BusinessMagazin

Tag: productie

  • Ce valoare are agricultura în România: Producţia vegetală, animală şi serviciile conexe au avut în 2024 o valoare totală de 100 miliarde lei, în scădere cu 4,3%. Segmentul vegetal a avut o reducere de 10%, iar cele animal a crescut cu 5%

    Producţia din agricultură, atât cea vegetală, cât şi cea animală, a avut anul trecut o valoare totală de 100,5 miliarde lei, în scădere cu 4,3% faţă de nivelul din 2023, în condiţiile în care segmentul vegetal a avut o reducere de 10%, iar cele animal a crescut cu 5%, potrivit datelor semidefinitive ale Institutului Naţional de Statistică.

    Astfel, producţia vegetală a avut o valoare de 55 miliarde lei, cea animală de 42 miliarde lei, iar serviciile agricole de 3 miliarde lei, în scădere cu 5,2 %.

    Comparativ cu 2023, structura evidenţiază o scădere a ponderii producţiei vegetale la 55% (-5,3 p.p.) şi o creştere a producţiei animale la aproape 42% (+4,8 p.p.).

    Serviciile agricole au rămas relativ constante, deţinând o pondere de 3,2%.

    Pe segmentul vegetal, cea mai mare pondere, din punct de vedere valoric, este deţinută de cereale (29%), urmate de legume şi pepeni (19%), alte grupe (leguminoase boabe, plante tehnice, flori, produse secundare etc. – 15,7%) şi fructe şi struguri (12%).

    Faţă de situaţia din 2023, anul trecut s-a remarcat o creştere a ponderii valorii producţiei la alte grupe (+4,5 p.p.), legume şi pepeni (+2,4 p.p.), fructe şi struguri, respectiv la plante de nutreţ (+0,7 p.p., pentru fiecare categorie).

    În schimb, a scăzut ponderea la cereale (-6,4 p.p.), plante uleioase (-1,7 p.p.) şi la cartofi (-0,2 p.p.).

    În cazul producţie animale, cele mai mari ponderi sunt deţinute de produse obţinute din prelucrarea laptelui (29% din valoarea totală a producţiei pe ramură), bovine (25%) şi păsări (22,6%).

    Comparativ cu 2023, anul trecut au avut loc creşteri ale ponderii la bovine (+2,1 p.p.), ovine şi caprine (+1,0 p.p.), porcine (+0,6 p.p.) şi produse obţinute din prelucrarea laptelui în ferma zootehnică (+0,1 p.p.). Scăderi ale ponderilor valorii producţiei au fost înregistrate la păsări (-3,6 p.p.) şi la alte grupe (produse apicole, sericicole, cabaline -0,2 p.p.).

  • Evoluţie? Nu. Re-voluţie: De la AI la metavers industrial

    Grupul Renault a lansat o strategie de transformare industrială bazată pe inteligenţă artificială şi metavers, cu scopul de a reduce costurile de producţie, a accelera lansările de modele şi a îmbunătăţi calitatea vehiculelor. De la digital twin şi senzori în timp real până la AI vizual care identifică şi corectează erorile pe linia de asamblare, Renault încearcă să reinventeze uzina viitorului şi să depăşească în agilitate sistemul Toyota, etalonul istoric al industriei.

    Renault vrea să schimbe regulile jocului într-o industrie auto aflată sub presiunea transformării electrice, a exploziei costurilor şi a ofensivei chinezilor. „Industria noastră a fost construită pe modelul Toyota Production System, dar lumea de azi nu mai este stabilă. Trebuie să fim mai agili ca niciodată”, afirmă Thierry Charvet, chief industry & quality officer al Grupului Renault.

    Această agilitate vine prin ceea ce Renault numeşte „metavers industrial” – o reţea de uzine, senzori, date în timp real şi gemeni digitali (digital twins), prin care fiecare vehicul şi componentă sunt urmărite, analizate şi optimizate de la proiectare până la livrare.

    De la kaizen la salturi tehnologice

    Charvet admite că filosofia Toyota de îmbunătăţire continuă – kaizen – rămâne valabilă, dar insuficientă. „Cu noile provocări – electrificare, software, baterii – nu mai putem aştepta zece ani să atingem nivelul de productivitate avut cu maşinile pe combustie internă. Avem nevoie de salturi, nu doar de paşi mărunţi.”

    Răspunsul Renault este Re-Industry, un plan industrial lansat în 2023 şi gândit până în 2027, care urmăreşte o reducere de 50% a costurilor de producţie pentru vehicule electrice şi de 30% pentru cele clasice. În paralel, consumul de energie per vehicul trebuie redus cu 40% faţă de 2021, iar timpul de dezvoltare a unui nou model va scădea de la patru ani la doi.

    „Pentru viitorul Twingo spre exemplu, vom avea doar 650 de componente, faţă de 1080 la Megane. Mai puţine piese înseamnă producţie mai rapidă, mai puţine erori, şi automat o calitate mai bună”, explică Charvet.

    AI care vede, decide şi învaţă

    Un exemplu practic: la uzina din Palencia, Spania, Renault a instalat mii de camere care analizează fiecare vehicul aflat în producţie. Inteligenţa artificială observă dacă, de pildă, un conector de pe bord nu a fost bine fixat, şi alertează imediat un operator. „O eroare de un milimetru poate fi corectată în câteva secunde, înainte să devină o problemă pentru client”, spune Eric Marchiol, senior digital officer în cadrul grupului.

    Această supraveghere inteligentă a dus la o îmbunătăţire semnificativă a calităţii. „Din 90.000 de maşini produse, doar două au avut probleme raportate în perioada de rodaj. Fiecare caz este analizat în detaliu şi corectat”, adaugă Marchiol.

    La Valladolid, uzina care produce Captur şi Symbioz, eficienţa este de 99,8%. Renault monitorizează în timp real nu doar producţia, ci şi uzura timpurie. „Dacă o maşină nouă se strică, chiar şi pe drum cu o platformă de tractare, uzina primeşte alertă imediat şi datele sunt încărcate în metaversul industrial.”

    Digital twins care trăiesc în cloud

    François Lavernos, CIO al Renault Brand şi coordonator al tehnologiei industriale, explică fundamentul metaversului industrial: „Captăm date în timp real de la mii de senzori, de la roboţi, de la furnizori, dar şi din trafic sau vreme. Fiecare componentă importantă are un geamăn digital – un model virtual care o însoţeşte în producţie”.

    După fabricarea motorului
    electric la Cleon, de exemplu, geamănul digital este transferat în cloud, apoi revine la uzina de asamblare, cum ar fi Douai, pentru a fi „reunit” virtual cu maşina completă. Apoi, din nou, este mutat în cloud, unde poate fi accesat pentru monitorizare pe tot ciclul de viaţă.

    „Avem deja peste un milion de gemeni digitali. Viziunea noastră este ca în viitor să putem urmări fiecare maşină şi după ce a fost livrată, cu acordul clientului, evident. Ar însemna o trasabilitate totală a calităţii”, explică Lavernos.

    Timp redus la jumătate pentru „ramp-up”

    Datorită metaversului industrial, Renault reuşeşte să accelereze punerea în producţie a noilor tehnologii.

    „Am redus timpul de ramp-up cu 40%. Acum nu mai aşteptăm finalizarea sculelor sau a liniilor pentru a valida produsul. Lucrăm simultan la dezvoltare şi producţie, aşa cum fac deja chinezii”, spune Thierry Charvet.

    Acest tip de sincronizare a dus la scurtarea dezvoltării noului Twingo la doar doi ani – o performanţă considerabilă pentru industria auto europeană.

    Tehnologie care reduce şi emisiile

    Transformarea nu e doar digitală. Jet Print Paint, o tehnologie de vopsire folosită pe Renault 4 şi Dacia Bigster, permite reducerea consumului de vopsea şi de apă. Exoscheletul Calvin, dezvoltat cu startup-ul Wundercraft, le oferă lucrătorilor capacitatea de a manipula piese grele precum anvelope sau panouri de caroserie, cu mai puţin efort.

    În paralel, AI-ul optimizează şi logistica: „Am redus cu 20% numărul de camioane pe drum prin optimizarea încărcăturii. Reacţionăm în timp real la blocaje, vreme nefavorabilă sau lipsă de stoc”, adaugă Lavernos.

     

    De la hacking la standard industrial

    Drumul nu a fost uşor. „La început a fost foarte greu. A trebuit să obligăm furnizorii de roboţi să ne deschidă software-ul. Practic, i-am «hack-uit» ca să putem colecta datele”, spune Marchiol. Astăzi, Renault nu doar că vizualizează producţia, ci o controlează în detaliu.

    Totuşi, grupul nu îşi dezvoltă propriile camere sau senzori, ci un strat software peste echipamentele furnizorilor. „Problema este că fiecare furnizor vine cu propriul sistem, iar noi integrăm totul într-o platformă unică, transversală. Asta dă competitivitate.”

     

    Europa, între China şi Silicon Valley

    „Acum 25 de ani mergeam în Silicon Valley să învăţăm. Acum ne uităm la China. Ei sunt cei mai rapizi în utilizarea noilor tehnologii”, recunoaşte Lavernos. Renault nu vrea să devină un Microsoft european, dar vrea să fie lider în aplicarea tehnologiei în producţie.

    „Nu putem concura cu platformele globale, dar putem deveni cei mai buni în a le folosi eficient în uzinele noastre. Europa are o şansă aici, şi Renault poate fi lider”, încheie Lavernos.    

  • Şase ani de Afaceri de la Zero şi primii noştri milionari. Producătorul de sucuri Dr. Fresh a ajuns la afaceri de 5,7 mil. lei „Începuturile ar fi fost mai grele dacă nu aveam posibilitatea să listăm produsele în lanţuri de magazine“

    ♦ Afaceri de la Zero a împlinit şase ani în luna mai a acestui an, iar pentru a marca o întreagă generaţie de mici antreprenori, am decis să îi căutăm pe primii „noştri“ milionari, în lei sau în euro. Avem şi un disclaimer de oferit înainte de orice text în care îi vom prezenta pe „Milionarii de la Afaceri de la Zero“. Scopul lor nu a fost milionul, ci modul în care reuşesc să construiască ceva pornind de la nimic urmând vise, pasiuni, nevoi, idei. Milionul, în cazul lor, este al proiectelor pe care le-au creat şi care au convins consumatorii, nu este un cont al lor în vreo bancă.

    Acsi Trade, compania care produce brandul de sucuri Dr. Fresh, a avut în 2024 o cifră de afaceri de 5,7 milioane de lei, în creştere cu 30% faţă de anul precedent, acesta fiind cel mai bun an de la intrarea pe piaţă a companiei fondate de familia Csizek. Iar businessul merge spre un nou an de creştere, având în vedere că pregăteşte lansarea de noi produse.

    „Cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat ca antreprenor este că nu trebuie să mă dau bătut niciodată pentru că succesul este acolo, este pregătit şi vine. Trebuie doar să munceşti şi să fii perseverent”, spune Cristian Csizek, cofondator al Acsi Trade, firma care produce brandul Dr. Fresh.

    Brandul de sucuri Dr. Fresh a luat naştere în urmă cu circa trei ani, atunci când familia Csizek a decis să producă şi sucuri sub brandul propriu, nu doar mărci private pentru marile lanţuri de magazine, segment care practic le-a adus dezvoltarea din 2013 încoace. În producţia de sucuri, familia Csizek a intrat în 2010. 

    „Începuturile ar fi fost mai grele dacă nu aveam posibilitatea să listăm produsele în lanţuri de magazine, care reprezintă astăzi 70% din comerţ”.

    Practic, Acsi Trade a fost primul producător de sucuri obţinute prin presarea fructelor şi primii listaţi în marile lanţuri. Compania colaborează cu retaileri precum Carrefour, Penny, Lidl etc. Sucurile se produc printr-un proces de presare a fructelor, apoi urmează o filtrare uşoară şi pasteurizare.

    Principalul ingredient folosit este mărul, dar nu este singurul, ci compania în portofoliu inclusiv sucuri din mai multe fructe.  

    Recent, Dr. Fresh a început şi producţia de sucuri funcţionale precum cele cu aronia, sfeclă sau cătină şi familia Csizek vrea să dezvolte în continuare acest segment.

    „În următorii ani, îmi doresc ca Dr. Fresh să fie unul dintre cele mai cunoscute branduri din nişa sucurilor funcţionale sau de sucuri presate la rece. Dezvoltare este continuă, ne ajută toţi factorii. Interesul clienţilor pe acest segment de produs este unul în creştere, aşa că ne văd acolo în top. Anul acesta chiar previzionăm o creştere de 70% a cifrei de afaceri“, a mai spus Cristian Csizek.

    Afaceri de la Zero a strâns în cei şase ani de viaţă ai proiectului realizat de Ziarul Financiar şi susţinut de Banca Transilvania peste 1.500 de poveşti care arată o Românie care munceşte, o Românie pricepută, atentă, implicată în business şi în nevoile comunităţii. Platforma Afaceri de la Zero le-a ascultat vocea şi povestea atunci când erau prea mici să fie luaţi în seamă, le-a dat încredere că se poate, că şi atunci când ai o cifră de afaceri de 10.000 sau 20.000 de euro, când nu ai marketing şi nici nu îţi poţi permite influenceri, ai totuşi un loc în care să îţi spui povestea, un loc în care îi vezi şi pe alţii ca tine, în care legi prietenii şi parteneriate.

     

    Dacă doriţi să revedeţi:

    ► Povestea Dr. Fresh: https://www.zf.ro/afaceri-de-la-zero/afaceri-de-la-zero-au-inceput-cu-productia-de-sucuri-marca-proprie-22793338

  • România are peste 140.000 de muncitori non-UE, cei mai mulţi în producţie, construcţii şi comerţ. Costurile companiilor cu muncitorii străini sunt cu 6% – 10% mai mari faţă de cele cu muncitorii români. De ce se îndreaptă angajatorii români spre ei? „Avem siguranţa că vin şi mâine la muncă“

    ♦ „Avantajul este că atunci când pleacă autobuzul, din zece muncitori străini, nouă sunt în autobuz“ ♦ „În final, când adunăm salariul, beneficiile, costul cu cazarea, costul cu instruirea, este mai mare costul. În schimb, faptul că ai o constanţă, eşti sigur că acea persoană a doua zi vine la muncă, acolo e marele beneficiu“ ♦ Cei mai mulţi dintre muncitorii non-UE provin din Nepal, Sri Lanka, Turcia şi India ♦ Domeniile în care activează cu preponderenţă sunt producţia, construcţiile, comerţul, HoReCa şi serviciile administrative şi de suport.

    România a ajuns să aibă peste 140.000 de muncitori din afara Uniunii Europene, atraşi în principal în sectoarele cu deficit cronic de personal: producţie, construcţii şi comerţ. Companiile nu îi aleg pentru că ar fi mai ieftini – dimpotrivă, costurile totale pot fi şi cu 10% mai mari faţă de cele pentru un muncitor român, din cauza cheltuielilor cu recrutarea, cazarea sau transportul.

    Pe o piaţă unde tot mai mulţi români aleg să lucreze în străinătate sau să evite locurile de muncă cu activitate fizică, angajatorii rămân fără alternative, iar soluţia vine tot mai des din Nepal, Sri Lanka, Turcia sau India.

    „Avem peste 100 de muncitori aduşi din străinătate şi, în acelaşi timp, avem o experienţă de peste şapte – opt ani în zona asta de a aduce, de a recruta şi de a întreţine relaţii cu muncitori străini de profil. Avem peste 60 de muncitori străini doar în Alusystem. În România am trăit vremuri în care am avut forţă de muncă şi nu am avut de lucru, dar de cele mai multe ori aveam de lucru şi nu aveam cu cine. Când am epuizat toate resursele de recrutare, am încercat orice, atunci am zis să încercăm cu forţă de muncă din afară pentru a completa, ci nu a înlocui personalul din România“, a spus Răzvan Popa,  CEO, al Alusystem, parte din Bog’Art Group, şi co-owner al lanţului de cafenele de specialitate Boiler, în cadrul unui eveniment organizat de Patronatul Importatorilor de Forţă de Muncă (PIFM).

    Răzvan Popa susţine că nu s-a îndreptat cu recrutarea spre ţări precum Vietman din dorinţa de a economisi şi de a avea un cost personal mai mic. „În final, când adunăm salariul, beneficiile, costul cu cazarea, costul cu instruirea, este mai mare costul. În schimb, faptul că ai o constanţă, eşti sigur că acea persoană a doua zi vine la muncă, acolo e marele beneficiu. Pe noi ne costă poate cu 10% mai mult uneori un cetăţean străin în primele luni până să fie productiv. Avem un şantier foarte mare acum, sunt cinci turnuri de clădire, un turn de clădire este doar cu cetăţeni străini, celelalte sunt cu subcontractori români. Suntem cu 6% mai scump cu cetăţenii străini. În schimb, nivelul calităţii este comparabil, nu este nicio diferenţă din punctul de vedere al calităţii, au o seriozitate cu care tratează munca, nu lipsesc de la muncă şi practic am acoperit un deficit de forţă de muncă“, a explicat el.

    Diferenţa de cost între muncitorii non-UE şi cei români vine nu din salarii – acestea fiind similare –, ci din cheltuielile asociate mutării: bilete de avion, taxe de viză şi de permis de şedere, comisioane pentru agenţiile de recrutare şi costuri cu cazarea.

    Romulus Badea, preşedinte al Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă: Conform statisticii europene, diaspora românească este cea mai mare în cadrul Uniunii Europene, deci românii reprezintă cel mai mare număr de cetăţeni europeni care trăiesc în celelalte state membre, în afara graniţelor.

    „Sunt acelaşi salarii pentru muncitorii străini ca pentru cei români, acelaşi număr de ore. Costurile una peste alta, în termeni efectivi, sunt mai mari. În general, costurile sunt mai mari cu muncitorii străini pentru că intervin biletele de avion, taxele la bugetul de stat, taxa de viză, taxa de permis de şedere, onorariul nostru, toate adunate sunt mai mari. Avantajul este că atunci când pleacă autobuzul, din zece muncitori străini, nouă sunt în autobuz“, a explicat şi Bogdan Gheorghiu, vicepreşedinte al PIFM, în cadrul aceluiaşi eveniment.

    Conform datelor oficiale furnizate de Inspectoratul General pentru Imigrări, la finalul anului 2024 erau înregistraţi peste 140.640 de angajaţi proveniţi din afara Uniunii Europene care lucrează legal în România.

    Cei mai mulţi dintre aceştia provin din Nepal, Sri Lanka, Turcia şi India, iar domeniile în care activează cu preponderenţă sunt producţia (29.141 de angajaţi), construcţiile (28.538), comerţul (20.008), HoReCa (18.844) şi serviciile administrative şi de suport (12.189).

    Unul dintre argumentele pentru care reprezentanţii importatorilor de forţă de muncă cred că a crescut nevoia de muncitori non-UE pe piaţa din România este acela că românii continuă să plece la muncă în afară, iar companiile nu au cu cine lucra în ţară.

    „Conform statisticii europene, diaspora românească este cea mai mare în cadrul Uniunii Europene, deci românii reprezintă cel mai mare număr de cetăţeni europeni care trăiesc în celelalte state membre, în afara graniţelor. Sunt aproape 3,1 milioane de oameni, dar aş vrea să atrag atenţia că aceştia sunt cei care sunt înregistraţi în statisticile oficiale.  Un fost conducător al Departamen­tului Românilor de Pretutindeni dădea exemplul Franţei, unde sunt înregistraţi 150.000 de români cu aproximaţie, însă aşteptările sau estimările arătau că, de fapt, sunt vreo 500.000. Numărul acesta este doar în UE, dacă adăugăm alte ţări preferate de români, Marea Britanie sau Statele Unite, este clar că numărul este mult mai mare. Estimările duc spre 5,6 milioane de români plecaţi din interiorul graniţelor. Iar populaţia activă rămasă nu este foarte mare“, a spus Romulus Badea, preşedinte al Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă.

    Conform datelor de la PIFM, pentru al doilea an consecutiv, plafonul anual pentru anul 2025 a fost menţinut la 100.000 de avize. Mai mult de 60% dintre aceste avize vizează meserii din zone precum agricultura, construcţiile, curăţenia sau manipularea mărfii, domenii în care angajatorii români întâmpină dificultăţi majore în recrutarea locală.

  • România are peste 140.000 de muncitori non-UE, cei mai mulţi în producţie, construcţii şi comerţ. Costurile companiilor cu muncitorii străini sunt cu 6% – 10% mai mari faţă de cele cu muncitorii români. De ce se îndreaptă angajatorii români spre ei? „Avem siguranţa că vin şi mâine la muncă“

    ♦ „Avantajul este că atunci când pleacă autobuzul, din zece muncitori străini, nouă sunt în autobuz“ ♦ „În final, când adunăm salariul, beneficiile, costul cu cazarea, costul cu instruirea, este mai mare costul. În schimb, faptul că ai o constanţă, eşti sigur că acea persoană a doua zi vine la muncă, acolo e marele beneficiu“ ♦ Cei mai mulţi dintre muncitorii non-UE provin din Nepal, Sri Lanka, Turcia şi India ♦ Domeniile în care activează cu preponderenţă sunt producţia, construcţiile, comerţul, HoReCa şi serviciile administrative şi de suport.

    România a ajuns să aibă peste 140.000 de muncitori din afara Uniunii Europene, atraşi în principal în sectoarele cu deficit cronic de personal: producţie, construcţii şi comerţ. Companiile nu îi aleg pentru că ar fi mai ieftini – dimpotrivă, costurile totale pot fi şi cu 10% mai mari faţă de cele pentru un muncitor român, din cauza cheltuielilor cu recrutarea, cazarea sau transportul.

    Pe o piaţă unde tot mai mulţi români aleg să lucreze în străinătate sau să evite locurile de muncă cu activitate fizică, angajatorii rămân fără alternative, iar soluţia vine tot mai des din Nepal, Sri Lanka, Turcia sau India.

    „Avem peste 100 de muncitori aduşi din străinătate şi, în acelaşi timp, avem o experienţă de peste şapte – opt ani în zona asta de a aduce, de a recruta şi de a întreţine relaţii cu muncitori străini de profil. Avem peste 60 de muncitori străini doar în Alusystem. În România am trăit vremuri în care am avut forţă de muncă şi nu am avut de lucru, dar de cele mai multe ori aveam de lucru şi nu aveam cu cine. Când am epuizat toate resursele de recrutare, am încercat orice, atunci am zis să încercăm cu forţă de muncă din afară pentru a completa, ci nu a înlocui personalul din România“, a spus Răzvan Popa,  CEO, al Alusystem, parte din Bog’Art Group, şi co-owner al lanţului de cafenele de specialitate Boiler, în cadrul unui eveniment organizat de Patronatul Importatorilor de Forţă de Muncă (PIFM).

    Răzvan Popa susţine că nu s-a îndreptat cu recrutarea spre ţări precum Vietman din dorinţa de a economisi şi de a avea un cost personal mai mic. „În final, când adunăm salariul, beneficiile, costul cu cazarea, costul cu instruirea, este mai mare costul. În schimb, faptul că ai o constanţă, eşti sigur că acea persoană a doua zi vine la muncă, acolo e marele beneficiu. Pe noi ne costă poate cu 10% mai mult uneori un cetăţean străin în primele luni până să fie productiv. Avem un şantier foarte mare acum, sunt cinci turnuri de clădire, un turn de clădire este doar cu cetăţeni străini, celelalte sunt cu subcontractori români. Suntem cu 6% mai scump cu cetăţenii străini. În schimb, nivelul calităţii este comparabil, nu este nicio diferenţă din punctul de vedere al calităţii, au o seriozitate cu care tratează munca, nu lipsesc de la muncă şi practic am acoperit un deficit de forţă de muncă“, a explicat el.

    Diferenţa de cost între muncitorii non-UE şi cei români vine nu din salarii – acestea fiind similare –, ci din cheltuielile asociate mutării: bilete de avion, taxe de viză şi de permis de şedere, comisioane pentru agenţiile de recrutare şi costuri cu cazarea.

    Romulus Badea, preşedinte al Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă: Conform statisticii europene, diaspora românească este cea mai mare în cadrul Uniunii Europene, deci românii reprezintă cel mai mare număr de cetăţeni europeni care trăiesc în celelalte state membre, în afara graniţelor.

    „Sunt acelaşi salarii pentru muncitorii străini ca pentru cei români, acelaşi număr de ore. Costurile una peste alta, în termeni efectivi, sunt mai mari. În general, costurile sunt mai mari cu muncitorii străini pentru că intervin biletele de avion, taxele la bugetul de stat, taxa de viză, taxa de permis de şedere, onorariul nostru, toate adunate sunt mai mari. Avantajul este că atunci când pleacă autobuzul, din zece muncitori străini, nouă sunt în autobuz“, a explicat şi Bogdan Gheorghiu, vicepreşedinte al PIFM, în cadrul aceluiaşi eveniment.

    Conform datelor oficiale furnizate de Inspectoratul General pentru Imigrări, la finalul anului 2024 erau înregistraţi peste 140.640 de angajaţi proveniţi din afara Uniunii Europene care lucrează legal în România.

    Cei mai mulţi dintre aceştia provin din Nepal, Sri Lanka, Turcia şi India, iar domeniile în care activează cu preponderenţă sunt producţia (29.141 de angajaţi), construcţiile (28.538), comerţul (20.008), HoReCa (18.844) şi serviciile administrative şi de suport (12.189).

    Unul dintre argumentele pentru care reprezentanţii importatorilor de forţă de muncă cred că a crescut nevoia de muncitori non-UE pe piaţa din România este acela că românii continuă să plece la muncă în afară, iar companiile nu au cu cine lucra în ţară.

    „Conform statisticii europene, diaspora românească este cea mai mare în cadrul Uniunii Europene, deci românii reprezintă cel mai mare număr de cetăţeni europeni care trăiesc în celelalte state membre, în afara graniţelor. Sunt aproape 3,1 milioane de oameni, dar aş vrea să atrag atenţia că aceştia sunt cei care sunt înregistraţi în statisticile oficiale.  Un fost conducător al Departamen­tului Românilor de Pretutindeni dădea exemplul Franţei, unde sunt înregistraţi 150.000 de români cu aproximaţie, însă aşteptările sau estimările arătau că, de fapt, sunt vreo 500.000. Numărul acesta este doar în UE, dacă adăugăm alte ţări preferate de români, Marea Britanie sau Statele Unite, este clar că numărul este mult mai mare. Estimările duc spre 5,6 milioane de români plecaţi din interiorul graniţelor. Iar populaţia activă rămasă nu este foarte mare“, a spus Romulus Badea, preşedinte al Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă.

    Conform datelor de la PIFM, pentru al doilea an consecutiv, plafonul anual pentru anul 2025 a fost menţinut la 100.000 de avize. Mai mult de 60% dintre aceste avize vizează meserii din zone precum agricultura, construcţiile, curăţenia sau manipularea mărfii, domenii în care angajatorii români întâmpină dificultăţi majore în recrutarea locală.

  • Producţia de energie electrică s-a redus în primele cinci luni ale anului cu 10%, cea mai mare scădere fiind la hidrocentrale, cu aproape 30%. Importul de energie a crescut cu 68%, iar consumul final a rămas relativ constant

    Producţia de energie electrică a fost în primele cinci luni ale anului cu 10% mai mică decât în perioada similară din 2024, cea mai mare scădere fiind la hidrocentrale, cu aproape 30%, în timp ce importul de energie a crescut cu 68%, iar consumul final a rămas relativ constant, arată datele INS publicate marţi.

    În acelaşi interval, exporturile de energie electrică s-au majorat cu 15,6%.

    În privinţa producţiei, din totalul de 21.009 mil. kWh, o treime a fost asigurată de termocentrale, 25% de hidrocentrale, 22% de centrala nuclearelectrică de la Cernavodă, 12%  din parcurile eoliene şi 7,7% din centrale fotovoltaice, inclusiv prosumatorii. 

    Comparativ cu ianuarie-mai 2024, în acest an producţia din hidrocentrale s-a diminuat cu aproape 30%, iar cea din centralele eoliene cu 15%. În schimb, parcurile solare au produs cu 32% mai mult decât anul trecut.

    Consumul final a fost cu doar 1,3% mai mare decât în primele cinci luni din 2024, cea mai mare creştere, de 5,7%, fiind la populaţie, în timp ce iluminatul public s-a redus cu aproape 9%, iar consumul din economie a rămas neschimbat.

    Consumul propriu tehnologic în reţele şi staţii a fost cu 4% sub nivelul de anul trecut.

    În total, în primele cinci luni ale anului resursele de energie primară şi cele de energie electrică au crescut cu 5,7%, respectiv cu 3,4% faţă de perioada similară din 2024.

    Principalele resurse de energie primară au totalizat 13,5 mil tone echivalent petrol (tep), în creştere cu 726.900 tep.

    Producţia internă a însumat 6,9 mil tep, în scădere cu 4,7%, iar importul a fost de 6,6 mil tep, în creştere cu 19,3%. 

     

  • Rezultatele operaţionale ale Petrom nu surprind piaţa. Urmează o perioadă de prudenţă înainte de revizuirea ratingului de ţară, remarcă un analist

    OMV Petrom (simbol bursier SNP), cea mai mare companie petrolieră din România, a raportat scăderi ale producţiei de ţiţei şi gaze în trimestrul al doilea din 2025, însă rezultatele operaţionale erau anticipate de investitori, având în vedere că acţiunile societăţii s-au apreciat cu 0,6% după publicarea trading update-ului trimestrial.

    „Probabil că piaţa se aştepta la nişte rezultate operaţionale în scădere (În T2/2025 – n.r.). În cazul Petrom avem acest trend raportat la ce era în urmă cu unu-doi ani. Reacţia pieţei asta arată, că nu au fost o surpriză pentru companie”, spune Alin Brendea, analist bursier la Prime Transaction.

    Emitentul cu 48 mld. lei capitalizare a raportat o scădere de 7,2% a producţiei totale de hidrocarburi în T2/2025, la 102,2 mii bep/zi, pe fondul declinului natural al zăcămintelor mature şi al preţurilor mai reduse la ţiţei. Vânzările totale de hidrocarburi au scăzut cu 8%, la 96,9 mii bep/zi.

    Între timp, producţia de ţiţei şi condensat a ajuns la 48,4 mii bep/zi în T2/2025, în scădere cu 4,2 mii bep/zi faţă de aceeaşi perioadă din 2024, iar producţia de gaze naturale s-a diminuat la 53,8 mii bep/zi, comparativ cu 57,5 mii bep/zi în trimestrul al doilea al anului trecut. OMV Petrom îşi va publica la finele lunii rezultatele financiare semestriale.

    „Pe de altă parte, fluctuaţiile de pe piaţa petrolului puteau ajuta la un moment dat Petrom. Am avut acea creştere mare a ţiţeiului, însă preţul s-a stabilizat între timp. Văd şi compania în aceeaşi notă generală a unei veri mai liniştite din acest moment până în zona rezultatelor semestriale, care va coincide cu o primă revizuire a ratingului de ţară”, continuă reprezentantul societăţii de brokeraj.

    Următoarea revizuire programată a ratingului suveran de către Fitch este stabilită pentru 15 august. Până la acel moment, aproape jumătate dintre companiile din structura BET îşi vor fi publicat rezultatele financiare aferente primului semestru din 2025.

    „Având această perspectivă într-o lună, investitorii vor deveni din ce în ce mai prudenţi în a lua măsuri sau decizii semnificative de investiţii pe măsură ce se apropie aceste termene”, spune Alin Brendea pentru ZF.

     

  • Bursă. Grupul Agroland anunţă o creştere cu 50% a cantităţii de furaje produse în T2/2025 faţă de T2/2024. Producţia de ouă s-a majorat cu 17%

    Grupul antreprenorial Agroland (simbol bursier AG), prezent pe piaţa de retail, agribusiness, producţie alimentară şi nutriţie animală, a anunţat vineri că fabricile de la Caransebeş şi Işalniţa au produs o cantitate de 7.268 tone de furaje în T2/2025, echivalentul unei creşteri de 50% comparativ cu T2/2024.

    De asemenea, platforma de la Mihăileşti a vândut în perioada aprilie-iunie 2025 o cantitate de 17,9 milioane de ouă de consum, o creştere de 17% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

    La nivelul primului semestru (S1), platforma de la Mihăileşti a închis cu 38,7 milioane de ouă de consum vândute, un avans de 27% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2024.

    În trimestrului al doilea, Agroland a valorificat producţia de ouă de consum la un preţ mediu cu 20% mai mare comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2024.

    „Valorificând din plin avantajul producţiei proprii de furaje (în continuă expansiune) şi creşterea efectivelor de păsări pe platforma avicolă de la Mihăileşti până la aproximativ 300.000 de găini ouătoare, Agroland a reuşit să întoarcă în favoarea sa contextul european extrem de volatil. Am reuşit, astfel, să obţinem un avans de 27% la vânzările de ouă de consum în primele şase luni ale anului, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, la un preţ mediu de vânzare care s-a situat peste nivelul din 2024, atât în trimestrul 1 cât şi în trimestrul 2 din acest an”, spune Horia Cardoş, fondator şi CEO al grupului Agroland.

    De la debutul producţiei de furaje din T3/2023, Agroland Group a crescut constant gradul de utilizare a capacităţii de producţie, ajungâHoria Cardoş, fondator şi CEO al grupului Agrolandnd în prezent la aproximativ 90% din capacitatea nominală de producţie. Astfel, în 2024, media trimestrială a producţiei a crescut cu 113% faţă de 2023, de la 2.120 tone la 4.526 tone. În plus, în 2025, media trimestrială a crescut cu 60% faţă de 2024, ajungând la 7.233 tone. De asemenea, la nivelul primului semestru din 2025, fabricile de la Caransebeş şi Işalniţa au produs o cantitate de 14.465 tone de furaje, un avans de 69% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2024.

    În ceea ce priveşte segmentul de retail, cele 92 de magazine proprii Agroland au înregistrat un număr de 696.000 de clienţi în al doilea trimestru din 2025, o creştere de 19% în comparaţie cu perioada similară din 2024. De asemenea, valoarea medie a bonului fiscal s-a ridicat la 92 lei, păstrând un nivel constant faţă de T2 2024. Pentru primul semestru din 2025, numărul de clienţi a crescut cu 20%, la 1,1 milioane de persoane, iar valoarea medie a bonului fiscal a înregistrat un avans până la 88 lei. Grupul se aşteaptă ca magazinele în franciză să obţină rezultate comparabile, având în vedere mărfurile achiziţionate în primul semestru din 2025.

    Acţiunile Agroland Business System şi Agroland Agribusiness sunt listate pe piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti începând din 2021, sub simbolul AG şi respectiv AAB. Grupul Agroland a raportat pentru 2024 un profit net de 7,6 mil. lei, în creştere cu 62% comparativ cu rezultatul net din 203, la venituri de 316 mil. lei, plus 7%.

     


     

     

  • Colliers: România deţine aproximativ 11% din stocul de spaţii industriale din regiune, la fel ca în urmă cu 5 ani. ”România atrage tot mai multe companii care îşi mută sau îşi extind capacităţile de producţie mai aproape de pieţele vest-europene”

    România deţine aproximativ 11% din stocul de spaţii industriale moderne închiriabile din CEE-6 (Bulgaria, Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria şi România), o pondere similară cu cea din urmă cu cinci ani, într-un context în care toate pieţele din regiune au cunoscut o expansiune rapidă, potrivit unui studiu regional realizat de Colliers.

    Cu un stoc total de 7,5 milioane de metri pătraţi de spaţii industriale şi logistice moderne la final de 2024, şi peste 370.000 de metri pătraţi în construcţie, România este a treia piaţă ca mărime din regiunea ECE-14, după Polonia şi Cehia, şi înregistrează un ritm susţinut de creştere, alimentat de investiţii în producţie şi infrastructură. În acelaşi timp, piaţa locală se numără printre liderii regionali în dezvoltarea de spaţii sustenabile, cu tot mai multe proiecte certificate green.

    „Pe lângă poziţia geografică avantajoasă şi costurile competitive, România atrage tot mai multe companii care îşi mută sau îşi extind capacităţile de producţie mai aproape de pieţele vest-europene. Cererea ridicată pentru soluţii build-to-suit şi pentru parcuri industriale moderne, bine conectate la infrastructură şi cu acces la forţă de muncă, alimentează expansiunea continuă a pieţei. Vedem o diversificare clară a cererii, de la retaileri şi companii de e-commerce, până la producători din industrii strategice precum automotive, electronice sau farma,  iar interesul pentru oraşele regionale este în creştere”, explică Victor Cosconel, Partner Î Head of Leasing Î Office & Industrial Agencies la Colliers.

    În timp ce Bucureştiul concentrează în continuare aproape jumătate din stocul naţional de spaţii industriale şi logistice închiriabile, cererea se extinde rapid către oraşele regionale, susţinută de extinderea reţelei de autostrăzi, apropierea de graniţele vestice şi disponibilitatea terenurilor pentru dezvoltări noi. În 2024, volumul total al tranzacţiilor de închiriere a depăşit 600.000 de metri pătraţi, în principal datorită cererii venite din partea companiilor din producţie, retail şi e-commerce (cifra include doar tranzacţiile publice, însă există un număr semnificativ de închirieri directe, care nu sunt raportate public).

    Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Ploieşti şi Oradea atrag tot mai multe investiţii, în special în facilităţi build-to-suit şi unităţi de producţie uşoară, în timp ce unele dintre cele mai mari contracte, de peste 40.000 de metri pătraţi, au vizat proiecte din Bucureşti, Timişoara şi Cluj.

    Dezvoltarea accelerată a comerţului online continuă să susţină cererea pentru centre de distribuţie moderne, România fiind una dintre pieţele cu cea mai rapidă creştere a e-commerce-ului din regiune. Gradul mediu de ocupare se menţine stabil, în jur de 5%, iar chiriile pentru spaţiile industriale premium variază între 4,5 şi 5 euro pe metru pătrat pe lună, un nivel competitiv în raport cu pieţele mature din Europa Centrală.

    Randamentele investiţionale pentru proiectele de top sunt estimate la aproximativ 7,75%, peste media regională.

    România este a treia cea mai menţionată piaţă din regiune în planurile investitorilor care caută alternative la Asia, după Polonia şi Ungaria. Aproape 50% dintre noile cereri de spaţii industriale din România în 2024 au fost legate de activităţi de producţie, subliniază consultanţii Colliers, o schimbare importantă faţă de anii anteriori (preponderent perioada dinaintea pandemiei), când logistica domina cererea.

    ”Cu un stoc de 7,5 milioane de metri pătraţi la o populaţie de aproape 19 milioane de locuitori, media este sub 0,4 metri pătraţi per locuitor. Prin comparaţie, Polonia depăşeşte 0,9 metri pătraţi/locuitor, iar Cehia depăşeşte de 1 metru pătrat/locuitor. Acest decalaj evidenţiază un potenţial semnificativ de creştere, mai ales în oraşele regionale, unde cererea se diversifică constant”, spune Victor Cosconel, adăugând că România ar avea nevoie să adauge 1 milion de metri pătraţi anual în următorii ani, pentru a susţine tranziţia către o economie industrială modernă, conectată la lanţurile europene de producţie.

     

  • Asociaţia Berarii României: Să nu încurajăm producţia locală înseamnă să încurajăm importurile

    ​Creşterea taxării în sectorul berii de la 1 august nu înseamnă doar un consum mai mic de bere, ci şi încasări mai mici la buget, arată datele de la Asociaţia Berarii României, din care fac parte atât marii producători, cât şi producători independenţi, microberării şI principalii furnizori de materii prime. Guvernul vrea să majoreze acciza la bere cu 10% în luna august a acestui an, după o creştere de 4,3% în ianuarie.

    Creşterea cumulată de 15% a accizei la bere, în 2025, este cea mai agresivă de până acum şi vine într-un context economic fragil.

    Potrivit estimărilor actuale, majorarea din luna august ar aduce un plus de 15 milioane de lei (3 milioane de euro) la buget în acest an. Însă acest câştig, unul marginal raportat la contribuţia în ansamblu a sectorului berii, va crea o presiune semnificativă asupra pieţei, aflată deja la pragul critic de 15 milioane de hectolitri în 2024, conform calculelor anterioare ale asociaţiei.

    “Fiscalitate excesivă pentru producţia de bere înseamnă vânzări mai mici, deci încasări mai mici la buget. Poate că efectul imediat, de bază, aduce venituri în plus, dar ele sunt marginale şi vor dispărea în mai puţin de şase luni”, au punctat reprezentanţii Asociaţiei. Ei explică faptul că sunt 60.000 de angajaţi care depind de industria berii, de la retail, ospitalitate,  consultanţă de afaceri, industria ambalajelor, distribuţie, transport şi logistică etc.

    “Iar aceştia nu sunt doar numerele din statisticile oficiale; sunt familii întregi, sunt comunităţi locale, sunt meserii vechi, cu mult meşteşug, şi specializări noi, de înaltă tehnologie. Toate acestea se creează şi se dezvoltă aici, în România”.

    Mai mult decât atât, industria berii este una dintre puţinele în care producţia se realizează în cea mai mare parte în România. Producţia de bere din România acoperă în proporţie de 97% consumul naţional şi suntem a noua piaţă ca volum din UE, conform datelor de la Berarii României.

    “Să nu încurajăm producţia locală înseamnă să încurajăm importurile. Iar asta înseamnă că toate cele de mai sus se vor pierde pentru economia locală. Am fost şi mai sus (în clasamentul volumelor n-red.), dar să lucrezi într-un mediu economic descurajator nu te poate menţine în vârf la nesfârşit”. Datele asociaţiei arată că în perioada 2013 – 2014, într-un context similar de majorare agresivă a taxării berii, piaţa s-a contractat cumuluat cu 18%, cu efecte negative asupra locurilor de muncă, a investiţiilor şi a încasărilor la buget.

    Industria berii contribuie anual cu aproximativ 400 de milioane de euro la bugetul de stat. În 31 din cele 41 de judeţe ale României, plus Capitala, există cel puţin o fabrică de bere. Totodată, sectorul berii este recunoscut pentru comportamentul fiscal onest, validat de autorităţile din România, cu zero evaziune fiscală pe întregul lanţ de producţie.