BusinessMagazin

Tag: scumpiri

  • România se îndreaptă spre cea mai scumpă iarnă din istoria sa. Cine sunt vinovaţii pentru dublarea facturilor la gaze şi scumpirea accelerată a energiei?

    Factura finală de gaze a unui apartament din Bucureşti va fi la început de toamnă cu 80% mai mare faţă de cea de anul trecut, iar cea la energie cu 20% mai mare. Fără nicio altă introducere necesară, România se îndreaptă, cu motorele economiei turate la maximum, spre cea mai scumpă iarnă din istoria sa. Şi, ca de fiecare dată, este luată prin surprindere, în ciuda tuturor avertismentelor din ultima jumătate de an.

    Una dintre ofertele pentru gaze naturale promovate de ENGIE România, cel mai mare distribuitor local de gaze naturale, pentru luna aceasta, ENGIE Gas 4U, indică un preţ de 0,169 lei/kWh, într-un abonament cu o valabilitate de 12 luni, pentru care se aplică un discount de preţ de 20% pentru primele trei luni. La final, preţul cu toate taxele incluse şi cu acest discount, ar fi de 0,211 lei pe kWh. O casă de 60 de metri pătraţi consumă lunar circa 600 kWh, aşa că alături de discountul oferit, încheierea unui contract nou cu acest abonament s-ar traduce într-o factură lunară de circa 127 de lei, cel puţin pentru primele trei luni de abonament. Problema? În iulie, anul trecut, pentru acelaşi abonament, preţul final, cu un discount de 10% la acel moment pentru primele şase luni, era de 0,115 lei pe kWh, iar factura de 70 de lei pe lună. Astfel, pasul spre sezonul rece se face cu o factură la gaze naturale crescută cu 80%.
    Dintr-un foc.

    La E.ON, rivalii ENGIE care gestionează reţeaua de distribuţie a gazului natural şi a energiei electrice din nordul României, lucrurile stau la fel, preţul gazului pur pe unul dintre abonamentele promovate de E.ON, E.ON Promo gas, crescând într-un singur an de la 0,079 lei pe kWh la 0,145 lei pe kWh. La aceasta se adaugă alte taxe, accize sau TVA, controlate de statul român.

    Pe zona de energie electrică, factura finală din toamna acestui an ar putea creşte cu 20%. De exemplu, energia pură pe abonamentul Enel Fix Online Salut este acum la 0,32 lei pe kWh, în timp ce anul trecut oferta pe 12 luni se încheia la 0,23 lei pe kWh. Cum energia este circa jumătate din factura finală, rezultă că un consumator rezidenţial clasic, care a trecut totuşi în sectorul consurenţial, va scoate cu 20% mai mult pentru aceeaşi energie consumată.

    Estimările de mai sus sunt calcule ale Business Magazin, făcute pe baza datelor publice, prezente în ofertele furnizorilor de utilităţi. Procentele pot varia în funcţie de abonamentele alese şi deci de clauzele contractuale specifice fiecărui abonament.

    „Cred că preţul certificatului de CO2 este un element foarte important, dar nu este singurul în determinarea preţului energiei, dacă analizăm investiţiile care trebuia realizate încă din anul 2013, an din care producătorii de energie electrică nu mai primesc certificate de emisii cu titlu gratuit.”

    Florentina Manea, director general în cadrul Carbon & Energy Management

    „Ca trend, nu ne vom mai întoarce la preţuri de 30-50 de euro pe MWh. La ce se întâmplă acum pe pieţe, aceste preţuri sunt istorie.”

    Lăcrămioara Diaconu-Pinţea, membru în directoratul CE Oltenia

     

     

    Ce se află totuşi în spatele acestor scumpiri istorice?

    De la 18 euro pe MWh în primul trimestru al anului, contractele pe gaze pentru ultimul trimestru din 2021 se încheie la peste 47 de euro pe MWh, specialiştii internaţionali avertizând deja că Europa se îndreaptă spre o criză de alimentare în sezonul rece. Iarna lungă şi primăvara neobişnuit de rece de anul acesta reprezintă un factor pentru scumpirea masivă. Pe de altă parte, redresarea economică peste aşteptări a creat o cerere care a depăşit prognozele iniţiale. Prin urmare, nici depozitele de înmagazinare nu s-au mai umplut pe perioada verii, aşa cum se întâmplă de obicei. În acelaşi timp, fluxul de GNL (gaz natural lichefiat) către Europa a scăzut, Asia punând pe masă oferte mai bune.

    Preţurile gazelor naturale din Olanda, de referinţă în nord-vestul Europei, au crescut cu 80% în ultimele trei luni, până la maxime istorice, în timp ce gazul natural lichefiat (LNG) din Asia este la cel mai mare nivel din ultimii opt ani, arată datele Reuters. Depozitele europene de gaze sunt în prezent pline în proporţie de 50% până la 60%, comparativ cu 80% vara trecută, spun analiştii.

     

    În România lucrurile nu stau bine

    „Cifra de afaceri din activitatea de înmagazinare a înregistrat o diminuare de 27,1 mil. lei, ca urmare a rezervării unei capacităţi de înmagazinare mai mici în ciclul de înmagazinare 2021-2022 faţă de ciclul de înmagazinare anterior. În semestrul I 2021 clienţii filialei Depogaz au extras din depozite 1.420,7 mil. mc (semestrul I 2020: 923,9 mil. mc), însă au injectat doar 559 mil. mc (semestrul I 2020: 571 mil. mc), rezultând o diminuare a gazelor în depozite de 861,7 mil. mc (semestrul I 2020: 352,9 mil. mc)“, se arată în raportul de pe primul semestru al anului publicat recent de Romgaz. Mai mult, România apare în statisticile Gazprom, cel mai mare furnizor extern de gaz al UE, cu o creştere a cantităţilor importate de 318,3% în perioada ianuarie-iulie faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Pe plan local, creşterea accelerată a importurilor de gaze, care au sărit iar de nivelul de 20% din consumul naţional, se suprapune peste o scădere a producţiei interne şi o creştere a cererii cu 8%.

    „Cererea de energie şi gaze şi-a revenit mult mai repede decât ne aşteptam”, spune Lăcrămioara Diaconu-Pinţea, membru în boardul Complexului Energetic Oltenia, companie care asigură 20% din producţia de energie a României.

    Mai mult, orientarea spre verde a întregului bloc european nu face decât să sporească în continuare cererea de gaze, spre satisfacţia Gazprom.

    „Dacă nu vrem să avem nota de plată prelungită la nesfârşit, trebuie să luăm aceste măsuri de ieşire din cărbuni”, continuă Lăcrămioara-Diaconu Pinţea.

    Pe zona de energie electrică, evoluţia preţurilor de la începutul anului indică acelaşi lucru: ne îndreptăm spre cea mai scumpă iarnă energetică din istoria României.

    Astfel, datele de la Bursa de energie OPCOM arată că pe platforma de tranzacţionare spot, cel mai important ring de vânzare şi cumpărare a energiei din România, media de preţ pentru luna trecută a fost de 94 de euro pe MWh, nivel istoric, în creştere cu aproape 70% faţă de media începutului de an, când energia se tranzacţiona cu 56 de euro pe MWh.

    Încă din primele luni ale anului specialiştii din domeniu au avertizat că scumpirile se vor accentua pe fondul galopului făcut de preţul certificatelor de emisii de carbon şi pe revenirea cererii de energie ca urmare a redresării economice. Problema este că deficitul din zona de producţie, ca urmare a lipsei cronice de investiţii, a obligat România să aducă energie de peste graniţe la un preţ pe măsură.

    „Cred că preţul certificatului de CO2 este un element foarte important, dar nu este singurul în determinarea preţului energiei, dacă analizăm investiţiile care trebuia realizate încă din anul 2013, an din care producătorii de energie electrică nu mai primesc certificate de emisii cu titlu gratuit. De atunci a început acest impact. Dacă atunci preţul certificatului era de 6 euro, acum a ajuns la 58 de euro pe tona emisă”, atrage atenţia Florentina Manea, director general în cadrul Carbon & Energy Management, unul dintre cei mai buni specialişti ai carbonului din România. Certificatele de emisii sunt parte a mecanismului european, stabilit în 2005, privind reducerea poluării, companiile responsabile pentru emiterea de CO2 ca urmare a proceselor de producţie fiind obligate să facă dovada unui astfel de instrument pentru fiecare tonă emisă. În România, cel mai afectat sector este cel de producere a energiei electrice pe baza cărbunilor unde nu se fac alocări gratuite de certificate de CO2.

    „Performanţa bună a pieţei de aluminiu la nivel internaţional a fost parţial afectată de anomaliile preţurilor energiei la nivel local, ALRO confruntându-se cu un context dificil, deoarece piaţa energiei electrice este afectată de presiunea puternică privind decarbonizarea energiei în România şi în Europa.”

    Marian Năstase, preşedintele consiliului de administraţie Alro, cel mai mare consumator de energie din România

    Paradoxal însă, în timp ce toată lumea vorbeşte despre impactul carbonului în scumpirile fără precedent, statisticile arată că România este una dintre cele mai verzi ţări în materie de producţie de energie, cu 57% din capacitatea instalată în hidrocentrale, eoliene sau panouri solare. Mai mult, circa 7% din toată capacitatea sistemului de producţie este reprezentată de energie nucleară, dacă ne raportăm la cei 20.000 MW de pe hârtie. Polonia, cu 70% dependenţă de energie pe cărbuni, are un preţ mai mic decât România.

    Cu acest portofoliu de generare de energie electrică, în care unităţile strategice sunt deja amortizate, blamarea carbonului şi a certificatelor de emisii pentru scumpirea fără precedent a energiei este mai degrabă un discurs politic menit să mascheze 30 de ani de lipsă de investiţii şi o decizie unică la nivel european, spargerea sistemului de producţie în funcţie de sursă. Astfel, în ciuda parcului de producţie verde, semnalul de preţ este stabilit de Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare plătitor de certificate de emisii de CO2, restul producătorilor, în proporţie covârşitoare de stat, aliniindu-se după acest semnal. Totodată, deşi la nivel oficial declaraţiile au arătat spre partea de furnizare ca fiind principala vinovată pentru scumpiri, în realitate aproape toată producţia de energie din România este concentrată în mâinile statului.

    Mai departe, scumpirea energiei şi a gazelor naturale generează efecte majore în economie, de la transporturi, la producţia de îngrăşăminte pentru agricultură, preţul alimentelor sau producţia de aluminiu.

    „Impactul creşterii preţului energiei se simte în costul transportului, în principal la îngrăşăminte şi asta este o problemă la nivel european şi la nivel mondial şi ne afectează serios. (…) Preţurile au crescut foarte mult şi deja începe să devină o piatră de moară la piciorul agricultorilor europeni şi mondiali. Vă dau un exemplu, anul trecut pe vremea asta îngrăşămintele de un anumit tip aveau preţuri între
    1.600 şi 1.800 de lei/tonă, iar acum preţurile sunt undeva între 2.900-3.200 de lei/tonă. Deci avem o creştere de 80-85%, ceea ce este foarte mult”, spune Ştefan Gheorghiţă, acţionar al producătorului de cereale Triagroexim şi director de dezvoltare al traderului de cereale Agrinvest

    Azomureş, cel mai mare consumator de gaze local şi principalul producător de îngrăşăminte pentru agricultură, admite că produsele companiei s-au scumpit semnificativ, fiind mai ieftin să ia totuşi gazul de peste graniţe decât de aici.

    „România are rezerve importante de gaze naturale care ar putea aduce beneficii industriei locale, adăugând astfel valoare unei resurse naţionale. Azomureş ar dori să continue să utilizeze gazul românesc în producţia de îngrăşăminte, dar dacă gazul importat este mai ieftin decât cel intern, trebuie în mod natural să ne adaptăm pentru a menţine producţia de îngrăşăminte competitivă în România”, spune Harri Kiiski, CEO-ul Azomureş, companie de circa 2 mld. lei care de una singură reprezintă circa 8% din consumul naţional de gaze al României.

     

    „E clar că îl plătim noi (fenomenul de tranziţie energetică – n.red.), o parte este plătită de companii, o parte de populaţie. Ca element de noutate al pachetului Fit for 55 (care transpune în legislaţie obiectivele Green Deal) a apărut Fondul Social, cu o valoare de 72 miliarde de euro, bani destinaţi sprijinirii categoriilor vulnerabile de consumatori. Dar oricâŢi bani vor veni spre România, condiţiile de acordate a banilor din Fond seamănă destul de mult cu cele din PNRR (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă). Şi când vom dori să facem protecţie socială cu banii din Fond, va trebui să îndeplinim nişte reguli.”

    Sorin Elisei, director în cadrul Deloitte România, liderul practicilor de sustenabilitate şi energie

     

    Marii consumatori de energie sunt şi ei în corzi

    „Performanţa bună a pieţei de aluminiu la nivel internaţional a fost parţial afectată de anomaliile preţurilor energiei la nivel local, ALRO confruntându-se cu un context dificil, deoarece piaţa energiei electrice este afectată de presiunea puternică privind decarbonizarea energiei în România şi în Europa. Piaţa energiei a fost dominată de o creştere accelerată a preţurilor de furnizare a energiei electrice, care are legatură în principal cu creşterea preţurilor certificatelor de emisii”, spune Marian Năstase, preşedintele Consiliului de Administraţie Alro, cel mai mare consumator de energie din România.

    În acest context fără precedent, autorităţile statului abia acum încep să se mişte. În cel de-al 12-lea ceas, premierul Florin Cîţu a precizat că ar vrea să înţeleagă de ce se scumpeşte energia abia luna aceasta, după ce de aproape şase luni toţi specialiştii spun clar că fenomenul energiei scumpe este aici şi, mai important, că va rămâne în contextul obiectivului de neutralitate climatică asumat la nivel european pentru anul 2050. Mai mult, nu doar România a intrat în acest vârtej, utilităţile urmând să fie cu atât mai costisitoare cu cât vor fi mai verzi, cel puţin în primii ani de tranziţie energetică.

    În Bulgaria, cea mai săracă ţară est-europeană, mai multe companii au anunţat oprirea producţiei din cauza costurilor prea mari ale energiei. Din Spania, un oficial de rang înalt a cerut Comisiei Europene să ia măsuri pentru limitarea scumpirii energiei, atenţionând că altfel se creează presiuni sociale şi tensiuni politice mai ales în state vulnerabile economic. În Germania, patria celui mai ambiţions plan de tranziţie energetică din Europa şi din lume, politicienii se întrec în a promite alegătorilor energie mai ieftină în condiţiile în care se anunţă o schimbare politică majoră după renunţarea cancelarului Merkel la conducerea statului. Iar în Marea Britanie cresc presiunile pentru introducerea de tarife sociale la energie după ce autorităţile au permis majorarea plafonului pentru preţuri.

     

    Pe plan intern, Virgil Popescu, ministrul energiei, dă asigurări că acei consumatori vulnerabili vor primi încă din această toamnă sprijin pentru plata facturilor la energie şi gaze, dacă legea care permite acordarea acestor ajutoare va fi aprobată în Parlament în septembrie. Până atunci, România încă nu are o definiţie clară a consumatorului vulnerabil, deşi unul din 10 români are probleme în a-şi achita factura la utilităţi. 

    „E clar că îl plătim noi (fenomenul de tranziţie energetică – n.red.), o parte este plătită de companii, o parte de populaţie. Ca element de noutate al pachetului Fit for 55 (care transpune în legislaţie obiectivele Green Deal) a apărut Fondul Social, cu o valoare de 72 miliarde de euro, bani destinaţi sprijinirii categoriilor vulnerabile de consumatori. Dar oricâţi bani vor veni spre România, condiţiile de acordare a banilor din Fond seamănă destul de mult cu cele din PNRR (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă). Şi când vom dori să facem protecţie socială cu banii din Fond, va trebui să îndeplinim nişte reguli”, atrage atenţia Sorin Elisei, director în cadrul Deloitte România, liderul practicilor de sustenabilitate şi energie.

    Prin PNRR, România speră să atragă 29,2 miliarde de euro din fonduri europene nerambursabile şi împrumuturi. Problema este că în timp ce Planul încă nu este aprobat, primele facturi majorate deja au ajuns la utilizatori. Şi aşa vor rămâne pentru că timpul energiei ieftine tocmai a apus.

    „Ca trend, nu ne vom mai întoarce la preţuri de 30-50 de euro pe MWh. La ce se întâmplă acum pe pieţe, aceste preţuri sunt istorie”, a mai spus Lăcrămioara Diaconu-Pinţea.

    Deloc suprinzător, România este luată din nou prin suprindere.

    „Preţurile au crescut foarte mult şi deja începe să devină o piatră de moară la piciorul agricultorilor europeni şi mondiali. Vă dau un exemplu, anul trecut pe vremea asta îngrăşămintele de un anumit tip aveau preţuri între 1.600 şi 1.800 de lei/tonă, iar acum preţurile sunt undeva între 2.900-3.200 de lei/tonă. Deci avem o creştere de 80-85%, ceea ce este foarte mult.”

    Ştefan Gheorghiţă, acţionar al producătorului de cereale Triagroexim şi director de dezvoltare al traderului de cereale Agrinvest

  • Ministrul Energiei anunţă controale la furnizorii de energie care practică oferte înşelătoare

    ANRE şi Autoritatea Naţională pentru Protectia Consumatorilor vor demara o serie de controale la anumiţi furnizori care au încheiat contracte cu preţ ferm pentru un an de zile şi care, acum, notifică consumatorii casnici că vor să schimbe preţul, a anunţat sâmbătă ministrul Energiei Virgil Popescu.

    „Acest lucru nu se poate! ANPC să verifice această situaţie pentru că o poate încadra la ofertă înşelătoare! Iar ANRE poate amenda furnizorii cu până 5 % din cifra de afaceri dacă furnizorii nu respectă legea”, a declarat la Realitatea Plus ministrul. „Un furnizor nu poate să transfere 100% din riscul său către clientul final”, a adugat el.

    În acelaşi timp Popescu vorbeşte şi de protejare consumatorilor. „Nu vrem să lăsăm consumatorul român fără o protecţie în faţa scumpirilor care se văd pe facturile de gaze şi energie electrică. Vom accelera aprobarea în Parlament a legii consumatorului vulnerabil, astfel încât actul normativ să fie votat în sesiunea parlamentară care începe în septembrie. Vrem ca legea să se aplice de anul acesta (începând cu octombrie, noiembrie) sau cu 1 ianuarie 2022. În plus, vrem să venim cu un suport financiar, o compensare a preţului facturilor pentru cei care au un venit ce nu-l depăşeşte pe cel mediu”, a adăugat ministrul.

    În ultima perioadă furnizorii de energie electrică şi de gaze naturale au notificat consumatorii cu creşteri ale preţurilor, care ajung în unele cazuri să fie duble sau triple.

  • Ministrul Energiei anunţă controale la furnizorii de energie care practică oferte înşelătoare

    ANRE şi Autoritatea Naţională pentru Protectia Consumatorilor vor demara o serie de controale la anumiţi furnizori care au încheiat contracte cu preţ ferm pentru un an de zile şi care, acum, notifică consumatorii casnici că vor să schimbe preţul, a anunţat sâmbătă ministrul Energiei Virgil Popescu.

    „Acest lucru nu se poate! ANPC să verifice această situaţie pentru că o poate încadra la ofertă înşelătoare! Iar ANRE poate amenda furnizorii cu până 5 % din cifra de afaceri dacă furnizorii nu respectă legea”, a declarat la Realitatea Plus ministrul. „Un furnizor nu poate să transfere 100% din riscul său către clientul final”, a adugat el.

    În acelaşi timp Popescu vorbeşte şi de protejare consumatorilor. „Nu vrem să lăsăm consumatorul român fără o protecţie în faţa scumpirilor care se văd pe facturile de gaze şi energie electrică. Vom accelera aprobarea în Parlament a legii consumatorului vulnerabil, astfel încât actul normativ să fie votat în sesiunea parlamentară care începe în septembrie. Vrem ca legea să se aplice de anul acesta (începând cu octombrie, noiembrie) sau cu 1 ianuarie 2022. În plus, vrem să venim cu un suport financiar, o compensare a preţului facturilor pentru cei care au un venit ce nu-l depăşeşte pe cel mediu”, a adăugat ministrul.

    În ultima perioadă furnizorii de energie electrică şi de gaze naturale au notificat consumatorii cu creşteri ale preţurilor, care ajung în unele cazuri să fie duble sau triple.

  • Creşterile de preţuri ale gazelor vor anula un deceniu de creştere a nivelului de trai – asociaţie

    Chisăliţă spune că în ultimi ani Asociaţia Energia Inteligentă a sesizat sute de situaţii neadecvate de funcţionare a pieţei de energie şi gaze, abuzuri, manipulări, politici energetice – economice – sociale neadecvate etc, avertizând iminenta criză la care se va ajunge în sistemul energetic şi a propus diverse soluţii pentru a preîntâmpina sau diminua efectele unor situaţii de crize care erau previzibile.

    „Măsuri populiste, amatorismul şi incompetenta ne au adus aici”, spune analistul, adăugând că sistemul românesc de energie se prăbuşeşte sub perioada celor 20 de ani în care nu am făcut nimic să-l adaptăm.

    „Întâlnirea de la Guvern de zilele trecute, care a venit la 2 săptămâni după scrisoarea deschisă de Asociaţia Energia Inteligentă, prin care sesizam necesitatea unui Plan de Măsuri de Urgenţă Energetică, care să prevadă măsuri de diminuare a impactului creşterii preţului la gaze şi energie electrică, a fost doar un de gest de PR. La această întâlnire nu au fost prezenţi reprezentanţii consumatorilor casnici şi al firmelor consumatoare. Au fost prezente instituţiile, care au arătat că vinovatul este CO2 – creşterea preţului certificatelor de CO2 determină scumpirile de pe piaţa de energie. Certificate CO2 nu au nimic cu scumpirile la gaze, unde este marea problema a consumatorilor – creşteri de peste 100%. Certificatele de CO2 au creat scumpiri pe piaţa de energie electrică de cca 4%, adică nici aici nu reprezintă cauza principală”, spune Chisăliţă.

    Cauzele creşterilor de preţuri de pe piaţa de gaze sunt maai multe. Prima este Gas Release Program (GRP) – care a adus în România un pret la gaze cu minim 5% sub pretul gazelor din Europa de est (tranzacţionate pe Bursa de la Viena), începând cu luna iunie 2020, astfel unii furnizorii au înţeles ca acest program le oferă posibilitatea de a face un profit considerabil si au achiziţionat gaze naturale din România şi le au exportat în ţări în care se aplica preţul de la Viena (Ungaria, Austria).

    Apoi, exportul gazelor naturale prin contracte pe termen mediu şi lung şi importul pe perioade scurte la preţuri SPOT – GRP a fost o măsură care a determinat creşterea importurilor de gaze. Mai mult gazele exportate s-au achizitionat pe baza de contracte anuale, adică la preţurile stabilite anul trecut cu livrare pentru anul 2021, în timp ce importurile sunt achiziţionate SPOT, în funcţie de cererea imediată, la preţuri mai mari.

    În al treilea rând, cererea mult mai mare decât oferta. Chiar dacă această situaţie este generată de declinul natural al zăcămintelor de gaze, el vine şi pe fondul unei creşteri a cererii ”forţate” prin politici neadecvate de ”racordaări gratuite”. În această vară cantităţile puse pe piaţă au fost cantităţi mici, fapt ce a ”simulat” o continuă discrepanţă între cerere şi ofertă. Această situaţie se prelungeşte apparent inexplicabil de 3 luni, dar nu orice luni ci luni de vară. Este o altă cauză care a determinat creşterea preţului la gazele tranzacţionate pe bursă.

    Urmează panica din piaţă pe fondul lipsei de informaţii. Având în vedere că nu toate gazele sunt tranzacţionate pe bursă, foarte important, în România este existenţa în piaţă a informaţiilor privind preţurile medii ale gazelor naturale tranzacţionate. ANRE care are obligaţia de a realiza un raport privind preţurile medii de tranzacţionare a gazelor publică rapoartele cu întârziere de 4-5 luni, fapt care a contribuit essenţial în această vară la crearea unei panici pe piaţa gazelor naturale, esenţială pentru creşterea preţului gazelor naturale.

    O altă cauză sunt politicile publice neadecvate, de creştere a cererii de gaze naturale în contextul lipsei effective a resursei de gaze, şi de stimulare a importurilor, precum şi schimbarea rutelor de gaze din Europa de Sud Est, odată cu sistarea livrărilor din Ucraina în Sudul Europei şi implicit modificările aduse în acoperirea cu surse a determinat şi modificăr importante în nivelul preţurilor gazelor importate în Româmia.

    Efectele acestor scumpiri sunt creşteri de preţ al mărfurile cuprinse între 25 – 140%, iar sărăcia energetică va creşte de la 17,5% la cca 42%. Astfel, conform datelor unui studiu AEI românii se vor întoarce la nivelul de trai de acum 10 ani.

    Legea consumatorului vulnerabil, este o măsură neceară, dar infimă faţă de situaţia dezastruoasă spre care ne îndreptăm. În acest moment problema principală se găseşte la nivelul societăţilor comerciale, în special la nivelul celor pentru care energia reprezintă o componentă importantă în costul de producţie. În câteva luni firmele, după ce vor înregistra stocuri, urmare a creşterii preţului produselor lor, îşi vor închide porţile şi vor începe disponibilizările, astfel se va pune un accent puternic asupra bugetului national pe de o parte prin reduecerea veniturilor, pe de altă parte prin creşterea cheltuielilor. Asta determină să lăsăm discuţiile şi să începem să acţionăm, cât mai avem timp, să salvăm ce mai putem salva. Ceasul ticăie şi în câteva luni de zile anumite acţiuni vor fi ireversibile, încheie Chisăliţă.

  • Roxana Petrescu, guest editor: În timp ce economia merge cu motoarele turate, nimeni nu ştie când se vor opri scumpirile sau cât va costa pâinea la final

    Scumpirile accelerate şi problemele pe marile lanţuri industriale de aprovizionare anunţă o toamnă şi o iarnă fără precedent de costisitoare, impactul real al crizei de anul trecut abia acum arătându-şi colţii.

    Astfel, rata anuală a inflaţiei a accelerat în luna iulie la 5%, în timp ce faţă de iunie 2021 preţurile s-au majorat cu 1%, potrivit datelor publicate de INS. În luna iunie inflaţia era de 3,94% iar în mai a fost 3,75%. Cele mai mari creşteri de preţ, faţă de iulie 2020 au fost la energie electrică (25%), gaze (20%), combustibili (13%), ulei comestibil (18%), carne de peşte (5,7%), servicii poştale (5%), brânză (5%), fasole, margarină (cca5%), pâine (4,5%).

    Blocajele de pe lanţurile de aprovizionare duc la costuri de transport aproape nesustenabile pentru businessuri care funcţionează la nivel global. Energia şi gazul natural sunt mai scumpe ca niciodată.

    Între timp, pe plan local mesajul este că scumpirile fără precedent vin pe fondul unei cereri fără precedent, ajutată desigur de măsurile luate de actualul guvern, nicidecum de distorisiuni globale.

    Problema este că în timp ce economia merge cu motoarele turate, nimeni nu ştie când se vor opri scumpirile sau cât va costa pâinea la final.

  • Dragoş Damian, CEO Terapia: Pâinea cu seminţe s-a scumpit de la 4 lei la 6,5 lei (62,5%), minipateurile din supermarketuri de la 2,5 lei la 3,5 lei (40%) suta de grame. Mai jos, un tabel cu scumpiri din lumea reală, nu din cea imaginară a guvernanţilor noştri

    Nu ştiu preţul la franzelă, dar am căutat pe Google şi creşterile de preţuri în procente sunt similare cu cele din titlu. Când cumpar pâine sunt atent să fie fabricată de un producator din Cluj, deşi dacă vine din străinătate, refrigerată şi apoi coaptă, n-am facut nimic.

    Desigur, opinia si tabelul de mai jos (datele sunt interne) nu sunt despre paine, subiectul senzational care bantuie opinia publica de cateva zile. Este vorba aici despre inflatie plimbatoare, posibil galopanta, in mare masura nejustificata si despre cifrele din lumea reala, mult diferite fata de cele date de institutele subordinate puterii.

     

    Pe langa reluarea consumului dupa incetarea lockdown-ului, toate cresterile de preturi care vor urma sunt rezultatul

    ► cresterii preturilor la utilitati – nu stim exact de ce pentru ca apa, carbune, gaz si petrol avem in tara, dar sunt convins ca vreun analist o sa ne explice cum e cu acciza, certificatul, tariful reglementat, cogenerarea, etc. (acestea sunt scoase din calculul din tabel);

    ► inflatiei din tarile exportatoare – cand esti captiv importurilor pentru ca nu mai produci mai nimic in tara importi si inflatia din tara de origine a produsului;

    ► razboaielor tarifare dintre China si restul lumii – materiile prime fabricate in mare lor majoritate acolo s-au scumpit din cauza cresterii cererii si a tarifelor, transportul catre UE s-a scumpit etc.

    Si uite asa, utilitati, materii prime, si marfuri banale se scumpesc si vor atrage dupa sine o scumpire a produselor finite cu valoare adaugata. Iar analistii si institutele subordinate puterii va mint prin “puterea statisticii”, cresterile de preturi pentru un operator industrial iulie 2021 vs iulie 2020 sunt cele din tabelul de mai sus, nu cele din datele oficiale. De aceea s-a si sesizat BNR si a vorbit de inflatie de peste 5%. Asadar, cresterea economica estimata de UE pentru “tigrul roman” de peste 7% vine din inflatie de aproape 7%.

    Dar guvernantii si influencerii lor – coalitii, forumuri, camere de comert, analisti care cand sunt in guvern cand la firme de consultanta, etc. – au sa va explice ca nu exista motive de ingrijorare.

    Ca si comentariu de subsol, in tabel apar si date privind scumpirile la materiile prime si materialele din industria farmaceutica si la costurile transportului din China catre UE. Daca in restul cazurilor cresterile de preturi vor fi suportate in cele din urma de consumator, in cazul medicamentelor preturile sunt controlate si inghetate (stimati politicieni, nu mai minititi pensionarii ca s-au scumpit medicamentele….), astfel incat o sa vedem cum au sa se descurce siturile din tara care fabrica medicamente care costa 5-10 lei.

     

     

     

     


     

  • Unde se vor opri scumpirile? Preţul energiei atinge pentru prima dată în istorie pragul psihologic de 1.000 de lei pe MWh. Hidro şi cărbunii din Oltenia duc piaţa în spate. Eolianul, la 3%

    Energia spot pentru ziua de mâine, la ora 21, pe vârf naţional de consum se tranzacţionează preţul istoric de 1.000 de lei pe MWh, arată date de pe bursa de energie OPCOM.

    În aceeaşi zi a anului trecut, acelaşi interval, energia costa 220 de lei pe MWh, scumpirile de acum fiind greu de imaginat la acel moment.

    Consumul de energie sparge la rândul său record după record pe fondul temperaturilor extreme, dar şi a revenirii economice. Astfel, cererea de energie din primul semestru al anului a fost cu 8% mai mare faţă de perioada similară a anului trecut, depăşind nivelul din 2019.

    Unul dintre factorii esenţiali care stau la baza acestei scumpiri este creşterea fără precedent a certificatelor de emisii de CO2. Cum în România energie pe cărbune are o contribuţie majoră, acest lucru se vede direct în preţul final.

    În acest moment, datele Transelectrica, arată că marile centrale din Oltenia livrează 21% din energia României, alături de hidro şi nuclear ducând în spate greul producţiei. Vântul are din nou o zi slabă, cu o contribuţie de numai 3%, pe datele din acest moment.

  • Adrian Vasilescu, BNR: Scumpirile excentrice toarnă gaz peste focul inflaţiei

    Decizia de miercuri a BNR, de a menţine la 1,25 la sută rata dobânzii de politică monetară, nu a surprins nici pieţele şi nici publicul larg. Şi nici nu a mai fost taxată cu titluri  care să „înţepe“ BNR  că a reacţionat cu întârziere. Şi că, în consecinţă,  dobânda-cheie „a ruginit de când e ţinută prea departe de cota zero”. Se vede că am intrat într-o etapă nouă, când sunt auzite  şi la noi frecventele semnale din lumea largă, privind pericolul inflaţionist, însoţite de tendinţele evidente ale băncilor centrale de a pune punct relaxării politicii monetare. Analize serioase din mari publicaţii de pe planetă, vin cu detalii semnificative referitoare la un nou superciclu de creştere a preţurilor materiilor prime, inclusiv la petrol, care, potrivit unor opinii, ar fi al patrulea în ultima sută de ani. Acesta stârneşte actualul şoc global pe care îl resimt preţurile de pretutindeni.

    Faptul că actualul val inflaţionist este global – şi că în multe ţări,  între care şi în cele din vecinătatea noastră, este mai puternic decât cel de la noi – a contribuit în bună măsură la lărgirea cadrului judecăţilor raţionale pe această temă. În acelasi timp, cum în numeroase analize de specialitate apărute în presa noastră a fost remarcată raţionalitatea politicii BNR privind rata dobânzii-cheie şi strategia de a dubla această rată de întregul arsenal de care dispune banca noastră centrală în bătălia cu inflaţia, a redus simţitor spaţiul unor intervenţii de presă ori politice populiste.

    Povestea are şi o istorie. E bine să n-o ignorăm. În anii 2000 mai cu seamă, chiar de la începutul lor, BNR n-a mizat niciodată pe o singură carte (cea a dobânzii-cheie) în politica monetară. În mod frecvent a contrabalansat dobânda de politică monetară cu alte câteva cărţi, între care gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar. Iar în ceea ce priveşte dobânda de politică monetară, a avut mereu grijă să fie temeinic racordată la realităţile din economie. Un timp, dobânzile în urcare s-au dovedit a fi paza bună pentru a trece primejdia rea. Ori de câte ori însă împrejurările i-au fost favorabile, BNR a luat taurul de coarne şi, în etape succesive, a coborât cât a putut de mult dobânda de politică monetară.

    Apoi roata s-a întors. Din septembrie 2017, treptat, dobânzile au urcat din nou până în decembrie 2019. O schimbare de ritm ce avea în vedere bătălia băncii centrale cu penultimul ciclu inflaţionist căruia aveam să-i facem faţă. De ce a indicat BNR, în politica de dobânzi, din 2017 şi până la sfârşitul lui 2019, la loc comanda? Fiindcă a simţit nevoia să aplice regula de aur a politicii monetare: prudenţa. Din 2020 şi până în martie anul acesta în împrejurările în care în România inflaţia nu numai că se calmase, dar se plasase pe cel mai bun loc între cele 27 de ţări ale UE, Banca Naţională a trecut din nou la reducerea ratei dobânzii de politică monetară. Şi a mers, de asemenea în etape succesive, până la 1,25 la sută. S-a oprit însă aici, într-un moment în care a simţit nevoia de maximă prudenţă, pentru că venea peste noi actualul val inflaţionist.

    Miercuri, CA al BNR a întărit decizia privind menţinerea ratei de politică monetară la nivelul de 1,25% pe an. Motive? Majorarea peste aşteptări a preţurilor combustibililor, ca efect al scumpirii petrolului în lume, impactul tranzitoriu al liberalizării pieţei energiei electrice pentru consumatorii casnici, scumpiri contrabalansate doar parţial de influenţele deflaţioniste venite de pe segmentul legume-fructe-ouă. Consiliul, analizând şi aprobând raportul asupra inflaţiei, ediţia mai 2021, în condiţiile în care, din nou a fost nevoie să fie revizuită sensibil ascendent rata inflaţiei până la sfârşitul acestui an, a decis ca o serie de indicatori utilizaţi în politica monetară să fie îngheţaţi. Desigur temporar. Alte decizii vor depinde de mersul inflaţiei. Ieri, INS a publicat rata inflaţiei din  aprilie, situată la 3,24%, subliniind caracterul raţional al deciziilor BNR. Factorii inflaţionişti cei mai puternici sunt scumpirea energiei electrice cu aproape 17%, a combustibililor cu 8,67%, a uleiului comestibil cu aproape 12%, preţuri ce au sărit din matcă şi ameninţă să ridice media ratei anuale în următoarea perioadă, până la sfârşitul acestui an.

    Ne sunt foarte bine cunoscute, din precedentele episoade inflaţioniste cu preţuri în creştere explozivă – fie că au fost 10 în unele luni, fie că au fost numai trei sau patru în altele – care au stricat media inflaţiei. Undele de şoc ale scumpirii energiei şi combustibilului, bunăoară, au fost resimţite de fiecare dată în rata inflaţiei cu efectul lor statistic asupra preţurilor generale. Aceasta este o lecţie. O resimţim şi în actualul episod inflaţionist. Dar a fost mereu dublată de o altă lecţie. Pentru că oricât de perversă ar fi inflaţia, mişcarea preţurilor are o logică. Deseori, inclusiv în ocazii în care intervenea scumpirea utilităţilor şi atât producătorii cât şi comercianţii erau tentaţi să umfle preţurile fără un calcul corect, Banca Naţională a găsit şi a aplicat soluţiile de a reaşeza lucrurile în logica pieţei. Acolo unde le este locul dictat de legea cererii şi ofertei. Dar chiar şi preţurile care se mişcau cu motiv, erau readuse de politica monetară a Băncii Naţionale acolo unde legea în piaţă o face consumatorul şi nu producătorul.

  • Metroul din Drumul Taberei a adus sub 500 de locuinţe noi în piaţă şi nu a influenţat preţurile zonei

    Construcţia noii magistrale de metrou din Drumul Taberei nu a avut în ultimii ani un impact semnificativ asupra pieţei rezidenţiale din zonă şi nu va avea un impact pozitiv imediat asupra pieţei rezidenţiale din zonă.

    „Zona Orizont – Academia Militară pre­zintă însă un interes mult mai crescut şi acest fapt se vede şi prin dezvoltarea unor proiecte imobiliare de mari dimensiuni. Astfel, se poate realiza o segmentare a cartierului, între o zonă mai apro­piată de inelul median, care are potenţial de creştere imediată, şi o zonă clasică din inte­riorul cartierului“, a spus Alexandru Pricop, managing partner în cadrul SVN Romania.

    Impactul noii magistrale de metrou asupra pieţei rezidenţiale noi este destul de redus în acest moment.  „Cea mai mare parte a proiectelor sunt dezvoltate pe bulevardul Timişoara, aflat între M3 (Militari) şi actuala M5 (Drumul Taberei). Proiectele dezvoltate în zona Valea Ialomiţei – Brâncuşi, care vor pune pe piaţă în 2020 aproximativ 400-500 de noi locuinţe, sunt mai apropiate de staţia de metrou Valea Ialomiţei. Noua linie de metrou deserveşte în special comunitatea deja creată în blocurile finalizate înainte de 1990, în zone cu puţine parcele pretabile pentru dezvoltări rezidenţiale semnificative – excepţie face, desigur, zona Răzoare – Academia Militară. Această comu­nitate este însă una extrem de numeroasă şi accesul spre zonele centrale va deveni, implicit, mai facil“, a spus consultantul.

  • Inflaţia coboară în mai la 2,3%, de la 2,7% în aprilie şi 3% în martie. Fructele şi cartofii au înregistrat cele mai scumpiri

    Rata anuală a inflaţiei a scăzut la 2,3% în mai, după 2,7% în aprilie, susţinută de scumpirea alimentelor cu 5,2%, faţă de 5,7% în aprilie, a serviciilor cu 2,6% şi a mărfurilor nealimentare cu 0,15%, potrivit datelor transmise vineri de Institutul Naţional de Statistică (INS).

    Rata anuală calculată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) este 1,8%., în timp ce rata medie a preţurilor de consum în ultimele 12 luni (iunie 2019 – mai 2020) faţă de precedentele 12 luni (iunie 2018 – mai 2019), calculată pe baza IPC, este 3,4%.

    Determinată pe baza IAPC, rata medie este 3,3%.

    De la începutul anului, cele mai mari creşteri preţ au fost înregistrate la fructele proaspete (24,65%), şi cartofi (20,8%), în timp ce ouăle s-au ieftinit cu 3,9%, iar combustibilii cu peste 9%.

    Faţă de aprilie, în mai preţurile de consum s-au majorat cu 0,05%, cu 0,3% la alimente şi 0,1% la servicii, în timp ce mărfurile nealimentare s-au ieftinit cu 0,18%.

    (Sursa:INS)

     

    BNR estimează o rată a inflaţiei de 2,8% la finalul lui 2020 şi de 2,5% în 2021, faţă de 4,04% în 2019, potrivit datelor din raportul trimestrial al băncii centrale publicat de instituţie la finalul lunii mai.