BusinessMagazin

Tag: noroc

  • Câştigul la loto, noroc sau blestem? Ce s-a întâmplat după doar 9 luni de la câştigarea a 148 de milioane de lire sterline

    Au câştigat 148 de milioane de lire sterline la loto, dar asta nu le-a adus fericirea, ci necazuri în familie, scrie Mirror
    Ei au câştigat impresionanta sumă în 2012, apoi imediat cei doi au înfiinţat o organizaţie caritabilă unde au donat 5 milioane de lire sterline.

    Cei doi intraseră pe lista celor mai bogati britanici, după câştigul din 2012, dar au ales în cele din urmă să divorţeze, după 9 ani de căsnicie.Ei spun că relaţia lor s-a rupt iremediabil din cauza “imensei presiuni psihice” a fabulosului câştig la loterie, care le-a schimbat viaţa şi comportamentul.

    Din fosta lor casă, s-au mutat într-o reşedinţă în stil georgian, mare şi frumoasă şi dotat şi cu piscină şi dispunând de o mare suprafaţă de teren, inclusiv de un teren de golf. Soţii şi-au făcut şi o adevărată “flotă” de maşini scumpe, între care Mercedes, Audi şi un Mini Cooper

    “Banii ar fi trebuit să-i facă fericiţi pe toţi”, a spus Gilian Bayford

    ei s-au mutat acum în case separate, Gillian rămânând la conacul pe care l-au cumpărat cu 6 milioane de lire sterline, iar Adrian mutându-se într-o reşedinţă mai “modestă”, de 500.000 de lire sterline, în Suffolk, la zece minute distanţă de fosta lui sotie.

    Gillian are acum cu o relaţie cu un vânzator de maşini, în timp ce Adrian, 45 de ani, este logodit cu o Samatha Burbidge, care este cu 16 ani mai tânără decât el. Cei doi s-au cunoscut într-un pub şi el a cerut-o în căsătorie când se aflau în vacanţă în Maldive.

  • ANUL NOU în jurul lumii: Cele mai CIUDATE obiceiuri în noaptea dintre ani

    De Revelion, oamenii sunt parcă mai superstiţioşi ca niciodată, drept urmare oricât de ciudate par omului modern anumite obiceiuri, ele încă se păstrează, fiind ţinute de mulţi cu sfinţenie. Pentru ca ghinionul să fie alungat, iar norocul înmulţit, oameni din diferite colţuri ale lumii aruncă pe ferestre cu lucruri sau apă, dau foc fotografiilor sau păpuşilor de cârpă, ori sparg farfurii pe la uşi în semn de prietenie.

    Dacă pentru unele popoare alimentele mâncate la miezul nopţii fac diferenţa între un an nou bun şi unul mai puţin bun, în alte locuri de pe mapamond ce se aruncă din casă, atunci când se schimbă anul, aduce prosperitate. 

    Lucruri aruncate pe geam

    În Italia, deşi obiceiul aruncării obiectelor vechi, pe fereastră, de Revelion, nu mai este la fel de spectaculos ca în trecut, el rămâne totuşi unul riscant pentru cei neavizaţi. Mai ales în Napoli,  obiecte de mobilier, vase şi haine ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor. 

    Şi în America Latină, nu este bine să stai pe lângă geamuri la 12 noaptea când se schimbă anul. Portoricanii au obiceiul să “spele” vechiul an şi să arunce cu apă pe fereastră. 

    Lucruri arse în stradă

    De aruncat se aruncă lucruri şi în Ecuador, dar nu pe geam, ci în foc. Oamenii pregătesc fotografii pe care le ard, scăpând astfel de trecut, pentru a putea intra curaţi în noul an.  La fel fac şi cu muñecos, nişte păpuşi de cârpă sau din hârtie creponată, care reprezintă anul ce s-a terminat. Acestea sunt expuse în faţa caselor până pe 31 decembrie, iar la miezul nopţii sunt arse în stradă.

    Focul aduce noroc în Scoţia. Anul Nou este numit “Hogmanay”, iar în unele sate sunt aprinse suluri de smoală, care sunt lăsate apoi să se rostogolească pe străzi ca anul vechi să fie ars, iar cel nou să vină. Scoţienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care aduce un dar.

    Pâine pentru spiritele bune

    În Danemarca în noaptea de Anul Nou, farfuriile sparte de uşile caselor sunt semn de prietenie. Cu cât sunt mai multe farfurii sparte de uşă, cu atât gazda are mai mulţi prieteni.

    Dacă hinduşii obişnuiesc să facă desene din pudră colorată în faţa casei, la începutul noului an, pentru a-şi întâmpina rudele sau prietenii şi a avea noroc, în Irlanda, oamenii bat cu un colţ de pâine în pereţi şi pe la uşi pentru a alunga ghinionul. Astfel, sunt chemate în casă spiritele bune. În plus se descuie uşa pentru ca şi membrii familiei care au decedat să poată intra, pentru aceştia punându-se scaune în plus la masa de Anul Nou. 

    Plumb şi oase de peşte

    Plumbul este considerat norocos de germani, iar în noaptea de Anul Nou există obiceiul de a se turna metalul topit într-un vas cu apă. Astfel, formele ciudate care se formează pot prezice viitorul: cele rotunde sunt simbol pentru noroc în următorul an, inima simbolizează căsnicia, o ancoră indică nevoia de ajutor, iar o cruce reprezintă moartea cuiva drag. Un obicei pe cale de dispariţie este legat de şira peştelui mâncat la masa de Revelion. Ca să aibă noroc de bani tot anul, oaspeţii “fură” de la masă oasele de peşte.

    În Spania, de Anul Nou este bine să mănânci câte o boabă de strugure la fiecare dintre cele 12 bătăi ale ceasului care vestesc trecerea în noul an, acestea reprezentând dorinţe pentru fiecare lună a anului următor. De asemenea, pentru mirese, noaptea de Anul Nou reprezintă ocazia de a-şi strecura verigheta în cupa de şampanie şi de a ciocni. Un obicei similar există şi în Portugalia, cu diferenţa că aici sunt preferate smochinele. Astfel, în noaptea dintre ani, trebuie înghiţite 12 smochine, care simbolizează 12 dorinţe pentru anul ce vine.
     
    Petrecerile de uitat anul
     
    În Suedia se ascund răvaşe şi mici surprize în desertul servit în noaptea de Revelion care se spune că aduc noroc. Astfel, o budincă de orez poate avea în ea o alună, iar cel care o găseşte va avea noroc tot anul următor.
     
    Pentru japonezi, Anul Nou, numit “Oshogatsu”, este una dintre cele mai importante sărbători şi un simbol al înnoirii. În decembrie, sunt organizate “petreceri de uitat anul” sau “Bonenkai”, prin care oamenii lasă în urmă problemele şi grijile anului pe cale să se încheie şi se pregătesc pentru un nou început. Neînţelegerile şi animozităţile sunt uitate.
     
    Pe 31 decembrie, la miezul nopţii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împărţi saké (băutură tradiţională, n.r.) şi pentru a asista la cele 108 lovituri de gong care anunţă trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate într-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizează alungarea păcatelor unul câte unul şi purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas – mici cadouri cu bani înăuntru.
     

  • ANUL NOU în jurul lumii: Cele mai CIUDATE obiceiuri în noaptea dintre ani

    De Revelion, oamenii sunt parcă mai superstiţioşi ca niciodată, drept urmare oricât de ciudate par omului modern anumite obiceiuri, ele încă se păstrează, fiind ţinute de mulţi cu sfinţenie. Pentru ca ghinionul să fie alungat, iar norocul înmulţit, oameni din diferite colţuri ale lumii aruncă pe ferestre cu lucruri sau apă, dau foc fotografiilor sau păpuşilor de cârpă, ori sparg farfurii pe la uşi în semn de prietenie.

    Dacă pentru unele popoare alimentele mâncate la miezul nopţii fac diferenţa între un an nou bun şi unul mai puţin bun, în alte locuri de pe mapamond ce se aruncă din casă, atunci când se schimbă anul, aduce prosperitate. 

    Lucruri aruncate pe geam

    În Italia, deşi obiceiul aruncării obiectelor vechi, pe fereastră, de Revelion, nu mai este la fel de spectaculos ca în trecut, el rămâne totuşi unul riscant pentru cei neavizaţi. Mai ales în Napoli,  obiecte de mobilier, vase şi haine ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor. 

    Şi în America Latină, nu este bine să stai pe lângă geamuri la 12 noaptea când se schimbă anul. Portoricanii au obiceiul să “spele” vechiul an şi să arunce cu apă pe fereastră. 

    Lucruri arse în stradă

    De aruncat se aruncă lucruri şi în Ecuador, dar nu pe geam, ci în foc. Oamenii pregătesc fotografii pe care le ard, scăpând astfel de trecut, pentru a putea intra curaţi în noul an.  La fel fac şi cu muñecos, nişte păpuşi de cârpă sau din hârtie creponată, care reprezintă anul ce s-a terminat. Acestea sunt expuse în faţa caselor până pe 31 decembrie, iar la miezul nopţii sunt arse în stradă.

    Focul aduce noroc în Scoţia. Anul Nou este numit “Hogmanay”, iar în unele sate sunt aprinse suluri de smoală, care sunt lăsate apoi să se rostogolească pe străzi ca anul vechi să fie ars, iar cel nou să vină. Scoţienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care aduce un dar.

    Pâine pentru spiritele bune

    În Danemarca în noaptea de Anul Nou, farfuriile sparte de uşile caselor sunt semn de prietenie. Cu cât sunt mai multe farfurii sparte de uşă, cu atât gazda are mai mulţi prieteni.

    Dacă hinduşii obişnuiesc să facă desene din pudră colorată în faţa casei, la începutul noului an, pentru a-şi întâmpina rudele sau prietenii şi a avea noroc, în Irlanda, oamenii bat cu un colţ de pâine în pereţi şi pe la uşi pentru a alunga ghinionul. Astfel, sunt chemate în casă spiritele bune. În plus se descuie uşa pentru ca şi membrii familiei care au decedat să poată intra, pentru aceştia punându-se scaune în plus la masa de Anul Nou. 

    Plumb şi oase de peşte

    Plumbul este considerat norocos de germani, iar în noaptea de Anul Nou există obiceiul de a se turna metalul topit într-un vas cu apă. Astfel, formele ciudate care se formează pot prezice viitorul: cele rotunde sunt simbol pentru noroc în următorul an, inima simbolizează căsnicia, o ancoră indică nevoia de ajutor, iar o cruce reprezintă moartea cuiva drag. Un obicei pe cale de dispariţie este legat de şira peştelui mâncat la masa de Revelion. Ca să aibă noroc de bani tot anul, oaspeţii “fură” de la masă oasele de peşte.

    În Spania, de Anul Nou este bine să mănânci câte o boabă de strugure la fiecare dintre cele 12 bătăi ale ceasului care vestesc trecerea în noul an, acestea reprezentând dorinţe pentru fiecare lună a anului următor. De asemenea, pentru mirese, noaptea de Anul Nou reprezintă ocazia de a-şi strecura verigheta în cupa de şampanie şi de a ciocni. Un obicei similar există şi în Portugalia, cu diferenţa că aici sunt preferate smochinele. Astfel, în noaptea dintre ani, trebuie înghiţite 12 smochine, care simbolizează 12 dorinţe pentru anul ce vine.
     
    Petrecerile de uitat anul
     
    În Suedia se ascund răvaşe şi mici surprize în desertul servit în noaptea de Revelion care se spune că aduc noroc. Astfel, o budincă de orez poate avea în ea o alună, iar cel care o găseşte va avea noroc tot anul următor.
     
    Pentru japonezi, Anul Nou, numit “Oshogatsu”, este una dintre cele mai importante sărbători şi un simbol al înnoirii. În decembrie, sunt organizate “petreceri de uitat anul” sau “Bonenkai”, prin care oamenii lasă în urmă problemele şi grijile anului pe cale să se încheie şi se pregătesc pentru un nou început. Neînţelegerile şi animozităţile sunt uitate.
     
    Pe 31 decembrie, la miezul nopţii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împărţi saké (băutură tradiţională, n.r.) şi pentru a asista la cele 108 lovituri de gong care anunţă trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate într-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizează alungarea păcatelor unul câte unul şi purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas – mici cadouri cu bani înăuntru.
     

  • Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii de CRĂCIUN. Ce este INTERZIS să faci în ziua de Ajun

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • Tribul care venerează spiritul unui soldat american. Speră ca acesta să se reîntoarcă cu Coca-Cola, televizoare şi medicamente – FOTO

    În fiecare an, pe 15 februarie, rezidenţii unui mic sat de la baza vulcanului activ Mount Yasur de pe insula Tanna, Vanuatu, îi aduc un omagiu spiritului soldatului american care „este mai puternic decât Iisus”, informează Daily Mail.

    Cei mai în vârstă se îmbracă în uniforme militare americane şi defilează, iar alţii îşi pictează “SUA” pe piept, cu vopsea roşie. Apoi, la final, ridică steagul american.Tribul crede că soldatul cu pricina John Frum se va întoarce într-o zi şi va aduce cu el bogăţie, noroc şi cadouri din America.

    Cel mai probabil John Frum nu este o singură persoană, ci mai degrabă un cumul de soldaţi. Numele John Frum vine de la felul în care se prezentau soldaţii americani „Hi, Im John from New York”. În timpul celui De-Al Doilea Război Mondial aproximativ 300.000 de soldaţi americani au stat pe insulă pregătiţi pentru conflictul Japonia.

    După război, soldaţii „John Frum” au părăsit insula şi odată cu ei şi bogăţiile aduse de americani.

    În 2006, un jurnalist de la publicaţia Smithsonian Magazine a vizitat insula, iar leader-ul de atunci a declarat că „dacă ne rugăm lui John, el o să se întoarcă cu multă bogăţie”. „John este un spirit. Ştie tot. Este chiar mai puternic decât Iisus. A promis că se va întoarce cu multe bogăţii (Coca-Cola, televizoare, ceasuri, medicamente etc) dacă ne vom ruga”, a adăugat el.

    „În fiecare zi de vineri membrii cultului merg la baza vulcanului şi ridică steagul american, câteodată şi pe cel francez. Iar pe 15 februarie sărbătoresc ziua lui John Frum, fac puţin teatru, dansează, este o sărbătoarea anuală”, a declarat Ben Bohane, foto-jurnalist care trăieşte în Vanuatu.

  • Tânăra de 37 de ani din conducerea Lenovo: “Povestea mea este una clasică: implică mult efort şi ceva noroc în momentele cheie”

    Echipa condusă de Diana Georgescu a obţinut în 2015 rezultate remarcabile, având în vedere scăderile la nivel mondial, dar şi local. „Pe o piaţă în scădere cu 4,9%, am reuşit să creştem cu 8,3% faţă de anul anterior, cu o cotă de piaţă de 26,1%, reuşind să ne menţinem locul 1 în România, conform rezultatelor publicate de IDC.“ Ea conduce o echipă formată din 11 persoane, dintre care trei s-au alăturat în aprilie 2016 ca responsabili de reţelele magazinelor partenere din cele trei mari zone ale ţării: Est, Vest şi Sud. 

    Diana Georgescu a absolvit Facultatea de Comerţ şi Marketing din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti şi a început să lucreze încă din 1997, din primul an de facultate. „Povestea mea este una clasică: implică  mult efort şi ceva noroc în momentele cheie. Primul loc de muncă serios a fost la RTC Holding, unde am început ca product manager, iar după doi ani, în 2005 am primit cea mai mare provocare de până acum – rolul de director import & distribuţie IT în cadrul firmei Octra NewTech, pentru care am preluat şi responsabilitatea de administrator“, spune ea. „Lenovo a apărut în 2010 ca o nouă oportunitate şi a reprezentat trecerea către următorul nivel în cariera mea. Activitatea într-o multinaţională cu 160 de subsidiare în toată lumea, cu peste 40.000 de angajaţi, m-a ajutat să descopăr noi arii de interes, să înţeleg contextul macroeconomic şi să lucrez într-un mediu multicultural care promovează o mai bună conectare a realităţii mediului de business din România la contextul global.“

    Crede că cel mai dificil moment al carierei nu a venit încă, dar spune că a depăşit momentele grele din business printr-o viaţă personală echilibrată, prin familie, prieteni şi multe activităţi recreative. „Consider că energia necesară unei bune funcţionări este regenerabilă, suntem ca o baterie alimentată de alternator, trebuie doar să-ţi găseşti propriul sistem care să o ţină în funcţiune mereu.“

  • LOTO 6 DIN 49, LOTO 5 DIN 40, JOKER ŞI NOROC: Iată care era combinaţia de milioane

    La Loto 6/49, la categoria I, se înregistrează un report în valoare de peste 2,2 milioane lei (aproximativ 500.000 de euro).

    La Noroc este în joc un report cumulat în valoare de peste 3,2 milioane lei (aproximativ 718.000 de euro).

    Vezi numerele pe Mediafax .ro.

  • Factorul online în designul de bijuterii

    Georgiana Lungu are 24 de ani şi povesteşte că în urmă cu 5 ani a început să meşterească propriile bijuterii, îndemnată de o prietenă pasionată de arta handmade. „La scurt timp mi-am dat seama că am foarte multe idei de modele“. Deşi nu-şi imagina că va reuşi să câştige bani din asta, a creat primul site, un blog gratuit unde expunea poze cu bijuteriile. A primit rapid feedback din partea colegelor de facultate, care s-au arătat foarte încântate, dar la acel moment nu ştia ce înseamnă marketing online, aşa că lucrurile nu au avansat în mediul virtual, recunoaşte tânăra. Şi-a dat seama că preferă mai degrabă să le confecţioneze decât să le poarte şi a început o colaborare cu o firmă de bijuterii artizanale.

    A pornit la drum cheltuind 40 de lei pentru a cumpăra primele materiale, spune tânăra: „Tot ce am câştigat, între timp, am investit. Nu am mai pus de la mine fiindcă nu aveam, îmi dădeau părinţii bani ca oricărui student“. Ulterior, a mers cu bijuteriile sale la târguri, unde a început să înveţe tot felul de lucruri, care sunt beneficiile, dar şi sacrificiile lumii meşteşugarilor. „Primul meu târg a fost de mărţişor. Ştiu că am câştigat mulţi bani şi a urmat un târg de Crăciun. Am vândut tot în prima zi; târgul a durat şapte.“ Acela a fost, de fapt, momentul în care şi-a dat seama că produsele sale sunt pe gustul cumpărătorilor. După ce a terminat facultatea avea de ales între a-şi căuta de lucru în domeniul său de studiu sau a-şi pune toate speranţele în această idee. „Eu am terminat Facultatea de Litere şi nu mi-a plăcut, aşa că am hotărât să fac ceva ce îmi place. Nu am fost angajată nicăieri, iar de doi ani afacerea are statut juridic“, spune ea.

    Vreme de un an a mers la diverse târguri şi expoziţii de produse artizanale, vânzarea mergea din ce în ce mai bine, aşa că s-a decis să pună punct şi să schimbe strategia. „Deşi câştigam foarte bine pentru nivelul la care mă aflam, mi-am dat seama că nu era pentru mine“, declară ea. După perioada sărbătorilor de iarnă, când se terminaseră târgurile, „două săptămâni am stat doar în pat, atât de extenuată mă simţeam. Am muncit şapte zile din şapte săptămâni întregi“. Spune că a vrut să renunţe din cauza volumului prea mare de muncă, însă „nu aveam altă cale. Trebuia să găsesc o soluţie, iar dorinţa a fost cheia“. Aşa că s-a întors spre online-ul: „Sora mea este web developer şi mi-a făcut cadou site‑ul pe care îl am acum, însă atunci nu ştiam ce să fac cu el“. S-a documentat singură, de la zero, despre ce trebuie să facă pentru ca produsele sale să aibă acelaşi succes şi în online.

    FelicityStore.ro va împlini în curând doi ani şi a crescut organic, spune tânăra. Iniţial, a început să investească sume mici, ţintite în promovare pe GoogleAdWords şi Facebook, şi a lansat promoţii în care a testat piaţa şi cererea. Cea mai mare vizibilitate o are acum mai ales pe Facebook, iar promovarea continuă este strategia sa de bază. „20% din profitul de pe luna anterioară este investit în promovare, în marketing. Şi funcţionează. Se simte luna viitoare. Dar nu doar asta contează“, spune ea. Mulţi oameni intră în magazinul virtual în urma recomandărilor, iar aceasta este cea mai sigură cale spre o achiziţie, în contextul unei concurenţe asidue pe piaţa handmade. „Este greu să vii cu ceva nou, care să prindă şi să fie şi de calitate. Trebuie să improvizezi mereu şi nimic nu este vreodată perfect“, spune Georgiana. Totuşi, speră să pluseze în faţa concurenţei prin garanţia de 30 de zile pe care o acordă clienţilor şi transportul gratuit în cazul unui retur. 90% dintre comenzi vin online, însă clienţii din Cluj pot cumpăra şi din magazinul fizic, „o curte interioară la etaj, într-o vilă din centrul oraşului“, unde se află şi atelierul. Acolo există „un colţ al bijuteriilor“, pe care tânăra îl consideră suficient deocamdată. În momentul de faţă lucrează alături de cinci oameni: doi în departamentul de relaţii cu clienţii şi trei pe producţie, dar urmează să mai angajeze. Pe lângă ei, Georgiana Stancu lucrează „atât cât este nevoie, pentru că munca de opt ore, de luni până vineri, nu funcţionează“.

    Cel mai bine se vând pandantivele, iar „Puf de păpădie“, la 45 de lei, are cea mai mare cerere; preţurile variază între 45 şi 58 de lei pentru produse făcute din sticlă, lemn, argint. „În primă fază am crezut că este un trend cu pandantivele şi mi se pare uimitor că durează de mult timp.“ Pe perioada verii produsele vedetă sunt butonii personalizaţi „deoarece toată lumea vrea aşa ceva la nuntă“, spune ea. FelicityStore.ro are 600-700 de comenzi pe lună conform fondatoarei, dacă nu sunt luaţi în calcul clienţii de la atelier, „iar cifrele sunt în creştere“. Suma medie a încasărilor zilnice este între 2.000 şi 3.000 de lei, iar acum are ca ţintă să ajungă 3.300 de lei pe zi până la sfârşitul anului.  „Din august 2015 am avut un volum mai mare de vânzări“, spune tânăra, care a înregistrat o cifră de afaceri de 220.000 de lei anul trecut. Iar pentru anul acesta preconizează o cifră de afaceri de trei ori mai mare, datorată atât creşterii organice, cât şi strategiei de promovare. Totul ţine însă de gusturile cumpărătorilor, iar în imaginaţia antreprenoarei profilul clientului fidel este conturat astfel: „O cheamă Mona, locuieşte în Bucureşti, lucrează la birou, îi place să fie cochetă, are în jur de 28 de ani, este căsătorită sau nu, dar îi place viaţa“, spune ea râzând.

    Planul său pe termen lung este unul măreţ: extinderea internaţională. Anul acesta a vrut să-şi ducă produsele peste graniţă, în Ungaria, dar după ce a testat piaţa şi-a dat seama că trebuie să mai crească afacerea în ţara natală, că mai are lucruri de învăţat aici. „Vreau oricum să ne extindem internaţional după ce finalizăm noul site, care este în lucru“, spune ea optimistă. Iar planurile sale nu se opresc aici: „Idei de business mai am, însă deocamdată nu am timpul necesar să mă ocup de ele“.

  • O poliţistă din România a plecat să fie studentă în Suedia.”Am realizat că diplomele nu valorează nimic pe piaţa muncii din România”

    Silvia Petru a lăsat meseria de poliţistă din România pentru a se înscrie la studii în Suedia. Visul ei este să îmbrace din nou uniforma dar admite că nu s-ar mai întoarce în ţară.

    „La mine totul a inceput prin 2009, cand am avut norocul sa plec intr-o delegatie in Danemarca si atunci am vizitat si Suedia, mai exact capitala Stockholm si am realizat de ce multi o numesc Venetia Nordului. Atunci a fost dragoste la prima vedere.

    Am absolvit Academia de Politie “Al. I. Cuza” din Bucuresti, moment in care am si depus juramantul de credinta Romaniei si, cu toate acestea, a trebuit sa parasesc tara deoarece alte persoane au fost selectate sa ramana in structurile de politie la restructurare. Evident ca nu am inteles criteriile.

    Pentru mine acel moment a fost extrem de dur, dupa o pregatire zilnica de 4 ani in structurile Ministerului Administratiei si Internelor in Academia de Politie, dupa obtinerea a altor 2 diplome de masterat in domeniul politienesc, am realizat ca diplomele nu valoreaza nimic pe piata muncii din Romania”, a povestit Silvia pentru ziare.com

    Norocul, spune ea, caci de multe ori in viata e vorba si despre noroc, a fost o colega din Suedia, care i-a atras atentia ca statul suedez recunoaste diplomele si ca poate fi politista acolo, singura obligatie fiind obtinerea cetateniei tarii nordice.

    “Timpul trece repede, mai ales ca aici poti invata limba suedeza in mod gratuit daca esti student. Sunt multe alte avantaje daca esti student, pot afirma ca statul suedez este extrem de interesat de cei care doresc sa urmeze studiile in universitatile statului nordic, practic nu exista taxa la nicio universitate, indiferent daca urmezi studii universitare sau masterat”, a povestit Silvia.

    Cititi mai multe pe www.romanibuni.ro

  • O poliţistă din România a plecat să fie studentă în Suedia.”Am realizat că diplomele nu valorează nimic pe piaţa muncii din România”

    Silvia Petru a lăsat meseria de poliţistă din România pentru a se înscrie la studii în Suedia. Visul ei este să îmbrace din nou uniforma dar admite că nu s-ar mai întoarce în ţară.

    „La mine totul a inceput prin 2009, cand am avut norocul sa plec intr-o delegatie in Danemarca si atunci am vizitat si Suedia, mai exact capitala Stockholm si am realizat de ce multi o numesc Venetia Nordului. Atunci a fost dragoste la prima vedere.

    Am absolvit Academia de Politie “Al. I. Cuza” din Bucuresti, moment in care am si depus juramantul de credinta Romaniei si, cu toate acestea, a trebuit sa parasesc tara deoarece alte persoane au fost selectate sa ramana in structurile de politie la restructurare. Evident ca nu am inteles criteriile.

    Pentru mine acel moment a fost extrem de dur, dupa o pregatire zilnica de 4 ani in structurile Ministerului Administratiei si Internelor in Academia de Politie, dupa obtinerea a altor 2 diplome de masterat in domeniul politienesc, am realizat ca diplomele nu valoreaza nimic pe piata muncii din Romania”, a povestit Silvia pentru ziare.com

    Norocul, spune ea, caci de multe ori in viata e vorba si despre noroc, a fost o colega din Suedia, care i-a atras atentia ca statul suedez recunoaste diplomele si ca poate fi politista acolo, singura obligatie fiind obtinerea cetateniei tarii nordice.

    “Timpul trece repede, mai ales ca aici poti invata limba suedeza in mod gratuit daca esti student. Sunt multe alte avantaje daca esti student, pot afirma ca statul suedez este extrem de interesat de cei care doresc sa urmeze studiile in universitatile statului nordic, practic nu exista taxa la nicio universitate, indiferent daca urmezi studii universitare sau masterat”, a povestit Silvia.

    Cititi mai multe pe www.romanibuni.ro