BusinessMagazin

Tag: taxa

  • Industria IT, victimă colaterală a taxei pentru bănci. Ce trebuie să ştie it-iştii

    „Zona care contribuie cel mai mult la consumul intern este cea guver­na­men­tală şi bancară. Băncile au anunţat re­ducerea investiţiilor, iar acest lucru va avea un impact major. Din câteva dis­cuţii, sunt furnizori care au co­mu­nicat că proiectele lor s-au blocat până se face analiză internă pentru 2019. Ră­mâ­ne de văzut dacă sunt blocate cu totul sau doar amânate“, spune Georgescu.
     
    Sectorul financiar-bancar a devenit una dintre principalele zone de activitate ale pieţei locale de servicii IT în urma unui trend început în urmă cu zece ani, când băncile efectuau inves­ti­ţii masive în infrastructură, şi care se con­tinuă cu digitalizarea. Doar anul tre­cut, veniturile pieţei locale de ser­vicii IT din sectorul financiar-bancar au crescut cu 20%.
     

  • Ce taxe bancare au celelalte ţări: Austria, Ungaria, Slovacia, Polonia, şi cât au ţinut. România are de departe cea mai mare taxă. Cristian Bichi, BNR: Taxa din România are o trăsătură unică pe plan european şi, din câte cunoaştem, la nivel mondial

    De asemenea, el a încercat să combată opinii din piaţă legate de această piaţă bancară, prezentând în detaliu formele de taxare din alte ţări, care au avut în vedere mărimea băncilor sau un anumit număr de ani, cât a ţinut această taxă. 
     
    În România, guvernul a legat taxa bancară de Robor, în ideea că băncile vor fi interesate să reducă Roborul pentru a plăti mai puţin. 
     
    Mai jos aveţi opinia integrală: 
     
    Recenta decizie a guvernului român de a introduce o taxă pe activele instituţiilor bancare a declanşat o amplă dezbatere publică, în cadrul căreia, pentru susţinerea anumitor puncte de vedere, se recurge adesea la comparaţii internaţionale. Din păcate, comparaţiile respective sunt în multe cazuri incorecte, iar aceasta se datorează unei documentări deficitare sau unor încercări de dezinformare. De aceea, voi prezenta în continuare, sumar, experienţa altor ţări din Uniunea Europeană (UE) în domeniul impozitării speciale a sectorului financiar, din dorinţa de a pune suprataxa din România în context european şi a facilita o mai bună înţelegere a comparaţiilor ce sunt avansate de diverşi analişti.
     

  • Alex Milcev, EY: Taxa pe activele bancare nu e doar o măsură fiscală, ci e ceva ce afectează economia şi stabilitatea finanaciară a sectorului. Unele bănci s-ar putea să aibă probleme de solvabilitate

    Taxa pe activele bancare introdusă de Guvernul Dăncilă prin OUG 114 ameninţă stabilitatea industriei bancare şi a întregii economii, iar lipsa de predictibilitate şi de claritate cu care a fost luată o astfel de decizie şi adoptată Ordonanţa poate pune unele bănci în situaţia de insolvabilitate.

    „În fiscalitate nu trebuie să aibă loc asemenea surprize. Partea cu predictibilitatea populaţiei nu a fost îndeplinită aici, nici nu mai vorbim de acel termen de şase luni prevăzut în lege pentru modificarea Codului Fiscal”, spune Alex Milcev, partener, Liderul departamentului de asistenţă fiscală şi juridică al EY România, în cadrul conferinţei anuale de fiscalitate EY România. 

    Taxa pe activele bancare începe să fie aplicată deja de anul acesta. Astfel, taxa pe activele băncilor se datorează dacă media trimestrială a dobânzii ROBOR depăşeşte pragul de referinţă de 2%. Taxa pe lăcomie ajunge la 0,1% pentru o medie trimestrială a ROBOR între 2% şi 2,5%, la 0,2% pentru ROBOR mediu de 2,51%-3%, la 0,3% pentru ROBOR mediu de 3,01%-3,5%, la 0,4% pentru ROBOR mediu de 3,51%-4% şi la 0,5% în cazul în care media trimestrială a ROBOR depăşeşte 4%.

    Milcev arată că unele bănci ar putea avea probleme de solvabilitate, conform calculelor pe forma actuală a legislaţiei.

    „Legat de taxa în sine, chiar şi BNR şi-a exprimat destula de apăsat surpriza şi nedumerirea. Nu e doar o măsură fiscală, ci e ceva ce afectează dimensiunea macroeconomică şi are o tangenţă cu stabilitatea financiară a sectorului financiar, vorbim de indicii de solvabilitate a băncilor. Am văzut analize, BNR a spus că doar 2 bănci vor fi pe profit în 2019. Multe bănci sunt pe pierdere. Unele bănci s-ar putea să aibă probleme de solvabilitate şi este o problemă sistemică. Ce faci când statul, nu economia, provoacă o intrare în dificultate a unei bănci”, spune Milcev.

    Măsurile legislative adoptate ar putea arunca băncile într-o criză a cashului.

    „Vorbim de indisponibilizarea cashului pentru a împrumuta companii, pentru achiziţii, pemntru credite la persoane fizice şi chiar pentru a împrumuta statul. De aceea se discută acum dacă această taxă va acoperi sau nu obligaţiuni de stat, pentru că unde dai şi unde crapă. Băncile cumpără titluri de valoare de la stat cu o dobândă. Ministerul de Finanţe le impozitează, băncile includ procentul în dobândă şi devine o taxă în cascadă unde influenţăm costul finanţării pentru a-l impozita apoi. E cu două tăişuri”, explică specialistul.

     

  • Banca Transilvania: Noua taxă este o naţionalizare a profiturilor. Va crea grave dezechilibre în sistemul bancar şi economie

    Banca Transilvania, cea mai mare bancă din Ro­mâ­nia după fu­ziu­nea cu Banc­post, a trans­mis la solicitarea ZF pri­ma reacţie, foarte cri­tică, faţă de decizia guver­nu­lui de a im­po­zita su­pli­mentar băncile.

    BT afirmă că este vorba de o naţionalizare a profitu­rilor care va opri orice plan de dezvoltare al băncii în perioada următoare, că a oferit finanţări noi de 7 miliarde de lei în ultimii trei ani IMM-urilor şi microîntreprinderilor şi că taxa, dacă se va aplica trimestrial, va avea con­secinţe grave asupra sistemului bancar, a eco­no­miei, asupra populaţiei şi antreprenorilor.
     

  • Taxa pe activelor băncilor dă unde de şoc în toată econmomia: Băncile pot scădea dobânzile la depozite, pot creşte dobânzile la credite, statul se va împrumuta mai scump, iar întreaga decizie ar putea genera şomaj

    Taxa pe activele bancare aplicată de Guvern prin OUG 114 poate răvăşi întreaga economie dacă mai multe bănci aleg să iasă din pia­ţă, iar cele rămase îşi trans­pun taxa anua­lă de 1,2% în pre­ţurile creditelor.

    „Industria bancară este o curea de trans­mi­sie şi nu face decât să transmită nişte şo­curi pe care le pri­meş­te prin aceste iniţia­tive legis­la­tive”, spune Florin Dănescu, preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), în cadrul emisiunii ZF Live.

    Taxa pe activele bancare, introdusă prin OUG 114, se aplică din acest an şi se datorează dacă media trimestrială a dobânzii ROBOR depăşeşte pragul de referinţă de 2%. Nivelul taxei este de 0,4% din active, adică 1,2% pe an. Guvernul a numit-o taxa „pe lăcomia băncilor” bazându-se pe profiturile înregistrate de băncile din România anul trecut.

    „Mărimea efectelor acestei OUG este dată de explicaţia lui. Dacă ne gândim că în ultimii zece ani, randamentul la active al băncilor a fost de 0,44%, profit supra active, iar taxa ar fi de 1,2%. Se cere industriei bancare să plătească o taxă, mai mare de 3 ori decât speranţa de profitabilitate pe următorii zece ani”, explică Dănescu.

    Dacă băncile iau o măsură strict de business, în care vor transpune costul acestei iniţiative legislative asupra produselor şi serviciilor oferite pentru a-şi păstra marja actuală de profitabilitate, efectul se va resimţi din buzunarul cetăţeanului şi până la „buzunarul” ministerului de Finanţe – care înseamnă în final tot al cetăţeanului.

    „Dacă activele sunt baza de calculă, o grijă a băncilor va fi felul în care poţi să ai active mai mici. Aici se situează, în activele financiare cum le-a numit OUG, în ordinea lichidităţii: numerarul din caserii. Deşi pare că nu are niciun impact, este numerarul pus la dispoziţia clienţilor care retrag bani sau ridică un depozit, ceea ce costă oricum. Acum, costă până la 0,5% să cumperi bacnote fizice, nu numai monedă de cont. Şi se mai adaugă o taxă de 1,2% pe acest numerar”, explică preşedintele ALB.

    Al doilea cost care ar putea fi impactat „ar fi datoria statului la bancă, adică titluri de sat, care ajunge undeva la 25 miliarde euro. Acestei datorii i se aplică un cost suplimentar de 1,2% şi în concluzie, rata dobânzii la care e împrumută statul va creşte. Şi nu statul plăteşte, că statul nu e o entitate, e vorba de noi toţi. Toţi plătim datoria cu un cost cât mai mare”.

    Nu în ultimul rând, creditarea ar putea fi aplicată dramatic, încât dobânzile aplicate la creditele pentru populaţie vor creşte, la fel ca cele pentru companii – ceea ce poate avea implicaţii economice grave asupra mediului de business şi asupra locurilor de muncă.

    „Costul poate deveni semnificativ pentru oameni. Când un client se împrumută cu 100.000 de euro, la o dobândă de 5,5% credit ipotecar, el va trebui să înţeleagă că va plăti cu 1.200 de euro mai mult pe an, din cauza taxei de 1,2%. (…) Eu nu spun că cineva va reşte efectiv preţul luând o decizie în sine. Viaţa economică te va îndrepta spre această decizie. Costul creditului va creşte, nu îl va încărca cineva. Dacă vorbim şi de persoane juridice, efectul va fi mai puternic asupra companiilor. Suntem în situaţia în care multe companii nu au capacitatea oricum să se împrumute cu toate că au nevoie. 97% sunt microîntreprinderi care au nevoie de un credit să se dezvolte şi asta ar produce locuri de muncă. Să nu uităm că ei deja acoperă 65% din locurile de muncă din România şi contribuie cu mai mult de 50% din PIB”, explică Dănescu.

    Preşedintele executiv al ARB avertizează şi cu privire la posibilitatea naşterii unui cerc vicios în economie, care ar putea apropia economia României de o recesiune. „În momentul în care legătura la ROBOR duce la imposiblitatea controlului inflaţiei, dat fiind că nu mai ai instrumente agile de politică monetară, eşti pus în situaţia contradictorie de a încerca să vezi ROBOR mai jos pentru a nu creea crize de piaţă şi de percepţie. (…) În momentul în care percepi că nu mai ai instrumente monetare de a controla şi a frâna inflaţia, inflaţie care înseamnă creşterea de preţuri, care înseamnă reducerea puterii de cumpărare, care duce la producţia ulterioară care trebuie să se restrângă, şi care înseamnă de fapt creşterea şomajului sau reducerea locurilor de muncă, şi care mai departe, pe un cerc vicios, produce cerere mai mică şi consumul este iar mai mic, şi acesta este un cerc constant. Nu vi se pare o temă de recesiune?”

     

  • De ce să construieşti o grădiniţă în mijlocul pădurii?

    Ce rol are educaţia în mijlocul naturii în această ecuaţie a povestit în cadrul celei mai recente ediţii Smart Business Dan Prediger, unul dintre dezvoltatorii proiectului.

    Sediul grădiniţei, un fost conac, se află în pădurea Băneasa, astfel copiii înscrişi acolo îşi petrec toată ziua în natură. Un alt aspect care diferenţiază Karin’s Kids Academy de alte grădiniţe este, potrivit lui Dan Prediger, faptul că s-au concentrat pe un tip de învăţare practică în locul uneia teoretice, cât şi pe stimularea şi dezvoltarea tuturor tipurilor de inteligenţă prin programele lor educaţionale.

    Grădiniţa Karin’s Kids Academy Băneasa a fost deschisă în septembrie 2017, în urma unei investiţii de 4,8 milioane de euro, fiind singura din România cu sediul în pădure. Investiţia a fost făcută de trei oameni de afaceri români: alături de Dan Prediger, s-au aflat şi Florentin Oprea şi Andreea Dumitru, care şi-au propus să dezvolte un sistem educativ centrat pe stimularea şi dezvoltarea inteligenţelor multiple, prin educaţie outdoor.

    Capacitatea grădiniţei este de 125 de copii, iar la finalul anului trecut, numărul celor înscrişi ajunsese la 107. Pentru 2019, şi-au propus să deschidă încă patru clase şi să ajungă la 200 de copii înscrişi.În prezent au 32 de educatoare în grădiniţă; o grupă este construită din trei educatori şi o îngrijitoare, iar la fiecare nivel de vârstă există câte un coordonator. Grădiniţa are însă şi un psiholog, precum şi un director educaţional.

    Cum a ajuns Dan Prediger la acest business?
    Antreprenorul a povestit în cadrul Smart Business că i-a plăcut dintotdeauna să facă afaceri: „Când eram copil, mă duceam şi luam sticle din tot cartierul, le spălam şi le duceam la centrul de colectare a sticlelor şi făceam bani”. Îşi aminteşte că avea 14 ani când a picat regimul comunist în România şi de atunci a început să facă tot felul de lucruri ca să câştige bani: la 17 ani avea un aparat de floricele şi primul angajat, iar la 18 şi-a deschis un centru de pâine în care vindea produsele cumpărate de la o fabrică de pâine. „Întotdeauna mi-a plăcut să dezvolt un business de la început şi să îl văd cum creşte.”

    A studiat ulterior Dreptul, iar după absolvire s-a angajat ca avocat şi a lucrat pentru câteva multinaţionale timp de 10 ani. În 2009 a decis să ia o pauză de la avocatură şi s-a concentrat pe o afacere în Statele Unite, formată dintr-un lanţ de magazine care vindea servicii de telefonie, firma sa fiind un master dealer al primului operator telecom care a introdus internetul 4G acolo. S-a ocupat de acest business timp de cinci ani, până când ajunsese la 16 magazine, 170 de angajaţi, peste 1.200 de dealeri, cu venituri anuale de 6 milioane de dolari. „A fost un business foarte greu, în perioada respectivă dormeam trei ore pe noapte. Este greu să faci afaceri în America, fiindcă nu cunoşti mentalitatea lor, dar am învăţat mult şi am avut oportunitatea de a sta la masă cu oameni care conduceau corporaţii cu 6-7 miliarde de dolari cifră de afaceri anuală”, descrie el experienţa americană.

    Crede că aceasta l-a ajutat să vină cu gândirea de business modelată acolo, iar principala lecţie, dar şi cea mai dureroasă pentru el, a fost că este greşit să porneşti cu o expansiune foarte mare, în contextul în care în Statele Unite pornise cu 10 magazine odată. „Nu ai timp să îţi aduci oameni în companie, pe care să îi pregăteşti şi care să facă lucrurile foarte bine.” De altfel, consideră că şi acum cea mai mare greşeală pe care ar face-o ar fi dacă ar deschide încă două-trei sedii de grădiniţă: Nu ai suficienţi angajaţi buni, iar calitatea scade.
    La afacerea cu grădiniţe a ajuns în urma ideii care s-a născut încă din copilărie pentru el şi sora sa. Mama celor doi, de origine germană, preda această limbă, iar ei au crescut înconjuraţi de copii. Astfel, au decis împreună ca la maturitate să construiască o grădiniţă care să poarte numele mamei – Karin.

    Spune că nu şi-au făcut calcule exacte referitoare la recuperarea investiţiei, dar şi-au fixat un obiectiv de extindere. „Ne-am calculat ce putem face astfel ca în trei ani să avem curajul să mai facem încă un sediu. Deocamdată noi suntem puţin mai sus decât ne-am proiectat, în sensul că avem o notorietate mult mai mare decât ne-am proiectat-o la început datorită faptului că suntem singura grădiniţă din pădure; foarte multă lume a început să vorbească despre noi şi asta ne-a ajutat.”

    În următorii 15 ani şi-au propus să deschidă încă 5 sau 6 sedii de grădiniţă, iar după acest orizont de timp îşi doresc să convingă ministerul şi inspectoratul înspre orientarea către un tip de educaţie bazat pe practică. Din punctul de vedere al antreprenorului, problema principală cu care se confruntă astăzi sistemul educaţional din România se leagă de dublarea volumului de informaţii, iar estimările sunt ca peste ani ritmul dublării informaţiilor să fie mult mai rapid. „Concentrarea de a asimila informaţia nu va avea viitor – trebuie să ne concentrăm pe cât de rapid vor reuşi copiii să facă legături între informaţii; cât de repede se vor adapta la schimbări”, crede Prediger.

    De altfel, Dan Prediger observă cum chiar şi părinţii încearcă să găsească tot felul de activităţi pentru copii, fie din comoditate, fie fiindcă vor ca ei să facă foarte multe lucruri: „Îi duc la trei tipuri de sporturi, apoi o să vadă când ajung la 10 ani că nu mai vor să facă niciun tip de sport şi vor avea o viaţă cât mai sedentară. Din păcate exagerăm foarte mult cu copiii şi încercăm să le oferim prea multe lucruri, când de fapt la vârsta asta au nevoie de joacă şi de dragoste.” Timpul petrecut cu ei trebuie să fie de calitate: „Dacă stai trei ore cu el, dar stai cu ochii în telefon şi el se mişcă în jurul tău, nu este suficient”.  

    Taxele de şcolarizare la Karin’s Kids Academy variază între 700 de euro pentru programul scurt, de până la ora 15, 800 de euro până la ora 17 şi 900 de euro până la ora 18. Taxele includ şi masa, şi taxele administrative, şi toate opţionalele. Spre exemplu, la grupa mare, la programul cel mai lung, sunt 14 cluburi incluse – dans, karate, artă teatrală etc. Profilul părinţilor este al celor cu venituri peste medie.
    Cum se face că taxa e mai mare, pe o lună, la grădiniţă decât taxa pe un an întreg la facultate? „Într-adevăr, taxele la facultate în România sunt ridicol de mici. La grădiniţă sunt destul de mari – chiar şi cea mai ieftină taxă; dacă aduni cât plăteşti într-un an de zile, o să vezi că plăteşti mai mult decât plăteşti la facultate.

    Întotdeauna părintele o să investească foarte mult în copii”, răspunde Prediger. Subliniază însă şi că la o facultate există sute de studenţi care plătesc taxa, în timp ce în grădiniţă este un număr limitat de copii care generează un venit ce trebuie să acopere toate cheltuielile cu personalul. „Într-o facultate sunt sute de studenţi care acoperă salariile pentru 50, 100 de profesori, la noi în grădiniţă sunt 40 de angajaţi la 107 copii, practic avem aproape trei copii per angajat care trebuie să acopere cheltuielile. Sunt grădiniţe care au mers pe ideea de a avea un singur educator la grupă, noi avem trei şi o îngrijitoare şi de aici vine toată diferenţa asta de cheltuială.”

    În ceea ce priveşte faptul că taxele pentru studiile universitare sunt la noi printre cele mai mici din Europa, spune: „Eu cred că mărirea taxei la facultate ar trebui să fie direct proporţională cu mărirea calităţii: dacă la facultăţile din România se va merge pe o învăţare pur teoretică, nu justifici de ce ai încasa mai mulţi bani. În momentul în care programele tale educaţionale se bazează foarte mult pe latură practică, atunci clar şi cheltuielile sunt mai mari şi trebuie să măreşti taxele”. Are şi un exemplu relevant în acest sens: nepotul său, student, îi povesteşte că lucrurile se întâmplă la fel ca în perioada propriilor studii: „Se duc în bancă, notează ce dictează profesorul, trebuie să înveţe, să meargă la cursuri, să ia examenele; atunci când termini facultatea ar trebui să ştii ceva, la noi, când termini facultatea, începi să înveţi să îţi faci meseria, ceea ce nu este OK”.

    În încheierea emisiunii, Prediger răspunde fără ezitare întrebat de deciziile pe care le-ar lua dacă ar fi ministrul educaţiei: „Prima măsură pe care aş lua-o ar fi să înjumătăţim volumul de informaţii transmise în şcoli şi aş face mai multe proiecte practice. Nu este adult performant cel care ştie foarte multă teorie, adultul performant este cel care ştie să lucreze cu oamenii”. 

    Educaţie de inspiraţie americană

    Fondatorii Karin’s Kids Academy au lansat acest proiect şi programele educaţionale ale grădiniţei pornind de la ideea adultului performant. Ce înseamnă un adult performant şi ce a avut adultul performant în copilărie astfel încât să devină performant? „Nu este un adult performant cel care a învăţat 20 de poezii în copilărie şi cel care ştia la vârsta de 4 ani toate animalele de pe planetă; cei care au devenit performanţi au fost cei cărora în copilărie li s-a permis să facă diferite lucruri, să îşi descopere limitele şi să aibă curajul să se implice în anumite proiecte, să nu mai aibă teamă de eşec”, potrivit  lui Dan Prediger. Or asta şi-au propus ei să facă prin programele lor educaţionale – să îi încurajeze pe fiecare dintre copii să facă anumite lucruri, potrivit antreprenorului.
    Acesta a avut anterior o afacere în Statele Unite, astfel copiii săi au petrecut mai mult timp acolo, iar el a observat anumite diferenţe între copiii din România şi cei din America şi nu se referă la gradul de inteligenţă, ci la latura emoţională. „Copiii din America sunt extrem de dezinvolţi, nu au niciun fel de barieră emoţională atunci când discută cu un adult.” Spune că sunt mai mulţi factori care au influenţat acel comportament: faptul că în America un adult se comportă cu copilul cu acelaşi respect cu care s-ar comporta cu un adult, iar în România adulţii au tendinţa să aibă „glumiţe” cu copiii pe care doar adulţii le înţeleg şi pe care copiii le-ar putea interpreta drept jigniri. Apoi, stând de vorbă cu copiii, şi-a dat seama că ei au o gândire extrem de practică: „Ei aveau în minte proiectat ceva real în viaţa reală în legătură cu toate discuţiile pe care le aveai cu ei”. Discutând apoi cu profesorii din America şi-a dat seama că se axează pe educaţia practică şi mai puţin pe educaţia teoretică, pe care sistemul educaţional din România este în continuare orientat. „Ai învăţat ceva, scopul tău este să memorezi ca a doua zi la examen să poţi să scrii tot ce ai memorat.” Prediger a studiat modelul americanilor de predare, ajungând la acest concept de stimulare şi dezvoltare a tuturor tipurilor de inteligenţă.

  • Taxa bancară din România, principalul subiect de discuţii de la Viena: Problema nu este taxa bancară în sine, care poate fi înţeleasă, pentru că a mai fost şi în alte ţări, ci faptul că s-au închis toate canalele de comunicare cu autorităţile

    Acum, la începutul lui 2019, toată lumea de la Viena nu discută altceva decât despre taxa bancară din România, adică taxa „pe lăcomia” băncilor, cum a fost justificată de liderii PSD şi de ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici.
     
    Grupurile austriece Erste, Raiffeisen şi UniCredit/Bank Austria  sunt cei mai mari investitori în sistemul bancar românesc, deţinând peste o treime din active şi au cea mai mare expunere pe economia românească şi pe titlurile de stat.
     
    Board-ul Erste are marţi o discuţie referitoare la taxa din România şi impactul ei asupra BCR, banca pe care o deţin la Bucureşti, şi asupra rezultatului financiar al Erste, având în vederea ponderea pe care o are BCR.
     
    De asemenea, celelalte bănci se pregătesc să iasă public pentru a discuta asupra acestei taxe.
     

  • Darius Vâlcov, consilier al premierului, afirmă că taxa pe activele bancare se calculează şi se plăteşte trimestrial, ceea ce înseamnă ca la cotaţia ROBOR din T4 2018 taxa este de 1,2%

     În aceste condiţii, băncile locale ar urma să plătească în contul taxei pe active circa 5 miliarde de lei în 2019, potrivit calculelor ZF.
     
    Valoarea medie a ROBOR în ultimele trei luni din 2018 s-a situat la 3,17% pe an, nivel care corespunde unei taxe pe activele bancare de 0,3%. Cum taxa se aplică trimestrial rata anuală  a taxei este de 1,2%. Iniţial, băncile au interpretat că taxa se calculează anual şi doar se plateste trimestrial.
     

  • Isărescu critică dur taxa pe activele băncilor: Nu vedem lucrurile deloc în roz. Este o bombă greu de înţeles

    „Ne-a luat şi pe noi prin surprindere trăsnaia. Principalul element de nemulţumire este că nu s-a discutat cu industria. Discuţi cu industria bancară, nu vii la sfârşit de an, în prag de Crăciun, cu o bombă de asta greu de înţeles. Cred că domnul ministru de finanţe va discuta cu industria. Au şi nelămuriri cum se aplică. Trebuie să vă spun că avem şi noi. Sunt aspecte pe care cu greu le înţe­le­gem“, a declarat guvernatorul BNR la briefingul de pre­să de după prima şedinţă de politică monetară din 2019.
     
    Ministerul Finanţelor a decis la sfârşitul anului 2018 să introducă din 2019 o taxă pe activelor băncilor în funcţie de evoluţia dobânzilor interbancare ROBOR la trei luni şi la şase luni. Taxa se datorează dacă media trimestrială a dobânzii ROBOR depăşeşte pragul de referinţă de 2% şi există procente diferenţiate.
     
    Guvernatorul BNR a dat de înţeles că va convoca o şedinţă extraordinară a Comitetului Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială, din care face parte şi ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici.