BusinessMagazin

Tag: student

  • Interviul informational: un puternic instrument de cariera pentru studenti

    Fiecare student ori absolvent viseaza la o cariera. Poate te numeri si tu printre acestia. Te gandesti deja la ce domeniu ti-ar aduce mai multa satisfactie profesionala si personala. Vorbesti cu persoane din domeniu, si asta este un lucru bun, insa majoritatea studentilor nu fac asta.

    Ai incredere in profesori, manuale sau notiuni despre profesii spicuite de la televizor sau filme. Totusi, ceea ce ar trebui sa iei in considerare pentru completarea cunostintelor este intervievarea informationala.

    Unul dintre lucrurile cele mai pozitive pe care studentii le primesc din cadrul interviurilor informationale cu oameni din domeniile care ii intereseaza, este de a vedea cum este o cariera de la cineva care chiar are o astfel de cariera.

    Intervievarea informationala este exact ceea ce pare ca este- intervievare conceputa pentru a obtine informatiile de care ai nevoie pentru a alege o cariera si pentru a afla daca ai ceea ce este necesar pentru a reusi. Este o conversatie bine focalizata cu persoane din domeniul carierei tale, care iti poate oferi informatii esentiale de care ai nevoie pentru a-ti lansa cariera visata.
    Pentru ca interviurile informationale sunt deosebit de eficiente pentru studenti, acestea le pot ilumina calea spre cariera in mai multe moduri:

    – In cadrul unui astfel de interviu poti afla despre realitatile pietii muncii si la ce sa te astepti. Dupa discutii vei putea avea o imagine mai buna despre incercarile si triumfurile implicate.
    – Poti descoperi oportunitatile care sunt disponibile intr-un anumit domeniu, inclusiv locuri de munca si cariere de care posibil sa nu fi stiut ca exista.
    – Cariera ta de vis poate prinde aripi dovedindu-se a fi tot ceea ce ai crezut ca ar putea fi
    – Pe de alta parte, cariera pe care ai dorit-o intotdeauna se poate dovedi a fi gresita sau nepotrivita pentru tine. Multi candidati la locuri de munca afla prin intermediul interviurilor informationale ca programul de lucru, salariile, conditiile sau oportunitatile de munca nu sunt asa cum si-au imaginat.
    – Daca nu esti sigur cu privire la ce cariera sa urmezi poti obtine informatiile de care ai nevoie pentru a alege. Sau ai putea restrange un camp larg pana la o anumita nisa.
    – Poti culege informatiile si strategiile de care ai nevoie pentru a intra in cariera aleasa. Acest instrument creativ inca extrem de simplu iti ofera informatii pe care la un interviu obisnuit nu le-ai fi putea afla.
    – Ai avea acces la informatii la care alti candidati entry-level nu au. Vei fi cu un pas inaintea altora.
    – In cadrul unui interviu informational poti crea legaturi puternice si memorabile cu intervievatorii care investesc in cariera ta si sunt dornici si nerabdatori sa auda despre progresul tau profesional.

    Atmosfera interviului informational este relativ relaxata, comparativ cu cea a unui interviu de angajare, astfel ca iti poti sustine cu incredere punctul de vedere.

    Ofertele de locuri de munca si internship-urile sunt adesea rezultatul interviurilor de informare, chiar daca obtinerea ofertelor nu este scopul lor initial.

    Interviurile informationale sunt o strategie „win-win”, astfel are de castigat si candidatul, care poate afla mai multe despre compania la care doreste sa lucreze si despre domeniul in care doreste o cariera dar si societattile care cauta date despre un anumit candidat.
     

  • Drumul studentului Dragoş, din căminul Leu până la NASA. „Mi-am pierdut prietena, mi-am pierdut toţi banii, aveam doar un laptop şi un vis”

    El este Doctor Dragoş – Dragoş Brătăşanu, un tânăr român care-a plecat în 2008 să-şi facă doctoratul în Germania. A studiat ingineria aerospaţială, a câştigat premii de cercetare în Statele Unite ale Americii, trimitând un prototip de software la o companie americană.

    Totuşi, Dragoş spune că realizările sale nu se datorează faptului că ar fi un bun inginer, ci, mai degrabă, modului de raportare la probleme şi modului în care gândea fiecare situaţie în care era pus în parte. Şi-a dat seama, din propriile experienţe, că felul în care porneşti în drumul spre împlinirea unui vis este esenţial.

    A învăţat asta încă din studenţie când şi-a pus în minte să plece în Antarctica şi a reuşit. Era un student fără bani, care locuia în căminul Leu. „Mi-am dat seama că tot ce am făcut era strict despre cum gândeam, cum puneam pe hârtie un proiect de la zero şi îl transformam în ceva real”. Aşa a început povestea lui.

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info

  • A devenit milionar după ce a studiat vieţile a 1.200 de oameni foarte bogaţi. A descoperit că toţi au un lucru în comun

    Steve Siebold era un student sărac atunci când a început lungul şi greul drum spre îmbogăţire. A studiat vieţile la peste 1.200 de oameni de succes şi a descoprit că toţi aveau un lucru important în comun.

    În ultimii 30 de ani, Siebold le-a luat interviuri la peste 1.200 de persoane bogate şi a descoperit că toţi aveau un lucru în comun: se educau singuri prin lectură.

    „Mergi în casa unei persoane bogate şi unul din primele lucruri pe care le vei sesiza este o bibliotecă cu cărţi pe care le-a folosit pentru a se educa pentru a avea mai mult succes”, a declarat Siebold, acum un speaker şi trainer cunoscut, autor al cărţii „How Rich People Think”. Printre clienţii lui se numără Volvo, Toyota, Philip Morris, Procter & Gamble şi Johnson & Johnson.

    De exemplu, al treilea cel mai bogat om din lume, Warren Buffett, a declarat recent că petrece 80% din timpul în care lucrează citind. El a spus că atunci când şi-a început cariera de investitor citea până 600-750 de pagini pe zi. „Uite, nu citim opiniile altora, vrem să aflăm faptele şi apoi să gândim”, spunea el într-un interviu.

    Printre autorii preferaţi ai miliardarului se numără Benjamin Graham, Philip Fisher, Jack Welch, John Bogle. După cum se vede, nu sunt autori de romane, ci experţi în management şi economie.

    „Clasa mijlocie citeşte romane, tabloide şi reviste de divertisment”, subliniază Siebold.

    Mai mult, un autor cunoscut a descoperit că doar 6% din persoanele foarte bogate din SUA se uită la reality-show-uri, pe când în cazul celor sărace procentul ajunge la 78%.

    Bill Gates este un alt miliardar care citeşte foarte mult. El publică, pe site-ul Gatesnotes.com, o listă cu cărţile pe care le-a citit şi le recomandă.
     

  • Un student român din Milano pune la dispoziţia refugiaţilor casa sa din Arad

    Tudor Cârstoiu are 26 de ani şi a plecat din Arad în urmă cu şase ani, pentru a studia la Universitatea Comercială “Luigi Bocconi” din Milano, iar casa sa, aflată la 60 de kilometri de Arad, în localitatea Şilindia, a rămas liberă, astfel că a decis să o pună la dispoziţia unor sirieni care au fugit din calea războiului, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    În prezent, arădeanul urmează un master în economia şi managementul inovaţiei şi este consultant IT/cercetător în domeniul economiei digitale.

    Tudor Cârstoiu spune că a fost marcat de criza refugiaţilor pe fondul unei probleme similare din istoria familiei sale, astfel că a decis să se implice şi să ajute oameni care au fugit de război.

    ”Cred că în astfel de momente trebuie să fim alături de oamenii care au rămas pe drumuri. Fac asta şi pentru că bunicul meu şi familia sa au fost expulzaţi din Bucovina de Nord. Ruşii i-au scos cu armele din casă. Familia mea ştie ce înseamnă să treci printr-o astfel de dramă”, spune Tudor Cârstoiu.

    Tânărul consideră că refugiaţii ”nu trebuie trataţi ca o problemă, ci ca o oportunitate”.

    ”Trebuie să ţinem cont şi de scăderea natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei în Europa. De aceea cred că ambele părţi au de câştigat, atât refugiaţii cât şi ţările care îi vor găzdui. Istoria a dovedit că acolo unde există diversitate şi este acceptată, există şi prosperitate”, a declarat arădeanul corespondentului MEDIAFAX.

    El oferă o casă tradiţională, cu trei camere, pe care a cumpărat-o împreună cu mama sa în urmă cu doi ani.

    Locuinţa este liberă în acest moment, deşi mama tânărului locuieşte acolo şase luni pe an, în restul timpului fiind plecată din ţară. Cu toate acestea, familia de arădeni a decis să ofere casa pe termen nelimitat.

    Studentul spune că are doar câteva condiţii pentru viitorii locatari: să nu fie radicali religioşi, cel puţin un membru al familiei să fie vorbitor de limba engleză, oamenii să îşi dorească să înveţe limba română, să fie gospodari şi să aibă grijă de locuinţă.

    Arădeanul – care spune că aşteaptă să fie contactat de autorităţi, dacă România va decide să găzduiască refugiaţi – îşi doreşte ca gestul său să fie urmat şi de alţi români, amintind că multe dintre oraşele noastre au fost construite şi cu ajutorul imigranţilor.

     

  • Era student la Harvard şi a descoperit o breşă de securitate la Facebook. Ce e-mail a primit imediat de la Mark Zuckerberg

    În urmă cu trei luni, studentul Aran Khanna de la Harvard se pregătea pentru un internship la Facebook. Ceea ce a urmat a ajuns subiect în presa internaţională.

    Era student la Harvard şi a descoperit o breşă de securitate la Facebook. Ce e-mail a primit imediat de la Mark Zuckerberg

  • A început compania pe vremea studenţiei, iar anul acesta ar putea avea o cifră de afaceri de 5 milioane de lei

    Anul trecut cifra de afaceri a crescut de aproape trei ori faţă de 2012, iar anul acesta ar putea ajunge la pragul de 5 milioane de lei. Creşterile se bazează pe activităţile de nişă pe care mizează tânărul antreprenor.

    Miezul afacerii este Freya, un soft, o soluţie destinată în principal spaţiilor din domeniul horeca, fie ele restaurante, baruri, pizzerii sau cluburi. Lansată în urmă cu aproape opt ani, soluţia a fost cumpărată până acum de mai mult de 2.000 de clienţi şi reprezintă circa 40% din cifra de afaceri a Soft Tehnica, fimă înfiinţat-o în 2004. 20% din cifra de afaceri revine soluţiilor pentru administraţia publică, iar restul (20%) reprezintă soluţii pentru afaceri, din diverse domenii. În general, marja de profitabilitate a afacerii este de 20%, iar antreprenorul spune că, „exceptând câteva cheltuieli pe care le-am făcut în interes personal, absolut toţi banii au fost reinvestiţi“.

    Anul trecut firma a ajuns la o cifră de afaceri de 3,5 milioane de lei, iar antreprenorul spune că n-a crescut spectaculos, dacă se raportează la durata de viaţă a firmei. „În general am mers pe o creştere extrem de naturală, nu am apăsat pedala vânzărilor fără a fi foarte siguri că tehnic suntem foarte bine puşi la punct şi că suportul tehnic are în spate departamentul de dezvoltare care să poată face faţă cerinţelor noi.“

    Cea mai spectaculoasă creştere a cifrei de afaceri este cea din 2014, când firma a ajuns la 3,5 milioane de lei, de aproape trei ori mai mult decât în 2012 (1,2 milioane de lei). Unul dintre motoarele de creştere au fost finanţările pe fonduri europene primite deopotrivă de clienţi dar şi de Soft Tehnica.

    Iulian Popescu spune că firma este împlinirea unui vis mai vechi, din vremea liceului, deşi la acea vreme nici măcar nu era pasionat de calcularoare. „Probabil că spiritul antreprenorial s-a instalat mai bine şi sesizez la orice pas oportunităţi, în general în domeniul serviciilor, microproducţie. Sunt interesat şi de incubatoarele de afaceri, aş vrea să administrez unul“, conchide Popescu. 

  • Cine sunt cei trei tineri care au primit titlul de „Studentul Anului“

    Gabriel Ioan Stavre, student la ASE, Alexandru Tifrea, student la Universitatea Politehnica Bucureşti, şi Patricia Anita Erimescu, studentă la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“, au câştigat titlul de „Studentul Anului” în domeniile Economie, IT şi Arhitectură, în cadrul competiţiei cu acelaşi nume organizate de ONG-ul Voluntari pentru Idei şi Proiecte (VIP).

    Ajunsă la a 12-a ediţie, Gala Stu­dentului îşi pro­pune „să ofere mo­­de­le ti­nerilor” şi să îi mo­ti­veze să-şi do­vedească abilităţile, inclu­siv prin oferirea unor premii în bani, ce ajung până la 1.500 euro, spune Dia­na Ologeanu, manager de proiect al VIP.

    Cine sunt cei trei tineri care au primit titlul de „Studentul Anului“

  • Studentul care a transformat robinetul într-o operă de artă. În plus, economiseşte şi apa

    Sigur că economia este doar rezultatul calculelor şi se poate dovedi relativă, pentru că oamenii vor fi tentaţi, în cazul în care robinetul tânrului designer va ieşi pe piaţă, să-l folosească mai mult timp, pentru a privi modelele formate din jeturi de apă.

    sursa: https://www.behance.net/gallery/22614295/Swirl
     

  • Antreprenorul care aduce nota de plată în 2.000 de baruri şi restaurante din România

    Iulian Popescu are 32 de ani şi o firmă pe care a înfiinţat-o în urmă cu zece ani, pe vremea când era şi student, şi angajat. Anul trecut cifra de afaceri a crescut de aproape trei ori faţă de 2012, iar anul acesta ar putea ajunge la pragul de 5 milioane de lei. Creşterile se bazează pe activităţile de nişă pe care mizează tânărul antreprenor.

    Freya este un un soft, o soluţie destinată în principal spaţiilor din domeniul horeca, fie ele restaurante, baruri, pizzerii sau cluburi. Lansată în urmă cu aproape opt ani, soluţia a fost cumpărată până acum de mai mult de 2.000 de clienţi şi reprezintă circa 40% din cifra de afaceri a Soft Tehnica, fimă pe care antreprenorul a înfiinţat-o în 2004. 20% din cifra de afaceri revine soluţiilor pentru administraţia publică, iar restul (20%) reprezintă soluţii pentru afaceri, din diverse domenii. În ansamblu marja de profitabilitate a afacerii este de 20%, iar antreprenorul spune că, „exceptând câteva cheltuieli pe care le-am făcut în interes personal, absolut toţi banii au fost reinvestiţi“.

    Anul trecut firma a ajuns la o cifră de afaceri de 3,5 milioane de lei, iar antreprenorul spune că n-a crescut spectaculos, dacă se raportează la durata de viaţă a firmei. „În general am mers pe o creştere extrem de naturală, nu am apăsat pedala vânzărilor fără a fi foarte siguri că tehnic suntem foarte bine puşi la punct şi că suportul tehnic are în spate departamentul de dezvoltare care să poată face faţă cerinţelor noi.“ Cea mai spectaculoasă creştere a cifrei de afaceri este cea din 2014, când firma a ajuns la 3,5 milioane de lei, de aproape trei ori mai mult decât în 2012 (1,2 milioane de lei). Unul dintre motoarele de creştere au fost finanţările pe fonduri europene primite deopotrivă de clienţi dar şi de Soft Tehnica. „Noi am primit în 2014 banii pe un proiect scris în 2010. În plus, clienţii au insistat pentru închiderea anumitor proiecte şi puterea noastră de asimilare a fost mai mare“, arată antreprenorul.

    Iulian Popescu spune că firma este împlinirea unui vis mai vechi, din vremea liceului. La acea vreme nici măcar nu era pasionat de calculatoare. A intrat din întâmplare în contact cu informatica, lucrând în vremea liceului pe un calculator 286, vechi şi pentru acea vreme, „dar mi-a plăcut partea de inginerie software, să iei un produs şi să-l dezvolţi până la capăt. Am cochetat cu domeniul şi am făcut programe de la cap la coadă, produse pe care le-am publicat şi în reviste“, îşi aminteşte Iulian Popescu. A fost mai mult atras de ingineria tehnică decât de algoritm, adică de programele care rezolvă o problemă matematică: „Mă interesa mai mult să rezolv o problemă reală, cum să prezint, să fie uşor de utilizat pentru client, să aibă grafică, logo, manual de utilizare“. Acum nu mai are vreme pentru astfel de lucruri, dar spune că i-ar plăcea; în plus, i se pare esenţial să le explice angajaţilor şi colaboratorilor toate detaliile legate de produse: „de ce este aşa, cum trebuie să fie, îmi place ca oamenii de lângă mine să înţeleagă, ca să aibă mai multă independenţă, chiar dacă pierd mai mult timp învăţându-i“.

    Aventura antreprenorială a început încă din vremea studenţiei, după o perioadă în care a fost angajat, la recomandarea unui prieten, la Siveco; a absolvit Facultatea de Calculatoare din cadrul Politehnicii, în 2007, la trei ani după ce fondase Soft Tehnica. Despre înfiinţarea firmei spune că a fost cel mai greu moment din cariera sa, pentru că „lucram, şi nu puţin, la Siveco – până la 8-9 seara, apoi acasă lucram până la 12-1 noaptea, apoi mă apucam de învăţat până la 3 pentru că aveam examen a doua zi; mă culcam, mă trezeam la 6 să mai citesc o oră, mă duceam la facultate, dădeam examenul, plecam imediat ca să recuperez întârzierea la Siveco şi aşa zi după zi.“

    A renunţat la postura de angajat când a considerat că se poate descurca cu firma sa. „Aveam ceva economii şi am considerat că trebuie să-mi asum acest risc. Am înţeles că dacă n-o fac atunci, mai târziu s-ar fi instalat în mine confortul specific angajaţilor în corporaţii. Şi era evident că nu puteam ca în continuare să dorm numai trei ore pe noapte.“ Acum, spune râzând, doarme un pic mai mult, 4-5 ore, dar programul e în continuare aglomerat. „Mulţi IT-işti care lucrează în corporaţii îmi spuneau, când mă vedeau foarte stresat, chinuit că nu am timp să beau o bere cu ei: «Da’ ce te chinui aşa?» Dar o fac din suflet, pentru că asta îmi place. Ce nu mi-a lipsit, în toţi aceşti zece ani, a fost determinarea.“

    Povesteşte că a pornit la drum având trei asociaţi: fratele său, de formaţie finanţist, şi doi colegi de facultate; cei doi colegi au ieşit însă la scurt timp din firmă, pentru că, povesteşte Iulian Popescu, „puneau mai mult suflet în proiectele pentru facultate decât în cele ale firmei“. În momentul în care cei doi asociaţi au ieşit din firmă, Iulian Popescu a preluat şi participaţia lor, având acum 80% din acţiuni, iar fratele său diferenţa. Spune însă că a tras învăţăminte din această experienţă, pentru că a ales asociaţii după nevoia de dezvoltare a afacerii; profesional erau bine pregătiţi, dar „s-au dovedit un eşec din punct de vedere al businessului. Nu aveau acel ceva de a-şi asuma singuri destinul“.

  • Sfaturi pentru mine tânăr: Radu Florescu, Centrade

    La 20 de ani, simţi şi crezi că ai păşit deja în lumea adulţilor şi, adesea, refuzi sfaturile şi ajutorul celorlalţi. Adevărul este că, la această vârstă, te afli abia la început de drum. Aceştia sunt ani în care încă mai ai de învăţat, probabil încă eşti student. La 30 de ani, vei începe să te concentrezi şi să înţelegi ce îţi doreşti cu adevărat în carieră.

    La 40 de ani, vei începe să fii încrezător în ceea ce faci şi să devii un bun profesionist. După 50 de ani, ar trebui să stăpâneşti bine profesia aleasă. De la 60 de ani în sus, le poţi da sfaturi celor de 20 de ani. La 20 şi ceva de ani abia vă începeţi cariera. Nu fiţi dezamăgiţi de eşecuri.

    Cei care se pot ridica şi pot merge mai departe după ce au eşuat vor ajunge departe mai târziu în viaţă. Rămâneţi deschişi şi dornici să învăţaţi de la cei pe care îi respectaţi, fără să îi şi placeţi neapărat. Teama de eşec este cel mai mare obstacol pe care îl aveţi de depăşit. Îmi doresc doar să fi ştiut şi eu că un eşec poate fi depăşit dacă ai mereu noi resurse de energie şi optimism. La 53 de ani, eu am doar mai puţin timp liber.