BusinessMagazin

Tag: spaţii

  • Israel: Masca de protecţie nu va mai fi obligatorie în spaţiile deschise. Numărul de infecţii, cu 97% sub nivelul înregistrat la jumătatea lunii ianuarie

    Ministrul sănătăţii din Israel, Yuli Edelstein, a declarat că masca de protecţie nu va mai fi obligatorie spaţiile deschise din ţară începând cu duminică, 18 aprilie, notează Times of Israel.

    Totuşi, măştile trebuie purtate în continuare în spaţiile închise.

    Autorităţile sanitare au administrat deja peste 10 milioane de vaccinuri anti-COVID-19, acoperind cu a doua doză circa 55% din populaţia ţării. Până acum, numărul de vaccinuri administrate este suficient pentru peste 57% din totalul cetăţenilor israelieni.

    Între timp, rapelul a ajuns la numai 6,5% din populaţia Uniunii Europene.

    Între 9 şi 15 aprilie, media zilnică de infecţii noi cu SARS-CoV-2 a fost de 174. Prin comparaţie, media înregistrată între 9 şi 15 ianuarie a fost de 8.242 de cazuri, cu 97% peste nivelul raportat în ultimele zile, conform datelor agregate de Worldometers.

    Eran Segal, un biolog computaţional al Institutului Ştiinţific Weizmann, a declarat că Israelul a atins deja „un anumit grad de imunitate de turmă” şi ar putea ridica în condiţii de siguranţă încă o serie de restricţii.

     

  • Fenomen nou în piaţa birourilor: companiile încep să subînchirieze spaţiile pe care le deţin. JLL: Suprafaţa totală disponibilă la subînchiriere a ajuns la 70.000 mp, cea mai mare care a existat vreodată pe piaţa din România

    Criza sanitară determină companiile să se reorienteze către variante prin care îşi pot optimiza cheltuielile, subînchirierea spaţiilor pe care le deţin fiind o soluţie luată în calcul tot mai des de către acestea, notează o analiză a companiei de consultanţă imobiliară JLL.

    Potrivit datelor JLL, în acest moment, suprafaţa totală disponibilă la subînchiriere a ajuns la aproximativ 70.000 metri pătraţi, cea mai mare care a existat vreodată pe piaţa din România,

    ”Inevitabil, aceste spaţii, multe dintre ele amenajate corespunzător unor birouri de clasa A, inclusiv mobilate, pun o presiune foarte mare pe proprietarii care încă mai au spaţii neocupate în portofoliul lor.  Nu numai preţul chiriei este problema, dar şi flexibilitatea termenului contractual oferită de aceste spaţii, multe companii, în special cele care îşi deschid noi birouri în ţară, dar şi cele care se bazează pe proiecte temporare găsind aceste spaţii ca fiind ideale, la concurenţa cu spaţiile de tip co-working”, explică Marius Şcuta, Head of Office Department & Tenant Representation JLL Romania.

    Rata de neocupare a spaţiilor de birouri a avut o creştere relativ constantă în ultimul an, la acest lucru contribuind toate proiectele de extindere puse în aşteptare de marea majoritate a clienţilor.

    Estimările specialiştilor JLL pentru 2021 şi pentru 2022 sunt că această rată va mai creste pentru ca proiectele care au deja spatii preinchiriate nu pot fi amânate şi care s-ar putea să dureze mai mult să umple spaţiile încă vacante în lipsa unei creşteri a cererii nete

    Cererea va veni în principal de la chiriaşii cărora le expiră contractele în această perioadă, şi care au sesizat oportunitatea de a securiza contracte avantajoase pentru următorii ani.

    În acelaşi timp, multe alte companii au preferat să extindă contractele curente cu unul sau mai mulţi ani, păstrând sau nu acelaşi spaţiu ocupat. În aşteptarea finalului pandemiei acestea îşi iau timpul necesar analizării noilor forme de lucru şi ajustării politicilor proprii. Nu este un lucru simplu, mai ales pentru cei care au un personal numeros şi cu nevoi şi posibilităţi diverse de lucru de acasă care trebuie mapate astfel încât să menţină nivelul optim de productivitate, Pentru prima oară, aceste discuţii sunt în prim planul deciziilor companiilor din toate industriile, concluzionează analiza JLL.

  • Mai sunt clădirile de birouri o opţiune pentru companii sau noul normal este muncitul de acasă?

    De aproape 365 de zile milioane de oameni şi-au mutat biroul în spaţiul de acasă. Ceea ce la începutul pandemiei părea o varianAtă bună de a economisi timp şi a creşte productivitatea muncii a generat treptat, diluarea graniţei dintre viaţa profesională şi viaţa în afara serviciului, cu efecte nedorite asupra angajaţilor.

    În ultimele luni, scanând piaţa imobiliară corporativă locală dar şi globală, putem remarca conturarea a două tendinţe dominante. Pe de-o parte, există companii care văd în lucrul de acasă „noul normal”. Pe de altă parte, observăm un număr crescut de companii care au în vedere o strategie mai agilă. Iar această „agilitate” înseamnă, în termeni reali, să ofere angajaţilor mai multe opţiuni, respectiv: lucrul de acasă, un birou central şi un birou regional (în cadrul spaţiilor de tip coworking) în proximitatea casei. Prin urmare, aşa-numita „moarte a biroului” vehiculată prin diverse canale media este departe de a deveni realitate. În acest context spaţiile de tip coworking pot fi „motorul” care să promoveze munca la distanţă şi flexibilitate, asigurând interacţiunea atât de necesară pentru starea de bine a salariaţilor şi nu numai.

    Pentru a înţelege mai bine fenomenul, e nevoie să aruncăm o privire către harta evoluţiei coworkingului. Coworking 1.0 a apărut în 2008 sub forma unor spaţii / hub-uri mici pentru freelanceri şi start-up-uri care aveau nevoie să facă parte dintr-o comunitate şi să aibă un birou accesibil, fără costuri mari, în vremurile grele ale recesiunii. De atunci, potrivit unui studiu publicat de JLL SUA, coworkingul a avut o rată de creştere medie anuală de 22%. Locatarii şi-au dat seama de avantajele exploatării acestor amenajări flexibile de spaţiu pentru a-şi gestiona mai bine forţa de muncă şi a-şi optimiza strategiile imobiliare.

    A urmat Coworking 2.0 care a oferit o mare varietate de spaţii de lucru, locaţii frumoase, facilităţi de ultimă generaţie, infrastructură solidă şi o comunitate vibrantă. A devenit astfel spaţiul de lucru preferat pentru multe companii mici şi mijlocii, fiind adoptat chiar şi de unele organizaţii mari cărora domeniul de activitate le-a permis acest lucru.

    Spaţiul de tip coworking a revoluţionat rapid întreaga industrie a birourilor până când s-a confruntat cu o ameninţare existenţială la începutul pandemiei COVID-19. Criza, încă în desfăşurare, este o provocare pentru întreaga industrie imobiliară, inclusiv pentru coworking.

    Adaptabilitatea face diferenţa între cei care aşteaptă, pasiv, trecerea crizei şi cei care adoptă o transformare agilă. Astfel a apărut Coworking 3.0 care oferă locatarilor opţiuni mai flexibile şi mult mai multe servicii virtuale pentru a satisface nevoile comunităţii de afaceri. De asemenea, Coworking 3.0 oferă o integrare mai profundă a vieţii profesionale.

    Dacă în spaţiile Coworking 2.0 era suficient să li se spună locatarilor: „Iată noul dvs. spaţiu, aveţi la dispoziţie cafea gustoasă, săli de întâlnire etc.”, în spaţiile Coworking 3.0 ar trebui să adopte o poziţie mai activă bazată pe principii de genul: „Aşa ne aşteptăm să interacţionăm unul cu celălalt, acesta este tipul de cultură a muncii pe care o încurajăm…”

    Iar interacţiunea de calitate este ceva ce Zoom, Teams, Slack nu pot înlocui deoarece sentimentul de apartenenţă este o nevoie umană şi unul dintre cele mai puternice lucruri pe care oamenii le obţin de la un birou tradiţional.

    Directorul coworkingului Factory Berlin, Hannah Ashford spune: „Locaţiile pe care le deţinem sunt centrul comunităţii noastre, un loc pentru a experimenta evenimente, programe şi a crea conexiuni care alimentează inspiraţia şi inovaţia.”

    Unii s-au cam săturat de munca de acasă şi au nevoie de „un refugiu”, de spaţii de lucru accesibile, flexibile care să sprijine şi cultura organizaţiilor.

    Jamie Hodari, CEO al Industrious S.U.A., afirma la începutul anului 2020: „În viitorul apropiat biroul va trebui să fie amplasat în locurile unde oamenii vor să fie.”

    Pare că a avut dreptate, întrucât coworkingul are şanse mari de a deveni un instrument important în strategia imobiliară corporativă.

    Liviu Tudor este Preşedinte Genesis Property

  • Ciudăţenii de designer: un material ieftin, folosit în construcţii de exterior, a devenit acum material de înfrumuseţare a locuinţelor

    Percepute drept material ieftin care nu trebuia lăsat la vedere, plăcile OSB (panouri din aşchii de lemn presate) au intrat în atenţia designerilor de interioare, care nu se mai sfiesc să le scoată la iveală, scrie Financial Times. OSB-ul a ajuns acum să fie folosit în renovarea unor case de piatră, la tavane şi uşi, alteori pentru podea. În alte cazuri de renovare de clădiri istorice panourile din acest material servesc la compartimentarea spaţiilor. OSB-ul a ajuns şi până la căsuţe de vacanţă construite din containere, unde este utilizat pentru placat pereţii şi tavanul.

  • Argentinianul care vinde cu sute de mii de dolari lucruri care nu există. Cum e posibil

    Unii se chinuie să-şi vândă produsele, alţii reuşesc să vândă şi ce nu există, după cum o demonstrează designerul argentinian Ardres Reisinger. Acesta, scrie Dezeen, s-a făcut remarcat prin vânzarea online a unor piese de mobilier virtual, pentru cea mai scumpă dintre acestea plătindu-se aproape 70.000 de dolari

    Toate piesele scoase la licitaţie s-au adjudecat pentru suma de 450.000 de dolari. Colecţia intitulată „The Shipping” poate fi văzută în spaţii virtuale tridimensionale accesibile publicului cum ar fi Minecraft şi Decentraland ori folosite în aplicaţii de realitate virtuală sau augmentată, precum şi pe platforme de creare de jocuri şi de filme de animaţie realizate pe computer. „The Shipping” cuprinde şi aşa-numite „obiecte imposibile”, cum ar fi un balon dezumflat pe post de canapea sau o măsuţă roz care aduce cu un balon de gumă de mestecat.

     

  • Oraşul după Covid

    Viaţa urbei s-a oprit în loc în Londra, Berlin şi în mai toate oraşele mari ale Europei ameninţate de pandemie. Acum, îngrijorările cu privire la un exod de durată al cetăţenilor forţează autorităţile orăşeneşti să abordeze problemele care supurează de mult timp.

     

    Când pandemia a explodat în toată Europa în martie, a schimbat radical viaţa oraşului, forţându-i să stea acasă pe cei cu muncă de birou, închizând hotelurile şi spaţiile de cazare şi schimbând viaţa a milioane de oameni, scrie The New York Times. Eliberaţi din birouri – mulţi pentru prima dată în viaţa lor profesională – locuitorii oraşelor din întreaga Europă au început să plece, unii pentru a se feri de virus, alţii pentru a scăpa de apartamentele înghesuite şi scumpe şi pentru o conexiune mai bună cu natura şi naturalul.

    Acum, la aproape un an după primele lockdownuri şi cu alte câteva luni de restricţii care se apropie, este pusă sub semnul îndoielii presupunerea, făcută cu prea mare uşurinţă, că majoritatea exilaţilor din pandemie se vor întoarce în mod natural odată ce virusul va fi îmblânzit. Marea întrebare nu mai este cum pot fi ţinuţi oamenii cât mai mult la ţară, ci cum pot fi descurajaţi să se mute acolo definitiv. Pentru planificatorii urbani şi experţii în proiectare urbană, aceasta înseamnă să înceapă să se confrunte cu probleme care au afectat mult timp oraşele – accesibilitatea locuinţelor, transportul în condiţii de siguranţă şi accesul la spaţiul verde – dar care au devenit mai urgente din cauza pandemiei. Mai general, oraşele vor trebui să răspundă noilor dorinţe legate de conectarea cu natura şi „reconectarea cu viaţa”, spune Philipp Rode, directorul executiv al LSE Cities, un centru de cercetare de la London School of Economics. Un exod urban asemănător s-a produs şi în Statele Unite în timpul pandemiei, cu newyorkezi bogaţi care se retrăgeau în casele de la ţară şi cu tehnicieni din Silicon Valley împrăştiaţi prin toată ţara. Fenomenul ar putea fi chiar mai pronunţat în Statele Unite decât în Europa. „În linii mari, ataşamentul faţă de locuri este semnificativ mai mare în Europa decât în SUA”, a spus Rode, indicând spre studii anterioare care arată că până şi în oraşele europene aflate în declin economic pierderile de populaţie au fost după anumite măsuri, mai mici. „Multe dintre aceste locuri au istorii foarte vechi, o cultură foarte profundă.” Cu toate acestea, multe oraşe europene încep să încurajeze naveta pietonală şi cu bicicleta şi extinderea spaţiilor verzi. Milano, lovit puternic de primul val al pandemiei, s-a îmbogăţit cu peste 30 de km de piste pentru ciclism, precum şi cu părculeţe în fostele parcări. Oficialii londonezi au început anul trecut un proiect, „Streetspace”, ce constă în crearea de piste de biciclete temporare şi lărgirea zonelor pietonale pentru ca navetiştii să poată evita pericolele din metrou sau din autobuzele aglomerate. Parisul şi Barcelona au făcut paşi similari. Modificări ca acestea, care de obicei ar dura ani, se fac practic peste noapte, a constatat firma britanică de inginerie Arup. Iar ritmul programului londonez a provocat bătălii juridice. Însă Léan Doody, care conduce secţia de oraşe integrate şi reţeaua de planificare pentru Europa de la Arup, este optimistă cu privire la schimbări. Ea spune că, deşi pandemia a evidenţiat unele dintre problemele mai profunde ale vieţii urbane, aceasta ar putea provoca şi un impuls pentru îmbunătăţire. „Se creează o oportunitate pe măsură ce pandemia dispare din vedere, pentru a introduce noi comportamente”, a spus ea. „Poate că autorităţile oraşelor, autorităţile de transport şi angajatorii s-ar putea gândi la politici pentru un viitor care să funcţioneze pentru toată lumea”, crede ea. Cuantificarea cu precizie a numărului de oameni care au părăsit oraşele Europei este dificilă, deoarece pandemia a complicat colectarea datelor. Însă un studiu publicat la începutul lunii februarie estimează că aproape 700.000 de persoane au părăsit Londra în ultimul an, majoritatea muncitori născuţi în străinătate, care ar fi putut reacţiona astfel şi la Brexit. Londra ar putea fi un exemplu extrem. Un sondaj realizat de Arup arată că aproximativ 41% dintre londonezi s-au mutat din oraş la un moment sau altul al pandemiei, comparativ cu aproximativ 10% în Madrid, Milano şi Berlin şi cu 20% în Paris. Compania imobiliară Century 21 a anunţat vara trecută că a înregistrat o creştere a interesului pentru părăsirea Parisului, dar nu a existat un „exod în masă”. Datele imobiliare au arătat că angajaţii din domeniul tehnologiei au părăsit în masă Dublinul anul trecut, pe măsură ce munca la distanţă s-a extins. Locuinţele inaccesibile ca preţ au fost un punct dureros în multe oraşe europene şi înainte de pandemie, care a expus şi a adâncit inegalităţile. „Însă munca la distanţă slăbeşte legătura dintre locuinţe şi ocuparea forţei de muncă”, spune Doody.

    Léan Doody, care conduce secţia de oraşe integrate şi reţea de planificare pentru Europa de la Arup, este optimistă cu privire la schimbări. Spune că, deşi pandemia a evidenţiat unele dintre problemele mai profunde ale vieţii urbane, aceasta ar putea provoca şi un impuls pentru îmbunătăţire. „Se creează o oportunitate pe măsură ce pandemia dispare din vedere, pentru a introduce noi comportamente”, a spus ea.

    Preţurile proprietăţilor din Dublin au explodat în ultimii ani, după o prăbuşire a pieţei imobiliare în urma crizei financiare din 2008; o scădere accentuată a ofertei s-a suprapus cu o cerere copleşitoare, agravată de o creştere a chiriilor pe termen scurt. Doody a explicat că planurile guvernului irlandez de a crea un drept legal pentru angajaţi de a solicita munca la distanţă ar putea face paşi spre detensionarea pieţei locuinţelor din Dublin, distribuind în acelaşi timp angajaţi cu venituri mari în altă parte. Brendan McLoughlin, 29 de ani, analist de afaceri pentru serviciul poştal naţional al Irlandei, se numără printre cei mulţi ale căror locuri de muncă vor rămâne cel puţin parţial, la distanţă; el intenţionează să se mute din cazarea la comun din Dublin în propria casă dintr-un oraş-port la nord de capitală în această vară.„Cred că este forţată această reevaluare a ceea ce contează în ceea ce faci şi în viaţa de acasă”, a spus el. Există o idee care pune puternic stăpânire pe sociologi şi economişti că pandemia a accelerat doar schimbările deja în curs în oraşe, amplificând aşa-numitul „efect de gogoaşă”, în care preţurile ridicate îi împing pe rezidenţi la periferie şi supraalimentează o tendinţă anterior sinuosă spre munca la distanţă. Însă schimbările mai rapide au concentrat atenţia autorităţilor urbane, care abordează acum din ce în ce mai mult plângerile privind zgomotul, poluarea aerului, apartamentele înghesuite şi chiriile exagerate. La Paris, care pierdea locuitori chiar şi înainte de pandemie, primarul Anne Hidalgo susţinea deja ideea „oraşului de 15 minute” – o viziune a viitorului pentru cartiere care să asigure toate facilităţile necesare pe o rază care poate fi parcursă printr-o scurtă plimbare de la ieşirea pe uşă. Ea a făcut eforturi pentru a reduce traficul auto în centrul oraşului şi pentru a promova mai mult spaţiu verde. Când pandemia a creat o nouă urgenţă, primăria Parisului a transformat rapid Rue de Rivoli, o arteră principală, într-o autostradă pentru biciclete, a tăiat traficul de lângă şcoli pentru a îmbunătăţi calitatea aerului şi a transformat spaţiile de parcare în locuri extinse unde oamenii îşi pot savura cafeaua. Oraşul promite  să facă unele dintre proiectele sale din pandemie permanente. Însă găsirea voinţei politice pentru o schimbare durabilă va fi o provocare, crede Rode, de la LSE Cities, şi ar depinde în mare măsură de nivelul de implicare şi acceptare al publicului. Malcolm Smith, specialist în proiectare urbană la Arup, a arătat într-un raport recent că pandemia a adus deja oraşele mai aproape de viziunea “oraşului de 15 minute” şi că există acum potenţialul de a reduce traficul, de a face aerul mai curat şi de a petrece mai mult timp cu familia profitând de caracteristici permanente ale vieţii urbane. „Ni s-a arătat în lumină importanţa dezvoltării oraşelor în module mai mici, cu servicii esenţiale concentrate în jurul centrelor comunitare”, a scris el. „În secolul al XIX-lea, răspunsul la epidemia de holeră din Londra a adus o infrastructură mare, reţeaua de canalizare. Sper că Covid-19 va conduce la intervenţii la scară mai mică, dar mai răspândite.”

    Oraşele vor avea întotdeauna locuitori, şi nu toată lumea poate fugi la ţară. Însă pentru centre urbane precum City of London, unul din nucleele financiare ale Europei, pandemia s-a dovedit deosebit de distructivă la capitolul demografie. Al doilea val a fost la fel de perturbator ca primul, cu activitatea redusă la mai puţin de jumătate. Tendinţa a fost observată atât în Europa, cât şi în SUA, scrie Financial Times. Criza i-a făcut pe unii oameni să se întrebe dacă nu cumva asistăm la sfârşitul dominanţei economice şi sociale a acestor oraşe. Răspunsul este „Nu”, conform lui Andrés Rodríguez-Pose, profesor de geografie economică la London School of Economics. În ceea ce priveşte „macrogeografia” – diferenţa dintre metropole, oraşe şi zone rurale – „diviziunea generală dintre oraşele dinamice şi locurile mai puţin dinamice va rămâne”, spune el. În schimb, „cele mai mari schimbări vor avea loc înăuntrul oraşelor şi între oraşe şi periferiile lor rurale – microgeografia”. O nevoie mai redusă de a face naveta, având în vedere persistenţa muncii la distanţă, mai multe cumpărături online şi mai puţină socializare „va reduce cererea de spaţiu în centrele oraşelor, pentru birouri şi poate chiar şi pentru locuinţe, şi o va creşte în suburbii”, spune profesorul. Acest lucru înseamnă „o redefinire a centrelor oraşelor”, spune el. „Odată ce începeţi să eliberaţi centrul, acesta nu rămâne gol, alţii încep să se mute.” Provocarea este de a „facilita o reproiectare şi reamenajare a centrelor oraşelor” cu noi funcţii, inclusiv activităţi culturale, activităţi în aer liber şi sport.

    Milano, lovit puternic de primul val al pandemiei, s-a îmbogăţit cu peste 30 de km de piste pentru ciclism, precum şi cu părculeţe în fostele parcări. Oficialii londonezi au început anul trecut un proiect, „Streetspace”, ce constă în crearea de piste de biciclete temporare şi lărgirea zonelor pietonale pentru ca navetiştii să poată evita pericolele din metrou sau din autobuzele aglomerate. Parisul şi Barcelona au făcut paşi similari.

    O alta este evitarea segregării de facto care a avut loc în SUA între anii 1960 şi 1980, cu „oraşul interior mai puţin important şi suburbii care sunt mult mai omogene în termeni de etnie şi venituri”. Mecanismele pieţei vor produce schimbările în modul în care funcţionează oraşele, spune Rodríguez-Pose, „însă conducerea oraşelor care insistă pe o astfel de dezvoltare va avea un avantaj. Trebuie să faceţi centrele oraşelor mai prietenoase”. Lockdownul a reuşit să facă până şi din cele mai poluate oraşe locuri cu aer curat, demonstrând astfel cum dispariţia traficului poate îmbunătăţi calitatea vieţii. Însă când restricţiile au fost retrase, lumea a evitat transportul public pentru a merge la lucru, preferând în schimb maşinile. În cartierul său londonez, Jon Burke, consilier pe teme de transport din Hackney, a încercat să evite tocmai acest lucru. „A trebuit să trecem la acţiune pentru a evita o revenire care să aibă în centrul ei maşina”, povesteşte el. În alte cartiere nu s-a făcut nimic şi nivelul traficului a crescut cu 150% în ritm anualizat în septembrie. Acest lucru arată că oraşele se află în centrul acţiunii atunci când vine vorba de schimbări economice structurale, spune Francesca Bria, consilier pentru oraşe digitale la ONU. „Oraşele sunt cele mai avansate laboratoare de experimentare” într-o serie de transformări structurale, cum ar fi tranziţia verde, digitalizarea şi abordarea inegalităţii şi coeziunii sociale. Transformările nu ţin doar de strategie, ci şi de politică. „Nu se pot lua doar decizii de sus în jos, deoarece este nevoie de o schimbare masivă de comportament, aşa că trebuie lucrat pe teren şi trebuie avute resursele financiare pe teren”, a mai spus Bria.

    Potrivit lui Rodríguez-Pose, întrebarea este cine va avea „cele mai bune şi mai strălucite idei” pentru măsuri care vor „valorifica declinul activităţii comerciale pe stradă şi vor promova alte activităţi care ar putea fi motoare ale noilor centre urbane?”. Scepticii se pot întreba dacă redistribuirea activităţii pe care ar presupune-o astfel de schimbări nu ameninţă chiar densitatea care face ca oraşele să fie atât de productive din punct de vedere economic. Cu alte cuvinte: ne permitem transformarea? Unele dintre răspunsuri depind de modul în care impozitul şi puterea de decizie sunt împărţite între diferite niveluri de guvernare. „Veniturile fiscale se vor schimba” dacă activitatea economică este distribuită diferit, în funcţie de „diviziunea administrativă” a teritoriului, spune Rodríguez-Pose. „Dacă aveţi un oraş care corespunde zonei urbane funcţionale, atunci nu contează atât de mult. Dacă suntem de exemplu, la Paris, şi vorbim doar de primăria centrului oraşului, atunci aveţi nevoie de politici teritoriale naţionale care-l iau în considerare pe cel care pierde. „În contrast, spune el, „în majoritatea ţărilor puterile de planificare sunt în mâinile factorilor de decizie locali”, ceea ce permite „experimente de strategie” care vor diferi de la un oraş la altul. Este posibil ca unele oraşe să nu îmbrăţişeze transformarea, ci mai degrabă să încerce să „menţină în viaţă magazinele locale şi activităţile tradiţionale locale, chiar promovând folosirea maşinii”. Rodríguez-Pose consideră că acest lucru „ar fi contraproductiv pe termen lung”. Burke este de acord. „Politica în materie de transport nu se referă doar la transport – este vorba despre a găsi modalităţi de a administra oraşele în moduri mai umane şi care sunt dovedite în mod obiectiv că atrag tipul de oameni care fac aceste oraşe de succes.” El adaugă că „este foarte clar că afacerile independente au avantaje mai mari dacă în comunităţi oamenii sunt încurajaţi să meargă pe jos sau cu bicicleta – şi sunt mai predispuşi să cumpere din cartier”. „Nimeni nu ar mai susţine acum o autostradă cu şase benzi prin parcul Washington Square, aşa cum a făcut Robert Moses” la mijlocul secolului al XX-lea în New York. „Când închidem ochii şi ne gândim la cum arată viaţa bună din oraş, nimeni nu se mai gândeşte la kilometri şi kilometri de SUV-uri poluante.”

    Preţurile proprietăţilor din Dublin au explodat în ultimii ani, după o prăbuşire a pieţei imobiliare în urma crizei financiare din 2008; o scădere accentuată a ofertei s-a suprapus cu o cerere copleşitoare, agravată de o creştere a chiriilor pe termen scurt. Doody a explicat că planurile guvernului irlandez de a crea un drept legal pentru angajaţi de a solicita munca la distanţă ar putea face paşi spre detensionarea pieţei locuinţelor din Dublin, distribuind în acelaşi timp angajaţi cu venituri mari în altă parte.

  • Nestlé România are în plan un buget anual de 5 mil. euro pentru a extinde reţeaua de aparate de cafea la care se poate plăti cu cardul

    Divizia de out-of-home a Nestlé, ce cuprinde automatele de cafea printre altele, a înregistrat în 2020 o scădere de peste 10% a vânzărilor pe fondul pandemiei care a ţinut oamenii mai mult în casă şi a închis parţial sau total industria HoReCa cu care grupul elveţian avea parteneriate.

    „Pentru divizia de out-of-home a Nestlé, pandemia a adus o scădere de două cifre pentru anul 2020, pe fondul închiderii/restricţionării activităţii Ho­ReCA. Faptul că oamenii au lucrat de acasă a fost principala cauză a pier­derilor raportate în ambele perioade“, spune Ovidiu Tunaru, business executive officer Nestlé Professional pentru Romania, Bulgaria şi zona Adriatică în cadrul Nestlé.

    Astfel, atenţia companiei s-a îndreptat în această perioadă către verificarea şi revalidarea procedurilor uzuale de igienizare a automatelor de cafea, în conformitate cu prevederile de siguranţă suplimentare luate de fiecare consumator în mod invidual.

    Per total, afacerile Nestlé în România au crescut anul trecut datorită unei varietăţi mari a portofoliului de produse şi a canalelor de vânzări. Gigantul elveţian a avut în 2019 în România afaceri de 930 de milioane de lei, plus 5%. În 2019 la început, Nestlé a anunţat că închide fabrica de la Timişoara unde se produceau napolitanele Joe. Acest business era înregistrat pe aceeaşi entitate juridică, astfel că e posibil ca o parte din business să vină de acolo, cel puţin până la închiderea definitivă a fabricii.

    Produsele companiei, care acum vin integral din import, se vând atât în retailul offline şi online, cât şi în farmacii, în HoReCa sau direct clienţilor companii în cazul cafelei. Gigantul elveţian este prezent în România pe segmentul de băuturi (cu branduri precum Nescafe, Dolce Gusto, Starbucks sau Nespresso – acesta din urmă fiind operat separat), de dulciuri (Lion, KitKat, Joe, After Eight, Smarties), alimente (Maggi), cereale (Nesquik, Chocapic), lactate (Nesquik), hrană pentru animale (Purina), hrană pentru copii (Nan), HealthScience (Optifibre – produs pentru digestie ce se vinde atât în retailul on şi offline, cât şi în farmacii) şi out-of-home.

    Acesta din urmă este un segment ce cuprinde brandul Nestle Professional pentru HoReCa, o serie de automate de cafea şi dulciuri şi brandul Garden Gourmet pe segmentul burgerilor vegetarieni.

    Evoluţia vânzărilor în 2020 a fost diferită de la un segment la altul în funcţie de obiceiurile de consum şi de locul de consum. Oficialii Nestle nu comunică vânzările pe fiecare segment în parte.

    Deşi segmentul out-of-home a avut de suferit în pandemie, compania elveţiană pariază în continuare pe dezvoltare şi pe o revenire post pandemie când oamenii vor începe să se mişte din nou şi să meargă la birou sau când HoReCa va funcţiona la parametri obişnuiţi.

    „Istoric, piaţa aparatelor de cafea este foarte dinamică şi în creştere. Aparatele sunt întâlnite în supermarketuri, în birouri, spaţii publice, gări, autogări. Este încă loc de creştere şi toată lumea accelerează să plaseze cât mai multe aparate“, spune Ovidiu Tunaru fără a oferi cifre.

    În 2019 (cele mai recente date disponibile), în România existau circa 83.000 de automate de băuturi şi mâncare, iar Nestlé era unul dintre jucătorii principali.

    „Nestlé România plănuieşte să extindă reţeaua de aparate la care se poate plăti cu cardul în urma reacţiilor pozitive din piaţă, investind în medie în jur de cinci milioane de euro anual pentru aparatele noi.“

    Anul trecut, însă, din cauza pandemiei, compania a redirecţionat o parte semnificativă din sumele destinate investiţiilor într-un plan comprehensiv de susţinere a sectorului out-of-home.

    „Sub umbrela campaniei „Always Open for You“, Nestlé a instituit la nivel global un fond de 500 de milioane de franci elveţieni, investind astfel în susţinerea sectorului pe termen lung. Prin acesta, partenerii locali au beneficiat de produse oferite gratuit la redeschiderea uşilor, dar şi de perioade de suspendare a chiriei, care le-au oferit un capital adiţional de milioane de lei“, spune executivul român.

  • Cum se transformă expresia „fumezi ca un turc” în pandemia de Covid-19: Turcia interzie fumatul în mai multe spaţii publice pentru a opri răspândirea virusului

    Turcia a interzis fumatul în mai multe spaţii publice, în contextul în care autorităţile gândesc noi măsuri şi restricţii pentru a opri răspândirea rapidă a virusului pe teritoriul ţării, potrivit FT.

    Turcia nu se mai aliniază la directivele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) de când a încpeut al doilea val al pandemiei şi nu mai transmite decât numărul de pacienţi care primesc tratament.

    Cele mai recente cifre arată că peste 402.000 de oameni au fost infectaţi şi peste 11.100 de persoane au murit, însă adevărata magnitudine a pandemiei în Turcia rămâne o necunoscută.

    Ministrul de interne a emis un decret miercuri seară, anunţând că va fi interzis fumatul pe străzile aglomerate, în staţiile de autobuz şi în pieţele publice, într-o încercare de a opri răspândirea virusului, după ce autorităţile au determinat că „cetăţenii utilizează greşit masca, întrucât o coboară sub bărbie pentru a fuma”.

    Potrivit datelor OMS, circa 32% dintre turci fumează.

    Autorităţile au decis săptămâna aceasta ca cetăţenii cu vârste de peste 65 de ani din Istanbul şi Ankara să rămână în casă şi să iasă afară doar în intervalul 10-16, iar acest gen de interdicţii ar putea prinde avânt în Turcia, conform ultimelor declaraţii.

     

     

     

  • Ce-au avut şi ce-au pierdut

    Întâlnirile faţă în faţă, încrederea în autorităţi, deplasările – sunt printre lucrurile a căror pierdere o regretă cel mai mult antreprenorii şi executivii din construcţii, în ultima jumătate de an, de când coronavirusul a schimbat complet modul în care se face business în România şi în lume.

    De cealaltă parte, criza generată de Covid-19 le-a arătat companiilor că pot fi flexibile, adaptabile, că pot economisi timp prin organizarea întâlnirilor şi a şedinţelor online. În plus, a accelerat digitalizarea, aflată de multă vreme pe lista de lucruri de făcut şi a impulsionat extinderea spaţiilor de depozitare, odată cu avântul comerţului online.

    „Consider contextul actual ca fiind dominat de foarte multe întrebări rămase fără răspuns, o situaţie excepţională şi controversată, care va lăsa urme adânci, din cauza modului ambiguu de gestionare la nivel naţional şi global”, spune Adrian Porfir, administratorul subsidiarei din România a producătorului de hale metalice, termoizolaţii, panouri sandwich şi ţigle Joris Ide.

    Business Magazin a întrebat zece companii din domeniul construcţiilor care sunt pierderile şi care sunt câştigurile de pe urma crizei Covid-19. Răspunsurile lor reflectă, practic, modul în care fiecare a ştiut să se adapteze contextului.

     

    Cât se câştigă în construcţii

    Salariul mediu net din construcţii din iulie 2020 l-a depăşit cu 5% pe cel din aceeaşi lună a anului trecut, situându-se la 3.181 de lei, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Avansul este însă mai mic faţă de cel al salariului mediu net per total economie, care a crescut cu 8% în acelaşi interval.

    Deşi media lunii iulie 2020 este printre cele mai mari de la începutul anului trecut încoace, nivelul a fost depăşit în decembrie 2019, când câştigul salarial mediu net în construcţii a fost de 3.195 de lei.

    Diferenţa dintre salariul mediu net din construcţii şi cel din total economie se menţine, de la începutul lui 2020, între 5 şi 7%, în condiţiile în care, în ianuarie 2019, ajunsese la 9%. Spre comparaţie, în 2010, venitul mediu net din construcţii era cu 25% mai mic decât cel din economie.

    În ultimii zece ani, salariul mediu din construcţii – atât brut, cât şi net – aproape s-a triplat, potrivit unei analize ZF. Creşterea a venit mai ales după ce, începând cu anul 2019, salariile din domeniul construcţiilor s-au majorat, pe fondul prevederilor ordonanţei de urgenţă 114/2018, printre măsurile căreia s-a regăsit obligativitatea salariului minim brut de 3.000 de lei pentru angajaţii din construcţii. Măsura a fost menită să revigoreze un sector care a avut de suferit în ultimii ani şi unde investiţiile au frânat.

     

     

    Adrian Gârmacea, proprietarul producătorului de tâmplărie Electric Plus (Barrier) din Bacău:

    Lipsa predictibilităţii reprezintă cel mai mare câştig şi, în acelaşi timp, este cea mai mare pierdere.

     

     

    Emil Goţa,  directorul general al producătorului de pavele Elis Pavaje din Alba:

    Cea mai mare pierdere este faptul că suntem mult limitaţi din punctul de vedere al mobilităţii. Întâlnirile de afaceri faţă în faţă, care sunt reţeta colaborărilor reuşite, sunt în cea mai mare parte amânate. Încercăm să ne adaptăm la condiţiile date, comunicând mai mult online sau telefonic. Însă sperăm să revenim la normal cât mai repede.

    Noi am beneficiat de pe urma schimbării comportamentului oamenilor în această perioadă. A apărut necesitatea petrecerii timpului în aer liber, iar în aceste condiţii oamenii au ajuns să pună mai mare accent pe modul în care arată curtea lor.

     

     

    Alexandra Chirica, directorul de strategie şi marketing al producătorului de vopsele Fabryo:

     

    Diminuarea predictibilităţii pieţei este un element care ne preocupă, dar care ne ajută pe de altă parte, antrenându-ne capacitatea de adaptare.

    Cel mai mare câştig este că am lucrat împreună toată echipa pentru a găsi soluţii, am fost flexibili şi inovativi şi am implementat foarte rapid măsurile pentru a nu ne diminua capacitatea operaţională şi pentru a asigura un nivel decent de servicii pentru clienţii noştri.

     

     

    Bogdan Roman, directorul general al producătorului de mortare uscate şi tencuieli Hasit România:

    Pierderi în ceea ce priveşte afacerea încă nu am înregistrat, se pare că sectorul construcţiilor încă aşteaptă efectele pandemiei. Efectele negative vor veni, aceasta este părerea mea, şi acestea vor fi de scurtă durată, generate doar de atitudinea precaută pe care o au acum investitorii, adică să nu angajeze bani în noi investiţii până nu văd cum evoluează situaţia cu pandemia. Totuşi, e o mare deosebire faţă de criza din 2009, pentru că acum banii chiar există. Pe de altă parte, nevoia oamenilor de spaţii locative rămâne viguroasă, nu a dispărut odată cu intrarea în scenă a coronavirusului.

    Câştig poate fi doar faptul că putem spune că am trăit-o şi pe asta.

     

     

    Adrian Porfir, administratorul subsidiarei din România a producătorului de hale metalice, termoizolaţii, panouri sandwich şi ţigle Joris Ide:

    Consider contextul actual ca fiind dominat de foarte multe întrebări rămase fără răspuns, o situaţie excepţională şi controversată, care va lăsa urme adânci, din cauza modului ambiguu de gestionare la nivel naţional şi global.

    Ca elemente pozitive, văd o creştere masivă a cererii de spaţii de depozitare, pe fondul unei accelerări a comerţului online şi o relocare rapidă a centrelor de producţie dinspre Orient înapoi în Europa şi, de ce nu, poate chiar în ţările din zona noastră.

     

     

    Andrei Sulyok, directorul general al producătorului de acoperişuri, hale metalice şi sisteme HVAC Lindab România:

    Lipsa contactului direct sau diminuarea serioasă a acestuia în relaţia cu angajaţii şi partenerii Lindab este o pierdere serioasă, din punctul meu de vedere. Colegii mei împărtăşesc aceeaşi opinie atât în ceea ce priveşte relaţiile din interiorul echipei Lindab, cât şi atunci când vorbim despre relaţii de afaceri cu dealerii, distribuitorii, montatorii, constructorii, antreprenorii sau furnizorii de produse şi servicii cu care colaborăm.

    Însă, pentru că aspectele mai puţin bune se compensează cu lucruri pozitive, am reuşit, în perioada pandemiei, să conving majoritatea colegilor mei manageri că angajaţii Lindab sunt de încredere şi că îşi pot face treaba foarte bine, fără să fie monitorizaţi fizic, îndeaproape.

     

     

    Sorin Cristea, directorul general al distribuitorului de polistiren şi adezivi Masterplast România:

     

    Cea mai mare pierdere o consider ca fiind lipsa încrederii în autorităţi şi în clasa politică, din cauza unor erori de comunicare sau de strategie. În momente de criză, trebuie să fim uniţi şi să trecem peste orgolii, să vedem cum putem să ne aducem contribuţia în interes naţional.

    Cel mai mare câştig a fost că am descoperit că şi în condiţii de criză ne descurcăm bine, că suntem o companie adaptabilă, flexibilă, care a reuşit să treacă mai întărită prin această perioadă plină de incertitudini. Ne-am adaptat noului stil de business şi de viaţă, care presupune mai multe comunicări online, teleworking sau strategii de promovare diferite de ceea ce cunoşteam.

     

     

    Laurenţiu Ştefănescu, directorul general al producătorului de mortare şi adezivi Sika România:

    Consider ca o pierdere lipsa întrunirilor, a întâlnirilor în grupuri mari cu clienţii şi colaboratorii noştri, fiind forţaţi să ne întâlnim mai mult în mediul online.

    Câştig din această pandemie nu există, cu excepţia timpului câştigat prin prisma reducerii deplasării. Sunt convins că toţi ne dorim cât mai repede ca acest episod să devină istorie.

     

     

    Sebastian Bobu, directorul executiv al producătorului de pavele Symmetrica din Suceava:

    Putem spune că am fi avut un volum destul de mare de produse pe care l-am fi putut valorifica în piaţă dacă nu aveam pandemia.

    Ca şi câştig, am experimentat un mod de lucru nou, atipic până acum, cu contacte comerciale directe mai puţine, dar cu rezultate mai bune.

     

     

    Iulian Mangalagiu, CEO al producătorului de cărămizi şi pavele Wienerberger România:

    Cea mai mare pierdere a fost limitarea liberei mişcări. Nu ne-am putut deplasa în mod liber în piaţă şi, în plus, am avut dificultăţi în aprovizionarea cu materii prime şi cu produse finite din import.

    Cel mai mare câştig a fost accelerarea implementării proiectelor de digitalizare la nivelul companiei. Am derulat în paralel mai multe astfel de proiecte, unul important fiind digitalizarea procesului de plasare de comenzi. Am dezvoltat în acest scop o platformă dedicată partenerilor noştri, facilitând astfel transmiterea rapidă şi acurateţea informaţiilor. Accelerarea digitalizării este un mare avantaj pentru întreaga societate pentru că viteza şi precizia comunicării se îmbunătăţesc, permiţând astfel lucrul la distanţă şi neîntreruperea proceselor de lucru.

  • Noi restricţii în Capitală, anunţate în mai puţin de 24 de ore: Se închid alte spaţii, după restaurante şi cafenele

    Prefectul Capitalei a anunţat că în Bucureşti se închid de miercuri şi barurile, cluburile şi discotecile, spaţii care nu erau incluse în decizia iniţială. „Dacă rata de infectare ajunge la 3 se vor lua măsuri extreme”, a spus prefectul Gheorghe Cojan.

    „Barurile, cluburile şi discotecile nu erau incluse în decizia iniţială, drept care prima decizie vizează închiderea acestora. S-a emis propunerea de interzicere a jocurilor de noroc, cu excepţia pariurilor şi a loteriilor unde se eliberează bilet”, a anunţat prefectul Capitalei.

    Gheorghe Cojanu a declarat, miercuri, că masca de protecţie va fi obligatorie la o distanţă de 50 de metri de şcoli.
    „Au fost sesizări de la cetăţeni care stau foarte aproape de şcoli. Ne-am gândit şi la copii, şi la părinţii lor că totuşi distanţa de 100 de metri impusă şi în alte judeţe este prea mare. Ei vor să aplice masca pe nas şi gură la o distanţă mai mică. Astfel, Comitetul Municipal pentru Situaţii de Urgenţă a hotărât ca această distanţă să fie micşorată la 50 de metri”, a spus Cojanu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro