BusinessMagazin

Tag: obligatii

  • Tot ce trebuie să ştie contribuabilii: ANAF a publicat un ghid pentru contribuabilii care realizează venituri din profesii liberale

    Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a publicat recent pe site-ul instituţiei “Ghidul fiscal al contribuabililor care realizează venituri din profesii liberale” care aduce clarificări legate de obligaţiile fiscale pentru persoanele care obţin venituri din profesii liberale.

    „Contribuabilii persoane fizice care realizează venituri din profesii liberale din România au obligaţia să se înregistreze la organul fiscal competent, să declare veniturile şi să plătească impozite, taxe, contribuţii şi alte sume la bugetul general consolidat”, aşa cum scrie în introducerea materialului informativ.

    Veniturile din profesii liberale, cu titlu de exemplu, veniturile obţinute de către: medici, avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, experţi tehnici şi contabili, contabili autorizaţi, auditori financiari, consultanţi fiscali, arhitecţi, traducători, sportivi, precum şi alte persoane fizice cu profesii reglementate în condiţiile legii.

    În categoria venituri din profesii liberale sunt cuprinse veniturile obţinute de către persoane fizice cu profesii reglementate în condiţiile legii şi care îndeplinesc cel puţin 4 din următoarele criterii:

    1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru;
    2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;
    3. riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea;
    4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;
    5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii;
    6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
    7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii.

    Persoanele care obţin venituri din profesii liberale au obligaţia depunerii, la organul fiscal în a cărui   rază   teritorială   îşi   au   sediul   de   desfăşurare a  activităţii,    ”Declaraţiei de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declaraţie de radiere pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere“ – formularul 070, aşa cum scrie în ghidul publicat pe site-ul instituţiei.

    Puteţi consulta materialul informativ integral al ANAF AICI

     

  • Calendarul obligaţiilor fiscale pentru luna februarie 2021: Care sunt obligaţiile fiscale pe care le au contribuabilii în această lună

    Mai jos vă prezentăm calendarul obligaţiilor fiscale pentru a doua lună din 2021 cu scopul de a veni în ajutorul contribuabililor cu privire la lista principalelor obligaţii de plată şi de declarare aferente lunii februarie i a acestui an, conform documentului de pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).

    Agenda fiscală a lunii februarie 2021, aşa cum este publicată de ANAF, poate fi consultată gratuit pe site-ul instituţiei

    Data de 25 februarie (marţi) este cea mai aglomerată zi a lunii ca urmare a faptului că este data de depunere a formularelor 00/101/107/112/224/300/301/306/307/311/390.

    Primul termen fiscal din această lună a anului 2021 este 05 februarie(vineri) când se depune formularul 092 (Depunerea Declaraţiei de menţiuni privind schimbarea perioadei fiscale pentru persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală şi care efectuează o achiziţie intracomunitară taxabilă în România).

    Ultimul termen de depunere a declaraţiilor din această lună va fi vineri, pe 26 februarie 2020.

     

  • Deloitte: Ce datorii pot fi anulate şi care sunt potenţialii beneficiari ai amnistiei fiscale

    Societăţile comerciale care datorează dobânzi şi penalităţi pentru impozitele şi taxele restante la data de 31 martie 2020 mai au doar câteva zile pentru a solicita ştergerea acestora. Termenul limită pentru a aplica amnistia fiscală prevăzută de OUG 69/2020 este 15 decembrie 2020 inclusiv. Ce datorii pot fi anulate şi care sunt potenţialii beneficiari?

    Amnistia fiscală permite contribuabililor să solicite anularea tuturor accesoriilor aferente obligaţiilor fiscale scadente la 31 martie 2020. Aceasta se aplică nu numai accesoriilor neplătite, ci permite inclusiv restituirea accesoriilor deja achitate, însă numai în cazul în care acestea au fost plătite după data intrării în vigoare a ordonanţei (14 mai 2020).

    Beneficiari ai acestei facilităţi pot fi contribuabilii care se află în oricare dintre următoarele situaţii prevăzute de ordonanţă, respectiv: au obligaţii fiscale principale restante la data de 31 martie 2020, purtătoare de accesorii; corectează prin declaraţie rectificativă obligaţiile fiscale principale cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020, rezultând accesorii; au stins obligaţii fiscale principale scadente înainte de finalul lunii martie anul acesta, iar obligaţiile accesorii aferente acestora erau nestinse la data de 14 mai 2020; datorează accesorii aferente obligaţiilor fiscale principale scadente anterior datei de 31 martie 2020, individualizate prin decizii de impunere în urma unor inspecţii fiscale aflate în derulare la data intrării în vigoare a OUG 69/2020, respectiv 14 mai 2020.

     

    Ce condiţii trebuie să îndeplinească potenţialii beneficiari?

    Deşi sfera de aplicare a amnistiei este destul de largă, contribuabilii care doresc să beneficieze de această facilitate trebuie să îndeplinească anumite condiţii specifice fiecăreia dintre situaţiile prezentate anterior. Dintre acestea, cea mai importantă este aceea ca, la momentul înregistrării cererii de anulare, contribuabilii să fi depus toate declaraţiile şi să fi achitat la zi (sau să fi stins prin orice metodă) toate obligaţiile fiscale principale sau accesorii datorate bugetului de stat, cu excepţia obligaţiilor accesorii a căror anulare se urmăreşte.

    Societăţile interesate trebuie să ţină cont de faptul că, deşi amnistia vizează doar accesoriile aferente obligaţiilor fiscale principale cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020, pentru a beneficia de anularea acestora, contribuabilii trebuie să fi declarat şi plătit toate obligaţiile fiscale principale şi/sau accesorii care au luat naştere ulterior acestei date şi până la data depunerii cererii de amnistie.

    În plus, este de menţionat faptul că rectificarea voluntară a declaraţiilor şi plata corespunzătoare a obligaţiilor fiscale principale se pot realiza până la termenul limită de depunere a cererii de amnistiei.

    Totodată, un aspect important este acela că amnistia nu se poate aplica pentru accesoriile aferente obligaţiilor fiscale principale suplimentare stabilite în cadrul inspecţiilor fiscale care au fost demarate după data de 1 aprilie 2020.

    Procedura de urmat pentru a beneficia de prevederile OUG 69/2020 este reglementată de Ordinul 2100/2020 (publicat în Monitorul Oficial 635 din 20 iulie 2020). Aceasta conţine aspectele practice pe care potenţialii beneficiari ai amnistiei fiscale trebuie să le cunoască pentru a întocmi o solicitare conformă cu obligaţiile legale. Printre acestea se numără: tipul de obligaţii pentru care se poate solicita amnistia, categoriile de contribuabili beneficiari, paşii de urmat ulterior depunerii cererii de anulare a accesoriilor şi termenele de soluţionare a acestora, informaţiile minime pe care solicitarea de anulare ar trebui să le conţină etc.

    În anexele procedurii de anulare a obligaţiilor accesorii se regăsesc formularele pe care contribuabilii şi autorităţile fiscale trebuie să le folosească pentru depunerea şi soluţionarea cu succes a cererii de anulare a accesoriilor.

    Chiar dacă timpul pe care contribuabilii îl mai au la dispoziţie pentru a putea beneficia de amnistie este foarte scurt, nu este încă târziu pentru a face o reevaluare a obligaţiilor fiscale datorate şi, dacă sunt ajustări semnificative care pot fi efectuate (inclusiv eventuale ajustări de preţuri de transfer), acesta pare să fie momentul oportun.

    Aspectul care trebuie reţinut de contribuabili este acela că, dacă datorează accesorii semnificative fie în urma unor întârzieri privind declararea şi plata, a unor rectificări voluntare de declaraţii, fie ca urmare a unor decizii de impunere emise în urma inspecţiilor fiscale, mai au doar câteva zile pentru a putea cere anularea acestora.

    Material de opinie de Mihaela Popescu-Ichim, Director Taxe Directe, Corina Simion, Manager Taxe Directe, Deloitte România, şi Laura Spiridon, Senior Associate, Reff & Asociaţii Î Deloitte Legal

  • Calendarul obligaţiilor fiscale pentru luna decembrie 2020: Care sunt obligaţiile fiscale pe care le au firmele în ultima lună a acestui an

    Mai jos vă prezentăm calendarul obligaţiilor fiscale pe luna decembrie 2020, care în această lună, unele dintre ele – cele care trebuiesc depuse de obicei până pe data de 25 a lunii, se vor depunde până în data de 21 decembrie 2020, conform documentului de pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).
     
    Această decalare a programului de depunere se datorează faptului că 25 şi 26 decembrie sunt zile nelucrătoare.
     
    Data de 21 decembrie este cea mai aglomerată zi a lunii ca urmare a faptului că este ziua pentru depunerea formularelor 100/112/224/300/301/307/311.
     
    În această lună, formularul 097 (Norificarea pentru încetarea aplicării sistemului TVA la încasare) şi formularul 390 VIES ( Declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare de bunuri pentru luna precedentă) se depun în data de 28 decembrie.
     

    Agenda fiscală a lunii decembrie 2020, aşa cum este publicată de ANAF, poate fi consultată gratuit pe site-ul instituţiei.

  • O veste bună: Digitalizarea României merge înainte. Ghişeul.ro a simplificat procedura prin care românii plătesc obligaţiile datorate prin Declaraţia Unică

    Românii care depun Declaraţia Unică prin intermediul Ghişeul.ro beneficiază acum de o procedură simplificată, întrucât ANAF calculează din start obligaţiile de plată, ceea ce elimină situaţiile de neconcordanţă care au apărut în ultimii doi ani între obligaţiile calculate de contribuabil şi autorităţile fiscale.

    „Aceasta este doar una dintre multele schimbări pe care le dorim pentru Ghişeul.ro. Ghişeul se va transforma în curând în platforma de plată pentru orice serviciu pe care cetăţenii îl au de plătit în raport cu statul. Sunt multe instituţii neînrolate în Ghişeu momentan şi vrem să creştem numărul instituţilor înrolate. Am început să colaborăm bine cu ANAF-ul. (…) Acesta este un pas important pentru că oamenii au o confirmare, au calculul făcut”, a declarat pentru ZF, Sabin Sărmaş, preşedintele Autorităţii pentru Digitalizarea României.

    În ultimii doi ani procedura prin care oamenii îşi plăteau obligaţiile către stat a fost complicată prin faptul că aceşti contribuabili erau nevoiţi să îşi facă singuri calculele, iar ANAF verifica utlterior – ceea ce năştea întârzieri şi neconcordanţe.

    Acum, cei 600.000 de contribuabilii pot vedea dinainte cât au de plată şi pot face această plată online.

    „Astăzi digitalizarea a făcut un pas important înainte, ca urmare a efortului comun făcut de echipele ANAF, ADR si APERO. Declaraţia Unica este din nou in Ghiseul.ro, peste 600.000 de persoane primind informaţii actualizate cu privire impozitele pe care le au de plătit. În contextul fenomenului cu care ne confruntăm, plata prin Ghiseul.ro a devenit nu numai o plată, ci şi o responsabilitate socială”, a explicat pentru ZF, George Anghel, director executiv APERO şi coordonator Ghişeul.ro.

     

  • Contracte comerciale si obligatii contractuale afectate de COVID 19. Ce remedii contractuale au companiile româneşti în context naţional şi internaţional?

    Avocaţii Andrei Pelinari, de la casa de avocatură Pelinari & Pelinari şi Alexandru Stănescu, de la casa de avocatură SLV Legal, au scris un text amplu despre remediile contractuale posibile ale companiilor româneşti în contextul naţional şi internaţional. Îl redăm integral mai jos:

    I. Context

    De când a fost raportat pentru prima dată „COVID-19” în Wuhan, China, în decembrie anul trecut, ţările din întreaga lume au căutat să impună restricţii de călătorie şi să izoleze persoanele infectate, în încercarea de a opri răspândirea noului virus. Din păcate, asistăm la un efect de bulgăre de zăpadă ce se propagă (sperăm cu efecte limitate) în economia locală şi cu un efect sporit în lanţurile de valoare (aprovizionare) internaţionale din mai multe industrii afectate la nivel internaţional.
    Acest scurt ghid se referă la situaţiile dificile economice ce afectează companiile şi pot duce la neîndeplinirea obligaţiilor asumate contractual, fie că sunt obligaţii de predare, livrare, plată de mărfuri, servicii sau alte obligaţii contractuale ce sunt afectate de lipsa personalului sau de restricţii ale activităţii impuse de situaţia de urgenţă din România, UE sau SUA.
    Ar trebui sa citeşti acest articol dacă: (i) eşti un administrator al unui business românesc care activează într-unul dintre sectoarele economice cele mai afectate în aceasta perioadă; (ii) eşti un  furnizor servicii pentru jucătorii interni sau internaţionali din industrii afectate de criză care ar putea avea probleme financiare în perioada următoare; (iii)  compania pe care o reprezinti a semnat contracte internaţionale de vanzare de mărfuri sau servicii încheiate cu parteneri din UE sau SUA;


    II. Este COVID-19 forţă majoră?

    În cazul răspunderii contractuale, se pune întrebarea, forţa majoră include şi un focar de virus nou, cum este COVID-19? Răspunsul stă atât în prevederile contractului, sub aspectul definirii forţei majore şi a efectelor acesteia, convenite de părţi, asupra obligaţiilor contractuale, cât şi în situaţia concretă, invocată drept forţă majoră, respectiv în amploarea evenimentului epidemiologic, concretizată în închiderea temporară ori suspendarea unor activităţi, a unor sectoare economice, a unor restricţii de transport ori circulaţie, precum şi de impactul produs de acest eveniment asupra execuţiei contractului.

    III. Contracte care conţin clauze privind forţa majoră

    Pentru a determina dacă un anumit eveniment este forţă majoră depinde de voinţa ipotetică a părţilor transpusă în formularea clauzei. Majoritatea clauzelor de forţă majoră au o formulare deschisă, incluzivă, din a cărei interpretare rezultă că nu este necesar să fie menţionat în mod specific un anumit eveniment. Însă sunt şi clauze care enumeră sau încorporează o listă de evenimente de forţă majoră. În general, este mai uşor de invocat forţa majoră atunci când evenimentul care s-a produs se regăseşte este expres enumerat în cuprinsul clauzei contractuale.
    Atunci când o clauză de forţă majoră este prevăzută în sens mai general, fără să includă epidemiile sau pandemiile, însă prevede orice act sau fapt survenit dincolo de controlul sau voinţa părţilor afectate, atunci răspândirea epidemiei sau pandemiei poate fi considerată ca un eveniment de forţă majoră.
    IV. Contracte care nu conţin clauze care reglementează forţa majoră

    Dacă neexecutarea contractului este definitivă sau doar temporară trebuie analizat de la caz la caz. În funcţie de natura şi obiectul contractului, teoretic, în cazul pandemiei de COVID-19 neexecutarea contractului ar trebui să fie doar temporară.
    Partea care nu şi-a executat obligaţiile este datoare să plătească daune după cum este sau nu în culpă. Ca urmare, debitorul suportă doar propriul prejudiciu determinat de stingerea atât a propriilor obligaţii, cât şi a obligaţiilor celeilalte părţi contractante faţă de acesta.
    Partea care nu şi-a executat obligaţia este, în general, exonerată de răspundere dacă, spre exemplu, apar restricţii de import care nu puteau fi prevăzute la momentul la care s-a încheiat contractul.
    Dacă, în funcţie de împrejurări, pandemia COVID-19 provoacă o imposibilitate temporară de executare a obligaţiilor, potrivit legii române, debitorul poate beneficia de un termen suplimentar pentru executare.
    Indiferent dacă un contract include o clauză de forţă majoră acoperitoare, soluţia este ca partea contractantă aflată în situaţie de forţă majoră să ia legătura cu cealaltă parte contractantă (client sau furnizor) pentru a explica şi discuta eventualele întârzieri în executarea obligaţiilor contractuale, ori a măsurilor pentru atenuarea situaţiei.
    În cazul COVID-19 partea contractantă trebuie să facă dovada că a fost afectată de măsurile adoptate de state, cum ar fi carantina dispusă de guvern sau de restricţiile de transport sau de călătorie.
    Se pot ivi situaţii care, fără să aibă impactul forţei majore, pot afecta obligaţiile contractuale, făcându-le excesiv de oneroase. În această situaţie, trebuie analizat în ce măsură se poate apela la instituţia impreviziunii, reglementată de dispoziţiile art.1271 din Codul civil român.
    VII. Situaţii contractuale pentru companiile româneşti ce au semnat contracte  internaţionale

    În cazul contractelor internaţionale de vânzare-cumpărare de mărfuri, în primul rând trebuie identificată legea aplicabilă contractului. Dacă legea aplicabilă contractului este cea a unui stat semnatar al  Conventiei de la Viena asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri (CISG), partea afectată poate invoca principiile aplicabile forţei majore şi cazului fortuit din articolului 79 – “Imposibilitate contractuala”. Atât România cât şi majoritatea statelor UE şi SUA au ratificat CISG.
    Pentru a putea justifica imposibilitatea, partea responsabilă trebuie să demonstreze existenţa a trei condiţii cumulative: (i) neîndeplinirea obligaţiei contractuale este datorată unui eveniment extern, ce nu putea fi controlat de  partea ce îl invocă; (ii) impedimentul nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la momentul încheierii contractului; (iii) atat impedimentul cat şi efectele sale nu pot fi înlăturate de partea afectată. De asemenea, partea responsabilă trebuie să fi notificat cealaltă parte contractantă cu privire laimposibilitatea îndeplinirii obligaţiilor într-un timp rezonabil, după ce a luat cunoştinţă de acest impediment.
    În cazul unor contracte comerciale internaţionale, altele decât cele de vanzare-cumparare de mărfuri, cum ar fi – prestări servicii, consultanţă, dezvoltare software, construcţii etc. – poate fi foarte utilă introducerea în contract a  unei referinţe la Principiile UNIDROIT (PICC 2016), dacă nu există deja clauze specifice ce normează obligaţiile fiecărei părţi in situatia aparitiei unui eveniment neprevazut, cum ar fi o pandemie.
    O problema speciala este reprezentată de dificultăţile financiare cauzate de COVID 19 şi asa-zisele “insolvente în lanţ”, cauzate de problemele de cash flow datorate unei scaderi rapide a activităţii comerciale într-un lanţ valoric dintr-o industrie specifică (cum ar putea fi transportul aerian, industria auto, turism etc.). riscul stabilităţii financiare a unei companii este un risc strâns legat de activitatea comercială în sine, incat acesta poate fi mereu prevăzut. Prin urmare foarte greu scuzabil. În consecinţă, lipsa fondurilor cauzată de clienţi/parteneri care nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată, şi astfel au creat un efect în lanţ ce ne poate afecta, nu scuză partea responsabilă, prin simpla invocare a forţei majore.

    VIII. Contracte comerciale cu parteneri din SUA sau finantari prin fonduri americane

    Doctrina imposibilităţii (impossibility doctrine) – Pentru invocarea cu succes a forţei majore este necesară îndeplinirea a trei condiţii cumulative:  (i) partea responsabilă trebuie sa nu-şi fi asumat anterior, prin contract riscul oricăror situaţii neprevăzute;  (ii) să se producă un eveniment neprevăzut; (iii) evenimentul face executarea obligatiilor contractuale impracticabilă; (iv) partea ce invocă imposibilitatea sa fi respectat orice aranjamente contractuale legate de eventualitatea producerii evenimentului, eg. notificarea imediată a celeilalte parti. Într-un caz de livrare de petrol, furnizorul a fost scuzat pentru întârzierile cauzate de uraganul Hugo, tocmai pentru că exista o clauză de forţă majoră care a scuzat întârzierea datorată blocajelor de infrastructură cauzate de către uragan. Judecătorii au hotărât că deşi situaţia se poate restabili, dacă efectele perioadei de “congestie” afectează livrarea, atunci întârzierile sunt justificate de forţă majoră.
    Exemplele de situaţii neprevăzute care duc la imposibilitatea executarii contractului  includ şi ordonanţele sau alte forme de interdicţie guvernamentală, statală sau federală pentru activităţi comerciale.
    Frustrarea scopului contractului (frustration of purpose) – Aceasta se aplică atunci când o schimbare extremă a condiţiilor externe conduce la o devalorizare a contraprestaţiei. Simplu spus, executarea contractului economicamente devine totalmente neinteresantă economic pentru partea afectată de evenimente. Într-o cauza legata de gripa aviară, deşi părţile înţeleseseră că utilajele vandute către fermier urmau să îmbunătăţească productivitatea fermei de păsări, în acel moment (când urmau a fi livrate utilajele) cererea de ouă pe piaţă era infimă din cauza gripei aviare. Prin urmare, deşi fermierul putea plăti furnizarea utilajelor, scopul contractului era redus la o chestiune fără interes comercial pentru acesta.
    În contextul companiilor cu acţionariat românesc ce se regasesc în negocieri  pentru finanţare, fuziuni, achizitii cu investitori americani, ar fi utilă înţelegerea doctrinei MAE/MAC (material adverse effects/conditions), în special în situaţia unui due diligence, cum s-ar aplica conceptul MAE situaţiei economice cauzate de COVID19 şi eventualitatea unor estimări financiare negative în perioada următoare. Daca magnitudinea situaţiei de fapt preveste o scădere drastică a cifrei de afaceri a companiei finantate/achizitionate – atunci cumparatorul se poate retrage invocand MAE. Nu este suficientă doar o scădere drastică a încasărilor (în jurisprudenţă constanta – peste 40%) dacă aceasta are doar un caracter temporar. Pentru o situaţie de tip MAE,  este esenţial ca efectele unei “crize” să se resimtă pe termen mediu şi lung, cu şanse infime ca acea companie “target” să-şi revină economic. 

    IX. Măsuri care ar trebui luate:

    Verificaţi contractele comerciale încheiate pentru a afla dacă există o bază contractuală pentru invocarea cu succes a unor situaţii neprevăzute ce pot constitui forţa majoră sau caz fortuit;          
    Verificaţi dacă clauza de forţă majoră prevede forma şi limitele de timp prescrise pentru notificarea unui eveniment de acest tip după ce acesta are loc şi, dacă da, asiguraţi-vă că este notificată în termenul şi în forma/procedura agreată de părţi.
    În cazul în care s-a produs neexecutarea unui contract, faceţi o documentare a evenimentului cât mai detaliat posibil, inclusiv momentul în care a avut loc, părţile implicate şi orice bunuri afectate de eveniment. De exemplu art. 12 din Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României prevede că „Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri eliberează, la cerere, operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul COVID-19, certificate de situaţie de urgenţă în baza documentelor justificative.”
    Luaţi în considerare dacă există modalităţi alternative de îndeplinire a obligaţiilor contractuale.
    Luaţi în considerare dacă există modalităţi de atenuare a efectelor situaţiei actuale.
    Verificaţi condiţiile de asigurare a unui astfel de eveniment şi dacă poliţele de asigurare in astfel de situaţii de criză (evenimente, concerte, întreruperea programului de munca, blocarea transportului internaţional).
    Dacă se epuizează formele alternative de rezolvare, fără posibilitatea negocierii unor situaţii alternative, verificaţi cu atenţie clauzele de terminare sau suspendare a contractelor, şi cele de soluţionare ale unor eventuale litigii;
    Pentru contractele încheiate în aceasta perioadă (începănd cu Februarie 2020):

    (i) Este utilă standardizarea clauzei de forta majora în aval (cu clienţii) şi în amonte (cu furnizorii). Daca sunteti intermediari intr-un lant valoric, luati în considerare riscurile în lant, de la producători şi pana la clienţii finali;

    (ii) Se pot integra modele de clauze cum ar fi cele ale Camerei de Comerţ Internaţionale de la Paris (ICC) pentru clauzele tip de Forţă majoră şi Caz Fortuit (ICC Force Majeure şi ICC Hardship Clause) – pentru o mai buna standardizare şi claritate în modul cum acestea au fost interpretate de către instanţele judecătoreşti şi tribunalele arbitrale.

     

  • Comisia Europeană verifică România asupra nerespectării obligaţiilor privind numărul de urgenţă 112

    „Comisia Europeană a decis, in această săptămână, să lanseze procedurile de constatare privind neîndeplinirea obligaţiilor mai multor state membre, între care şi România, în ceea ce priveşte numărul de urgenţă 112. România nu a furnizat informaţii cu privire la operatorii de servicii esenţiale identificaţi în temeiul legislaţiei UE privind securitatea reţelelor şi a sistemelor informatice (Directiva (UE) 2016/1148)”, se arată într-o postare, sâmbătă, pe pagina de Facebook a Reprezentanţei Comisiei Europene.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • „Recunoştinţa între generaţii”, proiect PSD-ALDE: Copiii, obligaţi prin lege să-şi întreţină părinţii/ MOTIVUL: Sub influenţa banilor, tinerii uită că au şi obligaţii

    “Ne aflăm într-o lume în care normele morale se dovedesc a nu mai fi suficiente pentru a crea obligaţii reciproce între oameni, nici chiar între membrii aceleiaşi familii, dezumanizarea sub influenţa banilor, egoismul şi lupta pentru dobândirea averilor create prin munca părinţilor şi bunicilor, determinându-i pe tineri să uite că au şi obligaţii, nu numai drepturi”, se arată în expunerea de motive a iniţiativei legislative.

    Proiectul prevede obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii şi de a le asigura un trai decent şi educaţia necesară. Totodată, documentul prevede obligaţia bunicilor de a-şi întreţine nepoţii, acolo unde “nepoţii minori, care necesită sprijin material, aflaţi în imposibilitatea întreţinerii lor de către părinţi au dreptul la întreţinere de la bunici care dispun de mijloace suficiente.

    Propiectul vine şi cu o prevedere legată de părinţi: “Obligaţiile copiilor majori de a-şi întreţine părinţii”

    Proiect aici: https://www.senat.ro/legis/PDF/2019/19b338FG.pdf

    La acest capitol se prevede:

    – obligaţiile de întreţinere se referă exclusiv la persoanele din aceeaşi familie, cu grad de rudenie în linie dreaptă

    – copiii majori apţi de muncă sunt obligaţi să-şi întreţină părinţii inapţi de muncă aflaţi în dificultate, necesitând sprijin material.

    – dacă nu există un contract scris, ori testament, privind întreţinerea părinţilor inapţi de muncă, sau care se află în dificultate şi necesită sprijin material, problema achitării pensiei de întreţinere de către copiii majori se soluţionează pe cale amiabilă între părţi, apelarea la rezolvarea pe cale judecătorească fiind ultima soluţie de urmat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Calendarul obligaţiilor fiscale pentru luna aprilie 2019: Care sunt obligaţiile fiscale pe care le au contribuabilii în această lună

    Agenda fiscală a lunii aprilie 2019, aşa cum este publicată de ANAF, poate fi consultată gratuit pe site-ul instituţiei.

     
    Data de 25 aprilie este cea mai aglomerată zi a lunii ca urmare a faptului că este data de depunere a formularelor 097/100/101/112/224/300/301/307/311/390.
     
    În această lună se vor efectua şi plăţile trimestriale pentru impozitul pe profit şi al microîntreprinderilor până pe 25 aprilie.
     
    Săptămâna trecută, ministerul Muncii a anunţat că ziua de marţi, 30 aprilie, va fi liberă pentru angajaţii din sectorul public, în urma deciziei de vineri adoptată în şedinţa de Guvern. Decizia a fost adoptată deoarece ziua de miercuri, 1 mai, este declarată nelucrătoare, conform Codului Muncii.
     

  • Opinie Claudia Sofianu, EY România: Programator român, lucrez de acasă, pentru o companie din străinătate. Ce obligaţii fiscale am?

    În relaţia cu societatea străină pentru care prestează servicii profesionale, aceste persoane sunt de obicei fie angajaţi, fie colaboratori persoane fizice autorizate (PFA). Însă, faptul că societatea angajatoare/ contractoare nu este stabilită în România, nu înseamnă că nu se datorează taxe aici, atunci când activitatea persoanei fizice este desfăşurată de pe teritoriul ţării noastre. Fiecare dintre cele două modalităţi de colaborare generează acestor persoane obligaţii fiscale în România, care adesea pot fi dificil de îndeplinit.
     
    În cazul angajaţilor, procesul de raportare în România a veniturilor salariale obţinute din străinătate şi de plată a taxelor aferente este unul complex, lunar, cu responsabilităţi din partea angajatului sau din partea angajatorilor, în anumite cazuri. Aceste obligaţii trebuie avute în vedere de persoanele fizice, atunci când încheie un contract de muncă cu o societate din străinătate – oricare ar fi forma acestuia, chiar şi, spre exemplu, un “gentleman’s agreement” – pentru că vor avea impact asupra salariului ce le va rămâne în mână după achitarea taxelor.