România face foarte puţin”, explică el.

    Charlie Ottley este de părere că România nu are cum să concureze eficient cu alte ţări dacă nu sunt identificate punctele tari şi punctele slabe are destinaţiilor locale. Mai mult, mediul privat şi reprezentanţii statului trebuie să colaboreze şi să îşi ofere sprijin reciproc pentru a înţelege mai bine ce caută turiştii străini care vor să îşi petreacă vacanţa în România.

    Charlie Ottley locuieşte de mai mulţi ani în România şi a realizat mai multe documentare despre România precum Wild Carpathia şi Flavors of Romania, care poate fi urmărit şi pe platforma Netflix. El menţionează că anul acesta va debuta al doilea sezon din seria Flavors of Romania.

    Documentarul Wild Carpathia a fost văzut în 110 ţări, tradus în 11 limbi de Travel Channel.

    Cu toate că multe dintre iniţiativele de promovare ale ţării vin din zona privată, cu o contribuţie minimă a statului, Charlie Ottley consideră că niciodată nu vor fi suficiente.

    „Aproape toţi banii pe care i-am primit pentru ceea ce am creat, fie Wild Carpathia sau Flavors of Romania, au fost susţinute de sectorul privat. Cu siguranţă, companiile  au obligaţia de a da înapoi şi de a spori imaginea României în străinătate. Nu cred că ar trebui să spunem vreodată că există suficiente iniţiative private – cu toţii putem face mai mult, iar CSR-ul este un aspect cheie pentru realizarea schimbării într-o ţară în curs de dezvoltare”, precizează el.

    Totodată, România, spune el, ar trebui să îşi protejeze mai bine patrimoniul cultural, fără a mai permite noilor construcţii să distrugă vechile clădiri. A dărâma casele de lemn din Maramureş pentru a construi pensiuni noi din beton, unde să vină turiştii care vor să vadă casele tradiţionale maramureşene este ca şi cum “te împuşti în picior”.

    „Trebuie să protejăm patrimoniul deoarece turismul cultural ar putea oferi un venit stabil comunităţilor rurale, dar nu şi dacă îşi pierd integritatea arhitecturală”, subliniază el.

    Împreună cu protejarea patrimoniului cultural, el este de părere că statul ar trebui să fie mai atent la protejarea naturii şi a reurselor naturale pe care le are România. Totodată, e nevoie şi de susţinerea producătorilor locali şi nu de penalizarea acestora.

    „Pensiunile şi pensiile locale ar trebui să poată stoca produse locale, cum ar fi pâine de casă, cârnaţi şi brânză, de exemplu. Dar niciunul dintre ei nu poate, deoarece aceşti producători nu au documentele adecvate pentru a face acest lucru. Aşadar, ajung să servească aceleaşi produse vechi şi să reducă calitatea experienţei vizitatorilor”, mai spune el.

     

     

     

  • Un traseu turistic care traversează România dă un nou sens sustenabilităţii. „Economia verde se întâlneşte cu economia circulară şi un lanţ scurt de aprovizionare, iar micii antreprenori au acces la un flux constant de posibili clienţi“

    ♦ Via Transilvanica este un traseu care porneşte la Putna, judeţul Suceava, şi se termină la Drobeta Turnu-Severin, având o lungime de aproape 1.400 de kilometri.

    Lanţurile scurte de aprovizionare sunt unul dintre elementele adesea subestimate care contribuie la o economie verde, în condiţiile în care acest model de a face business poate reduce considerabil impactul asupra mediului înconjurător. Aceasta este direcţia de la care a pornit asociaţia Tăşuleasa Social din Bistriţa-Năsăud, ini­ţiatoarea Via Transilvanica, o rută care străbate România de la nord la sud, trecând prin zece judeţe, prin toate formele de relief, prin comunităţi locale rurale sau urbane, multe decuplate de lume şi aflate într-un stadiu avansat de sărăcie, iar altele printre cele mai prospere la nivel naţional. Pe parcursul celor 1.400 de kilometri de drum există numeroase exemple de economie cu emisii reduse, prin utilizarea eficientă şi durabilă a resurselor şi asigurarea incluziunii sociale, modele care previn inclusiv pierderea biodiversităţii. Unul dintre susţinătorii acestui proiect este Raiffeisen Bank.

    „Este vorba despre un drum care ajunge şi în zeci de comunităţi etnice, majoritatea necunoscute, fiecare cu aport cultural deosebit. Împreună constituie unul dintre cele mai apreciate şi premiate proiecte de dezvoltare sustenabilă. (…) Este un model în care economia verde se întâlneşte cu economia circulară şi un lanţ scurt de aprovizionare, iar micii antreprenori au acces la un flux constant de posibili clienţi“, spun reprezentanţii Raiffeisen Bank.

    Reţetele locale sunt valorificate cu ingrediente dintr-un lanţ alimentar scurt şi preparatele se regăsesc atât în restaurante, pensiuni şi hoteluri, cât şi în magazinele din oraşele care altfel tind să piardă legătura cu rezultatul muncii unor mici antreprenori. Pe Via Transilvanica sunt însă şi alte tipologii de antreprenori care pot renaşte la nivel de business odată cu un nou flux de cumpărători, mulţi dintre aceştia fiind parte din fenomenul turismului cultural.

    „Vorbim despre teracotă ceramică, obiecte de metal sau sticlă reciclată, producţie de pălării, de la modele tradiţionale la unele complet upgradate de a treia generaţie aflată la conducerea afacerii, studiouri de producţie multimedia, servicii din zone de sport şi agrement.“

    După inaugurarea oficială a Via Transilvanica, petrecută în octombrie, România a intrat pe harta mondială a statelor care au astfel de trasee ce îi ajută pe turişti să descopere şi să susţină dezvoltarea comunităţilor locale. Ruta este destinată iubitorilor de drumeţie, natură şi sport care vor să pornească pe ea la pas, cu bicicleta sau călare.

    „Drumul conturează şi un traseu cultural turistic unic în Europa. Parcurgerea Via Transilvanica în ritm lent oferă ocazia aprofundării fiecărui peisaj, descoperirii culturii locale, a micilor afaceri, a meşteşugarilor şi a artiştilor. Drumul leagă acum comunităţi încurajate să conserve moştenirea lor culturală, dar şi să se dezvolte economic într-un mod sustenabil. Mici comunităţi care altfel ar fi fost necunoscute şi ocolite. Producătorii locali ce se regăsesc de-a lungul drumului învaţă cum să păstreze şi transmită mai departe tradiţiile şi meşteşugurile, devenind ancore pentru atragerea turiştilor, dar şi pentru dezvoltarea locală.“

    Raiffeisen Bank, partener în proiectul Via Transilvanica, are un portofoliu cu peste 2,28 milioane de clienţi, persoane fizice şi juridice, având şi o strategie legată de dezvoltarea comunităţilor în care funcţionează. Raiffeisen Bank investeşte anual aproximativ două milioane de euro pentru educaţie financiară, sport ca stil de viaţă sănatos, artă şi cultură româneşti, ecologie urbană şi asistenţă socială. La intersecţia acestor direcţii strategice se regăseşte şi Via Transilvanica, un traseu care porneşte la Putna, în judeţul Suceava, şi se termină la Drobeta Turnu-Severin, având o lungime de aproape 1.400 de kilometri.

     

     


     

     

  • Povestea româncei care, după ce a lucrat 15 ani pentru alţii, a decis să îşi deschidă propria afacere. Acum are două businessuri cu care face milioane

    Alice Udrea lucrează de peste 15 ani în domeniul ospitalităţii, iar după zece ani în care a fost implicată în mai multe proiecte, a decis să meargă pe cont propriu şi şi-a deschis propria agenţie de turism, Qualis Travel, care mizează pe călătorii-experienţă. De-a lungul călătoriilor sale, însă Alice Udrea a descoperit o nouă pasiune şi anume uleiul de măsline, astfel că a deschis şi un magazin online care comercializează produse din Creta. Cum se completează cele două businessuri şi ce planuri mai are antreprenoarea?

    Activez în domeniul turismului de peste 15 ani, iar pe parcursul acestor ani am lucrat pe poziţii de management atât în hotelărie, cât si în agenţii de turism, precum şi în cadrul unei companii de consultanţă în management hotelier, care a asigurat servicii de sales şi marketing externalizat pentru hoteluri din România şi Austria”, povesteşte despre experienţele sale Alice Udrea, managing partener Qualis Travel şi fondatoare a magazinului online Alishop.

    Primii paşi spre antreprenoriat şi decizia de a-şi deschide propria afacere au venit cumva de la sine, după aproximativ zece ani în care a lucrat şi a fost implicată în mai multe proiecte în domeniul turismului. Iar faptul că este o fire sociabilă şi interacţiunea cu turiştii de-a lungul timpului i-a confirmat că există o anumită categorie de oameni care are nevoie de mai mult decât rezervarea unor bilete de avion, camere de hotel, rent-a-car şi bilete la anumite obiective turistice sau un simplu tur ghidat în destinaţii deja consacrate.

    „Există o anumită categorie de turişti care îşi doresc să experimenteze noi destinaţii şi experienţe de vacanţă unice, care caută pachete personalizate şi vacanţe tematice, având nevoie de consultanţă şi o atenţie deosebită în compunerea pachetelor de vacanţă. Vacanţele tematice s-au dovedit a fi de mare interes de-a lungul timpului: experienţe de food & wine, sport, auto, muzică etc”. De altfel, agenţia de turism mizează pe pachete de vacanţe-experienţă într-un sector extrem de concurenţial şi dinamic. Conform datelor de la Registrul Comerţului, în domeniul „activităţi ale agenţiilor turistice” activează peste 1.600 de firme, la care se adaugă alte 1.200 de companii cu CAEN „activităţi ale tur-operatorilor”. Iar pandemia a diminuat din businessurile din domeniu având în vedere restricţiile de călătorie, astfel că mai bine de 400 de firme au dispărut din statisticile Registrului Comerţului. Cifra de afaceri a tuturor companiilor din acest sector depăşeşte 3 miliarde de lei anual.

    „Într-adevăr, turismul este un sector foarte dinamic şi concurenţial, iar ultimii 2-3 ani şi pandemia au fost o adevărată provocare. Însă toţi aceşti ani de când lucrez în turism mi-au confirmat că atenţia sporită şi o analiză atentă asupra nevoilor şi aşteptărilor clienţilor, serviciile de calitate precum şi personalizarea acestora într-o cât mai mare măsură, întodeauna vor avea succes pentru o anumită nişă de clienţi”, apreciază Alice Udrea, care adaugă faptul că alături de echipa ei efectuează o documentare temeinică şi permanentă asupra serviciilor oferite la destinaţie. „În perioada de pandemie, atunci când existau foarte multe restricţii, a fost foarte importantă informarea cât mai corectă a turiştilor în ceea ce priveşte condiţiile şi regulile de călătorie în destinaţiile solicitate, susţinerea acordată pentru completarea formularelor necesare şi mai ales flexibilitatea şi claritatea în ceea ce priveşte procedurile de rezervare şi modificare a vacanţelor”. În topul celor mai vândute pachete de vacanţă ale Qualis Travel sunt „Food&Wine”, care include, de exemplu, o vizită în zona Champagne sau experienţe gourmet în regiunea Provence-Alpes-Côte d’Azur, experienţe auto, aşa cum este Discover Ferrari & Pavarotti Land – cu vizita la Muzeul Enzo Ferrari în Modena, Muzeul Ferrari din Maranello, Casa Memorială Luciano Pavarotti şi o cramă de vinuri locală sau vizită la Fabrica, Muzeul şi Expoziţiile BMW din München, Formula 1. În plus, pe lista celor mai vândute pachete se află city breakurile cu participare la diverse concerte, festivaluri si evenimente, dar şi în pieţe de Crăciun sau destinaţii de spa.

    „Turismul este un sector foarte dinamic şi concurenţial, iar ultimii 2-3 ani şi pandemia au fost o adevărată provocare. Însă toţi aceşti ani de când lucrez în turism mi-au confirmat că atenţia sporită şi o analiză atentă asupra nevoilor şi aşteptărilor clienţilor, serviciile de calitate precum şi personalizarea acestora într-o cât mai mare măsură, întodeauna vor avea succes pentru o anumită nişă de clienţi.”

    Alice Udrea, managing partener, Qualis Travel şi fondatoare a magazinului online Alishop

    Iar călătoriile, experienţa în domeniul ospitalităţii, au adus cu sine şi o nouă pasiune şi anume, gastronomia. Aşa a apărut un alt business – Alishop, un magazin online care comercializează ulei de măsline şi Creta. „Personal, îmi place foarte mult să gătesc şi mai ales să încerc să desluşesc ingredientele utilizate într-un preparat culinar pe care l-am gustat undeva şi care mi-a plăcut foarte mult. Studiez reţeta, încerc să o prepar şi să ajung la gustul acela care mi-a plăcut mult. În urmă cu ceva timp am avut şi nişte mici probleme de sănătate şi mi s-a recomandat pe cât posibil să utilizez doar ulei de măsline”. De altfel, Alice Udrea recunoaşte că micul business cu ulei de măsline este de fapt o pasiune şi îl consideră un pas înainte către un stil de viaţă mai sănătos.

    Alishop, magazinul online dezvoltat de Alice Udrea, are în prezent listate aproximativ 50 produse greceşti (ulei de măsline, măsline, condimente şi alte specialităţi plus pachete cadou cu aceste produse ) şi încă aproximativ 40 de produse (săpunuri, creme şi loţiuni) aparţinând unei game de cosmetice 100% naturale ale unui producător român. Iar cele două pasiuni – turismul şi magazinul online se unesc deseori astfel că vizita fabricii partenerilor Alishop din Creta- Physis of Crete şi o degustare de uleiuri este un bonus gratuit pentru toţi turiştii agenţiei care vizitează insula Creta. De asemenea, agenţia de turism poate organiza la cerere pentru cei pasionaţi tururi şi vizite şi la alţi producători de prestigiu din alte zone din Grecia, deoarece deja a început să dezvolte un portofoliu în acest sens. „Anul viitor vom avea disponibile la Alishop şi o gamă de produse cosmetice naturale greceşti, care de fapt aparţin aceleiaşi familii de producători ca şi uleiurile şi maăslinele. De asemenea intenţionăm în viitorul apropiat să mărim gama de uleiuri şi cu câteva sortimente de uleiuri de calitate superioară din Italia şi Spania. Sezonier, anul viitor de Paşte vom readuce în shop ciocolată şi turtă dulce artizanală”, a descris planurile de dezvoltare a afacerilor sale în continuare Alice Udrea.   

  • În vizită la curcani, noul tip de turism

    O fermă la care trăiesc  vaci, cai, măgari, porci, oi, capre sau găini şi curcani salvaţi de către proprietarii acesteia a devenit o destinaţie pentru cei care vor să interacţioneze cu animalele, mai ales vaci şi curcani. Ferma Gentle Barn, aflată într-o localitate din statul american California invită de mulţi ani lumea să vină să se convingă cât de blânzi pot fi curcanii şi mai ales curcile, pe care doritorii pot chiar să le ţină în braţe şi mângâia, scrie Washington Post. Cererea, susţin proprietarii fermei, este destul de mare, mai ales de Ziua Recunoştinţei, în special de la persoane care n-au mai văzut niciodată un curcan şi vor să-l ţină în braţe. Experţii în domeniul animalelor şi păsărilor sălbatice avertizează însă că nu trebuie confundaţi curcanii domestici cu cei sălbatici, care nu sunt deloc la fel de prietenoşi. Cei cărora nu le plac curcanii pot veni totuşi la Gentle Barn să mângâie şi să îmbrăţişeze vacile, care au ajuns la mare căutare pe timpul pandemiei.

     

  • Vacanţă de miliardar. Cât te costă să închiriezi o săptămână iahtul cofondatorului Microsoft şi ce dotări are

    Construit pentru cofondatorul Microsoft, Paul Allen, iahtul Octopus, a ajuns, după moartea proprietarului său, să primească de anul aceasta turişti de lux, scrie The Telegraph. Aceştia sunt atraşi de faptul că se numără printre puţinii care se pot lăuda că au văzut cum arată iahtul în toată splendoarea lui. Octopus, care a costat la vremea construirii sale 200 de milioane de dolari, are opt punţi, două heliporturi, piscină, sală de fitness şi teren de baschet şi este deservit de şapte ambarcaţiuni auxiliare, iar după renovarea recentă poate fi închiriat pentru suma de aproximativ 3 milioane de dolari pe săptămână. Pe lângă elementele de lux, iahtul a fost astfel construit încât să poată fi folosit pentru explorări, fie ştiinţifice, fie ale unor turişti curioşi, itinerariul fiind alcătuit după dorinţa clienţilor, care pot ajunge şi în zone polare unde specialişti aflaţi la bord să le arate diverse vieţuitoare sau în zone unde se pot face scufundări ori plimbări cu submersibilul.


     

     

  • DerTour va avea până la sfârşitul acestui an peste 300.000 de turişti pe care i-a trimis în vacanţă: „Românii au revenit la obiceiul de a rezerva în avans“

    ♦ Travel Brands, compania pe care activează DerTour, a avut o cifră de afaceri de 280 de milioane de lei în 2021, conform datelor Ministerului de Finanţe.

    Turoperatorul DerTour va înregistra până la finalul acestui an peste 300.000 de turişti care au mers în vacanţe cu agenţia de turism. Situaţia economică actuală, care a adus multe creşteri de preţuri pentru consu­matorii români, nu i-a speriat pe cei care doresc în continuare să-şi facă vacanţele, astfel că deja au început să fie achiziţionate pachetele pentru vara anului viitor.

    „Doar ce au început rezervările pentru vara anului următor, iar pentru pe­rioada de început a anului 2023, re­zer­vările au apărut încă de la finalul lunii iunie. Românii au revenit la obi­ceiul de a rezerva în avans pentru a găsi un tarif foarte bun care include dis­count de early-booking. Pot spune că în această lună vânzările vor ajunge cu peste 10% mai mari decât în 2019 şi mult peste 2021“, spune Cosmin Marinof, managing director al DerTour.

    El precizează că pachetele de vacanţă au suferit mici creşteri, de circa 5%, însă datorită promoţiilor din această perioadă de early-booking, nu se resimt aceste majorări.

    „Chiar dacă preţurile au crescut în medie cu 3-5%, reducerile de early-booking pe care toţi hotelierii le oferă duc preţul real al pachetului într-o zonă confortabilă. Ca atare, înre­gis­trăm creşteri pentru această etapă de early-booking. Odată cu trecerea tim­pului şi apropierea de vară, ne aştep­tăm ca preţurile să crească uşor. De asemenea, cred că turiştii sunt pregătiţi pentru eventuale creşteri de preţ şi, de aceea, rezervă din timp“, mai spune el.

    Cosmin Marinof precizează că turiştii nu sunt reticenţi în a cumpăra vacanţe din cauza situaţiei economice, mai ales că deja există rezervări pentru vacanţele ce vor avea loc vara anului viitor.

    În pofida unui an în care oamenii au reînceput să călătorească, iar rezultatele agenţiilor de turism depăşesc chiar anul 2019, cel mai bun an pentru piaţa locală, provocările nu au încetat să existe.

    A fost un an cu multe provocări, spune Marinof, însă una dintre cele mai mari probleme întâmpinate în 2022 a fost criza aviatică din Europa.

    „A fost un an cu multe provocări, în special pe partea de transport aerian, unde creşterile preţului petrolului s-a reflectat în costul pachetelor turistice, la care se adaugă şi lipsa personalului din aviaţie. 2022 a fost un an care a cumulat mai mulţi factori cu influenţă negativă precum lipsa de personal post-pandemie cu influenţă directă în calitatea serviciilor, începerea conflictului din Ucraina şi creşterea inflaţiei. Credem însă că aceste provocări nu vor mai apărea la acelaşi nivel în viitor“, este el de părere.

    Toate activităţile de turism ale Eurolines au fost vândute grupului german Der Touristik şi funcţionează astăzi pe compania Travel Brands. Până în 2019 însă, activitatea a fost raportată pe trei companii – Touring Europabus, Nova Travel şi Danubius Travel. Acestea au avut în 2019 vânzări cumulate de 698 de milioane de lei, comisioane de 50 de milioane de lei, afaceri de 59 de milioane de lei şi 384 de angajaţi.

    Travel Brands a avut o cifră de afaceri de 280 milioane lei în 2021, conform datelor Ministerului de Finanţe.

    Grupul Eurolines este deţinut de Dragoş Anastasiu, care, după vânzarea diviziei de turism, a mai rămas în portofoliu cu transportatorul Eurolines şi alte afaceri, precum un complex în Delta Dunării şi un pachet de acţiuni într-un business similar din Transilvania.

     

     

     

  • Incredibila ţară a contrastelor unde „apa se dă o dată pe săptămână”, iar jumătate din ea este în sărăcie lucie, în timp ce cealaltă seamănă cu o carte poştală – GALERIE FOTO

    Iordania este o ţară a extremelor, pornind de la diferenţa dintre nordul ţării, cu păduri, la sud unde domneşte deşertul. În unele zone vezi sărăcie, în altele pare că eşti într-o carte poştală din New York. În mod sigur, nu este o destinaţie pentru turiştii obişnuiţi doar cu luxul, însă pentru cei care se pot adapta, Iordania are multe surprize. Top trei personal? Oraşele Petra, Jerash şi misteriosul deşert. Şi o notă specială pentru cei care vor să ajungă în Iordania: să aveţi în bagaj un adaptor de priză, majoritatea sunt triple, pe modelul englezesc.

    Welcome to Jordan” – Bun venit în Iordania! este propoziţia pe care am auzit-o cel mai des în această ţară. Iar fiecare iordanian, de la vânzătorii de suveniruri, la oamenii care te ajută să găseşti un loc, dau impresia că sunt nişte registre care notează în minte cine le-a vizitat ţara. Spun asta pentru că în Iordania am fost întrebată cel mai des de unde sunt. Îl întreb curioasă pe un vânzător de ce toată lumea se bucură când spunem că suntem din România. „Ei bine, uitaţi-vă la voi! Voi sunteţi motivul” vine replica lui şi cred că nu a fost citită într-o carte de marketing, ci învăţată natural, din interacţiunea cu sute de oameni zilnic. Posibil că şi turiştii de alte naţionalităţi au parte de acelaşi răspuns, dar pentru câteva secunde, te simţi un pic mai special. „Iordania şi România au o relaţie veche de prietenie”, explică ghidul nostru, Husam, vorbitor de limba română, după ce anii de studenţie i-a petrecut la Cluj. El adaugă şi că România este una dintre ţările de unde vin mulţi turişti, pe primele locuri fiind însă Spania, Italia, Tunisia, India, Germania. Mai subliniază ideea prieteniei iordaniano-română şi la unul dintre controalele poliţiei asupra maşinilor care treceau prin anumite puncte. Când şoferul autobuzului a spus că suntem turişti români, am primit imediat unda verde să ne continuăm drumul.

    „Apa se dă o dată pe săptămână, şi pentru bogaţi, şi pentru săraci”

    Încă din prima zi în care am ajuns, am aflat de la ghid că 90% din suprafaţa Iordaniei este deşert. Cu câteva zeci de minute înainte de această informaţie, îmi notam pe telefon prima impresie de turist: „totul este arid”. Aveam să înţeleg în zilele următoare că turismul în Iordania chiar se naşte din piatră seacă, aşa cum spune proverbul. Circa 10% din PIB-ul Iordaniei, de peste 44 miliarde de dolari, este realizat din turism, mai spune ghidul. Dar ca ramuri de activitate, în Iordania se produce de la petrol, la conserve şi ulei de măsline, având o activitate semnificativă în domeniul agriculturii. Chiar şi în mijlocul deşertului. În nordul ţării sunt păduri, în sud şi est deşertul este rege. În Iordania, apa ajunge o dată pe săptămână la populaţie şi când aflu informaţia, mâ gândesc la sute de kilometri distanţă, la Bucureşti. Iarna, mulţi locuitori ai Capitalei României pot experimenta o bucăţică din Iordania. Nu cea dorită însă. Iordanienii îşi fac pe acoperişurile caselor adevărate rezerve de apă, cât să dureze o săptămână, iar pentru băut şi gătit cumpără de la magazin. Îmi rămâne în minte o frază a ghidului: „apa se dă o dată pe săptămână, şi pentru bogaţi, şi pentru săraci”. Ghidul continuă să ne explice cum putem lua cea mai ieftină bere, aceasta fiind punctul de reper în ceea ce priveşte băuturile alcoolice. Ne spune că la Petra sigur va fi dublu faţă de oraşe ca Amman sau Akaba. Cât costă? Ei bine, o bere costă chiar şi 7 sau 10 dolari, în funcţie de cum negociezi cu vânzătorul, acolo unde se poate. La nivel de preţuri, Iordania este o ţară destul de scumpă, având în vedere paritatea dinar iordanian / leu, unde cu mai bine de şapte lei poţi cumpăra un dinar. În obiectivele turistice, cu un dinar poţi cumpăra o sticlă de apă, însă în zone ca Amman, Akaba, preţurile sunt mai prietenoase cu turiştii. Tot ghidul ne povesteşte că salariul minim lunar este de 350 de dolari.

    Ambasadorii României peste hotare şi o capitală plină

    Iordania reuşit şi continuă să se menţină departe de conflictele care au măcinat vecini precum Siria sau Irak. „În jur sunt multe conflicte, dar regele a menţinut pacea, Iordania are linişte”, spune din nou ghidul, ca şi cum mi-ar fi citit gândurile. Aminteşte şi de refugiaţii pe care Iordania i-a primit, arătând din loc în loc zone unde aceştia şi-au găsit un nou „acasă”. Ce poate observa orice turist la iordanieni este dorinţa lor de a-i ajuta pe turişti. Fără agresivitate, ci cu prietenie, oamenii încearcă să îşi vândă produsele, însă dacă nu cumperi, nu te simţi pus la colţ. Deşi nu toată lumea cumpără ceva, iordanienii „vând”, poate fără să ştie, o imagine bună despre ţara pe care o reprezintă. Într-una dintre opririle noastre, după ce au auzit de unde suntem, doi iordanieni au spus ca la un semn tot ce ştiau despre România: „Hagi, Comăneci, Steaua”. Am răspuns afirmativ şi am mers mai departe în drumul nostru prin Iordania, având sportul ca ambasador, la sute de kilometri distanţă. Am ajuns şi în capitala Amman, cel mai important centru comercial şi industrial. Forfota din centru, lipsa sau ignorarea semafoarelor de către şoferi, dar şi zecile de magazine sunt pentru turiştii care vin prima dată în Iordania ca un carusel. În zilele de lucru, populaţia Ammanului se dublează cât durează programul, iar seara se înjumătăţeşte, când muncitorii pleacă acasă. Astfel, numărul de oameni fluctuează între 4 milioane şi şapte, opt milioane de oameni care calcă zilnic străzile din Amman. Şi, cu toate că centrul oraşului este aglomerat, iar amprenta milioanelor de oameni se vede, dând o impresie mai degrabă de sărăcie, la periferia capitalei Iordaniei turiştii descoperă străzi care duc cu gândul mai degrabă la New York şi hoteluri cu patru, cinci stele, restaurante cu terase, o adevărată oază a luxului.

    Petra, a şaptea minune a lumii moderne

    Despre Petra, perla coroanei turismului iordanian, s-au scris multe pagini şi misterul încă nu este pe deplin elucidat. Nabateenii, poporul despre care se spune că a construit acest oraş în stâncă nu au lăsat prea multe indicii pentru curioşii de peste ani. Ghidul ne povesteşte despre sistemul de colectare a apei care a dus la dezvoltarea spectaculoasă a oraşului în urmă cu mii de ani, ne arată unde făceau nunţile, cum stabileau sensul de mers al caravanelor, sculptând în piatră siluete de cămile. Mintea noastră zburdă însă prin canionul înalt, săpat în stâncă, însă îngust de doar câţiva metri pe alocuri, încât e greu să nu te gândeşti ce se poate întâmpla mai rău. Drumul de circa 1,2 kilometri prin stâncă te face să te simţi mic, mic, însă este şi o dovadă a măreţiei vechiului oraş. După ce am intrat printre cotloanele canionului, aproape fără veste se arată, după o stâncă, Trezoreria, poate cel mai fotografiat loc din Iordania. Monumentul săpat integral în stâncă, înalt de circa 40 de metri, este de fapt mormântul unui rege nabateean şi nu se poate vizita în interior. Turiştilor le rămâne de admirat din afară templul şi de pus la lucru imaginaţia pentru a găsi răspuns la întrebarea: „cum a fost posibilă acum mii de ani o asemenea construcţie?”. Pentru cinci dolari, beduinii pot duce turiştii pe un drum de cinci-zece minute, pe stânca din faţa Trezoreriei, pentru o poză de sus a clădirii. Misterul care înconjoară vechiul oraş însă nu se lasă descoperit nici de la înălţime.

    Jerash, o bijuterie romană

    Surpriza călătoriei în Iordania a fost oraşul Jerash, despre care nu ştiam nimic la sosire, dar care impresionează şi rămâne în amintirea oricărui turist. Este cel mai bine păstrat oraş roman din afara Italiei. De istoria acestui oraş sunt legate nume precum Alexandru cel Mare sau împăratul Hadrian, iar pentru câteva ore în care poţi vizita oraşul, cartea de istorie pare că se deschide în faţa ochilor. În Jerash au fost 1.000 de coloane imense de piatră, din care au rămas mai puţine, în urma cutremurelor. Astăzi, coloanele care au rezistat sunt de fapt goale în interior, pentru a rezista mai bine mişcărilor pământului şi a rămâne totuşi dovadă a măreţiei poporului iordanian.

    În casa beduinilor

    Deşertul Wadi Rum, care a fost scena mai multor filme celebre, de la Marţianul, la Star Wars, se dezvoltă încet, dar sigur, ca un adevărat campus al corturilor în care turiştii pot petrece o noapte în deşert. Mai multe construcţii, mai luxoase sau mai rudimentare, găzduiesc turiştii, iar altele urmează să fie construite. Juma, un beduin din Wadi Rum, care a învăţat engleză de la turişti, spune că va dezvolta alături de cei patru băieţi ai săi, câteva corturi în deşert, pentru a le da turiştilor o mostră de viaţă aşa cum o trăiau beduinii. „Familia mea locuieşte aici de peste 300 de ani. Voi face un mic campus privat în mijlocul deşertului, doar cinci corturi. Nu va fi cu muzică, electricitate, turiştii vor trăi ca vechii beduini”, spune Juma. În deşert, turiştii pot merge fie la apus, fie la răsărit, alături de beduini cu maşini de teren pentru a explora puţin din ceea ce deşertul are să le ofere.

    O alternativă pentru Egipt

    Pe fondul cererii crescute pentru Egipt, unde Christian Tour, unul dintre cei mai mari jucători din piaţa agenţiilor de turism, după cifra de afaceri şi volumul de vânzări, chiar a suplimentat zborurile, agenţia de turism a pus un nou punct pe hartă pentru turiştii care vor vreme caldă ‒ Iordania. Din octombrie 2022, Christian Tour organizează zboruri charter prin compania Animawings, din acelaşi grup, către Iordania, pentru lunile octombrie şi noiembrie. În total, sunt opt zboruri în Iordania, dintre care locurile pentru primele patru sunt deja vândute. Din martie 2023, compania va relua programul. „Noi nu am avut charter în Iordania până acum. Ne-am gândit ca acest charter şi Iordania să fie o alternativă la Egipt, unde vom merge în continuare, dar am căutat încă o destinaţie caldă. Este o destinaţie care va prinde la public, este aproape de Bucureşti, zborul este direct în Amman. Sunt opt zboruri în aceste două luni, sunt 174 de locuri în avion“, a mai spus Marius Berca. Din calculele ZF, în Iordania ar urma să ajungă aproape 1.400 de turişti români până la final de noiembrie, prin intermediul Christian Tour. Două pachete sunt religoase, incluzând Iordania şi Israel. Preţurile pentru turişti pornesc de la 750 de euro de persoane şi pot ajunge la 1.300 de euro de persoană, în funcţie de clasificarea hotelurilor alese de turişti.

    Foto: hisham zayadnh, hisham zayadnh, jorick roels, simon goetz /unsplash

  • OUT-IN-EUROPE. Acasă la Contele de Monte Cristo

    Când plănuieşti un city-break la Paris, probabil că vei pune pe lista de „things to do” Turnul Eiffel, uriaşul Luvru, rămăşiţele catedralei Notre-Dame, Arcul de Triumf şi o vizită la Versailles. Sunt obiectivele pe care majoritatea vor să le bifeze când ajung în Oraşul Luminilor, dar pasionaţilor de lectură şi nu numai le propun o destinaţie mai puţin cunoscută, dar plină de farmec: Château de Monte Cristo. Nu e doar o locaţie tematică, ci chiar reşedinţa rurală a lui Alexandre Dumas, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori francezi, şi locul în care au luat naştere, pe hârtie, personaje celebre ca Edmond Dantès sau Cei Trei Muschetari. Cum se ajunge însă acasă la Conte?

     

    După ce am epuizat mare parte dintre cele mai cunoscute atracţii ale capitalei pariziene, am descoperit printr-o întâmplare fericită că la doar câteva zeci de minute de mers cu trenul de Paris, în staţiunea balneară Le Port-Marly, se află casa „de la ţară” a unuia dintre scriitorii care mi-au încântat copilăria cu eroii din romanele de capă şi spadă cu care v-aţi delectat, probabil, mulţi dintre voi: Alexandre Dumas. Am luat trenul din Chatelet Les Halles spre Saint Germain-en Laye, care la rândul său îşi întâmpină turiştii cu un monumental palat omonim, în prezent sediu al Muzeului Naţional de Arheologie. Din staţia centrală am ales să străbat pe jos, într-un drum şerpuit, de circa jumătate de oră, distanţa până la obiectivul dorit. Întâlnirea cu locul în care au fost scrise cărţile pe care le citisem, cândva, pe nerăsuflate, a fost una încărcată de emoţie. Mi-am dat seama încă dinainte de a păşi dincolo de poarta proprietăţii de ce sutele de pagini şi-au găsit cursivitatea într-un astfel de loc. Mă aştepta o grădină idilică amenajată în stil englezesc, pe alocuri ordonată, pe alocuri sălbatică, cu alei umbroase, în care toamna se jucase după plac cu paletarul de sezon, colorând în arămiu, muştar şi bordo frunzele ce abia se mai ţineau de crengile stejarilor, frasinilor şi mestecenilor bătrâni. Spiritul de aventură al proprietarului îşi lăsase amprenta peste tot: din loc în loc, pentru a străbate mai departe poteca, treceai prin grote de diferite mărimi, ba chiar într-un colţ de pădure am găsit chiar şi o pivniţă ascunsă de gratii, întocmai cum îmi închipuisem carcera eroului din roman.

    Primul care mi-a ieşit în cale a fost un mic castel din piatră proiectat în stil neogotic  – Château d’If, numit astfel după fortăreaţa care inspirase povestea Contelui de Monte Cristo –, căruia i se adăugase o anexă bavareză. Pancarda roşie de la baza scărilor îi explica rolul: cabinet de travail (biroul de lucru). Deşi accesul era interzis la interior, prin geamul de sticlă al uşii am putut zări biroul şi scaunul la care prindeau contur rândurile scrise cu o pană albă, uşor zdrenţuită, un şemineu pictat în nuanţe contrastante de albastru, auriu şi roşu, şi unul dintre „outfiturile” lui Dumas. Edificiul a fost înconjurat, la dorinţa proprietarului, de un canal în care se alergau câţiva peşti, iar pe ziduri au fost adăugate inserţii în care sunt sculptate numele câtorva dintre cele mai cunoscute romane ale francezului. Un loc special îi fusese rezervat căţelului lui Dumas, doar unul dintre numeroasele animale de companie care şi-au găsit locul în casa sa, alături de pisici, papagali, maimuţe şi chiar şi un vultur.

    Nu foarte departe se înălţa locuinţa propriu-zisă: un conac din piatră gălbuie, proiectat în stil renascentist de Hippolyte Durand, unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi ai vremii. O reşedinţă deloc modestă, dacă e să luăm în seamă cele două etaje şi încăperile spaţioase, ornate cu vitralii şi tapeturi de calitate, în care Dumas, un gurmand înrăit, îşi invita adesea prietenii pentru a le găti diverse preparate. Una dintre cele mai frumoase camere ale casei este însă un superb salon maur, împodobit cu sculpturi migăloase, divane tapiţate şi arabescuri atent lucrate, aduse de scriitor din Tunisia într-una dintre numeroasele sale călătorii. Nu a apucat să se bucure însă prea mult de luxoasa locuinţă – în 1848, după doar patru ani, încărcat de datorii, a fugit în Belgia, pas de unde care avea să înceapă să înceapă o lungă serie de experienţe şi călătorii internaţionale.

    Printre diverse portete, manuscrise şi alte obiecte ale scriitorului, în vitrine fuseseră expuse cotidianul în care se făcuse recenzia cărţii Cei trei muschetari, pe care am fost plăcut surprinsă să o regăsesc, pe un birou, şi în limba română, alături de exemplare ale mai multor romane în limbile japoneză, mandarină, rusă şi nu numai, dar şi un costum specific celebrilor infanterişti.

    Deşi am rămas ore bune, cu mult mai mult decât plănuisem, întreaga experienţă m-a încărcat cu o energie aparte, pe care nu am regăsit-o în multe locuri. La plecare, înainte de a mă urca în trenul de Paris, am dat o raită prin pădurea Saint-Germain, după ce am străbătut, obosită, parcul din jurul palatului, în spatele căruia puteai vedea cum curge molcomă Sena. Mai departe, la orizont, se întrezăreau timid cupolele de piatră ale vechilor clădiri pariziene, prinse între zgârie-nori moderni, iar printre ele, Turnul Eiffel.    

    CHÂTEAU DE MONTE CRISTO

    5 locuri pe care să le mai vezi în Paris:

    1. Montmartre, Arondismentul 18

    Inspiraţie a celebrei melodii La bohème a lui Charles Aznavour, Montmartre mai este cunoscut şi drept „Cartierul artiştilor”, pentru că, pe vremuri, locuiau aici pictori celebri ca Picasso şi van Gogh. Dacă în trecut era un cartier sărac, în care artiştii trăiau de pe-o zi pe alta, astăzi, din cauza popularităţii, are unele dintre cele mai mari preţuri din Paris. Cu toate acestea, încă mai vezi din loc în loc şevalete şi caricaturişti, care vor parcă să reînvie o epocă de mult uitată.

    Fie că alegi să urci pe jos cele 222 de trepte ori optezi pentru varianta mai comodă, cu funicularul, care are acelaşi preţ – 1,9 euro – cu al unui bilet de autobuz/metrou, la capătul drumului te aşteaptă o privelişte panoramică asupra Capitalei, dar şi impunătoarea Bazilica Sacré-Coeur, aşezată în cel mai înalt punct al oraşului, în care intrarea este liberă. Serile, pe treptele catedralei, pe care se strâng tinerii parizieni pentru a sta la poveşti alături de o bere, se crează o atmosferă haotică, dar parte, până la urmă, din viaţa citadină.

    2. Panteonul, Arondismentul 5

    Proiectat în stil neoclasic, de arhitectul Jacques-Germain Soufflot, şi inaugurat în 1790, Panteonul din Paris este amplasat în Cartierul Latin, în apropierea Universităţii Sorbona. Prin definiţie loc în care sunt înmormântaţi oameni iluştri, în criptele aflate în subsolul acestuia îi vom găsi pe Voltaire, Victor Hugo, Émile Zola, Louis Braille, Marie Curie şi Alexandre Dumas, doar câteva nume din cele peste 70 de personalităţi. Datorită acusticii perfecte, un moment bun pentru a fi vizitat e când se susţin, la interior, concerte, cum a fost cel al fanfarei militare aviatice, la care am avut norocul să asist. Alături, puteţi vizita, gratuit, catedrala Saint-Étienne-du-Mont, decorată cu o serie de vitralii spectaculoase şi scări circulare sculptate în lemn şi piatră, şi în care se află, mormântul matematicianului Blaise Pascal.

    3. Grădina Luxemburg, Arondismentul 6

    Amenajată în 1612, la cererea Mariei de Medici, Grădina Luxemburg e un loc plin de freamăt datorită faptului că reprezintă unul dintre spaţiile preferate de socializare ale parizienilor. Veţi găsi aici Palatul Luxemburg, reşedinţă a faimoasei regine, o încântătoare livadă de pomi fructiferi, peste 100 de sculpturi şi o fântână în bazinul căreia copiii se pot juca cu velierele pe care vânzătorii ambulanţi le închiriază în apropiere pentru câţiva euro.

    4. Galeriile Lafayette, Arondismentul 9

    Dacă în vizita la Paris vreţi să vă rezervaţi timp şi pentru o sesiune de shopping, lucru deloc de condamnat, din moment ce vorbim de una dintre marile capitale ale modei, locul perfect în care puteţi să vă cheltuiţi banii, lăsând la o parte luxoasele magazine de pe Champs-Élysées, este la Galeriile Lafayette. Ies, cu siguranţă, din tiparele unui centru comercial obişnuit, dacă luăm în considerare impunătoarea cupolă bizantină decorată cu vitralii, elementele arhitecturale în stil Art Déco cu care au fost decorate şi balcoanele în formă de lojă, din fier forjat, montate pe fiecare etaj. În vecinătate se află Opéra Garnier, una dintre cele mai frumoase şi impozante clădiri ale oraşului.

    5. Cimitirul Montparnasse, Arondismentul 14

    Este unul dintre cele trei mari cimitire ale Parisului şi locul în care sunt înmormântate personalităţi celebre – inclusiv români –, printre care poetul Charles Baudelaire, arhitectul Charles Garnier, scriitoarea Simone de Beauvoir, sculptorul Constantin Brâncuşi, filosofii Emil Cioran şi Jean-Paul Sartre, industriaşul André Citroën şi scriitorul Tristan Tzara.

    Lucruri pe care nu le ştiai despre Alexandre Dumas:

    (24 iulie 1802 – 5 decembrie 1870)

    1. Fiind unul dintre cei mai citiţi scriitori francezi, a publicat peste 100.000 de pagini iar operele sale au fost traduse în 100 de limbi;

    2. A fost, de asemenea, jurnalist;

    3. Ca gurmand înrăit, a început să scrie un dicţionar culinar, terminat după moartea sa de Anatole France; a semnat, de asemenea, o serie de jurnale de călătorie, dar şi numeroase piese de teatru, unele regizate chiar de el;

    4. Pentru a scăpa de datorii, a fugit în Belgia, iar apoi a trăit timp de mulţi ani în Rusia, pentru a se muta, ulterior, în Italia;

    5. A fost căsătorit cu actriţa Ida Ferrier şi a avut, din căsnicia cu aceasta şi alte aventuri cu cele 40 de amante, patru copii, iar unul dintre fii, care îi poartă numele, a devenit la rândul său scriitor, fiind cunoscut mai ales pentru cartea Dama cu camelii.