BusinessMagazin

Tag: prezenta

  • Expertă în imobiliare

    Care a fost, din punctul dvs. de vedere, cel mai important moment din anii ce au urmat aparitiei dvs. În catalog?
    Au fost mai multe momente importante pe parcursul ultimilor 10 ani. Am intrat în managementul companiei în 2009, atunci când piaţa imobiliară traversa cea mai dificilă etapă şi pot spune că a fost o experienţă completă: de la o cădere bruscă la stabilizare şi apoi o creştere sănătoasă. Afilierea la Cushman & Wakefied în 2017 (după fuziunea la nivel global dintre DTZ şi Cushman & Wakefield) a reprezentat un pas important pentru noi, pentru că astfel am devenit asociaţi cu unul dintre liderii internaţionali ai pieţei de consultanţă imobiliară).
    Ce efect a avut asupra carierei dvs. apariţia în catalogul 100 Tineri manageri de top?
    Expunerea în catalogul 100 Tineri Manageri de top a reprezentat o recunoaştere a performanţei la acel moment, dar şi un factor motivant şi de responsabilizare în carieră în anii care au urmat.
    Cum aţi descrie rolul dvs. actual?
    În prezent coordonez activitatea administrativă a companiei – bugetare, HR, PR & marketing. În acelaşi timp, ţinând cont de faptul că specialitatea mea profesională este în domeniul retail, sunt implicată în coordonarea diviziilor de retail agency şi asset services.
    Cum aţi caracteriza noua generaţie de tineri manageri?
    Noua generaţie de tineri manageri mă impresionează în mod special prin conştiinţa de sine, creativitate, energie, dorinţa de a-şi cultiva talentele şi curajul de a-şi urma pasiunile. În acelaşi timp, cred că trebuie să înveţe şi să aibă răbdare.

  • „Bine ai venit în camera ta de hotel”

    „În 2017, chatbotul Phil Welcome era mai mult un instrument care reacţiona la întrebările clienţilor, dar acum vrem să îl facem mai proactiv, să ofere sfaturi şi idei din proprie iniţiativă. Spre exemplu, dacă ai avut un calendar încărcat săptămâna aceasta, el îţi propune să mergi la Paris, să te relaxezi. Dezvoltăm astfel de interacţiuni cu clientul, cu angajaţii hotelului şi promitem că un proiect de acest tip va fi funcţional în 2020, inclusiv în România”, explică Maud Bailly, chief digital officer (CDO) al grupului Accor, în cadrul unui interviu acordat revistei Business MAGAZIN.

    Totuşi, Bailly spune că trebuie să fim atenţi la modul în care aceste instrumente şi tehnologii vor fi implementate încât noţiunea de privacy să rămână una din ce în ce mai importantă.

    „Nu vrem să implementăm o astfel de soluţie prea devreme. Trebuie să înţelegem că roboţii şi chatbotul nu vor înlocui oamenii, de aceea vrem să implementăm soluţiile abia când suntem pregătiţi, pentru că digitalul este o oportunitate fantastică, dar trebuie să găsim un echilibru. Îţi trebuie un asistent vocal care să îţi dea sfaturi, să îţi sugereze să mănânci dacă observă că nu ai mai făcut asta de mult, să te ajute. Dar trebuie să găsim acel echilibru. Vreau un asistent vocal în fiecare cameră, în fiecare apartament? Nu. În primul rând vrem să îl folosim ca să eliminăm apelurile către recepţie prin comenzi simple către chatbot precum «Hei, Phil, vreau un burger, dar îl vreau repede pentru că trebuie să plec» – situaţie în care el comunică cu stafful hotelului”, spune managerul de la Accor. Grupul francez Accor operează în România 11 unităţi prin intermediul grupului hotelier Orbis – cel mai mare lanţ de hoteluri din Polonia şi Europa Centrală şi de Est, cu 130 de hoteluri – din care deţine în prezent 86% şi pe care îşi propune să îl achiziţioneze integral până la finalul anului 2019, potrivit reprezentanţilor companiei. Potrivit datelor oficiale, grupul Orbis a înregistrat venituri de 335,7 milioane euro în 2018, în creştere cu 4,1% faţă de anul anterior. Astfel, profitul înainte de taxe a ajuns la 98,6 milioane euro, în creştere cu 46,9%.

    Până în 2022, francezii vor mai deschide pe piaţa locală încă 10 hoteluri, dintre care trei vor fi inaugurate anul acesta, şi anume Mercure Sibiu cu 85 de camere, Mercure Timişoara cu 60 de camere şi ibis Styles Bucharest Airport cu 85 de camere. Pentru 2020, Accor pregăteşte lansarea ibis Bucharest Politehnica cu 160 de camere, ibis Styles Bucharest City Center cu 152 de camere şi ibis Timişoara cu 200 de camere. Pentru 2021 şi 2022 mai sunt anunţate un Swissotel în Bucureşti, cu 225 de camere – acesta fiind cel mai mare anunţat, şi încă trei proiecte despre care nu se cunosc detalii.

    Francezii pariază pe diversitate, astfel încât aceştia şi-au crescut de peste trei ori numărul de branduri din portofoliu în ultimii cinci ani, încercând să deservească toate categoriile de clienţi conturate de trendurile actuale bazate pe personalizare şi specific.

    „În 2014 am lansat un program pe cinci ani de transformare înspre zona digitală, fiindcă suntem o companie cu o vechime de peste 50 de ani şi trebuie să ne adaptăm. Misiunea mea nu este de a evita şocul digitalului, ci de a încerca să îl anticipez cât mai bine, nu ca şoc negativ, ci ca oportunitate de business, de a ne reinventa. (…) După ce a apărut conceptul Airbnb am înţeles că trebuie să ne diversificăm şi mai mult şi am început să lucrăm şi cu actori din această piaţă de închirieri private. Astfel am trecut de la 12 la 38 de branduri în prezent. Programul meu de transformare digitală vizează toate tehnologiile noi, de la soluţii noi de plată, inteligenţă artificială, chatbotul Phil Welcome, programul de loialitate ALL, iar apoi vrem să găsim utilizări şi pentru recunoaşterea facială şi blockchain”, explică Maud Bailly.

    Programul de loializare denumit ALL cuprinde peste 53 de milioane de membri la nivel global, dintre care circa 150.000 sunt în România. Un astfel de program de loializare arată complet diferit astăzi faţă de unul lansat în urmă cu zece ani, pentru că noile tehnologii şi tehnici de big data analysis oferă o imagine mult mai detaliată şi exactă despre fiecare client în parte.

    „Scopul meu este să folosim instrumentele digitale pentru a ne cunoaşte mai bine clientul, pentru a putea gestiona mai bine acomodarea lui. Scopul este de a mări atât satisfacţia clientului cât şi businessul şi profitabilitatea în acelaşi timp. Dacă vrei să îţi atragi şi să reţii clienţii, trebuie să le oferi mai mult decât cazare. Dacă eşti membru în programul de loialitate, eu, Accor, vreau să îţi ofer ocazia să îţi foloseşti punctele de loializare nu doar pentru cazare, dar şi pentru mâncare şi băuturi, sau entertainment, sau alte experienţe. Prin experienţe mă refer la genul de lucruri pe care oamenii le-a putea cumpăra cu bani, cum ar fi o şedinţă de golf, tenis, sau chiar să vină cu mine în loja Accor să urmărim discursul doamnei Michelle Obama, ceea ce s-a întâmplat deja”, adaugă Bailly.

    Trendul digitalizării a forţat chiar şi industria hotelieră să angajeze oameni din IT, ingineri de software, astfel de poziţii devenind necesare pentru inovaţie. „În contextul în care mergem mai mult spre digitalizare avem o provocare mare pe hard skills şi soft skills. Angajăm din ce în ce mai mulţi designeri de produs. Am creat un departament de product development şi includem în el tot mai mulţi dezvoltatori software. Vrem să putem face din ce în ce mai multe teste şi simulări prin programele noastre. Digitalul este o cursă şi trebuie să îmbrăţişăm viteza, trebuie să ne uităm constant la comportamente, moduri de utilizare şi metrici”, spune ea.

    Plecând de la analizele comportamentale şi de la analiza fiecărui specific de publicuri, Accor a trecut de la un portofoliu cu 12 branduri la unul cu 38 de branduri, pariul pe diversitate fiind marea mutare. Mai mult, programul Impact – „ambiţia digitală”, aşa cum o numeşte Maud Bailly – a venit cu un obiectiv de investiţii de 225 milioane euro la nivel global, în 100 de ţări inclusiv România, şi va fi aplicat ţinând cont de acelaşi criteriu de diversitate şi personalizare.

    „În digital nu există o singură măsură potrivită. În contextul Impact încerc să adaptez ambiţia digitală a Accor pe fiecare regiune. Există un specific pentru fiecare regiune. În Brazilia, spre exemplu, oamenii plătesc diferit prin plăţi fragmentate, şi am mers cu o astfel de soluţie în hotelurile braziliene. În Africa am văzut că doar 35% dintre oameni au un cont bancar, deci este despre plăţi mobile. Cel mai bun exemplu este China, unde am încheiat parteneriate cu WeChat şi cu alţi jucători pentru a livra soluţii relevante pentru clienţii de acolo. Este uşor să spui că ai văzut oportunitate în China, dar trebuie să fii capabil să profiţi de ea. Noi ne adaptăm site-ul şi aplicaţiile la aşteptările de design ale clienţilor din China. Vrem să implementăm un program de certificare recunoscut de clienţii de acolo pentru 400 de hoteluri, cu elemente specifice, de la mic dejun chinezesc şi până la angajaţi care vorbesc în chineză, să găsim un standard pe nevoile lor”, explică Maud Bailly. Prin urmare, şi comportamentul românilor are un anumit specific la care va apela compania. „România este o ţară foarte conectată. Pentru că România este avansată în ceea ce priveşte internetul şi conectivitatea, vrem să aducem aici conceptul de mobilitate. Când intri în hotel vrem să facem călătoria mai uşoară. În hotelurile din România, când ajungi, vrem ca oamenii să te întâmpine mai proactiv, să nu aştepţi la recepţie, iar digitalul ne poate ajuta să stăm aproape de client de la check-in şi până la check-out”, crede ea.

    Maud Bailly se ocupă de transformarea digitală, de vânzări, de experienţa clientului şi de sistemele informaţionale de date şi utilitatea acestora în businessul Accor încă din aprilie 2017, gândind un masterplan de transformare pentru cele 4.600 de hoteluri din peste 100 de ţări. În mai 2018, ea s-a alăturat Consiliului Digital din Franţa – un grup de 30 de oameni aleşi de Ministerul pentru Digital francez pentru a conduce tranziţia digitală din societatea franceză, precum şi din economie, organizaţii şi din sectorul public.

  • Smartphone-ul, alternativa „plăţilor pe caiet”?

    „Noi de mult nu mai suntem o companie care se ocupă de carduri – această clasificare este foarte restrictivă”, spune Cosmin Vladimirescu, country managerul pentru România al companiei globale de tehnologie de plăţi Mastercard România, în contextul „schimbării de paradigmă” aduse de noii jucători din fintech. Potrivit datelor disponibile, compania pe care o conduce este liderul pe piaţa cardurilor din România în termen de număr de carduri, conducând segmentele Credit, Premium, Pre-paid şi Contactless, pe care numără cele mai multe carduri − la finalul lui 2017, de pildă, Mastercard a depăşit 100 de milioane de plăţi contactless în România. Totodată, peste 95% dintre toate tichetele de masă electronice din România sunt emise sub sigla Mastercard. În primul trimestru al anului curent, pe piaţa locală existau 17,5 milioane de carduri, din care 13,6 milioane de carduri active (inclusiv co-branded şi cu funcţie de monedă electronică), potrivit celor mai recente date publicate de BNR.


    Potrivit lui Vladimirescu, de la plăţile cu cardul, cu care compania s-a consacrat, acum spune că îşi folosesc experienţa pentru a-şi diversifica serviciile. Tehnologia contactless, plăţile mobile, experienţa consumatorilor şi siguranţa acestora sunt câteva dintre principalele tendinţe care vor contura viitorul plăţilor, potrivit lui Cosmin Vladimirescu. „Ne folosim experienţa şi reţeaua pentru a permite tot felul de alte plăţi, inclusiv plăţi tip account to account (care implică transferul fondurilor din contul unui client în contul unui alt client, la aceeaşi instituţie financiară sau la una diferită – n.red.). Avem în prezent chiar şi posibilitatea de a oferi plăţi din contul curent la POS; printr-o interfaţare simplă, putem să facem şi asta. Pentru noi, totul este o oportunitate, modul în care noi privim lucrurile este că acolo unde există comerţ, unde se face un schimb, un troc cu valoare, noi putem să oferim o alternativă de plată.“


    Unul dintre pariurile Mastercard pentru perioada următoare constă în plăţile de pe telefonul mobil şi metodele de autentificare aferente, în contextul unui nivel de penetrare a smartphone-urilor ridicat deopotrivă la nivel european, cât şi pe plan local. Aproximativ 90% din populaţia din România foloseşte un smartphone, în creştere cu 6% faţă de anul anterior, şi aproape 80% din persoanele chestionate care folosesc acest tip de plată au declarat că procesul de achiziţie şi confirmare a plăţii pe mobil este cea mai bună alternativă digitală, potrivit studiului Mastercard Attitudes to Digitalization Survey 2019, publicat recent.


    Potrivit acestuia, codul transmis prin SMS pentru autorizarea tranzacţiilor realizate online este metoda preferată şi cel mai des folosită pentru autentificare de către 51% din utilizatorii români. La nivelul Europei Centrale şi de Est, 74% din consumatori au indicat telefonul mobil ca metodă alternativă preferată de plată. „Judecând după apetitul pe care l-au dobândit cu plăţile contactless, România fiind în top 10 mondial şi top 5 în Europa din acest punct de vedere, mă aştept ca românii să aibă un apetit mare şi pentru plăţile cu telefonul mobil, mai ales că penetrarea smartphone-urilor la români este una foarte mare, mai mare decât, de exemplu, gradul de bancarizare. Sunt mai mulţi români care au smartphone-uri şi le folosesc decât români care au conturi curente. Cred că telefoanele mobile pot să devină un vehicul pentru bancarizare“, a declarat Cosmin Vladimirescu.


    Cosmin Vladimirescu spune că în prezent pe piaţa locală există numeroase iniţiative ale instituţiilor financiare care să faciliteze plăţile prin intermediul telefonului mobil. „Este foarte greu să faci previziuni într-o piaţă emergentă, ştiu câte bănci sunt în proces de implementare acum, nu ştiu însă câte bănci vor intra în proces de implementare până la finalul anului, câte vor finaliza implementarea până atunci şi câţi dintre clienţii lor îşi vor înrola cardurile, dar cred că vorbim despre un procent semnificativ“, a menţionat Vladimirescu. Chiar dacă nu a precizat câte bănci sunt în proces de implementare a acestei tehnologii, el a punctat faptul că „sunt destul de multe“.


    În prezent, pe piaţa locală oferă astfel de servicii Banca Transilvania, ING Bank şi, potrivit informaţiilor acordate anterior ZF şi BM, începând cu luna iulie şi BCR. De asemenea, Orange, liderul pieţei locale de telefonie mobilă, a lansat anul acesta Orange Money IFN SA, compania înfiinţată special pentru a administra serviciile financiare mobile cu acelaşi nume. În ceea ce priveşte gradul de bancarizare redus din România, mai cu seamă din zonele rurale, Cosmin Vladimirescu a precizat: „Trebuie să găsim vehiculul potrivit pentru a duce astfel de produse în zona respectivă, nu e ceva uşor, sunt foarte multe lucruri care au impact vizavi de penetrarea zonei rurale cu produse bancare – vorbim nu doar despre un nivel de educaţie financiară, ci şi despre un nivel al infrastructurii extrem de redus, vorbim chiar şi de gradul  de fiscalizare, toate lucrurile acestea au un impact negativ. Nici emitenţii de carduri sau instituţiile financiare nu sunt pregătite să se ducă cu un model alternativ pe piaţa respectivă“, a subliniat Vladimirescu, referindu-se la alternativele pentru sucursale sau chiar şi pentru „plăţile pe caiet“. Potrivit unui studiu publicat anul trecut de Banca Mondială, în prezent, 42% din populaţia adultă din România nu are un cont bancar, iar cifra ne plasează în vecinătatea Rwandei, Paraguayului sau Muntenegrului. „Că ne place sau nu, realitatea este aceasta: în România rurală comerţul se face aşa cum aţi spus – pe caiet. Avem alternative, ştim ce trebuie să facem şi executăm acest lucru pas cu pas. Şi nu suntem la pasul 1. Deja am executat mai mulţi paşi în această direcţie“, a punctat Vladimirescu, fără să ofere prea multe detalii în acest sens. Un punct de dezvoltare în această direcţie se referă la dezvoltarea infrastructurii din aceste zone, a menţionat el. „Înainte de a avea o discuţie cu oamenii care trăiesc în zona rurală şi de a le vinde ideea de plată electronică sau de card, trebuie să ne asigurăm că oamenii aceştia au ce să facă cu acele carduri.“


    Country managerul Mastercard România este discret în ceea ce priveşte cifrele referitoare la investiţii, ca parte a politicii globale a companiei pe care o reprezintă, însă subliniază: „Suntem ferm convinşi că este datoria noastră să contribuim la bunăstarea societăţii, fie că ne referim la susţinerea comunităţilor, a educaţiei sau a inovaţiei”.

  • Eleganţă la ghiveci

    Acesta însă a evoluat şi în prezent nu se mai poartă ghivece împletite din răchită, ci unele elegante, cu aspect modern sau retro care seamănă a cuşti de oţel ori castroane confecţionate din metale reciclate, scrie The Independent. Ghivecele de tip nou pot concura cu operele de artă expuse într-o casă, iar utilizatorii nu trebuie decât să fie atenţi unde le amplasează ca nu cumva să curgă apă din ele sau să fie prea grele pentru cârligele de care le prind.

  • Cine este omul care a creat uniformele NAZISTE şi cum a clădit o companie de miliarde cu prizonieri francezi sau polonezi in timpul războiului

    Fondată în urmă cu aproape un secol de antreprenorul german cu acelaşi nume, compania de modă Hugo Boss a avut de parcurs un drum lung, presărat cu controverse, înainte de a se transforma în brandul de lux cu venituri de peste 2,7 miliarde de euro din prezent.

    Hugo Ferdinand Boss s-a născut pe 8 iulie 1885 în Metzingen, Germania, şi a fost cel mai tânăr dintre cei cinci copii ai Luisei şi ai lui Heinrich Boss. Între 1903 şi 1905 a urmat serviciul militar. La întoarcere, a lucrat într-o ţesătorie în Konstanz. În 1908 antreprenorul a moştenit magazinul de lenjerie al părinţilor săi şi, în acelaşi an, s-a căsătorit cu Anna Katharina Freysinger, cu care a avut o fiică. În 1914, Boss a fost mobilizat în armată şi a servit în Primul Război Mondial, cu rangul de caporal. În 1923 Boss şi-a fondat propria companie de retail vestimentar în Metzingen, iar un an mai târziu a pus bazele unei fabrici. Iniţial, compania a produs tricouri şi jachete, apoi uniforme de lucru, echipament sportiv şi pelerine de ploaie.

    Boss s-a alăturat partidului nazist în 1931, cu doi ani înainte ca Hitler să vină la putere. După aceea, compania a fabricat şi uniforme pentru organizaţiile paramilitare naziste SA şi SS, pentru organizaţia hitleristă de tineret Hitlerjugend, pentru angajaţii poştei şi cei ai căilor ferate, iar mai târziu, pentru Wehrmacht, armata Germaniei naziste. Unii angajaţi ai companiei se spune că erau prizonieri francezi sau polonezi, forţaţi să muncească. În 1999, o serie de avocaţi americani ai supravieţuitorilor Holocaustului aveau să pornească un proces legal împotriva companiei Hugo Boss, acuzând-o că a folosit sclavi în timpul războiului. Compania şi-a prezentat scuzele faţă de folosirea abuzivă a 140 de muncitori polonezi şi 40 francezi.

    După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu procesul de denazificare, Boss a fost etichetat drept activist, susţinător şi beneficiar al naţional-socialismului, ceea ce a dus la o amendă grea, eliminându-i de asemenea dreptul de vot şi de a conduce o afacere. Cu toate acestea, hotărârea iniţială a fost atacată în instanţă, iar Boss a primit o pedeapsă mai puţin severă.

    Totuşi, din pricina efectelor interdicţiei, antreprenorul a fost nevoit să cedeze conducerea companiei ginerelui său, Eugen Holy. Antreprenorul a murit din cauza unui abces dentar pe 9 august 1948. În 1950, compania Hugo Boss a primit prima comandă pentru costume pentru bărbaţi, ceea ce a dus la o extindere a echipei la 150 de angajaţi până la sfârşitul anului. În 1969, Eugen Holy s-a retras la rândul său, lăsând compania fiilor săi, Jochen şi Uwe, care au început dezvoltarea internaţională.

    Compania a devenit marcă înregistrată în 1977. În 1984, a apărut primul parfum marca Boss. Acest lucru a ajutat compania să înregistreze creşterea necesară pentru a fi listată la bursa din Frankfurt în anul următor. În 1989 compania a fost cumpărată de grupul japonez Marzotto, care a achiziţionat o participaţie de 77,5% pentru suma de 165 milioane de dolari în 1991, doi ani mai târziu introducând mărcile Hugo şi Baldessarini.

    În prezent, compania este deţinută de grupul Valentino SpA. Hugo Boss are venituri de peste 2,7 miliarde de euro şi circa 14.500 de angajaţi, activând în peste 6.100 de puncte de vânzare în 124 de pieţe, cu fabrici în ţări precum Turcia, Polonia, Italia, Franţa, Germania şi SUA. Hugo Boss AG deţine în mod direct peste 364 de unităţi, 537 de magazine monobrand şi peste 1.000 de francize proprii. În România, brandul german a reintrat anul trecut, adus în sistem de franciză de antreprenorul Adrian Antonio Gică, fiind la a treia încercare pe piaţa locală. 

  • Cele mai responsabile companii din România: Zitec – #cei1024

    Motivaţie

    Zitec şi-a propus să contribuie la reducerea crizei de sânge din România şi să salveze minimum 3.000 de vieţi cu ajutorul a câte 1.024 de persoane în fiecare an. „După experienţa mai multor sesiuni la noi la sediu, ne-am dat seama că numărul donatorilor creşte considerabil dacă nu e nevoie să-ţi iei o zi liberă, să mergi la Centru şi să aştepţi acolo fără să ai garanţia că vei putea dona. În schimb, dacă vine echipa medicală la birou, procesul de analize şi recoltare durează undeva în jurul a 30 de minute pentru fiecare donator”, spun reprezentanţii Zitec.

    Descrierea proiectului

    #cei1024 este o campanie de donare de sânge la birou iniţiată de Zitec în 2016 şi sprijinită de echipa mobilă a Centrului de Transfuzie Bucureşti. Începând cu 2014, reprezentanţii Zitec au organizat în mod constant sesiuni de donare la birou, la sediul companiei, iar următorul pas a fost lansarea invitaţiei de participare la sesiuni de donare şi către alte companii din industrie. Platforma www.1024.ro facilitează înscrierea oricui lucrează într-o echipă, într-o organizaţie sau într-o clădire de birouri şi vrea să organizeze o sesiune de donare de sânge. E nevoie doar de un spaţiu de 3×3 mp şi de minimum 40 de angajaţi care vor să doneze. Echipa #cei1024 administrează comunicarea şi mijlocirea legăturii cu centrul de transfuzii aferent, oferă informaţii şi facilitează donarea.

    Rezultate

    În prezent, peste 35 de companii din Bucureşti şi din ţară donează o dată sau de mai multe ori pe an la sediul lor. Anul trecut, s-au alăturat proiectului şase noi parteneri – echipele mobile ale MApN, CTS Cluj, Iaşi, Constanţa, Timişoara şi Maramureş, ceea ce s-a tradus într-o extindere la nivel naţional, astfel că, în prezent, companii din peste 15 judeţe din ţară pot dona chiar de la birou. Până în prezent, prin campania #cei1024 au donat 3.152 de oameni, echivalentul a 1.418 litri de sânge şi a 9.456 de vieţi salvate.

    Cifră de afaceri netă în anul 2018
    cca. 6 mil. euro

    Număr de angajaţi
    160

  • A riscat toţi banii familiei pentru a începe o afacere de care prietenii au râs la început. Acum este una dintre cele mai bogate femei din lume

    În urmă cu 18 ani Sara Blakely a pus bazele unei companii producătoare de ciorapi modelatori cu o cifră de afaceri  de 250 de milioane de dolari. În vârstă de 44 de ani, Blakely a fost numită în martie 2012 cea mai tânără miliardară din Statele Unite care şi-a făcut averea prin forţe proprii de către revista Forbes, iar în prezent are o avere estimată la un miliard de euro.

    Ideea companiei Spanx a pornit de la dresurile pe care Sara era nevoită să le poarte atunci când lucra ca agent de vânzări de faxuri pentru compania Danka. Pe o parte, ciorapii modelatori o stânjeneau, iar pe de-o altă parte o făceau să arate mai atractivă, subţiindu-i corpul. Blakely a născocit ideea colanţilor fără picior, asumându-şi un mare risc odată ce a investit toate economiile sale, în valoare de 5000 de dolari. Cu toate astea, şi-a păstrat jobul, vânzând copiatoare încă doi ani de zile, petrecându-şi nopţile şi weekend-urile ca să realizeze prototipul.

    La 25 de ani, Blakely s-a decis astfel că vrea să aibă propriul produs şi a început să se documenteze. La scurt timp a scris ea însăşi patentul, a ales materialele şi a găsit o fabrică de textile din statul american Carolina de Nord, dispusă să îi producă dresurile modelatoare.

    “Am vrut să creez un produs pe care puteam să-l vând şi singură şi să nu apelez la altcineva. Am vrut să fac ceva pe care puteam să-l vând milioanelor de oameni şi ceva care să-i facă să se simtă bine, a spus ea.  Blakely nu le-a spus nici prietenilor, nici familiei la ce lucra, decât după ce a studiat situaţia îndelung. “Prietenii şi familia au râs când au auzit că ea lucra la această idee pentru mai bine de un an şi au crezut că o să fie o pierdere de vreme”, a scris Gillian Zoe Segal în cartea sa “Getting There: A Book of Mentors”, în urma unui interviu cu Sara.

    Blakely a prezentat prototipul retailerului Neiman-Marcus printr-o demonstraţie care a avut loc la toaleta femeilor. A convins. La numai trei săptămâni, produsul ei era comercializat de retailerul Neiman-Marcus iar vânzările au depăşit aşteptările. Totuşi ea nu şi-a dat demisia de la locul de muncă pentru că “aveam nevoie de securitate, asigurare. Am aşteptat, abia după ce am încheiat contractul cu Neiman Marcus şi Sals Fifth Avenue am avut curajul să-mi dau demisia şi să pornesc pe cont propriu”.

    Despre vânzarea de copiatoare din uşă în uşă spune ca a fost o sesiune de antrenament (7 ani) foarte bună pentru Spanx, deoarece era obişnuită să fie refuzată, iar în primii doi ani ai Spanx “tot ceea ce am auzit a fost nu”.

    Sara s-a ocupat de toate aspectele afacerii sale, de la marketing la logistică şi deşi nu a investit bani în publicitate, dresurile ei au devenit rapid cunoscute, prin intermediul vedetelor care le-au promovat. Realizatoarea americană de televiziune Oprah Winfrey a spus că Spanx este produsul ei preferat. În plus, Spanx a ajuns şi pe paginile revistelor Forbes, Fortune, Entrepreneur, In Style, The New York Times, USA Today, Glamour sau Vogue.

    În 2001, Blakely a semnat un contract cu retailerul online QVC, iar în primele 6 minute de comercializare au fost vândute 8.000 de perechi de dresuri. Spanx a avut vânzări de 4 milioane de dolari în primul an şi de 10 milioane de dolari în cel de-al doilea. Creşterea companiei în următorii ani a fost una spectaculoasă. În prezent, potrivit Forbes, Spanx o cifră de afaceri de 250 de milioane de dolari şi vânzări de 400 de milioane de dolari, conform success.com

    În 2006, după participarea la emisiunea the Rebel Billionaire şi The Inventor, Blakely a pus bazele fundaţiei Sara Blakely Foundation menite să le ajute pe femei prin educaţie şi traininguri de antreprenoriat. Blakely a donat un milion de dolari fundaţiei Oprah Winfrey Leadership Academy, care le ajută pe femeile din Africa de Sud.

    Anul acesta Sara Blakely li s-a alăturat investitorului american Warren Buff şi co-fondatorului Microsoft, Bill Gates în iniţiativa de a dona jumătate din avere spre caritate, devenind astfel prima femeie care face acest lucru.

    Brandul Spanx cuprinde în prezent peste 200 de produse, de la lenjerie intimă la costume de baie şi chiar articole sportive pentru femei şi bărbaţi. Produsele sunt disponibile în peste 40 de ţări. 

  • Povestea antreprenorului care a fondat una dintre cele mai cunoscute platforme pentru rezervarea călătoriilor, cu venituri anuale de miliarde de dolari

    Richard Barton s-a născut pe 2 iunie 1967 în New Canaan, Connecticut, SUA, în familia lui Jim şi Betsy Barton. După ce a obţinut permisul de conducere, antreprenorul a pornit un mic business sezonier cu o maşină de îngheţată, în oraşul natal. Mai târziu, timp de doi ani, Barton a lucrat ca ajutor pentru un club local de golf, iar în timpul vacanţelor de vară din perioada facultăţii a vopsit case folosind propria echipă. Antreprenorul a urmat cursurile Universităţii Stanford, pe care a absolvit-o în 1989 cu o diplomă în inginerie.
    După absolvire a lucrat pentru Alliance Consulting Group pe poziţia de consultant de strategie, iar în 1991 s-a angajat la Microsoft. După trei ani de activitate ca manager de produs în cadrul companiei, conducerea Microsoft a decis să lanseze un ghid de călătorie pe CD şi i-a permis lui Barton, care a venit cu ideea unei platforme online care să centralizeze toate ofertele, să se ocupe de realizarea produsului. A apărut astfel Expedia, lansată iniţial în octombrie 1996 ca divizie a Microsoft.
    Până în 1999, Barton a ocupat poziţia de manager general al noii divizii, apoi, în următorii patru ani, a condus compania din funcţia de preşedinte, director şi CEO. Sub conducerea sa, Expedia s-a extins de la un număr iniţial de 50 de angajaţi la o echipă de peste 1.300 de persoane la nivel mondial deschizând, pe lângă un sediu propriu în Bellevue, Washington, şi alte birouri în Las Vegas, Canada, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia şi Olanda. Barton a demisionat din funcţia de preşedinte şi CEO al Expedia pe 31 martie 2003, când compania se afla la un nivel maxim al câştigurilor, cu venituri brute de 5,3 miliarde de dolari pentru anul 2002. Printre motive s-a numărat dorinţa sa de a locui în Europa timp de un an. În acelaşi an, Expedia a fost achiziţionată de IAC/InterActiveCorp, în fruntea căreia Barton a fost ales ca director, funcţie pe care o ocupă şi în prezent.
    În 2004 antreprenorul s-a întors în Seattle, unde a început să lucreze alături de Lloyd Frink, un fost angajat al Microsoft şi Expedia, pentru a pune bazele unei noi companii. Astfel, pe 8 februarie 2006 cei doi au lansat firma online de real estate Zillow, iar de atunci Barton ocupă poziţia de CEO al acesteia. El a fondat, de asemenea, motorul de căutare de locuri de muncă Glassdoor şi platforma online de fotografii de călătorie Trover, achiziţionată de Expedia în 2016. Face parte şi din consiliul director al Netflix, Avvo, RealSelf, Nextdoor şi Artsy.
    În 2002, el a fost ales în Top 100 inovatori sub 35 de ani realizat de MIT Technology Review, fiind numit în acelaşi an de publicaţia BusinessWeek unul dintre cei mai buni manageri ai anului 2002. În aprilie 2014, Barton a fost desemnat unul dintre ambasadorii prezidenţiali pentru antreprenoriat global ai lui Barack Obama. Barton este căsătorit cu Sarah Marcus, medic obstetrician şi ginecolog, cu care are trei copii.
    Anul trecut, compania Expedia a înregistrat o cifră de afaceri de 11,2 miliarde de dolari şi un număr de peste 21.000 de angajaţi, iar Zillow a avut în 2017 venituri de 1,1 miliarde de dolari.

  • A riscat toţi banii familiei pentru a începe o afacere de care prietenii au râs la început. Acum este una dintre cele mai bogate femei din lume

    În urmă cu 18 ani Sara Blakely a pus bazele unei companii producătoare de ciorapi modelatori cu o cifră de afaceri  de 250 de milioane de dolari. În vârstă de 44 de ani, Blakely a fost numită în martie 2012 cea mai tânără miliardară din Statele Unite care şi-a făcut averea prin forţe proprii de către revista Forbes, iar în prezent are o avere estimată la un miliard de euro.

    Ideea companiei Spanx a pornit de la dresurile pe care Sara era nevoită să le poarte atunci când lucra ca agent de vânzări de faxuri pentru compania Danka. Pe o parte, ciorapii modelatori o stânjeneau, iar pe de-o altă parte o făceau să arate mai atractivă, subţiindu-i corpul. Blakely a născocit ideea colanţilor fără picior, asumându-şi un mare risc odată ce a investit toate economiile sale, în valoare de 5000 de dolari. Cu toate astea, şi-a păstrat jobul, vânzând copiatoare încă doi ani de zile, petrecându-şi nopţile şi weekend-urile ca să realizeze prototipul.

    La 25 de ani, Blakely s-a decis astfel că vrea să aibă propriul produs şi a început să se documenteze. La scurt timp a scris ea însăşi patentul, a ales materialele şi a găsit o fabrică de textile din statul american Carolina de Nord, dispusă să îi producă dresurile modelatoare.

    “Am vrut să creez un produs pe care puteam să-l vând şi singură şi să nu apelez la altcineva. Am vrut să fac ceva pe care puteam să-l vând milioanelor de oameni şi ceva care să-i facă să se simtă bine, a spus ea.  Blakely nu le-a spus nici prietenilor, nici familiei la ce lucra, decât după ce a studiat situaţia îndelung. “Prietenii şi familia au râs când au auzit că ea lucra la această idee pentru mai bine de un an şi au crezut că o să fie o pierdere de vreme”, a scris Gillian Zoe Segal în cartea sa “Getting There: A Book of Mentors”, în urma unui interviu cu Sara.

    Blakely a prezentat prototipul retailerului Neiman-Marcus printr-o demonstraţie care a avut loc la toaleta femeilor. A convins. La numai trei săptămâni, produsul ei era comercializat de retailerul Neiman-Marcus iar vânzările au depăşit aşteptările. Totuşi ea nu şi-a dat demisia de la locul de muncă pentru că “aveam nevoie de securitate, asigurare. Am aşteptat, abia după ce am încheiat contractul cu Neiman Marcus şi Sals Fifth Avenue am avut curajul să-mi dau demisia şi să pornesc pe cont propriu”.

    Despre vânzarea de copiatoare din uşă în uşă spune ca a fost o sesiune de antrenament (7 ani) foarte bună pentru Spanx, deoarece era obişnuită să fie refuzată, iar în primii doi ani ai Spanx “tot ceea ce am auzit a fost nu”.

    Sara s-a ocupat de toate aspectele afacerii sale, de la marketing la logistică şi deşi nu a investit bani în publicitate, dresurile ei au devenit rapid cunoscute, prin intermediul vedetelor care le-au promovat. Realizatoarea americană de televiziune Oprah Winfrey a spus că Spanx este produsul ei preferat. În plus, Spanx a ajuns şi pe paginile revistelor Forbes, Fortune, Entrepreneur, In Style, The New York Times, USA Today, Glamour sau Vogue.

    În 2001, Blakely a semnat un contract cu retailerul online QVC, iar în primele 6 minute de comercializare au fost vândute 8.000 de perechi de dresuri. Spanx a avut vânzări de 4 milioane de dolari în primul an şi de 10 milioane de dolari în cel de-al doilea. Creşterea companiei în următorii ani a fost una spectaculoasă. În prezent, potrivit Forbes, Spanx o cifră de afaceri de 250 de milioane de dolari şi vânzări de 400 de milioane de dolari, conform success.com

    În 2006, după participarea la emisiunea the Rebel Billionaire şi The Inventor, Blakely a pus bazele fundaţiei Sara Blakely Foundation menite să le ajute pe femei prin educaţie şi traininguri de antreprenoriat. Blakely a donat un milion de dolari fundaţiei Oprah Winfrey Leadership Academy, care le ajută pe femeile din Africa de Sud.

    Anul acesta Sara Blakely li s-a alăturat investitorului american Warren Buff şi co-fondatorului Microsoft, Bill Gates în iniţiativa de a dona jumătate din avere spre caritate, devenind astfel prima femeie care face acest lucru.

    Brandul Spanx cuprinde în prezent peste 200 de produse, de la lenjerie intimă la costume de baie şi chiar articole sportive pentru femei şi bărbaţi. Produsele sunt disponibile în peste 40 de ţări. 

  • Cum să faci sute de mii de euro în România din tradiţia altor ţări

    “Întotdeauna am fost atrasă de bijuterii, în special de cele din argint, şi le-am căutat mereu, pe oriunde am călătorit. În 1998 am ajuns în Cairo cu o bursă postuniversitară şi acolo, timp de un an, am descoperit bijuteriile Africii de Nord, ale nomazilor Saharei, tuaregii, dar şi ale grupurilor etnice din Egipt, Libia, Algeria, Tunisia, Maroc, care au o tradiţie extraordinară de sute de ani în lucrul bijuteriilor din argint. A fost perioada în care m-am îndrăgostit iremediabil de aceste bijuterii, iubire care avea să-mi schimbe viaţa la un moment dat”, povesteşte Maria Mănoiu despre modul în care a luat primul contact cu bijuteriile etnice autentice, care i-au „furat inima”.

    Pe drumurile nesfârşite din Maroc, Mali, Burkina Faso şi Ghana ideea de business s-a legat, astfel că a devenit logic pentru antreprenoare ca la întoarcerea în ţară să îmbine două pasiuni de-o viaţă – bijuteriile şi călătoriile – şi să pornească în aventura pe care a numit-o Metaphora.
    „Am început businessul în toamna lui 2010, în toiul crizei. Însă Metaphora este dovada că atunci când crezi în visul tău, nimic nu te poate opri. Şi, cum zicea scriitoarea americană Anais Nin, «Life shrinks or expands in proportion to your courage» (Viaţa se micşorează sau se extinde proporţional cu curajul tău).”

    Maria Mănoiu este absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, secţia limbi străine – arabă şi franceză. După un an petrecut în Egipt s-a întors în România şi s-a angajat în publicitate, în departamentul de creaţie, fiind copywriter timp de 10 ani în mai multe agenţii.

    Astfel, cu ajutorul cunoştinţelor în advertising ea a reuşit să dezvolte brandul Metaphora, chiar dacă antreprenoriatul îi era străin. „Nu am avut nicio tangenţă cu mediul de business, sunt o fire artistică, o idealistă cu picioarele pe pământ, dacă pot să spun aşa. Ideea businessului a venit într-un moment în care simţeam că trebuie să fac ceva cu mai mult sens, ceva în care să cred. Din fericire, experienţa din advertising mi-a fost foarte utilă în crearea şi apoi în creşterea brandului care este astăzi Metaphora. Business am învăţat în primul rând făcând greşeli. Încă mai fac greşeli, pentru că îmi asum mereu riscuri, însă reuşesc să învăţ tot mai mult din ele, ceea ce e esenţial, până la urmă.”

    Maria Mănoiu a pornit businessul cu o investiţie de 28.000 de euro în primul import de bijuterii din Maroc. Metaphora înregistrează anual creşteri de 30-40%, iar la final de 2018 a ajuns la afaceri de peste 250.000 de euro. „Metaphora s-a născut din pasiune, dar un business nu supravieţuieşte din pasiune, ci din vânzări.

    Creştem constant cu 30%-40% pe an şi am încheiat anul 2018 cu o cifră de afaceri de peste 250.000 euro. Pe măsură ce businessul creşte, ne cresc şi costurile operaţionale şi cele de stoc, iar provocarea este să creştem constant şi să aducem în continuare bijuterii de calitate pe piaţa românească, fără să facem compromisuri”, spune ea.

    Cum ajunge la bijuteriile pe care le comercializează în România? Călătorind în fiecare an în cel puţin patru ţări din care importă bijuterii – Thailanda, India, Nepal, Maroc şi alte ţări –, iar în fiecare ţară petrece între două şi trei săptămâni în căutarea unor modele autentice, cât mai puţin atinse de moda zilei de astăzi.

    „Caut modele esenţiale, vechi, care sunt deja clasice în cultura respectivă, încărcate de simboluri locale, lucrate în tehnicile specifice zonei. Mă ajută să decopăr şi să identific bijuterii experienţa de peste 20 de ani de colecţionat bijuterii din toată lumea, de strâns o bibliotecă întreagă de cărţi şi albume de bijuterii din ţările care mă interesează.

    La finalul acestor câteva săptămâni în fiecare ţară, care în total sunt câteva luni pe an petrecute în alte lumi, pe alte continente, unde viaţa are alt ritm, oamenii zâmbesc mai mult, dar sunt şi mai puţin punctuali, când am strâns suficiente mostre le dau în lucru oamenilor cu care colaborez în fiecare ţară şi care coordonează zeci de artizani bijutieri locali, fiecare specializat în alt stil şi alte tehnici, iar aceştia, la rândul lor, vor lucra modelele care peste câteva luni bune vor ajunge pe site-ul Metaphora.”

    Procesul de producţie este unul îndelungat şi complex, care cere multă flexibilitate şi adaptare la neprevăzut, adaugă Maria Mănoiu. Motivaţia pentru tot acest efort vine în primul rând din pasiune şi din dorinţa de a aduce pe piaţa locală obiecte unice şi de calitate din alte culturi. „Dacă aş înceta să fiu exigentă cu calitatea mi-aş pierde, cu siguranţă, motivaţia să continuu. Acesta este, probabil, şi motivul principal pentru care Metaphora este unică pe piaţa bijuteriilor din România.”

    Astfel, având în vedere că timpul de execuţie a bijuteriilor este mare, brandul are constant pe stoc mii de bijuterii, ceea ce înseamnă mai multe zeci de mii de euro blocate, spune antrepenoarea. Deşi investiţia permanentă şi constantă în stoc poate crea probleme de cash-flow, ea a reuşit să treacă peste acest obstacol şi „am reuşit să scăpăm de sincope”. „Pentru un business de acest gen stocul este crucial, iar bijuteriile pe care le vindem noi sunt lucrate integral manual, ceea ce ia foarte mult timp – în general durează între una şi sase luni ca o comandă să fie gata de export din ţara de origine către noi. Şi trebuie ţinut cont de toţi timpii de lucru, plus durata importului şi a celorlalte formalităţi legale cronofage, ca să nu rămânem niciodată fără suficient stoc.”

    Ea mai spune că brandul Metaphora se diferenţiază de celelalte companii care comercializează bijuterii online prin produsele unicate lucrate manual în ţările de origine. „În ultimii cinci ani piaţa de e-commerce a crescut spectaculos în România şi astăzi sunt probabil sute de magazine online care vând bijuterii din argint, însă oferta lor este similară pentru că marea majoritate îşi comandă stocurile de pe site-uri mamut de vânzări en-gros din China. De aceea nu reuşesc să se diferenţieze, iar bătălia se dă pe preţ. Or atunci când preţul este cel mai important criteriu, calitatea este întotdeauna invers proporţională. Procesul nostru de achiziţie este unul mult mai complex, mai costisitor şi mai de durată, însă ştim cu toţii că lucrurile de calitate nu se fac peste noapte şi nici nu se vând cu 70% reducere. Iar clientele noastre apreciază că pot purta bijuterii unice pe piaţa din România.”

    Pentru afacerea Metaphora lucrează trei persoane, dar anumite departamente, precum marketing, strategie, analytics şi partea de social media, sunt externalizate. Planurile pentru anul în curs includ majorarea cifrei de afaceri şi dezvoltarea şi implementarea unor funcţii noi pe site-ul Metaphora, care este singurul loc în care brandul îşi vinde produsele.
    „Anul acesta vrem să dezvoltăm şi să implementăm funcţii noi pe site, să investim în tool-uri noi, deci să punem accent pe partea tehnică a site-ului, cea care nu se vede, dar care îmbunătăţeşte experienţa online a clienţilor. În următorii cinci ani ne propunem să ne mărim echipa, să triplăm cifra de afaceri, să aducem bijuterii din ţări încă neexplorate şi să lansăm Metaphora pe pieţele internaţionale. E mult de muncă, dar şi motivaţia şi entuziasmul nostru sunt pe măsură.”