BusinessMagazin

Tag: spargere

  • Cel mai mare jaf din istoria Marii Britanii, dat de pensionari. Mulţi au descris operaţiunea ca fiind „crima perfectă“

    Cu spargerea de la Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor, o bandă de infractori trecuţi de mult de vârsta pensionării a intrat în istoria infracţionalităţii britanice şi a încins imaginaţia englezilor. Hoţii au sfidat bătrâneţea, boala, infirmităţile fizice, alarmele şi chiar Scotland Yard-ul pentru a-şi croi drum prin pereţi de beton şi oţel şi a fugi apoi cu o comoară evaluată la 20 de milioane de dolari, din care obiecte de cel puţin 15 milioane de dolari încă nu au fost găsite. Unul dintre membrii grupului este în continuare în libertate.

    Revista Vanity Fair face o incursiune în viaţa eroilor unui jaf care a fost descris ca o acţiune de proporţii epice, crima perfectă, opera unor foştisoldaţi de elită, „cea mai mare spargere din istoria Marii Britanii“.

    „A fost nevoie de o echipă diversă, de ingeniozitate şi de forţă brută“, specula la televizor reporterul BBC DeclanLawn la trei luni de la spargere. Este vorba de o acţiune prin care, în aprilie 2015, au fost golite seifurile subterane din Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor şi centrul comerţului britanic cu diamante. Prada a fost scoasă afară cu containere mari de deşeuri mobile, atât de mulţi bani şi multe bijuterii şi alte obiecte de valoare au fost furate. Valoarea bunurilor furate a fost estimată atunci la 300 de milioane de dolari. Reporterul Lawn a demonstrat ce acrobaţii a trebuit, probabil, să facă spărgătorii, iar ziarele londoneze se întreceau să arate filmul desenat al jafului: spărgători robuşti în costume negre făcând lucruri supraomeneşti. Experţii insistau că eroii acţiunii erau poate străini antrenaţiîn stilul lupătorilor de elită din marina militară americană, probabil din faimoasa bandă de tâlhari „Panterele roz“, hoţi sârbi de diamante.

    Barry Phillips, un detectiv de la Scotland Yard ieşit la pensie, credea că a fost munca unei echipe foarte tehnice, unită în jurul unui strateg, care a finanţat jaful şişi-a ales oamenii, probabil din Marea Britanie. Fostul poliţist specula că niciun membru al echipei nu a fost lăsat să-şi cunoască colegii pentru a face imposibilă orice scurgere de informaţii privind identitatea lor.

    Hoţii cu siguranţă că şi-au împărţit prada astfel încât să fie uşor de transportat după ce au adus-o în „Abator“, bârlogul lor, în jargon. Poate că au scos bijuteriile din ţară îndesându-le în dosurile unor cai de curse, specula la BBC Dave Courtney, un fost gangster – cel puţinaşa se laudă el – devenit celebritate. Spărgatorii şi-au pierdut, la acel moment, urma prin Europa, unde au ajuns cu o şalupă rapidă. Mulţi descriau jaful ca fiind „crima perfectă“, de genul celor demne de filme cu Cary Grant şi GraceKelly (actorii au jucat în clasicul „To Catch a Thief“, în regia lui Alfred Hitchcock).

    Însă o lună mai târziu au început să curgă arestările, iar întreaga Anglie a rămas uluită. Viaţa la pensie este o pacoste. Nevasta ţi-a murit, cei mai mulţi dintre prieteni se ascund prin ţări străine, stau în închisoare sau zac în cimitir. Chiar şipoliţiştii de care ţi băteai joc odinoară au murit, s-au retras sau te-au uitat. În ziare citeşti de tineri care fac ceea ce făceai tu, iar singura ta distracţie care ţi-a rămas este să le faci zile fripte vecinilor. Aşa se simţea Brian Reader la vârsta de 76 de ani. „Nu-i mai rămăsese niciun prieten. Stătea în cafenea şi vorbea despre lucrurile de odinioară. Acum 40 de ani era hoţ“, povesteşte o cunoştinţă de-a lui Reader.

    Duncan Campbell, reporter cu vechime al The Guardian, l-a cunoscut pe Reader în urmă cu trei decenii. L-a descris ca fiind un om calm, care nu-şi face griji degeaba, chiar credul, încă prieten cu colegii de la şcoală, nimic din ceea ce ar putea trăda un om care trăieşte din înşelăciune.

    Cu toate acestea, aproape toată viaţa sa Reader a pus pe jar Scotland Yard-ul. A fost arestat pentru prima dată când avea 11 ani, pentru furt prin efracţie. Reader s-a alăturat apoi celebrei familii de infractori a lui Tommy Adams. Poveştile spun că a făcut parte din banda „Cârtiţele milionare“, care a săpat pe sub un magazin de obiecte din piele şi un restaurant pentru a jefui 268 de cutii de depozit din seifurile londoneze ale băncii Lloyds în 1971. „Lăsaţi-l pe Sherlock Holmes să rezolve cazul“, se pare că au scris spărgătorii pe seif. Au furat obiecte în valoare de peste 59 de milioane de lire sterline în banii de astăzi. Tot poveştile spun că tot atunci hoţii au pus mâna pe poze foarte interesante cu prinţesa Margaret şi actorul Richard Harris, despre care se spune că au avut o scurtă relaţie amoroasă.

     

     

  • Cursa pentru cea mai râvnită poziţie diplomatică: e-mailuri sparte, acuzaţii mincinoase şi înţelegeri ascunse

    E-mailuri sparte, conturi de Twitter false, acuzaţii mincinoase şi înţelegeri ascunse. Acestea au fost elementele ce au caracterizat cursa pentru cea mai râvnită poziţie diplomatică internaţională: secretarul general al ONU. Câştigătorul concursului are un statut aparte, de ambasador al păcii şi este vocea celor săraci şi asupriţi, dar drumul spre o astfel de poziţie înaltă este pavat cu mine de teren şi capcane.

    Miercurea trecută, în a şasea rundă de vot, niciunul dintre cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU nu şi-a exprimat vetoul faţă de Antonio Guterres, favoritul clar pentru a-l urma în funcţie pe Ban Ki-moon. Antonio Guterres, fost prim-ministru portughez şi înalt comisar ONU pentru refugiaţi, a fost lider detaşat şi în ultimele trei reuniuni ale Consiliului de Securitate, iar joi, la momentul predării materialului, se aşteaptă votul formal pentru confirmarea candidatului.

    Chiar dacă Guterres se află la mai puţin de un pas de funcţia mult dorită, cursa a fost una strânsă şi plină de controverse. Fiecare concurent a trebuit să prezinte un manifest personal în faţa celor 193 de ţări, în adunarea generală, iar Guterres a câştigat puncte pentru umorul, carisma şi discursul său. Dar traseul său către poziţia de secretar general ar fi putut fi totuşi blocat de un drept de veto venit de la unul dintre cei cinci membri permanenţi ai consiliului, cel mai plauzibil din partea Rusiei, care susţine că este rândul unui est-european să deţină funcţia. În urmă cu câteva săptămâni, un cont de Twitter cu numele lui Guterres a pretins că are asigurat sprijinul Moscovei, declanşând diverse speculaţii, însă contul s-a dovedit a fi un fals.

    Pe locul al doilea s-a aflat ministrul de externe al Slovaciei, Miroslav Lajčák, care în ultima secundă a primit o surpriză de proporţii, după ce Robert Fico, prim-ministrul ţării sale cu orientare prorusă, a vizitat Moscova cu patru zile înainte de al treilea scrutin şi a atras atenţia prin expunerea criticilor sale cu privire la sancţiunile UE asupra problematicii dintre Rusia şi Crimeea. Din acest motiv, Lajčák s-ar fi putut confrunta cu un veto de la unul sau mai mulţi dintre membrii occidentali ai consiliului permanent. Al treilea plasat a fost Vuk Jeremic, fostul ministru de externe sârb, „ce va fi aproape sigur respins“ de SUA, spuneau diplomaţii, pentru că Washingtonul nu a iertat opoziţia lui Jeremic faţă de independenţa Kosovo. Ameninţarea veto-urilor, cu toate acestea, este decisivă în turul următor, atunci când consiliul permanent votează doar cu buletine „colorate”. Orice candidat care primeşte un vot de culoare, pe lângă unul de descurajare, va şti că se află în faţa unui zid de piatră.

    Speranţa că o femeie ar putea prelua cârma Naţiunilor Unite a fost slabă, ultimul sondaj de opinie arătând că primele trei locuri au fost ocupate de bărbaţi. Helen Clark, fosta prim-ministră din Noua Zeelandă şi şefa Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, este una dintre cele câteva femei cu înaltă calificare în această cursă, care a ieşit mult mai rău decât se aştepta în sondaje, însă nu a dat vina pe sexism pentru asta. „Există o mulţime de alţi factori care contează. Există est-vest, este nord-sud, e stilul de abordare a acestei poziţii. Îşi doresc conducere puternică? Te doresc un om maleabil? Acestea sunt cu mult mai importante decât sexismul”, spune ea.

    Natalie Samarasinghe, şefa Asociaţiei Naţiunilor Unite din Marea Britanie, care a militat pentru un proces de selecţie mai transparent în acest an, crede că discriminarea de gen a jucat un rol, chiar dacă unul secundar. „Femeile cu înaltă calificare şi cu experienţă se poziţionează mai bine decât bărbaţii”, a spus Samarasinghe. „Nu am nicio îndoială că sexismul este un factor, însă nu cel determinant. Puterea contează mai mult în politică. Ceea ce vedem este o luptă de afirmare în cadrul P5 (consiliul permanent al celor cinci membri), în care profilul candidatului contează mai puţin decât cel care merge pe aceeaşi linie cu viziunea lor”, adaugă ea. Suişurile şi coborâşurile din sondaje sunt un semn exterior a ceea ce se întâmplă în spatele uşilor închise, dar nu spun întreaga poveste. Un subiect subsidiar de unde reiese aceeaşi rivalitate pentru cursa mult dorită are loc la mii de kilometri distanţă de sediul ONU, în capitala Bulgariei, Sofia.

  • Un puşti de clasa a VI-a vinde parole care nu pot fi ghicite cu doar 2 dolari

    Pentru a creea asemenea parole, puştiul foloseşte Diceware, sistem dezvoltat de Arnold G. Reinhold, iar prin această metodă se creează parole care sunt greu de spart de către hackeri.

    Cum funcţionează Diceware?

    Simplu. Tot ce trebuie să faci este să arunci cu zarul de cinci ori şi notezi fiecare număr, apoi cauţi numărul de cinci cifre în dicţionarul Diceware, care conţine o listă de cuvinte. Creatorul recomandă formarea unei parole din cel puţin 5-6 cuvinte. Aceste parole sunt foarte greu de spart, fiind nevoie de resurse foarte mari (multe calculatoare, bugete foarte mari), iar parolele formate din 7 sau 8 cuvinte sunt foarte greu de spart cu tehnologia disponibilă în prezent. Oricine poate utiliza Diceware, însă nu toată lumea are timp şi răbdare să facă asta.

    “Să cumperi parole pare o nebunie. Însă ştii că parolele tale pot fi mai puternice, mai lungi, mai greu de spart”, spune tânărul pe site-ul său.
    “Folosind o metodologie dovedită, eu îţi construiesc o parolă puternică, memorabilă, folosind o serie de cuvinte din dicţionar, cuvinte selectate cu ajutorul unui zar”, scrie el.

    Parolele de şase cuvinte costă 2 dolari. Poţi ţine minte parolele, le poţi nota într-un carneţel sau pot fi salvate într-un program de tipul password manager.

    Cei care apelează la serviciul tânărului vor primii parolele prin poştă, într-un plic sigilat. 

  • Site-ul Federaţiei Române de Fotbal a fost spart de către hackeri

    Hackerul s-a intitulat “nofawkX-al” şi a publicat chiar şi adresa lui de e-mail. Redăm mai jos mesajul complet de pe prima pagină a site-ului frf.ro, care a fost însoţit de un video de pe Youtube cu titlul “Romania vs Albania Motivational Promo 2016”:

    “Hacked by nofawkX-al

    OFFICIAL WEBSITE OF ROMANIA FOOTBALL FEDERATION

    Red And Black I Dress, Eagle On My Chest, Keep My Head Up For The Flag I Die, It’s Good To Be Albanian”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un puşti de clasa a VI-a vinde parole care nu pot fi ghicite cu doar 2 dolari

    Pentru a creea asemenea parole, puştiul foloseşte Diceware, sistem dezvoltat de Arnold G. Reinhold, iar prin această metodă se creează parole care sunt greu de spart de către hackeri.

    Cum funcţionează Diceware?

    Simplu. Tot ce trebuie să faci este să arunci cu zarul de cinci ori şi notezi fiecare număr, apoi cauţi numărul de cinci cifre în dicţionarul Diceware, care conţine o listă de cuvinte. Creatorul recomandă formarea unei parole din cel puţin 5-6 cuvinte. Aceste parole sunt foarte greu de spart, fiind nevoie de resurse foarte mari (multe calculatoare, bugete foarte mari), iar parolele formate din 7 sau 8 cuvinte sunt foarte greu de spart cu tehnologia disponibilă în prezent. Oricine poate utiliza Diceware, însă nu toată lumea are timp şi răbdare să facă asta.

    “Să cumperi parole pare o nebunie. Însă ştii că parolele tale pot fi mai puternice, mai lungi, mai greu de spart”, spune tânărul pe site-ul său.
    “Folosind o metodologie dovedită, eu îţi construiesc o parolă puternică, memorabilă, folosind o serie de cuvinte din dicţionar, cuvinte selectate cu ajutorul unui zar”, scrie el.

    Parolele de şase cuvinte costă 2 dolari. Poţi ţine minte parolele, le poţi nota într-un carneţel sau pot fi salvate într-un program de tipul password manager.

    Cei care apelează la serviciul tânărului vor primii parolele prin poştă, într-un plic sigilat. 

  • Bătrânii care au sfidat vârsta şi boala şi au comis cel mai mare furt de bijuterii din istoria Marii Britanii

    Cu spargerea de la Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor, o bandă de infractori trecuţi de mult de vârsta pensionării a intrat în istoria infracţionalităţii britanice şi a încins imaginaţia englezilor. Hoţii au sfidat bătrâneţea, boala, infirmităţile fizice, alarmele şi chiar Scotland Yard-ul pentru a-şi croi drum prin pereţi de beton şi oţel şi a fugi apoi cu o comoară evaluată la 20 de milioane de dolari, din care obiecte de cel puţin 15 milioane de dolari încă nu au fost găsite. Unul dintre membrii grupului este în continuare în libertate.

    Revista Vanity Fair face o incursiune în viaţa eroilor unui jaf care a fost descris ca o acţiune de proporţii epice, crima perfectă, opera unor foştisoldaţi de elită, „cea mai mare spargere din istoria Marii Britanii“.

    „A fost nevoie de o echipă diversă, de ingeniozitate şi de forţă brută“, specula la televizor reporterul BBC DeclanLawn la trei luni de la spargere. Este vorba de o acţiune prin care, în aprilie 2015, au fost golite seifurile subterane din Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor şi centrul comerţului britanic cu diamante. Prada a fost scoasă afară cu containere mari de deşeuri mobile, atât de mulţi bani şi multe bijuterii şi alte obiecte de valoare au fost furate. Valoarea bunurilor furate a fost estimată atunci la 300 de milioane de dolari. Reporterul Lawn a demonstrat ce acrobaţii a trebuit, probabil, să facă spărgătorii, iar ziarele londoneze se întreceau să arate filmul desenat al jafului: spărgători robuşti în costume negre făcând lucruri supraomeneşti. Experţii insistau că eroii acţiunii erau poate străini antrenaţiîn stilul lupătorilor de elită din marina militară americană, probabil din faimoasa bandă de tâlhari „Panterele roz“, hoţi sârbi de diamante.

    Barry Phillips, un detectiv de la Scotland Yard ieşit la pensie, credea că a fost munca unei echipe foarte tehnice, unită în jurul unui strateg, care a finanţat jaful şişi-a ales oamenii, probabil din Marea Britanie. Fostul poliţist specula că niciun membru al echipei nu a fost lăsat să-şi cunoască colegii pentru a face imposibilă orice scurgere de informaţii privind identitatea lor.

    Hoţii cu siguranţă că şi-au împărţit prada astfel încât să fie uşor de transportat după ce au adus-o în „Abator“, bârlogul lor, în jargon. Poate că au scos bijuteriile din ţară îndesându-le în dosurile unor cai de curse, specula la BBC Dave Courtney, un fost gangster – cel puţinaşa se laudă el – devenit celebritate. Spărgatoriişi-au pierdut, la acel moment, urma prin Europa, unde au ajuns cu o şalupă rapidă. Mulţi descriau jaful ca fiind „crima perfectă“, de genul celor demne de filme cu Cary Grant şiGraceKelly (actorii au jucat în clasicul „To Catch a Thief“, în regia lui Alfred Hitchcock).

    Însă o lună mai târziu au început să curgă arestările, iar întreaga Anglie a rămas uluită. Viaţa la pensie este o pacoste. Nevasta ţi-a murit, cei mai mulţi dintre prieteni se ascund prin ţări străine, stau în închisoare sau zac în cimitir. Chiar şipoliţiştii de care ţi băteai joc odinoară au murit, s-au retras sau te-au uitat. În ziare citeşti de tineri care fac ceea ce făceai tu, iar singura ta distracţie care ţi-a rămas este să le faci zile fripte vecinilor. Aşa se simţea Brian Reader la vârsta de 76 de ani. „Nu-i mai rămăsese niciun prieten. Stătea în cafenea şi vorbea despre lucrurile de odinioară. Acum 40 de ani era hoţ“, povesteşte o cunoştinţă de-a lui Reader.

    Duncan Campbell, reporter cu vechime al The Guardian, l-a cunoscut pe Reader în urmă cu trei decenii. L-a descris ca fiind un om calm, care nu-şi face griji degeaba, chiar credul, încă prieten cu colegii de la şcoală, nimic din ceea ce ar putea trăda un om care trăieşte din înşelăciune.

    Cu toate acestea, aproape toată viaţa sa Reader a pus pe jar Scotland Yard-ul. A fost arestat pentru prima dată când avea 11 ani, pentru furt prin efracţie. Reader s-a alăturat apoi celebrei familii de infractori a lui Tommy Adams. Poveştile spun că a făcut parte din banda „Cârtiţele milionare“, care a săpat pe sub un magazin de obiecte din piele şi un restaurant pentru a jefui 268 de cutii de depozit din seifurile londoneze ale băncii Lloyds în 1971. „Lăsaţi-l pe Sherlock Holmes să rezolve cazul“, se pare că au scris spărgătorii pe seif. Au furat obiecte în valoare de peste 59 de milioane de lire sterline în banii de astăzi. Tot poveştile spun că tot atunci hoţii au pus mâna pe poze foarte interesante cu prinţesa Margaret şi actorul Richard Harris, despre care se spune că au avut o scurtă relaţie amoroasă.

     

     

  • Un puşti de clasa a VI-a vinde parole care nu pot fi ghicite cu doar 2 dolari

    Pentru a creea asemenea parole, puştiul foloseşte Diceware, sistem dezvoltat de Arnold G. Reinhold, iar prin această metodă se creează parole care sunt greu de spart de către hackeri.

    Cum funcţionează Diceware?

    Simplu. Tot ce trebuie să faci este să arunci cu zarul de cinci ori şi notezi fiecare număr, apoi cauţi numărul de cinci cifre în dicţionarul Diceware, care conţine o listă de cuvinte. Creatorul recomandă formarea unei parole din cel puţin 5-6 cuvinte. Aceste parole sunt foarte greu de spart, fiind nevoie de resurse foarte mari (multe calculatoare, bugete foarte mari), iar parolele formate din 7 sau 8 cuvinte sunt foarte greu de spart cu tehnologia disponibilă în prezent. Oricine poate utiliza Diceware, însă nu toată lumea are timp şi răbdare să facă asta.

    “Să cumperi parole pare o nebunie. Însă ştii că parolele tale pot fi mai puternice, mai lungi, mai greu de spart”, spune tânărul pe site-ul său.
    “Folosind o metodologie dovedită, eu îţi construiesc o parolă puternică, memorabilă, folosind o serie de cuvinte din dicţionar, cuvinte selectate cu ajutorul unui zar”, scrie el.

    Parolele de şase cuvinte costă 2 dolari. Poţi ţine minte parolele, le poţi nota într-un carneţel sau pot fi salvate într-un program de tipul password manager.

    Cei care apelează la serviciul tânărului vor primii parolele prin poştă, într-un plic sigilat. 

  • Hackerul român care încurcă socotelile electorale din Statele Unite. “A spus adevărul atunci când a vorbit despre spargerea conturilor de e-mail”

    Atunci când hackerul român Marcel Lazăr, cunoscut sub numele de Guccifer, a afirmat pe postul american NBC că a spart contul de e-mail al lui Hillary Clinton, principala întrebare a fost dacă el spune sau nu adevărul. QVerity, companie din Statele Unite specializată în detectarea minciunilor prin folosirea unui model dezvoltat la CIA pare să aibă răspunsul la această întrebare.

    Phil Houstom, CEO al QVerity, susţine că analiza realizată asupra interviului acordat de Guccifer relevă faptul că acesta a spus adevărul atunci când a vorbit despre spargerea conturilor de e-mail; ceea ce nu poate fi determinat în urma analizei video este dacă acele informaţii erau sau nu clasificate şi dacă obţinerea lor ar putea prejudicia, în vreun fel, securitatea Statelor Unite.

    “Credem, bazându-ne pe răspunsurile lui Guccifer, că au existat o serie de limitări în ceea ce priveşte accesul pe care acesta l-a putut obţine”, notează autorii analizei. “Pe măsură ce subiectul va fi analizat de autorităţi, acestea vor descoperi probabil ce părţi din server au fost compromise de către hackerul român.”

  • Hackerul român care încurcă socotelile electorale din Statele Unite. “A spus adevărul atunci când a vorbit despre spargerea conturilor de e-mail”

    Atunci când hackerul român Marcel Lazăr, cunoscut sub numele de Guccifer, a afirmat pe postul american NBC că a spart contul de e-mail al lui Hillary Clinton, principala întrebare a fost dacă el spune sau nu adevărul. QVerity, companie din Statele Unite specializată în detectarea minciunilor prin folosirea unui model dezvoltat la CIA pare să aibă răspunsul la această întrebare.

    Phil Houstom, CEO al QVerity, susţine că analiza realizată asupra interviului acordat de Guccifer relevă faptul că acesta a spus adevărul atunci când a vorbit despre spargerea conturilor de e-mail; ceea ce nu poate fi determinat în urma analizei video este dacă acele informaţii erau sau nu clasificate şi dacă obţinerea lor ar putea prejudicia, în vreun fel, securitatea Statelor Unite.

    “Credem, bazându-ne pe răspunsurile lui Guccifer, că au existat o serie de limitări în ceea ce priveşte accesul pe care acesta l-a putut obţine”, notează autorii analizei. “Pe măsură ce subiectul va fi analizat de autorităţi, acestea vor descoperi probabil ce părţi din server au fost compromise de către hackerul român.”

  • Ţara unde 200 de oameni devin milionari în fiecare zi

    Peste 200 de oameni devin milionari în fiecare zi doar pentru că deţin proprietăţi, datorită creşterii galopante ale preţurile pentru proprietăţi din piaţa britanică din ultimii ani, scrie Business Insider.

    În prezent există 620.000 de apartamente şi case, în Marea Britanie, care valorează peste 1 milion de lire sterline, cu 75.000 mai multe decât din ianuarie 2015, potrivit Zoopla, agent imobiliar online.

    Acest boom este condus de Londra, unde piaţa imobiliară este atât de fierbinte, încât există temeri serioase legate de o nouă bulă imobiliară. Peste 10% din reşedinţele din Londra valorează peste 1 milion de lire sterline, conform Zoopla.

    Cartierele londoneze cu cei mai mulţi milionari sunt în Redbridge (creştere de 56% faţă de ianuarie 2015), Newham (88%), Barking şi Dagenham (288%).