BusinessMagazin

Tag: raspunsuri

  • Arşinel, audiat la DIICOT: Lucan rămâne un om pe care îl voi aprecia şi căruia îi voi purta recunoştinţă

    “A fost o întâlnire civilizată, cu întrebări de bun simţ. Am încercat, în măsura amintirilor, să dau nişte răspunsuri. Asta nu înseamnă că sentimentele mele faţă de profesorul Mihai Lucan s-au schimbat, rămâne un om pe care îl voi aprecia şi îi voi purta recunoştinţă”, a declarat Alexandru Arşinel după audiere.

    “Întrebările au fost strict la obiect, exclusiv la momentul in care au fost făcute intervenţiile, cred ca 2013, privind transplantul renal. Absolut nimic de reproşat ca mod de derulare si ca mod de anchetare”, a completat avocatul lui Arşinel.

    În 2013, artistul a suferit un transplant de rinichi, la Cluj.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sharing economy: un model pentru o lume digitală

    April Rinne, prezentă ca speaker la Microsoft Summit, conduce grupul de lucru pentru economie colaborativă al Forumului Economic Mondial (WEF), sfătuind companii, autorităţi, antreprenori sau investitori în legătură cu modelul de implementare a acestui sistem. A vizitat până în prezent peste 100 de ţări – nimic ieşit din comun, având în vedere că lucrează majoritatea timpului peste hotare.

    ”Eu nu încerc să conving pe nimeni de ceva, nu vreau să convertesc oamenii la economia colaborativă“, spune râzând April Rinne. ”Mă uit la lumea din jurul meu şi la locul în care am ajuns, din punct de vedere economic, social, al mediului înconjurător, şi mă gândesc la ceea ce s-a întâmplat după revoluţia industrială; da, avem mult mai multe lucruri disponibile în acest moment, dar am ajuns într-un punct destul de înşelător, în care mulţi oameni trăiesc peste nivelul pe care şi-l pot permite şi în care multe bunuri nu sunt folosite îndeajuns.“

    Termenul ”economie colaborativă“ (sharing economy) a apărut la începutul anilor 2000, odată cu noi modele de afaceri bazate pe tehnologii sociale şi o teamă tot mai mare faţă de ideea de epuizare a resurselor naturale. Profesorul Lawrence Lessig a fost primul care a folosit sintagma, în anul 2008, cu toate cu ideea de a folosi resurse la comun prin intermediul unor platforme era deja prezentă. În anul 2011, revista Time a numit economia colaborativă una dintre cele 10 idei care vor schimba lumea. Conceptul consumului colaborativ a devenit din ce în ce mai popular în ultimii ani, iar companii precum Uber sau Airbnb reflectă perfect beneficiile. Este şi motivul pentru care cele două entităţi sunt utilizate pentru a descrie cum ar trebui să funcţioneze economia colaborativă; nu sunt singurele, evident, dar sunt cele mai valoroase companii bazate pe ideea împărţirii bunurilor.

    Din nou, conceptul de consum colaborativ există de foarte mult timp: întotdeauna a fost o practică comună între prieteni, rude sau vecini, însă acest concept a ieşit din zona de comunitate, odată cu expansiunea internetului, către un model de business. Prin dezvoltarea tehnologiei şi globalizare, oamenii pot face schimb de idei, bunuri, finanţe sau resurse. Economia colaborativă este un sistem care are potenţialul de a schimba în mod revoluţionar modelul de afaceri al multor activităţi, care sporeşte potenţialul de creştere a economiei mondiale şi poate în timp să determine schimbări majore în comportamentul de consum şi acumulare al oamenilor.

    Împărţirea, şi nu deţinerea unui bun, scăderea costurilor şi o mai bună perspectivă în ceea ce priveşte mediul înconjurător, precum şi dezvoltarea comunităţilor – acestea sunt cele trei principii care ar trebui să stea la baza economiei colaborative, explică April Rinne.

    ”Câţi dintre noi avem o maşină care este parcată în acest moment? O maşină stă parcată, în medie, 23 de ore pe zi. Acel bun are o eficienţă de doar 5%, dar plătim pentru el tot timpul. Dacă te gândeşti puţin, e de-a dreptul ridicol“, spune ea ”Am putea face lucrurile mult mai bine decât le facem acum, ca societate. Dacă eu o să deţin toate lucrurile de care am nevoie, dacă tu o să deţii toate lucrurile de care ai nevoie, atunci nu mai e necesar să ne cunoaştem. Nu am nevoie să apelez la tine pentru nimic, iar asta duce la slăbirea şi chiar pierderea ideii de comunitate.“

    Dorinţa de a deţine lucruri nu e ceva specific românesc, spune economista, remarcând totuşi faptul că în statele fost socialiste acest fenomen este mai accentuat. ”Ceea ce vedem este că atât cei cu venituri mici, cât şi cei înstăriţi sunt atraşi de ideea economiei colaborative. Cei cu venituri mari au depăşit nevoia unui statut social, în vreme ce persoanele cu venituri mici sau foarte mici înţeleg oportunităţile ce vin din acest sistem. România – lumea întreagă, de altfel – nu îşi mai poate permite ca oamenii să deţină toate lucrurile de care au nevoie. Ne îndreptăm către un dezastru în ceea ce priveşte mediul înconjurător. Nu te poţi aştepta ca oraşele să se tot extindă, să se aglomereze, iar calitatea vieţii să rămână aceeaşi. Nu sunt împotriva ideii de a deţine, dar există o gamă mult mai variată de lucruri sau servicii pe care le poţi accesa prin economia colaborativă.“

    Care sunt lucrurile care se potrivesc cel mai bine în peisajul economiei colaborative? Lucrurile care sunt extrem de scumpe şi cele pe care nu le foloseşti în mod curent, explică April Rinne. ”De aici şi succesul unor companii ca Uber sau Airbnb, ce au în centru maşini şi case. În tot mai multe oraşe există aşa-numitele biblioteci de unelte, de unde poţi să împrumuţi maşini de tuns iarba sau bormaşini – din nou, obiecte pe care nu le foloseşti tot timpul şi care sunt extrem de costisitoare de cumpărat. În mod uzual, acestea funcţionează pe baza unei taxe iniţiale de înscriere şi a uneia anuale, care îţi permite să foloseşti câte unelte vrei.“

  • Mentalităţi, strategii şi schimbări

    “Am ales să sărbătorim 25 de ani de EY în România privind nu spre trecut, ci spre viitor, spre următorii ani şi spre provocările şi oportunităţile pe care le vor aduce,“ declara Bogdan Ion, country managing Partner EY România, cu ocazia evenimentului în cadrul căruia a fost lansată cartea. Firma de audit şi consultanţă a ales să marcheze 25 de ani de prezenţă pe piaţa românească prin lansarea acestei cărţi, pentru realizarea căreia a fost derulată o campanie pe parcursul mai multor luni. Ideea de la care a plecat acest proiect este că progresul poate fi generat de strategii croite plecând de la răspunsuri la întrebări esenţiale, de impact.

    ”Pe măsură ce campania se derula, ne-am dat seama că avem oportunitatea de a vedea mai clar ce îi preocupă pe români. Sunt, bineînţeles, teme la care fiecare dintre noi s-a gândit, precum sănătatea, educaţia, infrastructura, situaţia administraţiei publice, migraţia românilor spre Vest, provocarea digitalizării şi a schimbărilor demografice. În acelaşi timp, am primit multe întrebări care merg mai adânc. Sunt întrebări profunde, legate de noi ca oameni, de valori şi societate: Cum putem reda demnitatea unei mari părţi din populaţie, care trăieşte în sărăcie? Cum ne implicăm în transformarea ţării? Care ar fi schimbarea de mentalitate care i-ar ajuta pe români să-şi atingă potenţialul maxim? Cred sincer că sunt foarte relevante şi au nevoie de răspunsuri pe măsură. Ele ne-au confirmat că nu este o opţiune să stai deoparte, ca individ şi ca firmă care activează în România, indiferent de tipul capitalului,“ a adăugat Bogdan Ion.

    Economia României s-a schimbat enorm în ultimii 27 de ani, s-au făcut multe reforme şi viaţa noastră s-a îmbunătăţit atât economic, cât şi democratic, a declarat Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), prezent la eveniment. ”Multe dintre aceste rezultate bune au fost catalizate de aspiraţiile noastre de a deveni membri NATO şi UE. Sper că multe alte progrese necesare vor fi făcute cu continuitate pentru a deveni membri ai zonei euro“. Guvernatorul BNR a dat şi câteva repere: în 1991 PIB per capita al României în termenii puterii de cumpărare se situa la 26% din media EU 15, în Bulgaria la 29%, în Polonia la 32%, iar în Ungaria la 44%. În 2016 aceleaşi date arătau că România este la o medie de 54%, Bulgaria la 44%, Ungaria la 63% şi Polonia la 64%. ”Aceste date arată că am progresat, dar suntem în continuare pe penultimul loc în UE“, a adăugat Mugur Isărescu.

    Joschka Fischer, fost ministru de externe şi vicecancelar al Germaniei între 1998 şi 2005, a declarat în cadrul evenimentului: ”Cea mai mare provocare pentru o ţară ca România este de a merge înainte, de a continua reformele pentru că aţi arătat că puteţi face acest lucru. Nu aveţi timp de aşteptat“.

    Andy Baldwin, managing partner al EY Europa, Orientul Mijlociu, India şi Africa, a punctat, în cadrul aceluiaşi eveniment: ”Un sfert de secol reprezintă o perioadă lungă de timp, multe lucruri schimbându-se în această lume. În urmă cu douăzeci şi cinci de ani internetul nu reprezenta un lucru obişnuit în viaţa noastră (Google s-a lansat în 1998), iar telefoanele inteligente încă nu existau. Astăzi Facebook Messenger şi WhatsApp procesează 60 miliarde de mesaje pe zi. Schimbarea reprezintă, poate, cea mai importantă temă a zilelor noastre“.

    Cartea ”25 de întrebări şi răspunsuri pentru viitorul României“ reuneşte răspunsurile oferite de către experţi recunoscuţi în domeniile lor de activitate. Cartea este un demers care ar putea constitui începutul unor politici publice de impact, dar şi al unor iniţiative private care să le ducă mai departe, către proiecte concrete. Iată câteva dintre întrebări şi răspunsuri parţiale.

    Care sunt soluţiile pentru ca România să îşi rezolve problema demografică în următorii 25 de ani?

    Prof. Univ. Dr. Vasile Gheţău, director, Centrul de Cercetări Demografice ”Vladimir Trebici“, Academia Română

    După 28 de ani de declin demografic şi o pierdere de 3,6 milioane de cetăţeni cu reşedinţa în România, o redresare semnificativă a situaţiei demografice se află sub un mare semn de întrebare. Nu avem precedente istorice, în timp de pace, în Europa. Iar acumulările negative şi deformarea gravă a structurii pe vârste a populaţiei, de unde porneşte întregul potenţial de regenerare a celei mai importante componente – natalitatea, îşi vor etala efecte negative pe mai multe decenii prin rigidele mecanisme ale dinamicii interne a demograficului.

    Din altă perspectivă, o redresare a stării demografice nu este compatibilă cu menţinerea unei migraţii externe negative atât timp cât diferenţe considerabile de venit şi standard general de viaţă se vor menţine între ţara noastră şi ţările dezvoltate.

    Clasa politică nu a abordat până acum – cu responsabilitate, competenţă şi viziune pe termen lung – situaţia demografică a ţării şi perspectivele dramatice care se conturează cu mare certitudine în toate prognozele elaborate în ţară ori de instituţii internaţionale de specialitate. Singura măsură generoasă de susţinere a natalităţii a fost şi a rămas concediul şi indemnizaţia de creştere a copilului. Aceasta a oprit pentru un număr de ani declinul numărului de născuţi în mediu urban, unde se află preponderent femeile salariate, împiedicând astfel o veritabilă prăbuşire a natalităţii şi atingerea unei scăderi naturale catastrofale. De această măsură pot beneficia însă doar femeile care au un venit (salariate, în cea mai mare parte), aflate preponderent în mediul urban. Depopularea, şi prin scădere naturală, şi prin migraţie internă şi externă, este dramatică în mediul rural.

  • Tinerii sub 21 de ani se angajează după sfatul mamei şi vor să lucreze într-o multinaţională

    Profesorii se situează doar pe locul al şaptelea în răspunsurile milenialilor români la această întrebare, în timp ce, la nivel global, ei sunt în top 3 „influenceri” în ceea ce priveşte alegerea angajatorului, arată rezultatele studiului EY România – Barometrul încrederii angajaţilor în companii – 2017.

    „Barometrul EY arată că, în România, angajaţii actuali ai unei companii influenţează în cea mai mare măsură deciziile generaţiei Z în privinţa viitorului angajator. Părerea lor este mai importantă decât cea a membrilor familiei sau a consilierilor specializaţi, ceea ce înseamnă că organizaţiile sunt cele care deţin pârghiile ce antrenează interesul noilor generaţii faţă de ele, cum ar fi employer branding şi implicarea propriilor angajaţi”, precizează Andreea Mihnea, HR Director EY România.

    Barometrul încrederii angajaţilor în companii, realizat de EY România în parteneriat cu Hipo, analizează aspecte legate de nivelul de încredere al angajaţilor în angajator, în şeful direct şi în echipă. Studiul are la bază răspunsurile a peste 1.500 angajaţi cu normă întreagă, provenind din mediul urban, dintre care 72% au vârste cuprinse între 21 şi 35 de ani, 24% între 36 şi 50 de ani iar 4% au peste 51 de ani. Un al doilea chestionar a fost aplicat, în premieră, la 830 de tineri cu vârsta sub 21 de ani (generaţia Z).

    Tinerii valorizează stabilitatea locului de muncă

    Generaţia Z va avea încredere în alegerea primului loc de muncă în firmele care oferă oportunităţi de învăţare şi avansare în carieră (94%) şi asigură stabilitate (80%). 

    Din punctul de vedere al încrederii în viitorul şef, aceiaşi tineri indică respectul ca fiind mai important decât oportunităţile de dezvoltare. Gestionarea echilibrului între viaţa personală şi cea profesională, dar şi comunicarea deschisă şi transparentă sunt importante pentru 80% dintre respondenţi.

    Patru din zece tineri români cu vârsta până în 21 de ani ar prefera să se angajeze într-o multinaţională. Cei mai mulţi dintre membrii generaţiei Z care au răspuns chestionarului preferă să lucreze într-o firmă privată (63%), în timp ce aproape unul din cinci intenţionează să înceapă propria afacere şi doar 12% şi-ar dori să muncească în sectorul public.

    Lipsa unui leadership puternic determină pierderea încrederii angajaţilor români în companii

    Lipsa unui leadership puternic este factorul determinant în pierderea încrederii în angajator în România, comparativ cu lipsa unei compensaţii corecte la nivel global. Pentru angajaţii români, percepţia lipsei unei compensaţii juste şi inegalitatea oportunităţilor de salarizare şi promovare se situează pe locul al doilea, fiecare cu 61% dintre răspunsuri.

    Un nivel de încredere ridicat în companie influenţează în cea mai mare măsură mulţumirea angajatului la locul de muncă (62%), nivelul de retenţie în companie (60%) şi dispoziţia de a inova şi de a contribui cu idei noi la locul de muncă (54%).

    Pe de altă parte, un nivel scăzut de încredere creşte cel mai mult probabilitatea părăsirii companiei (75%), la distanţă mare faţă de alte efecte ale lipsei de încredere: limitarea numărului de ore lucrate la cel minim necesar şi implicarea şi productivitatea mai reduse.

    Doar 7% dintre angajaţii români consideră că sunt recompensaţi corect pentru succesul angajatorului

    Doar 7% dintre angajaţii români consideră că sunt recompensaţi pentru succesul companiei, în timp ce 63% cred că directorul general şi ceilalţi executivi, împreună cu acţionarii, sunt cei care extrag cea mai mare parte din valoarea adăugată creată de firmă.

    Doar 14% dintre angajaţi au încredere că firma la care lucrează îi plăteşte corect în raport cu piaţa şi colegii, în timp ce 40% cred foarte puţin acest lucru sau deloc.

    Nivelul de încredere scade şi mai mult dacă îl analizăm relativ la recompensarea performanţei cu o majorare a salariului sau promovare. Unul din patru respondenţi consideră că nu va fi promovat şi nu va primi mărire de salariu în acest an, în timp ce aproape unul dintre trei are foarte puţină încredere în acest lucru.

    Unul din patru angajaţi are foarte mare încredere în angajator

    Doar 24% dintre respondenţi au foarte mare încredere în angajator, ceea ce situează România mult sub media globală, de 46% după ţări ca Germania, China, SUA şi Marea Britanie.

    Se observă un nivel destul de redus al încrederii nu doar în angajator, ci şi în şef şi în echipă. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre respondenţi au cea mai mare încredere în echipă.

    Majoritatea angajaţilor români nu percep un impact major al digitalizării şi schimbărilor tehnologice asupra rolului lor în următorii ani, 32% considerând că vor fi afectaţi doar într-o mică măsură.

  • „Părinţii m-au pedepsit o dată timp de doi ani de zile pentru că am luat o notă de 8. „Mi-au luat totul din cameră cu excepţia patului”

    O nouă întrebare pe forumul Reddit a atras atenţia şi a creat isterie în social media. La întrebarea „Care a fost cea mai ciudată regulă sau pedeapsă pe care a trebuit să o suporţi” majoritatea răspunsurilor au fost cel puţin uimitoare. De fapt, poveştile incredibile variază de la obsesii inexplicabile la abuzuri propriu zise, arată Daily Mail.  

    „Părinţii m-au pedepsit o dată timp de doi ani de zile pentru că am luat o notă de 8. „Mi-au luat totul din cameră cu excepţia patului şi nu am avut voie să îmi văd prietenii”, spune un utilizator. „După un an şi jumătate i-am întrebat dacă mi se poate sfârşi pedeapsa, iar ei uitaseră motivul pentru care eram pedepsit. Mi-au spus că am făcut ceva foarte rău, cu siguranţă, şi voi rămâne pedepsit în continuare”, a adăugat acesta. Acelaşi utilizator a mai precizat că părinţii săi nu îl/o lăsau să stea după orele 20 seara nici măcar în timpul liceului.

    „Tatăl meu nu mă lăsa să folosesc paie. Mi-a spus că aş putea să mă tai la limbă sau să-mi fac o gaură în obraz”, a declatat alt utilizator.  

    Unii oameni au dezvăluit faptul că erau pedepsiţi chiar şi pentru faptele făcute de unii dintre prietenii lor. „Fratele meu şi cu mine am fost pedepsiţi – nu am avut voie să ne uităm la televizor timp de un an – pentru că un prieten „ne-a lăsat mizerie în garaj”, a mai spus alt utilizator. Acelaşi om a povestit că ai lui nu l-au lăsat până la 13 ani să traverseze strada, deşi locuia într-o fundătură.

    Alţi părinţi au găsit pedepse mai originale decât cea cu interzicerea televizorului. De exemplu, unuia i-a fost oprit curentul electric din cameră, iar mama sa i-a cumpărat o lampă cu ulei pentru a-şi face temele. 

     

  • „Părinţii m-au pedepsit o dată timp de doi ani de zile pentru că am luat o notă de 8. „Mi-au luat totul din cameră cu excepţia patului”

    O nouă întrebare pe forumul Reddit a atras atenţia şi a creat isterie în social media. La întrebarea „Care a fost cea mai ciudată regulă sau pedeapsă pe care a trebuit să o suporţi” majoritatea răspunsurilor au fost cel puţin uimitoare. De fapt, poveştile incredibile variază de la obsesii inexplicabile la abuzuri propriu zise, arată Daily Mail.  

    „Părinţii m-au pedepsit o dată timp de doi ani de zile pentru că am luat o notă de 8. „Mi-au luat totul din cameră cu excepţia patului şi nu am avut voie să îmi văd prietenii”, spune un utilizator. „După un an şi jumătate i-am întrebat dacă mi se poate sfârşi pedeapsa, iar ei uitaseră motivul pentru care eram pedepsit. Mi-au spus că am făcut ceva foarte rău, cu siguranţă, şi voi rămâne pedepsit în continuare”, a adăugat acesta. Acelaşi utilizator a mai precizat că părinţii săi nu îl/o lăsau să stea după orele 20 seara nici măcar în timpul liceului.

    „Tatăl meu nu mă lăsa să folosesc paie. Mi-a spus că aş putea să mă tai la limbă sau să-mi fac o gaură în obraz”, a declatat alt utilizator.  

    Unii oameni au dezvăluit faptul că erau pedepsiţi chiar şi pentru faptele făcute de unii dintre prietenii lor. „Fratele meu şi cu mine am fost pedepsiţi – nu am avut voie să ne uităm la televizor timp de un an – pentru că un prieten „ne-a lăsat mizerie în garaj”, a mai spus alt utilizator. Acelaşi om a povestit că ai lui nu l-au lăsat până la 13 ani să traverseze strada, deşi locuia într-o fundătură.

    Alţi părinţi au găsit pedepse mai originale decât cea cu interzicerea televizorului. De exemplu, unuia i-a fost oprit curentul electric din cameră, iar mama sa i-a cumpărat o lampă cu ulei pentru a-şi face temele. 

     

  • „Părinţii m-au pedepsit o dată timp de doi ani de zile pentru că am luat o notă de 8. „Mi-au luat totul din cameră cu excepţia patului”

    O nouă întrebare pe forumul Reddit a atras atenţia şi a creat isterie în social media. La întrebarea „Care a fost cea mai ciudată regulă sau pedeapsă pe care a trebuit să o suporţi” majoritatea răspunsurilor au fost cel puţin uimitoare. De fapt, poveştile incredibile variază de la obsesii inexplicabile la abuzuri propriu zise, arată Daily Mail.  

    „Părinţii m-au pedepsit o dată timp de doi ani de zile pentru că am luat o notă de 8. „Mi-au luat totul din cameră cu excepţia patului şi nu am avut voie să îmi văd prietenii”, spune un utilizator. „După un an şi jumătate i-am întrebat dacă mi se poate sfârşi pedeapsa, iar ei uitaseră motivul pentru care eram pedepsit. Mi-au spus că am făcut ceva foarte rău, cu siguranţă, şi voi rămâne pedepsit în continuare”, a adăugat acesta. Acelaşi utilizator a mai precizat că părinţii săi nu îl/o lăsau să stea după orele 20 seara nici măcar în timpul liceului.

    „Tatăl meu nu mă lăsa să folosesc paie. Mi-a spus că aş putea să mă tai la limbă sau să-mi fac o gaură în obraz”, a declatat alt utilizator.  

    Unii oameni au dezvăluit faptul că erau pedepsiţi chiar şi pentru faptele făcute de unii dintre prietenii lor. „Fratele meu şi cu mine am fost pedepsiţi – nu am avut voie să ne uităm la televizor timp de un an – pentru că un prieten „ne-a lăsat mizerie în garaj”, a mai spus alt utilizator. Acelaşi om a povestit că ai lui nu l-au lăsat până la 13 ani să traverseze strada, deşi locuia într-o fundătură.

    Alţi părinţi au găsit pedepse mai originale decât cea cu interzicerea televizorului. De exemplu, unuia i-a fost oprit curentul electric din cameră, iar mama sa i-a cumpărat o lampă cu ulei pentru a-şi face temele. 

     

  • Te-ai săturat să fii angajat? Ce afacere poţi porni cu 10.000 de euro

    Mihai Zaharia, un tânăr de 28 de ani venit în Bucureşti la facultate în 2008, a decis în primăvara anului trecut să transforme livada casei în care a copilărit într-o afacere cu dulceţuri. Până în prezent, tânărul, împreună cu partenera sa Alexandra Rapailă, 25 de ani, au produs aproximativ 1.200 de borcane de dulceaţă Bunicel.ro pe terenul de 1.500 de metri pătraţi din oraşul Costeşti (judeţul Argeş).

    „Casa de acolo nu mai era locuită de ceva vreme pentru că părinţii mei s-au mutat în Tulcea şi ideea practic a pornit dintr-o joacă. După ce s-au făcut fructele şi le-am cules, le-am pus la fiert în două ceaune pe un foc făcut din câteva lemne cumpărate cu câţiva ani în urmă. Prima dată le-am dat prietenilor să guste şi după ce am văzut reacţiile ne-am gândit că am putea face o afacere, mai ales că suntem tineri, avem energie şi ne-a şi plăcut ideea de a grădinări„, spune Mihai Zaharia, care a lucrat cinci ani în domeniul vânzărilor, iar de curând şi-a dat demisia pentru a se ocupa strict de Bunicel.ro. Potrivit ZF, cei doi antreprenori au investit în jur de 5.000 de euro pentru a pune pe picioare mica afacere şi vor ca în 2014 să reîntinerească livada (ai cărei aproape 200 de pomi sunt plantaţi în urmă cu 5-10 ani) prin achiziţionarea unui teren vecin pentru a planta alţi pomi şi să înceapă să transforme casa cu două camere într-o fabrică. Pentru asta, Mihai Zaharia spune că ar avea nevoie de minimum 20.000 de euro (pentru a amenaja camerele conform normelor, pentru a cumpăra 2-3 cuptoare şi pentru achiziţionarea a 1.500 de metri pătraţi de teren în apropierea livezii).

    În 2013, tinerii au produs cinci sortimente de dulceaţă şi două de magiun, iar în ultimele trei luni antreprenorii au vândut circa 400 de borcane. „Am avut vânzări medii de circa 2.000 de lei pe lună în toată această perioadă. Credem că este un business de viitor pentru că lumea deja începe să se îndrepte tot mai mult spre produsele naturale şi asta am văzut încă de la început, când reacţiile au fost pozitive. Totul se face fără conservanţi, la foc de lemne, şi aşa vrem să păstrăm produsele chiar dacă vom face şi o fabrică mică„, explică Mihai Zaharia. El mai precizează că o bună parte dintre clienţi vin prin intermediul site-ului pe care l-a dezvoltat împreună cu un prieten programator şi că serviciile de promovare precum Google Adwords (serviciu cu plată prin care se creşte vizibilitatea unui produs în căutările pe internet – n.red.) au reprezentat una dintre cele mai mari investiţii (circa 1.000 de euro).

    În prezent, cei doi se ocupă singuri de mica afacere, astfel că, dacă anul acesta reuşesc să facă fabrica şi să aibă comenzi cel puţin la fel ca până acum, Alexandra Rapailă (din Bucureşti) ar putea renunţa şi ea la jobul său pentru a se muta în Costeşti, un oraş cu aproape 11.000 de locuitori.

    Investiţia în propria afacere este considerată printre cele mai avantajoase din economie de către 46,7% din români, arată un studiu Novel Research efectuat la iniţiativa Provident Financial, în octombrie 2013, pe un eşantion de 1.012 respondenţi. Astfel, 28% dintre români consideră că pornirea unei afaceri presupune o investiţie de până la 15.000 de lei (aproximativ 3.350 de euro). Aproximativ jumătate dintre cei chestionaţi plasează investiţia pentru începerea unei afaceri între 15.000 şi 50.000 de lei (3.350 – 11.150 de euro), iar 24,3% consideră că este nevoie de o finanţare de peste 50.000 de lei (aproximativ 11.150 de euro). 24,2% dintre români ar obţine această investiţie iniţială necesară pornirii propriei afaceri din împrumuturi de la prieteni sau membri ai familiei, 22,1% ar apela la programe guvernamentale şi 20,7% la fonduri de investiţii pentru afaceri. Unul din cinci români consideră contextul economic actual oportun pentru deschiderea unei afaceri, mai arată acelaşi studiu.

    La finele anului trecut, 10,4% dintre români spuneau că au în plan să pornească o afacere în următorul an, iar alţi 2,4% au demarat deja acţiunile necesare. Peste un sfert declarau că sunt interesaţi şi pregătiţi să devină antreprenori, însă nu considerau că vor realiza acest lucru în decurs de un an.

    Potrivit studiului, domeniul IT oferă un potenţial ridicat pentru dezvoltarea unei afaceri. O firmă de web design, de exemplu, sau de dezvoltare de aplicaţii poate fi pornită cu o investiţie redusă. Este încă foarte mult loc de creştere în domeniu, cererea este ridicată, iar România este binecunoscută pentru forţa de muncă specializată pe acest segment. Apoi, serviciile sunt, de asemenea, o industrie cu potenţial pentru un antreprenor. Posibilităţile sunt nelimitate, fie că vorbim despre o firmă de consultanţă, un studio foto, o frizerie sau un salon de cosmetică ori despre afaceri artizanale, croitorii, cizmării sau ateliere de tâmplărie. În domeniul serviciilor există întotdeauna cerere neacoperită, antreprenorul trebuie doar să pornească la drum cu un plan de afaceri bine pus la punct şi să definească clar nişa pe care o adresează.

     

  • „Multă lume mă întreabă dacă să plece sau nu din România. După ce am trăit şi muncit în 8 ţări, iată raspunsurile mele”

    Pe Facebook, fostul ministru al educaţiei, Daniel P. Funeriu, a scris: „Multa lume ma intreaba daca sa plece sau nu din Romania. Dupa ce am trait si muncit in 8 tari, iata raspunsurile mele:

    1) daca e pentru studii, 100% plecati. Universitatile din Romania (cu mici exceptii gen cateva de medicina) sunt o vulnerabilitate, nu o oportunitate pentru viitorul vostru.

    2) Ca adult in Romania poti sa iti gasesti o nisa de confort personal destul de buna cu un minim de efort. Daca odata iesit pe strada, sau interactionand cu orice structura a statului nu sunteti deranjat de ce gasiti, puteti sta linistiti in Romania. Eu unul am constatat ca orice interactiune am cu Statul Roman e este toxica pentru viata mea.

    3) Daca aveti copii sub 6 ani, dati-le o sansa si plecati. Eu nu cred ca Romania se va face bine, ca sistem si din punct de vedere structural in urmatorii 50 de ani. Ce distrug astia acum in educatie cel putin va dainui 20 de ani minim”.

  • „Multă lume mă întreabă dacă să plece sau nu din România. După ce am trăit şi muncit în 8 ţări, iată raspunsurile mele”

    Pe Facebook, fostul ministru al educaţiei, Daniel P. Funeriu, a scris: „Multa lume ma intreaba daca sa plece sau nu din Romania. Dupa ce am trait si muncit in 8 tari, iata raspunsurile mele:

    1) daca e pentru studii, 100% plecati. Universitatile din Romania (cu mici exceptii gen cateva de medicina) sunt o vulnerabilitate, nu o oportunitate pentru viitorul vostru.

    2) Ca adult in Romania poti sa iti gasesti o nisa de confort personal destul de buna cu un minim de efort. Daca odata iesit pe strada, sau interactionand cu orice structura a statului nu sunteti deranjat de ce gasiti, puteti sta linistiti in Romania. Eu unul am constatat ca orice interactiune am cu Statul Roman e este toxica pentru viata mea.

    3) Daca aveti copii sub 6 ani, dati-le o sansa si plecati. Eu nu cred ca Romania se va face bine, ca sistem si din punct de vedere structural in urmatorii 50 de ani. Ce distrug astia acum in educatie cel putin va dainui 20 de ani minim”.