Tag: sanse

  • Cel mai puternic om din Statele Unite de care nu ai auzit niciodată

    Michael Larson e unul dintre cei mai puternici bărbaţi din Statele Unite, dar sunt şanse mari să nu fi auzit niciodată de el.

    Larson este CEO al Bill and Melinda Gates Investments (BMGI), fiind astfel responsabil de mare parte din averea lui Bill Gates. BMGI se ocupă şi de Cascade Investment, fondul prin care Gates face majoritatea investiţiilor.

    Bill Gates l-a angajat pe Larson în urmă cu 22 de ani pentru a se ocupa de averea sa, la acea vreme estimată la 5 miliarde de dolari. Averea fondatorului Microsoft a crescut însă până la aproape 80 de miliarde de dolari, iar unul dintre cei care poartă meritele este chiar Larson, care a ştiut să diversifice portofoliul de acţiuni.

    Având sediul în Kirkland, Washington, Cascade Investment nu are o prezenţă semnificativă în presă. Reprezentanţii evită, în general, să discute investiţiile făcute. Cu toate acestea, se cunoaşte faptul că familia Gates deţine un număr important de acţiuni la Canadian National Railway, Republic Services, Ecolab, Femsa şi Deere.

  • Cum au reuşit trei tineri din Timişoara să facă bani din ceva ce se găseşte în orice casă

    Cei trei tineri sunt Remus Rădvan, Rareş Mateescu şi Andrei Mimiş, iar produsele lor handmade sunt realizate alături de alţi artişti – Gabriela, Cristina şi Timeea – dar şi de colaboratori pe partea de marketing, design şi website. Atât cofondatorii, cât şi artiştii sunt din domenii diferite: tehnologie, economie sau arhitectură. Ei comercializează tablouri realizate prin tehnica numită string art; mai exact, produsele care poartă chiar numele firmei – cufire – sunt compuse dintr-o placă de lemn, cuie puse într-o ordine organizată în aşa fel încât înfăşurarea cu aţă să creeze un impact vizual special şi aţa propriu-zisă, de culori alese astfel încât să transmită mesajul dorit, explică tinerii. Modelele variază de la diverse forme geometrice până la peisaje, monograme, sigle, citate sau, de ce nu, portrete.

    Timpul şi pasiunea constituie, în opinia antreprenorilor, principala investiţie într-un startup. „Ideea mi-a venit de pe Pinterest, am văzut un astfel de produs şi mi-am dorit şi eu unul. M-am gândit câte lucruri s-ar putea face cu această tehnică“, povesteşte Remus Rădvan, unul dintre fondatori. „Recunosc că ideea a ajuns apoi în «sertarul de idei» şi abia după câteva luni i-am povestit lui Rareş, ulterior lui Andrei şi aşa a luat naştere Cufir.“

    Suma iniţială investită a fost de 800 de euro, bani de care au făcut rost de la prieteni „punând la bătaie pasiunea noastră şi timpul să îi batem la cap că merită. Ce-i drept, nimeni nu credea că vom putea vreodată scoate bani din bătutul cuielor; ne-au cam luat în derâdere. Cred că ne-a ajutat şi faptul că realizasem Minds Hub, iar asta ne-a oferit un plus de credibilitate, însă tot eram văzuţi ca venind din sfera voluntariatului“, povesteşte el. Minds Hub, proiectul de care aminteşte Rădvan, a ţinut prima pagină a ziarelor locale din Timişoara la începutul acestui an, fiind primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu al Google: mese realizate din anvelope luminate cu leduri, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire a studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub sunt, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Drumul antreprenoriatului este unul plin de obstacole, iar Remus Rădvan spune că a învăţat din fiecare greşeală pe care a făcut-o: „Dacă ar fi după mine, mi-aş dori să existe un tonomat în care să bagi bani şi să te înveţe, cu exemple, câte o lecţie antreprenorială. Sincer, oricâte cărţi am citit, din mijlocul acţiunii am făcut unele greşeli pe care credeam sincer că le pot evita. E clar că nu o să le mai fac pentru că ne-au costat bani, timp şi evoluţie, dar aş fi preferat bancomatul înainte, să rămân «marcat» din timp.“ Clientul de cufire are între 27 şi 35 de ani, deţine propria locuinţă şi se gândeşte la amenajatul ei într-un mod aparte, personalizat. „Iubitori de handmade şi artă“, completează tânărul antreprenor. „De asemenea, tot astfel de persoane îşi permit să facă un cufir cadou şi le place ca la petrecerea respectivă să iasă în evidenţă prin alegerea autentică. Cu timpul, am descoperit o nouă nişă, chiar de la clienţii noştri care erau cu preponderenţă din corporaţii. Ne-au întrebat: oare nu puteţi veni la noi la firmă să facem un cufir împreună?“

    Aşa a luat naştere proiectul Handcrafting (in) Corporate: tinerii pun la cale tot felul de evenimente pentru angajaţii companiilor. Idee care a prins destul de bine, spun ei, şi au început deja să aibă companii cunoscute drept clienţi. „Ce ne bucură foarte mult este faptul că ne punem la masă cu ele şi încercăm să fabricăm o experienţă unică pentru ei, o experienţă în care să se regăsească.“ Piaţa de handmade din România include însă numeroase domenii, aşa că întrebarea firească a fost cum se diferenţiază Cufir de alte afaceri similare. „Noi mergem doar pe nişa noastră de tablouri şi amenajări interioare; vom rămâne în jurul tehnicii string art, cuiele, lemnul şi aţa –  pentru că asta ne defineşte. Fiecare start-up handmade se diferenţiază prin produsele lor şi brand. La brand construim în fiecare zi, iar colegii mei au înţeles ce înseamnă acest lucru, cât de important e să construieşti o comunitate în jurul brandului. Iar de produs chiar suntem mândri să îl găsim ca o alternativă aparte faţă de stickerele decorative pentru pereţi sau tablourile canvas. Cufirele noastre, pe lângă faptul că sunt lucrate manual şi au un nivel de personalizare ridicat, ies şi în relief şi creează un efect cu umbre unic. Dacă îl pui pe un perete pe care bate soarele, vei vedea că pe timpul zilei parcă îşi schimbă forma, datorită umbrei care se modifică.“

    În cele câteva luni de la lansare, Cufir a generat vânzări de peste 5.000 de euro, dar tinerii cofondatori ţintesc cel puţin 10.000 de euro până la finalul anului. „Probabil pentru cititori nu sunt sume mari, acesta poate fi un salariu lunar pentru un manager de corporaţie, însă pentru noi este dovada că acest proiect este pe drumul cel bun, că va reuşi, iar 2017 cu siguranţă va fi un an cu o creştere exponenţială.“

    Mediul antreprenorial din vestul ţării nu arată foarte strălucit, spun tinerii antreprenori. Există anumite iniţiative locale de sprijinire, dar acestea sunt izolate. Ar trebui să existe oameni dedicaţi, spun ei, care să caute astfel de iniţiative şi să îi ajute pe cei care vor să pornească o afacere. „Cred că primul an, primele luni sunt primordiale; e important să ştii că te ajută cineva, să ştii că banca îţi poate da un mic ajutor, să ştii cum să-ţi plătesti taxele, cum să comunici cu un contabil, cum să-ţi aduci primii clienţi şi să fii întotdeauna concentrat pe client; la finalul zilei, dacă nu ai vânzări, nu prea poate funcţiona nimic“, crede Remus Rădvan. El mai spune că micii antreprenori sunt atât de implicaţi în munca lor, în partea operaţională a unui start-up, încât cu greu mai pot avea mintea limpede şi viziunea de a îşi lua un mentor.

    „În continuare consider că până în 25 de ani, cât timp încă suntem studenţi, este perioada perfectă să începi un start-up, să rişti, să fii curios, să explorezi. Încă mai putem să ne bazam pe susţinerea părinţilor până să intrăm în acea umbră de ruşine pentru a le mai cere bani, încă mai putem locui la cămin cu o sumă modică sau mânca o shaorma şi ne-a trecut foamea. E cea mai frumoasă vârstă. Sunt curios ce o să ne ofere viitorul dar cred că voi păstra părerea asta mult timp de acum înainte iar amintirile cu siguranţă vor rămâne pentru totdeauna în mintea şi sufletul nostru“, încheie tânărul antreprenor.

  • Cel mai puternic om din Statele Unite de care nu ai auzit niciodată

    Michael Larson e unul dintre cei mai puternici bărbaţi din Statele Unite, dar sunt şanse mari să nu fi auzit niciodată de el.

    Larson este CEO al Bill and Melinda Gates Investments (BMGI), fiind astfel responsabil de mare parte din averea lui Bill Gates. BMGI se ocupă şi de Cascade Investment, fondul prin care Gates face majoritatea investiţiilor.

    Bill Gates l-a angajat pe Larson în urmă cu 22 de ani pentru a se ocupa de averea sa, la acea vreme estimată la 5 miliarde de dolari. Averea fondatorului Microsoft a crescut însă până la aproape 80 de miliarde de dolari, iar unul dintre cei care poartă meritele este chiar Larson, care a ştiut să diversifice portofoliul de acţiuni.

    Având sediul în Kirkland, Washington, Cascade Investment nu are o prezenţă semnificativă în presă. Reprezentanţii evită, în general, să discute investiţiile făcute. Cu toate acestea, se cunoaşte faptul că familia Gates deţine un număr important de acţiuni la Canadian National Railway, Republic Services, Ecolab, Femsa şi Deere.

  • Ce facultate trebuie să faci dacă vrei să-ţi creşti şansele de a deveni miliardar

    Şansele de a te transforma în miliardar pot creşte dacă studiezi ingineria sau dacă te angajezi ca om de vânzări, potrivit unei cercetări a agenţiei de recrutare Aaron Wallis Sales Recruitment, analizată de Business Insider.

    Cercetarea s-a bazat pe o listă Forbes a 100 celor mai bogaţi oameni din lume ca să dezvăluie ce au studiat ei, care au fost primele lor locuri de muncă şi cât de bogaţi au devenit. Studiul a scos la iveală faptul că 75 dintre cei mai bogaţi 100 de oameni au absolvit studii superioare, iar dintre aceştia, 22 au studiat Ingineria. 53 dintre ei au început să lucreze într-o companie, 19% în poziţia de oameni de vânzări, iar 17%, ca brokeri. 17% dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii şi-au început activitatea profesională prin fondarea propriului business.

    Facultăţile absolvite de majoritatea miliardarilor lumii sunt:
    1. Ingineria – 22
    2. Afacerile – 16
    3. Finanţe şi Economie – 11
    4. Dreptul – 6
    6. Informatică – 4

    Cel mai des întâlnite prime locuri de muncă ale miliardarilor lumii sunt:


    1. Om de vânzări – 10
    2. Broker pe piaţa de capital – 9
    3. Dezvoltator software – 5
    4. Inginerie – 5
    5. Analist – 4

    „Observăm că aproape toţi oamenii de top din business au absolvit studii superioare şi că studiile pot reprezenta primul pas în direcţia pregătirii unei cariere” spune Rob Scott, managing director la Aaron Wallis Sales Recrutiment.


     

  • Opinie Bogdan Badea, head of sales eJobs România: Egalitate, dar cu grad de comparaţie

    Despre egalitatea de şanse pe piaţa muncii se vorbeşte de ani buni. într-atât de mult s-a discutat şi s-a propovăduit acest concept, încât astăzi pare uşor anacronic să mai ridicăm măcar o discuţie în acest sens. Şi totuşi, încă mai vedem titluri de primă pagină care sună cam aşa: ”O femeie la cârma unei afaceri de X milioane de euro“, ”O femeie antreprenor se luptă cu multinaţionalele“, ”Austriecii/francezii/italienii au pus o femeie la conducerea companiei Y“. Niciodată nu citim despre ”un bărbat“ care conduce / este la cârma / a fost numit / se luptă. Este posibil, totuşi, ca, în spatele acestei egalităţi aparente, unii să fie ”mai egali decât alţii“, vorba lui Orson Welles?

    Să vă explic. 2.880 de lei este salariul minim pe care bărbaţii din piaţa muncii din România l-ar accepta dacă ar obţine jobul dorit, după cum am aflat din cel mai recent studiu salarial desfăşurat de eJobs în rândul a peste 3.200 de români activi profesional, deopotrivă femei şi bărbaţi. Cu acelaşi obiectiv în minte, respondentele studiului au venit cu o altă estimare, cu 20% mai mică, respectiv 2.311 lei. Aceeaşi diferenţă, de 20%, se regăseşte şi în evaluările privind salariul pe care aceştia consideră că îl merită pentru postul pe care îl deţin. Cu alte cuvinte, dacă bărbaţii spun că o remunerare corectă a muncii lor ar fi de 3.650 de lei, femeile se opresc ceva mai jos, la 2.914 lei.

    Studiul confirmă, aşadar, teoria că încă există diferenţe. Sau, cel puţin, pe aceea că, în viziunea proprie, femeile şi bărbaţii încă se mai autopoziţionează pe trepte diferite. Sigur că aceste date nu pot fi luate şi interpretate în formă absolută. Ele sunt relativizate prin prisma faptului că domeniile şi, în special, posturile cel mai bine plătite sunt sau erau ocupate, în mod tradiţional, de bărbaţi. Cu toate acestea, nu mai există domeniu din piaţa muncii în care să vedem discrepanţe majore între femei şi bărbaţi. Vedem femei antreprenor, femei general manager, femei inginer, femei constructor, femei IT-ist şi exemplele pot continua. E greu de crezut că doamnele care acced în astfel de poziţii au o stimă de sine mai scăzută decât domnii sau că pornesc într-un job cu handicapul discriminării şi cer sau acceptă, astfel, salarii mai mici pentru responsabilităţi cel puţin egale cu ale omologilor masculini. Şi atunci, cum se explică diferenţele despre care vorbeam?

    O posibilă variantă ar putea fi lipsa de experienţă şi maturitate pe piaţa muncii. Cu cât se află înspre extremele demografice ale profilului de respondent, respectiv categoriile cele mai mici şi cele mai înaintate în vârstă, cu atât aşteptările sunt mai scăzute, în timp ce profesioniştii aflaţi în punctul de apogeu al carierei (segmentele de vârstă 35-44 de ani şi 45-54 de ani) sunt mult mai conştienţi de valoarea lor profesională şi, prin urmare, mai determinaţi să o ”vândă“ doar în schimbul preţului corect. Care, în aceste cazuri, ajunge la aproximativ 3.500 de lei (valoare aferentă salariului considerat just pentru jobul pe care îl caută). Aceeaşi logică este valabilă şi în cazul respondenţilor bărbaţi, unde valoarea medie pentru cele două categorii de vârstă menţionate se află în jurul sumei de 4.100 de lei.

    O altă explicaţie şi-ar putea avea rădăcinile în obiceiurile, după ani la rând de practică, ale unora dintre angajatori. Respectiv acelea de a trata diferenţiat angajaţii, de a acorda mai multă încredere specialiştilor bărbaţi (mai ales în poziţiile cheie sau care necesită aptitudini prin excelenţă tehnice) şi de a nu încuraja în mod explicit această egalitate. într-un mediu în care femeia ca factor de decizie pare să fie în continuare văzută ca o excepţie, ca o coincidenţă fericită sau ca o concesie, toate celelalte doamne vor înţelege că eforturile lor nu vor da niciodată rezultate egale cu ale bărbaţilor. Implicit, nu vor putea fi remunerate la fel.

    Cred sau, cel puţin, îmi doresc ca exemple precum cel de mai sus să devină din ce în ce mai puţine. Poate că suntem pe drumul cel bun, dacă ne uităm la datele Eurostat, potrivit cărora, cu o diferenţă de doar 6% între salariile pe oră între femei şi bărbaţi, România stă mult mai bine decât media europeană (peste 15%) şi ocupă locul al treilea la nivelul Uniunii Europene. Pentru că în 2017 tema centrală a pieţei muncii nu trebuie să mai fie discriminarea de gen, ci rezolvarea unor puncte nodale care ne afectează pe toţi, precum formarea celor mai buni specialişti, managementul talentelor şi retenţia lor. Aici ne doare astăzi cel mai mult şi aici trebuie să lucrăm dacă vrem să fim cu adevărat competitivi.
     

  • Şi-a vândut maşina pariind pe o afacere cu puţine şanse de reuşită. Azi are venituri de aproape 500.000 euro

     A pus bazele austriamed (AT-Med), o companie de turism medical românia-austria, pentru care a primit şi subvenţii consistente din partea statului austriac. Prin intermediul companiei sale, circa 300 de pacienţi români se tratează anual în austria, iar businessul a ajuns la rulaje de aproximativ 460.000 de euro.

    Ideea unei afaceri în domeniu s-a ivit după ce tânărul cu pregătire economică şi experienţă în vânzări şi-a ajutat un prieten cu formalităţile de internare într-un spital din Austria, ţară în care a crescut şi locuieşte. Ulterior, el i-a sugerat că ar putea face un business prin care să-i ajute pe alţi români să se trateze în Austria, iar sfatul său pare să fi avut succes. Valoarea investiţiei iniţiale în acest business a fost de circa 25.000 de euro, bani proveniţi din surse proprii. ”Mi-am vândut maşinile pentru a reuşi să pornesc businessul. Ulterior, am depus un dosar pentru a primi ajutor din partea statului austriac“, povesteşte el.

    Fiind singurul jucător de pe piaţă care făcea acest lucru în momentul respectiv, statul i-a aprobat cererea, iar în prezent primeşte pe această cale până la 250.000 de euro anual, ”garanţia că firma nu o să intre în faliment sau în datorii“, precizează tânărul. ”Cel mai mare impediment a fost reprezentat de faptul că nu ştiam cum vom aduce pacienţii români în Austria. Mai mult decât atât, în privinţa pacientului, totul este imprevizibil şi nu ştii niciodată ce-ţi rezervă ziua de mâine“, adaugă Pencea.

    în ciuda îngrijorărilor sale, afacerea a crescut de la an la an, iar astăzi prin intermediul companiei circa 300 de pacienţi, în medie, se tratează la spitale de stat sau private din Austria. ”Dacă pacientul alege să meargă la drum cu noi, totul se va întâmpla într-o perioadă de timp foarte scurtă, de la analizarea documentelor, până la internarea pacientului“, explică el. în momentul în care pacientul îşi dă acordul, AT-Med îi organizează transportul şi stabileşte clinica unde va beneficia de servicii medicale, îi oferă un însoţitor pe durata tratamentului, care se va afla în permanenţă alături de el, dar şi un traducător oficial.

    Dacă este nevoie, după finalizarea tratamentului sau a intervenţiei chirurgicale, compania trimite pacientului medicamentele de care are nevoie în România. ”Rămânem în contact cu el, iar periodic aducem un medic în România care să-l consulte şi să-i verifice starea de sănătate“, explică Pencea. De asemenea, dacă pacientul alege să meargă la drum cu AT-Med, totul se va întâmpla într-o perioadă de timp foarte scurtă de la analizarea documentelor până la internarea pacientului, deoarece ”mergem la cei care ne răspund cel mai repede“, oferă asigurări antreprenorul.

    Compania îi pune la dispoziţie mai multe variante, atât spitale de stat, cât şi clinici private, în funcţie de posibilitatea financiară a pacientului, iar un criteriu prin care sunt alese spitalele este rata de răspuns a acestora, ”cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru pacient“. ”O altă diferenţă faţă de alte companii este aceea că noi nu percepem costuri pentru pacient în ceea ce ţine de a doua opinie. Pentru a afla care sunt variantele de terapie în Viena, oferim o a doua opinie medicală gratuit“, adaugă acesta.

    în prezent, la AT-Med apelează lunar circa 25 de pacienţi, în medie, spune fondatorul companiei, a cărei echipă este formată momentan din cinci persoane; antreprenorul spune însă că are ”planuri serioase de a o extinde“. ”îmi doresc să am în echipă un psiholog care să ajute pacienţii să depăşească momentele dificile şi o altă persoană care să se ocupe de integrarea pacientului în societate după ce a avut o problemă gravă de sănătate“, spune el. Dacă anul trecut compania a ajuns la afaceri de circa 460.000 de euro, pentru anul acesta Pencea estimează o creştere a cifrei de afaceri cu până la 30%, iar printre planurile sale se numără extinderea şi în alte ţări, cum ar fi Bulgaria sau Republica Moldova. ”Pe termen lung, visul meu este să deschid un spital oncologic în Bucureşti“, spune Pencea.

    Antreprenorul ţine să precizeze că există multe diferenţe între piaţa serviciilor medicale locale şi cea austriacă, argumente care îi determină pe pacienţii cu care lucrează să aleagă Austria în detrimentul României. ”în primul rând, medicul are o altă abordare. Pacientul pleacă din Austria cu răspunsuri la toate întrebările pe care le are, cu analizele efectuate în cel mai scurt timp. în al doilea rând, aparatura medicală este de ultimă generaţie. Nu pot fi comparate investiţiile în sistemul medical din Austria cu cele din România“, explică el. De asemenea, medicii de acolo, chiar şi profesorii universitari sunt activi şi participă la orice congres medical pentru perfecţionare, însă cel mai important aspect este tratamentul pe care pacientul îl primeşte. ”Tratamentul este atribuit individual şi personalizat în funcţie de felul în care răspunde organismul la medicamente. în cazuri oncologice, spre exemplu, se ia în considerare ADN-ul pacientului“, menţionează el. întrebat care ar fi diferenţa de costuri suportate de pacient faţă de ţara natală, Pencea răspunde prin aceea că situaţia nu poate fi abordată printr-o diferenţă de preţ, ci de calitate şi cantitate. De exemplu, numărul citostaticelor atribuite pacientului este mai mult decât triplu faţă de cât primeşte pacientul în România, iar schema de tratament se schimbă la trei cicluri dacă pacientul nu dă randament, mai spune antreprenorul.

    Fondatorul AT-Med nu oferă cifre legate de costurile aferente unui tratament în Austria, deoarece ”depinde foarte mult de specialitatea căutată, de complexitatea etc.“, însă precizează că un pacient român lasă în medie circa 20.000 de euro pe an în sistemul medical austriac; pe de altă parte, 5-7% dintre paturi sunt rezervate pacienţilor străini din orice ţară. 

    Despre sistemul de sănătate din România, Pencea are ”o părere destul de bună“. De trei ani AT-Med face consultaţii cu medici din Austria într-unul dintre cele mai mari lanţuri de spitale din ţară, unde ”condiţiile sunt foarte bune – există aparatură de performanţă, infrastructura clinicilor este foarte bună, condiţiile la fel, iar viziunea medicilor începe să se schimbe“, spune acesta, fără a preciza numele lanţului. Iar fenomenul de turism medical pe care îl cunoaşte România în ultimii ani – dezvoltat în principiu pe partea de operaţii estetice şi servicii de stomatologie – este un segment în dezvoltare, dar ”cel mai important lucru este starea de sănătate a pacienţilor români. Cu cât vor avea şansa de a se trata la standarde înalte în clinici de top, cu atât va fi mai bine pentru ei“, consideră antreprenorul. 

    Turismul medical s-a diversificat în ultimii ani şi în România, iar cele mai căutate specializări medicale, după cum observă şi fondatorul AT-Med, sunt stomatologia, chirurgia estetică, dar şi ortopedia sau oftalmologia. Străinii fac economii de circa 70% pentru un tratament în România faţă de ţara de origine, mai ales în ceea ce priveşte chirurgia estetică şi stomatologia, conform zf.ro. De exemplu, dacă în România un implant dentar din gama premium costă 750 de euro, în Marea Britanie poate ajunge şi la 2.600 de lire sterline.

    Potrivit estimărilor Seytour, companie specializată în turism medical, piaţa turismului medical din România se ridică la aproximativ 300 milioane de euro, fiind dominată de servicii spa şi wellness, şi are o perspectivă de creştere dacă sistemul public şi privat se vor implica mai mult în dezvoltarea infrastructurii şi în promovare. Cheltuiala medie a unui turist străin pentru servicii medicale în România este de 3.000 – 3.500 de euro. Pe de altă parte, cele mai solicitate destinaţii pe segmentul de turism medical de către români sunt Ungaria, Turcia, Austria, Germania şi Israel, iar un român cheltuieşte în străinătate pentru servicii medicale peste 5.000 de euro.
     

  • Andy Murray a anunţat că nu va mai evolua în acest sezon: Am avut un an frustrant

    “Din nefericire, nu voi fi apt să particip la umătoarele turnee de la Beijing şi Shanghai şi cel mai probabil nici la ultimele din acest sezon, de la Viena şi Paris, din cauza accidentării mele de la şold care m-a deranjat în ultimele luni.

    După ce am consultat mai mulţi specialişti în probleme de şold în ultima săptămână, am decis că asta este cea mai bună decizie pentru mine pe termen lung.

    Am avut un an frustrant pe teren din cauza mai multor motive, dar sunt încrezător că după această perioadă extinsă de odihnă şi recuperare voi putea ajunge din nou la cel mai bun nivel al meu şi să lupt pentru titlurile de Grand Slam de anul viitor”, a notat fostul lider mondial pe pagina sa de Facebook.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine sunt cei doi tineri cărora Amazon le-a cedat o parte din business

    Ei sunt cofondatorii gigantului de e-commerce Stripe, start-up evaluat la 9,2 miliarde care gestionează zeci de miliarde de tranzacţii anual.

    Stripe pune la dispoziţia companiilor un software ce le permite să accepte plăţi online, atât prin carduri de credit şi bitcoin, cât şi prin intermediul serviciilor de telefonie mobilă, cum ar fi Android Pay şi Apple Pay. Asta include, de asemenea, instrumente de protejare a securităţii datelor, de prevenire a fraudei, contabilitate şi facturare. Stripe a fost fondată în 2010, oferind instrumente de plată mobile pentru dezvoltatori, primii clienţi fiind micile companii de tehnologie din SUA. Ulterior, aceasta a devenit un concurent veritabil al metodelor consacrate de plăţi digitale, cum ar fi gigantul PayPal Holdings Inc.

    Deşi nu mai era nevoie de vreo confirmare în ceea ce îi priveşte, Amazon a anunţat recent că va semna un parteneriat cu Stripe, permiţând fraţilor Collison să gestioneze o parte din tranzacţiile sale.

    În noiembrie 2016, Stripe a obţinut o finanţare de 150 de milioane de dolari, compania ajungând astfel la o evaluare de 9,2 miliarde de dolari. “Tranzacţia l-a transformat pe John Collison în cel mai tânăr miliardar care a pornit de la zero”, au scris cei de la Forbes.

    John Collison nu este la prima aventură antreprenorială: când era adolescent, el a fondat alături de fratele său o altă companie, Auctomatic, pe care a vândut-o în 2008 pentru 5 milioane de dolari.

  • Cine sunt cei doi tineri cărora Amazon le-a cedat o parte din business

    Ei sunt cofondatorii gigantului de e-commerce Stripe, start-up evaluat la 9,2 miliarde care gestionează zeci de miliarde de tranzacţii anual.

    Stripe pune la dispoziţia companiilor un software ce le permite să accepte plăţi online, atât prin carduri de credit şi bitcoin, cât şi prin intermediul serviciilor de telefonie mobilă, cum ar fi Android Pay şi Apple Pay. Asta include, de asemenea, instrumente de protejare a securităţii datelor, de prevenire a fraudei, contabilitate şi facturare. Stripe a fost fondată în 2010, oferind instrumente de plată mobile pentru dezvoltatori, primii clienţi fiind micile companii de tehnologie din SUA. Ulterior, aceasta a devenit un concurent veritabil al metodelor consacrate de plăţi digitale, cum ar fi gigantul PayPal Holdings Inc.

    Deşi nu mai era nevoie de vreo confirmare în ceea ce îi priveşte, Amazon a anunţat recent că va semna un parteneriat cu Stripe, permiţând fraţilor Collison să gestioneze o parte din tranzacţiile sale.

    În noiembrie 2016, Stripe a obţinut o finanţare de 150 de milioane de dolari, compania ajungând astfel la o evaluare de 9,2 miliarde de dolari. “Tranzacţia l-a transformat pe John Collison în cel mai tânăr miliardar care a pornit de la zero”, au scris cei de la Forbes.

    John Collison nu este la prima aventură antreprenorială: când era adolescent, el a fondat alături de fratele său o altă companie, Auctomatic, pe care a vândut-o în 2008 pentru 5 milioane de dolari.