BusinessMagazin

Tag: mutare

  • Migraţie în vremea coronavirusului: orăşenii dau izolarea la bloc pe viaţa la ţară. „Căutăm să închiriem ceva la curte cât mai ieftin. Am cinci copii şi este cumplit să nu-i pot scoate zilnic la aer“

    De partea cealaltă, şi proprietarii de case la ţară au identificat interesul şi şi-au pus proprietăţile pe site-urile de anunţuri.

    „Vrem să stăm la aer“, „Căutăm să închiriem casă la ţară pe termen scurt“, „Căutăm casă de închiriat pe timp de izolare sau chiar facem schimb de locuinţe pentru două-trei luni“. Sunt câteva dintre anunţurile care au început să apară, în ultimele zile, pe grupurile de pe reţelele sociale, în condiţiile în care oamenii s-au săturat să fie izolaţi, din cauza pandemiei, în apartamente la bloc, mai ales că  perspectivele sunt ca izolarea să mai dureze câteva săptămâni de acum înainte.

    „Dorim să închiriem o casă la curte în special pentru cel mic, să poată mişuna pe afară. La bloc, în trei săptămâni, am ieşit cu el în cârcă în jurul blocului de cinci ori şi cam atât, ceea ce nu mi se pare deloc sănătos pentru un copil mic şi nici pentru noi, ca adulţi. Căutăm să închiriem ceva la curte cât mai ieftin, fiindcă avem credite. Plus că eu sunt medic dentist şi bănuiesc că vom fi închişi mai multe luni de acum, adică zero venit, aşa că poate cultivăm şi o ceapă, un cartof. Momentan, nu am găsit nimic, dar mai insistăm“, spune Anca Pintea, unul dintre bucureştenii care caută un refugiu în timpul pandemiei.

    Ca ea, sunt multe alte persoane, atât din Bucureşti, cât şi din alte oraşe mari ale ţării, precum Cluj-Napoca. „Căutăm o casă cu curte, pentru a avea spaţiu de joacă în aer liber pentru copii. Am cinci copii între 1 şi 12 ani şi este cumplit să nu-i pot scoate zilnic la aer, aşa cum eram obişnuiţi. Consider că le afectează sănătatea şi imunitatea. Încă nu am găsit, pentru că proprietarii cer preţuri mult peste bugetul nostru. Ar trebui să se bucure dacă în aceste zile mai pot face un bănuţ, în loc să ţină casele, cabanele goale. Mai căutăm, poate ni se arată ceva“, spune o locuitoare din Cluj-Napoca. Îşi doreşte o casă cu trei-cinci camere, la ţară, pe termen scurt, de una-două luni. Semnalul pentru telefonia mobilă este una dintre condiţii, arată anunţul postat de ea.

    De partea cealaltă, şi proprietarii de case la ţară au identificat interesul şi şi-au pus proprietăţile pe site-urile de anunţuri. „A fost o familie care a vrut să vină, dar nu au putut achita şi garanţia, care este contravaloarea chiriei pentru încă două luni. Proprietatea este, de fapt, o pensiune, însă, cum acum activitatea este suspendată, am zis să vedem dacă o putem închiria astfel“, spune proprietarul unei pensiuni din Tuşnad, care o închiriază cu un preţ de 6.000 de euro pe lună.

    Într-un anunţ intitulat „Autoizolare în mijlocul naturii“, el spune despre casă că este foarte izolată, iar cel mai apropiat loc pe unde trece un om este la o distanţă de 30 de metri. Pensiunea se află la 67 de kilometri de Braşov, are parter şi două etaje, terasă, terenuri de fotbal, de baschet, de volei, piscină. „Am observat şi noi discuţii de acest tip în piaţă, iar acum analizăm să vedem ce putem face în acest sens, respectând însă şi prevederile ordonanţelor militare. Odată mutaţi într-o casă izolată, oamenii vor avea nevoie să meargă şi la cumpărături în cele mai apropiate localităţi, aşa că trebuie să ne gândim la aceste deplasări, în ce măsură se pot face. Încă analizăm. Prioritatea noastră este să venim cu soluţii care să ne ajute să ieşim cât mai repede din această situaţie“, spune Daniel Crainic, directorul de marketing al platformei Imobiliare.ro.

     

    Întoarcerea la sate

    Interesul orăşenilor pentru case la ţară în această perioadă este în linie cu trendul celor care aleg să se mute definitiv în mediul rural. Potrivit unei analize ZF, peste 109.000 de români s-au mutat de la oraşe la sate în anul 2017, în timp ce numai 87.000 de români s-au mutat de la sate la oraşe în aceeaşi perioadă, conform datelor Institutului Naţional de Statistică. În acelaşi timp, mai mult de 111.000 de români s-au mutat dintr-un oraş în altul în 2017, mai arată statisticile oficiale.

  • „Birourile fantomă”, soluţia ascunsă găsită de unele multinaţionale pentru crize cum ar fi epidemia de coronavirus sau atacurile teroriste

    De la 9/11 la coronavirus, marile urgenţe necesită soluţii pe măsură, printre care şi mutarea în birouri ascunse, după cum reiese dintr-un articol amplu publicat de BBC.

    „Birouri fantomă” este termenul cu care sunt descrise uneori clădiri din suburbiile Statelor Unite şi din locuri sigure care stau în standby – ani la rând. „Poţi să treci pe lângă una şi să nu îi dai niciun fel de atenţie. Sunt semnalizate puţin sau deloc. Poate au un gard înalt şi câteva camere de securitate. Dar înăuntru se află rânduri peste rânduri de birouri care aşteaptă să fie folosite în situaţia unui dezastru – un loc sigur în care să te adăposteşti dacă biroul obişnuit este inaccesibil sau chiar distrus”, scriu jurnaliştii de la BBC.

    Atacuri teroriste, dezastre naturale sau chiar şi pandemii sunt câteva dintre situaţiile în care aceste birouri sunt folosite.

    Potrivit BBC, ca răspuns al răspândirii noului coronavirus, companii, printre care şi bănci mari, implementează planuri de contingenţă care implică mutarea în astfel de spaţii.

    Ideea din spatele accestor concepte este că dacă un virus afectează biroul principal al companiei, o parte din personal va trebui să muncească în continuare. Este alternativa muncii de acasă, care nu este posibilă pentru toţi angajaţii, inclusiv pentru cei care lucrează cu informaţii sensibile. Computere, telefoane şi software sunt prezente în multe dintre aceste locuri astfel că, atunci când angajaţii ajung aici,  pot să le folosească.

    Aceste biruri de backup se pot dovedi cruciale pentru anumite companii, de fiecare dată când vorbim despre o criză. „Iar cu acest coronavirus care ar putea dura până în 2021, firmele ar putea avea nevoie să se bazeze pe aceste birouri mult mai mult decât înainte.”

    „Avem clienţi din toate regiunile care folosesc facilităţile noastre – asta nu s-a mai întâmplat niciodată. Este primul eveniment global pe care îl gestionăm”, spune Patrick Morley, vicepreşedinte al companiei globale de product management Sungard Availability Services, care oferă birouri de backup şi tehnologie firmelor.

    Sungard are 60 de birouri de back-up în nouă ţări, inclusiv în Regatul Unit, Statele Unite şi India. Câteva dintre aceste clădiri sunt în Regatul Unit, inclusiv în Londra.

    În general, companiile închiriează un anumit număr de birouri într-o astfel de clădire. Ar putea să împartă spaţiul cu alte firme, dar cei care plătesc cel mai bine au acces la birouri dedicate exclusiv angajaţilor lor.

    Prin răspândirea angajaţilor unei firme în mai multe locuri, firmele speră că pot reduce riscul îmbolnăvirii cu Covid-19.

    Dar alte păreri spun că munca de acasă este mai bună decât deschiderea de birouri noi, din moment ce orice spaţiu comun de birouri ar putea deveni un mediu prielnic  pentru transmiterea virusului.

    Numele clienţilor Sungard este confidenţial.

    Aceste birouri au fost folosite şi în alte crize – după atacurile teroriste 9/11 din Statele Unite, din 2001, când turnele gemene World Trade Center din New York au fost distruse, au început să se facă investiţii în acest tip de spaţii.

    „Presupunând că un atac terorist este modelul, vei vrea să îndepărtezi oamenii din centrul oraşului”, care este predispus la risc, spune Chloe Demrovsky, preşedinte şi CEO al Disaster Recovery Institute International.

    De ce nu lucrează însă angajaţii de acasă şi aceste birouri există totuşi?

    Demrovsky notează că anumite businessuri pot gestiona mai bine informaţia sensibilă, permiţând angajaţilor să lucreze prin dispozitive personale sau prin conexiuni de internet care nu sunt suficient de sigure.

    Astfel de firme pot avea cerinţe interne pentru a gestiona informaţiile în mod sigur, motiv pentru care iau astfel de lucruri foarte în serios. În plus, există câteva probleme practice. „Am auzit că există câteva organizaţii care se luptă cu probleme legate de desktop-uri – oamenii au dificultăţi de a le lua acasă.”

    În anumite state americane, cum ar fi Oklahoma de exemplu, astfel de clădiri sunt constuite ca să reziste împotriva tornadelor şi uraganelor.

    Chiar dacă există câteva companii care au cheltuit sume imense de bani pentru a se asigura că au birouri de backup, acesta este totuşi un lux, scrie BBC.

    „Se va întoarce toată lumea la biroul obişnuit după această pandemie? Poate da, poate nu. Trebuie să befem cum va afecta această pandemie societatea pe termen lung – dar schimbările modului de muncă s-ar putea să fie permanente.”

  • Ratări la mustaţă. Ce tranzacţii nu s-au mai făcut în România şi care sunt motivele?

    Ratări la mustaţă

    Cel mai recent astfel de exemplu a fost la începutul acestui an, când fondul de investiţii polonez Mid Europa Partners, unul dintre cei mai activi investitori financiari din România ultimilor ani, a anunţat că a amânat decizia de a vinde reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, pe care o are în portofoliu. O tranzacţie cu potenţialul de a deveni una dintre cele mai mari, dar care însă a intrat pe lista proiectelor nefinalizate.
    Fie că părţile implicate s-au răzgândit, fie că nu au primit acordul autorităţilor responsabile să avizeze tranzacţia, fie că nu s-a găsit un cumpărător care să plătească „preţul corect”, mai multe tranzacţii pe care piaţa le aştepta cu sufletul la gură au luat calea eşecului. Cum se vede acest proces chiar din miezul industriei de M&A?
    „Tranzacţiile sunt procese extrem de complexe, cu multiple puncte de inflexiune, în care pregătirea procesului şi, ulterior, strategia şi execuţia sunt extrem de importante pentru finalizarea cu succes. În practica noastră, am văzut o diversitate de motive pentru care tranzacţiile eşuează, indiferent de caracterul lor exclusiv sau competitiv”, spune Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance în cadrul firmei de audit şi consultanţă Deloitte România.
    Ea explică astfel că există tranzacţii care se realizează în exclusivitate, dar şi tranzacţii competitive. În unele cazuri, termenele în care trebuie semnate ultimele documente pot fi prelungite. Chiar şi aşa însă, există mutări care nu ajung să se concretizeze, iar cauzele sunt multiple.
    Uneori, este vorba despre factori care ţin de părţile implicate şi, poate, de asimetria aşteptărilor acestora. Actorii dintr-o posibilă tranzacţie pot intra în discuţii cu aşteptări foarte diferite, iar lucrurile se complică mai ales când este vorba despre companii relativ neexperimentate şi când nu sunt implicaţi consultanţi specializaţi în fuziuni şi achiziţii. Chiar şi cu cele mai bune intenţii în gând, nu pot ajunge la un acord.
    Luate separat, dezavantajele pot înclina balanţa de o parte sau de a alta a actorilor implicaţi. Adică în barca vânzătorului sau în cea a cumpărătorului.
    „Tranzacţiile pot eşua în situaţia în care un acţionar minoritar se răzgândeşte. Există situaţii în care cumpărătorii, deşi sunt încântaţi de activ şi le place preţul, nu vor să cumpere decât 100%. De multe ori, când este vorba despre corporaţii, procesele de guvernanţă corporativă sunt extrem de complexe, iar obţinerea tuturor aprobărilor se derulează incomplet. Am văzut tranzacţii care au picat după momentul ofertei angajante din cauza lipsei aprobărilor interne ale cumpărătorului”, dezvăluie Ioana Filipescu Stamboli.

    Blocaţi de aprobări
    Aprobările pot să devină o problemă şi atunci când acestea ar trebui date de autorităţile responsabile, care însă decid că nu pot aviza o tranzacţie. Pe piaţa locală, recent, s-a întâmplat ca fie Consiliul Concurenţei, fie Banca Naţională a României să nu avizeze potenţiale tranzacţii. Astfel, Concurenţa a blocat preluarea producătorului de cărămizi Brikston Iaşi de către austriecii de la Wienerberger, iar BNR nu a permis achiziţia Băncii Româneşti de către ungurii de la OTP.
    Printre cele mai complexe cauze pentru eşecul unei tranzacţii se numără factorii care ţin de active. În situaţia în care tranzacţiile sunt intermediate, iar o aliniere de preţ este înglobată în discuţii destul de repede şi, chiar şi aşa, tranzacţia eşuează, este de presupus că s-a întâmplat ceva cu activul în sine, că s-a produs o degradare a performanţelor, care poate să fie conjuncturală sau structurală.
    „În măsura în care vânzătorii pot dovedi că este conjuncturală, tranzacţia poate fi reluată şi diferenţa de preţ, negociată. Dacă este structurală, lipsa de aliniere din punctul de vedere al evaluării va produce frustrare ambelor părţi”, este de părere Ioana Filipescu Stamboli de la Deloitte.
    Tranzacţiile pot pica în etapa de due diligence, din cauza unor probleme de natură financiară, fiscală sau juridică, necunoscute cumpărătorului până la acel moment şi care îi schimbă viziunea despre tranzacţie. Sau pot eşua din cauza unor nemulţumiri ale cumpărătorului faţă de managementul businessului pe care urmează să-l preia, în condiţiile în care întâlnirea cu managementul are loc abia la finalul perioadei de due diligence, până la acel moment procesul fiind gestionat doar de către vânzători. Atunci, cumpărătorul poate să aprecieze că nivelul de calitate al boardului este dezamăgitor.
    „În faze foarte avansate, consultanţii pot să blocheze procesul, să nu dea confort clienţilor şi să identifice soluţii, iar procesul riscă să se transforme într-o luptă a orgoliilor, preţul fiind eşecul tranzacţiei.”


    Cum e la alţii?
    Piedici în calea încheierii cu succes a unor tranzacţii pot pune şi soluţiile de finanţare. În situaţia în care cumpărătorul are nevoie de surse de finanţare, există posibilitatea ca acesta să nu le poată accesa sau procesul să nu fie suficient de pregătit la nivel de finanţator. În cazuri excepţionale, diverşi alţi factori incontrolabili pot da peste cap luni sau ani întregi de negocieri.
    De pildă, Michael Schmidt, preşedintele şi acţionarul Automobile Bavaria Group, spunea, la începutul lui 2020, că vânzarea pachetului de 51% din acţiunile businessului său din Germania către Pappas Holding GmbH a fost anulată, precizând că „s-au schimbat anumite lucruri şi a fost mai bine aşa şi BMW este mai fericit aşa”. Ca urmare, grupul şi-a setat ca obiectiv achiziţia unor noi centre în Germania.
    „Particularităţile menţionate, derivate din zeci de tranzacţii, arată că este nevoie să concureze o mulţime de factori favorabili pentru ca o tranzacţie să se finalizeze, de aceea este extrem de important ca vânzătorii să fie asistaţi de consultanţi cu experienţă în tranzacţii”, adaugă Ioana Filipescu Stamboli.
    Cum se întâmplă însă lucrurile în străinătate? Specialiştii spun că diferenţele nu sunt substanţiale. Totuşi, în general în Europa de Vest, calitatea activelor este mai bună, inclusiv calitatea managementului, şi apar mai puţine surprize în etapa de due diligence. Restul cauzelor se aplică însă întocmai ca la noi.

    Vânzarea reţelei de servicii medicale private Regina Maria (2020)

    MOTIV:
    Proprietarul a renunţat la vânzare
    Fondul de investiţii polonez Mid Europa Partners, unul dintre cei mai activi investitori financiari din România ultimilor ani, a anunţat, la începutul acestui an, că a amânat decizia de a vinde reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, pe care o are în portofoliu.
    Oficialii fondului au motivat spunând că ideea vânzării a apărut în 2019, odată cu apariţia mai multor solicitări de informaţii de la investitori strategici şi de la fonduri de investiţii, până în acel moment Mid Europa Partners neintenţionând să renunţe la Regina Maria, al doilea jucător de pe piaţa românească de profil. Reţeaua se află în portofoliul fondului de aproape cinci ani. Fondul de investiţii a preluat reţeaua Regina Maria în 2015, printr-o tranzacţie de peste 100 mil. euro, conform datelor de la acea vreme. Mid Europa Partners mai deţine în România retailerul Profi, iar recent a preluat şi operatorul de curierat Urgent Cargus.
    Printre numele care erau vehiculate în piaţa de fuziuni şi achiziţii pentru preluarea reţelei Regina Maria, se numărau britanicii de la Bupa şi norvegienii de la Capio, dar şi mai multe fonduri de investiţii. În acel context, Regina Maria a fost evaluată la 300-400 de milioane de euro.Reţeaua a fost fondată de medicul cardiolog Wargha Enayati în 1995 şi a pornit de la un cabinet de cardiologie sub numele Centrul Medical Unirea, într-un apartament în Piaţa Unirii din Capitală. Medicul Enayati a vândut în 2010 pachetul majoritar de acţiuni fondului de investiţii Advent International, pentru ca în 2015 să iasă complet din acţionariatul reţelei după ce polonezii de la Mid Europa au preluat întregul pachet de acţiuni al Regina Maria.

    Nu şi-au găsit cumpărători
    Similar cu situaţia de la Regina Maria, şi vânzarea lanţului de centre fitness World Class a rămas în stand-by, deşi fondul polonez Resource Partners avea în plan să renunţe la acest business, care era singura investiţie a polonezilor pe piaţa locală. Tranzacţia era estimată la peste
    100 de milioane de euro.
    Nici hotelul Hilton Garden Inn din Bucureşti, amplasat lângă Banca Naţională a României, nu a trecut în mâinile unui alt proprietar. Grupul lituanian Apex Alliance, unul dintre cei mai activi dezvoltatori de hoteluri din Bucureşti din ultimii ani, a scos la vânzare hotelul în 2019, proiectul fiind estimat la circa 40 de milioane de euro.

    Preluarea producătorului de cărămizi Brikston Iaşi de către grupul austriac Wienerberger (2018)

    MOTIV: Consiliul Concurenţei nu a autorizat tranzacţia
    Grupul austriac Wienerberger şi-a anunţat, la sfârşitul anului 2017, intenţia de a cumpăra producătorul de cărămizi Brikston Iaşi, în vederea consolidării poziţiei pe piaţa locală a materialelor de construcţii. Doar acordul Concurenţei mai era necesar, însă în vara anului 2018 Consiliul Concurenţei a spus că există risc de poziţie dominantă pentru Wienerberger prin această achiziţie, astfel că cele două părţi au anulat achiziţia. A fost o premieră pentru piaţa locală de fuziuni şi achiziţii din ultimii ani. În acel context, tranzacţia fusese evaluată la 25-30 de milioane de euro, potrivit datelor ZF.
    Un an mai târziu însă, Brikston tot a fost vândută de fondul de investiţii CEECAT, parte a fondului ADM, însă nu către Wienerberger, ci către un alt grup, tot din Austria – Leier. Cumpărătorii erau deja prezenţi în România din 2004, când au înfiinţat compania Leier ROM SRL, şi aveau deja o fabrică de materiale de construcţii în Alba.
    Brikston Iaşi nu s-a aflat la prima tranzacţie, în vara anului 2018 fondul ADM Capital (actual CEECAT) cumpărând compania de la fondul american de investiţii Advent International, care deţinea producătorul din 2007. Compania Brikston a fost înfiinţată în 1969 sub numele de Fabrica de Produse Ceramice. În anul 1973, firma a devenit parte a Întreprinderii de Materiale de Construcţii Iaşi, iar în 1992 a devenit companie independentă.Ca urmare a tranzacţiei cu Leier, a fost schimbată conducerea Brikston, astfel că, în locul lui Iulian Mangalagiu, a fost numit Adrian Mânzat, fostul director de vânzări şi logistică al companiei. Ca o ironie,

    Iulian Mangalagiu a preluat, câteva luni mai târziu, funcţia de CEO al Wienerberger România, grupul care curtase Brikston, însă fără succes.

    În 2019, pe final de an, austriecii de la Leier au mai făcut o mutare pe piaţa locală, cumpărând şi Siceram, un alt producător de cărămizi, cu o fabrică de cărămizi, una de ţiglă şi una de buiandrugi, toate în Sighişoara. Anterior, Siceram era deţinută de actuali şi de foşti angajaţi sau de moştenitori ai acestora, după ce, după revoluţie, a fost privatizată prin metoda MEBO.
    Astfel, Leier are acum trei fabrici funcţionale în România: la Iaşi (Brikston), la Sighişoara (Siceram) şi la Unirea, judeţul Alba (prin care şi-a făcut intrarea pe piaţa locală), dar şi una în construcţie la Arad.

    Achiziţia Băncii Româneşti de către grupul ungar OTP (2018)

    MOTIV: Banca Naţională a României a dat aviz negativ
    În martie 2018, după mai multe luni de suspans, Banca Naţională a României a anunţat că a respins cererea grupului ungar OTP de autorizare a achiziţiei Băncii Româneşti de la grupul elen National Bank of Greece (NBG), o decizie fără precedent la un asemenea nivel.
    Avizul negativ al BNR a frânat astfel extinderea OTP Bank, care urmărea ca, prin achiziţii şi creştere organică, să-şi majoreze cota de piaţă şi să urce în top zece cele mai mari bănci din România. Ungurii bătuseră palma cu NBG pentru achiziţia Băncii Româneşti în vara lui 2017, însă documentele au fost depuse la BNR abia în ianuarie 2018.
    Decizia vânzării a fost luată în 2017 şi a venit ca parte a unei înţelegeri încheiate pe plan internaţional după criza din Grecia, de a renunţa la anumite operaţiuni internaţionale. Cu două săptămâni înaintea deciziei BNR, Sandor Csanyi, preşedintele OTP Group, declarase că avea o presimţire rea legată de această hotărâre pe care o aştepta.
    Grecii de la NBG au fost nevoiţi astfel să caute un alt cumpărător pentru Banca Românească. În cele din urmă, în 2019, guvernul PSD şi fostul ministru de finanţe Eugen Teodorovici au luat decizia ca EximBank – bancă deţinută de statul român prin Ministerul Finanţelor – să achiziţioneze Banca Românească. BNR a dat avizul în decembrie 2019.
    Achiziţia Băncii Româneşti este o premieră în istoria bancară din România, fiind prima dată când o bancă de stat cumpără o bancă privată cu capital străin, până acum statul vânzând băncile mari deţinute. Totodată, EximBank, o instituţie de credit specializată pe zona corporate, intră pentru prima oară pe segmentul de retail banking din România, devenind astfel o bancă universală.

    Vânzarea birourilor AFI Park către fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, fondatorii Dedeman (2017)

    MOTIV: Părţile au decis întreruperea tranzacţiei
    În vara anului 2017, toată piaţa imobiliară aştepta cu sufletul la gură tranzacţia anului: achiziţia clădirilor de birouri AFI Park de lângă mallul Cotroceni de către fraţii Pavăl, acţionarii retailerului de bricolaj Dedeman. Era, de fapt, cea mai mare tranzacţie realizată până la acel moment pe piaţa românească de birouri. Ar fi fost. Doar că înţelegerea a picat după ce părţile implicate au decis să întrerupă orice deal. Acordul fusese semnat, iar tranzacţia ar fi urmat să se realizeze în două etape. Într-o primă fază, Dedeman ar fi preluat clădirile AFI Park 1, 2 şi 3, contra sumei de 86,5 milioane de euro, iar în a doua etapă ar fi preluat şi celelalte două imobile, pentru restul sumei până la 164 mil. euro.
    Lucrurile s-au prăbuşit însă treptat, astfel că mai întâi s-a renunţat la achiziţia clădirilor 4 şi 5, iar deal-ul a mers înainte pentru primele trei clădiri. Ulterior, şi această înţelegere a căzut. Pe bursa de la Tel Aviv, unde este listat grupul, AFI Europe a anunţat că nu mai intenţionează să vândă clădirile de birouri AFI Park din Bucureşti. Deşi a fost anunţată în 2017, tranzacţia a început să fie discutată încă din 2015.
    AFI Park constă în cinci clădiri de birouri, cumulând 70.000 de metri pătraţi. Acestea sunt ocupate integral, printre chiriaşi regăsindu-se companii multinaţionale precum Microchip Tehnologies, Electronic Arts (EA), Endava România, Cameron USA, SII România, ORTEC Central & Eastern Europe, Veea Software şi SecureWorks.
    Acum, AFI Park a desenat pe machetă un megaproiect imobiliar care ar urma să fie construit în jurul mallului AFI Cotroceni şi al birourilor AFI Park de la Politehnică, proiect care va ajunge să valoreze peste
    1 miliard de euro. Acolo se vor găsi noi spaţii de retail, ca extindere a mallului deja existent, hotel, birouri şi rezidenţial.
    Tot pentru a-şi extinde poziţia pe piaţa locală de real estate, AFI Europe a cumpărat, în 2019, întregul portofoliu de birouri din România al sud-africanilor de la NEPI Rockcastle, într-o tranzacţie record de peste 300 de milioane de euro.

    Pe scurt.  Factori care pot împiedica încheierea cu succes a unei tranzacţii
    ∫ Factori care ţin de părţi (vânzător, cumpărător);
    ∫ Factori care ţin de active;
    ∫ Factori care ţin de finanţare;
    ∫ Factori care ţin de consultant;
    ∫ Factori externi, absolut incontrolabili;
    ∫ Factori care ţin de aprobări.

    Preluarea a 51% din grupul petrolier Rompetrol de către China Energy Company Limited (2018)

    MOTIV: Părţile
    nu au ajuns la un acord în termenul stabilit
    Chinezii de la China Energy au decis, în vara anului 2018, la capătul mai multor runde de negocieri, că nu mai achiziţionează 51% din acţiunile KMG International, proprietarul Rompetrol Rafinare, în condiţiile în care data limită până la care părţile ar fi trebuit să îndeplinească condiţiile precedente, adică 30 iunie 2018, fusese depăşită, iar cele două părţi nu ajunseseră la un acord.
    La jumătatea lunii mai, CEFC Shanghai International, compania care voia să achiziţioneze Rompetrol, a intrat în incapacitatea de
    a plăti obligaţiuni în valoare de
    2,09 miliarde de yuani (327,3 milioane de dolari), anunţând că intenţionează să efectueze plăţile la şase luni de la data scadenţei.
    Rompetrol a fost înfiinţată în 1974, ca operator internaţional pentru industria petrolieră din România, iar pentru următoarele două decenii brandul a fost prezent atât în România, cât şi în străinătate, prin lucrări de construcţie conducte, foraj, rezervoare de depozitare sau prin produsele de profil livrate în ţări precum Algeria, Siria, Maroc, Iordania, Sudan, Ecuador, Angola, Egipt sau Turcia.
    În 1993, compania a fost privatizată prin metoda MEBO (trecerea mijloacelor de producţie în proprietatea muncitorilor). În 1998, omul de afaceri Dinu Patriciu, alături de un grup de investitori, a achiziţionat compania. În 2007, compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan KazMunayGas a demarat procesul de achiziţie a Rompetrol, încheiat în anul 2009.
    Cinci ani mai târziu, în 2014, grupul Rompetrol a început trecerea spre o nouă identitate, schimbându-şi
    numele în KazMunayGas International,
    dar păstrând brandul Rompetrol.
    Kazahii au anunţat, la
    sfârşitul anului 2016, că vând jumătate din companie
    chinezilor de la China Energy Company Limited (CEFC), tranzacţie
    care însă a picat. CEFC, unul dintre cele mai mari conglomerate din China, urma să deţină o participaţie de 51% în cadrul KMGI, dar problemele financiare apărute în 2018 au schimbat situaţia, astfel că acordul a căzut.

    Preluarea magazinelor Mr Bricolage de către grupul britanic Kingfisher (2015)

    MOTIV: Nu a fost obţinut acordul autorităţilor
    antitrust
    Britanicii de la Kingfisher au ratat, în 2015, preluarea celor trei magazine Mr. Bricolage din România, după ce autorităţile antitrust nu şi-au dat acceptul pentru această tranzacţie. Kingfisher încheiase, în 2014, un acord angajant cu acţionarii principali ai Mr. Bricolage pentru preluarea titlurilor deţinute de aceştia. Ulterior acestui deznodământ, familia Rapotan, cea care deţinea brandul Mr. Bricolage în franciză, a început să renunţe treptat la marcă, înlocuind-o cu MatHaus. Prima unitate sub brandul MatHaus a fost deschisă în Iaşi, în 2017, iar ultima – în zona Vitan din Bucureşti, în 2018. Sub brandul Mr Bricolage au existat în total trei magazine, însă numele MatHaus există astăzi pe şapte unităţi. MatHaus este acum numele diviziei de retail a Arabesque. Cele mai multe magazine ale companiei funcţionează însă ca centre de distribuţie de materiale de construcţii pentru companii şi sunt deschise sub numele Arabesque. Kingfisher şi-a făcut intrarea pe piaţa locală în 2013, tot printr-o achiziţie, cea a magazinelor Bricostore, redenumite ulterior Brico Dépôt. Magazinele au fost cumpărate de la familia Bresson din Franţa, iar surse citate de Bloomberg spuneau la acea vreme că valoarea tranzacţiei se ridică la 75 de milioane de euro, în condiţiile în care Bricostore avea şi credite de rambursat. În 2017, Kingfisher a cumpărat şi reţeaua de magazine Praktiker de la omul de afaceri Omer Susli, iar anul trecut a luat decizia de a trece toate unităţile Praktiker sub brandul Brico Dépôt.

    Cezar Rapotan, fondatorul distribuitorului de materiale de constructii Arabesque: A pus bazele companiei în 1994, pornind cu o investiţie de 2.000 de dolari, bani împrumutaţi de la familie şi prieteni. Două decenii şi jumătate mai târziu, businessul a ajuns la o cifră de afaceri de 1,7 mld. lei (370 mil. euro).

    Vânzarea unui pachet din distribuitorul de materiale de construcţii Ambient către fondul suedez de investiţii EQT (2008)

    MOTIV: Cumpărătorul şi-a îngheţat planurile de dezvoltare în contextul crizei economice
    Ioan Ciolan a demarat în 2008 discuţiile cu fondul suedez de private equity EQT în vederea vânzării unui pachet de acţiuni din distribuitorul de materiale de construcţii Ambient Sibiu. Ciolan era unul dintre acţionari, alături de Gheorghe Călburean, Ghiocel Lucian Bezeriţă şi alţii. Scopul era nevoia de finanţare în vederea extinderii reţelei de magazine. Discuţiile cu fondul de investiţii au ajuns până la realizarea unui due diligence şi au pus în stand by planurile de expansiune.
    Primele semnale ale crizei financiare globale au dat însă peste cap planurile fondurilor de investiţii, tocmai pentru că boomul nu avea să ţină la nesfârşit. Prin urmare, în septembrie 2008, când negocierile erau aproape de final, EQT a decis să îngheţe toate proiectele de dezvoltare din regiune, inclusiv planul de a intra în parteneriat cu acţionarii Ambient. Peste câţiva ani, Ambient a intrat în insolvenţă la propria cerere.
    Insolvenţa Ambient a venit după ce businessul fondat de Ioan Ciolan
    la începutul anilor ’90 trecuse printr-un amplu proces de restructurare în ultimii ani, care a implicat diverse măsuri pentru reducerea gradului de îndatorare. În 2014, Ciolan îşi diminuase participaţia deţinută în cadrul Ambient la 70% după ce a cedat un pachet de acţiuni unui fond de investiţii controlat de BCR, în schimbul stingerii unei creanţe de circa 4,5 mil. euro.
    După ce firma deţinută de omul de afaceri Ioan Ciolan a intrat în insolvenţă, a început francizarea magazinelor Ambient.
    În total, astăzi există opt magazine Ambient, dintre care patru sunt deţinute de Lehel András (în Bistriţa, Mediaş, Sighişoara şi Sibiu), trei de antreprenorul Dan Pitic (la Cluj-Napoca, Alba Iulia, Blaj), iar cel din Râmnicu Vâlcea aparţine firmei Profelis C&V din Sibiu, deţinută de Maria Anghel (75% din acţiuni) şi Vasile Bucurenciu (25%). Magazinul din Sibiu este ultimul care a fost francizat, el fiind deţinut anterior de Ambient SA, compania-mamă.

    Achiziţia fabricii de lapte Prodlacta Braşov de către producătorul de lactate Sole Mizo din Ungaria (2010)

    La începutul anului 2010, producătorul de lactate Sole Mizo din Ungaria, unde acţionar este, printre alţii, şi Sándor Csányi, cel care conduce grupul financiar OTP, intenţiona să cumpere o fabrică de lactate din România, printre companiile vizate numărându-se
    Prodlacta Braşov. O astfel de tranzacţie nu a mai avut însă loc, Prodlacta fiind deţinută astăzi de JLC Germany (30%), JLC Republica Moldova (29%), statul român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (4%) şi de alţi acţionari (37%), potrivit datelor de la Bursa de Valori Bucureşti, unde este listată compania.
    Sole Mizo România a fost înfiinţată în 2008 şi face parte alături de compania-mamă din Ungaria din grupul Bonafarm. Sole Mizo România are în portofoliu lactate sub brandul Sole Mizo şi mezeluri, fiind din 2013 distribuitorul exclusiv al mezelurilor fabricate de Pick Szeged din Ungaria, arată datele de pe site-ul companiei.
    Producţia de lactate nu este însă singurul domeniu adiacent celui bancar în care are investiţii miliardarul Sándor Csányi. El derulează investiţii şi în imobiliare, având cel puţin două terenuri pentru viitoare proiecte în Oradea. Averea lui Sándor Csányi, 65 de ani, este estimată de presa ungară la peste un miliard de euro, fiind totodată şi primul miliardar din Ungaria.

  • Apple, Microsoft şi Google plănuiesc să îşi mute producţia din China către alte zone din Asia de Sud-Est, într-o mişcare dificilă ce ia în calcul epidemia de coronavirus şi războiul comercial de anul trecut cu Statele Unite

    Companiile americane, printre care se numără Apple, Microsoft şi Google, plănuiesc să îşi mute producţia de hardware din China, în contextul războiului comercial de anul trecut şi al epidemiei de coronavirus care continuă se răspândească, scrie CNBC.

    Mişcarea va fi una extrem de grea, în condiţiile în care producţia chineză este încorporată mai mult ca niciodată în lanţurile de aprovizionare din Statele Unite.

    Publicaţia japoneză Nikkei Asian Review a raportat săptămâna trecută că Google şi Microsoft se grăbesc să îţi mute producţia către alte zone din Asia. Nikkei a citat mai multe persoane care au declarat că Google urmăreşte să înceapă în aprilie producţia unui smartphone low-cost – Pixel 4a – în Vietnam.

     De asemenea, Google a solicitat unui partener din Thailanda să îşi pregătească liniile de producţie pentru o serie de device-uri de tip „smart home”. În plus, Microsoft speră să înceapă producţia în Vietnam începând cu trimestrul al doilea al anului curent.

    Anul trecut, Apple plănuia să producă celebrele AirPods în Vietnam, solicitând furnizorilor să îşi mute 15-30% din producţia din China către alte părţi din Asia de Sud-Est.  

    În prezent, aproximativ 40% dintre produsele finite la nivel global sunt produse în China.

    „Unele ansambluri pot fi mutate în altă parte, însă liniile de producţie au nevoie de timp pentru a putea fi implementate, iar nicio altă ţară nu oferă forţa de muncă pe care o deţine Chinei”, a declarat John Harmon, senior analyst în cadrul companiei de cercetare Coresight Research.

    Pe deasupra, procesul de mutare a furnizorilor de componente pe care se bazează companiile va avea nevoie de o perioadă suficient de lungă pentru ca mişcarea să aibă succes.

    „Schimbarea locaţiilor de producţie ajută la diversificarea riscurilor, însă nu poate să rezolve toate problemele, şi, de fapt, va deveni un joc periculos”, spune Bryan Ma, vicepreşedinte sectorului de cercetare tech din cadrul furnizorului de studii de piaţă IDC.

     

  • Povestea tinerilor care au renunţat complet la civilizaţie şi au ales să se mute pe o insulă pustie de unde să o ia de la zero

    Un tânăr cuplu a dezvăluit modul în care a reuşit să îşi trăiască deja visurile de pensionare cu 30 de ani mai devreme – prin renunţarea la locurile lor de muncă şi prin mutarea pe o insulă grecească idilică – unde pot trăi cu 5.000 de lire sterline anual, potrivit unui articol publicat de Daily Mail. 

    Steph, în vârstă de 30 de ani şi Matt Trott, în vârstă de 34 de ani, din Burgess Hill, Sussex, au decis să renunţe la job-urile lor de plimbător profesionist de câini în august 2018 pentru a se muta în micul sat Houmeri din Rethmino, Creta (Grecia). 

    Perechea trăia cu părinţii lui Steph; încercau să strângă astfel bani pentru avansul necesar achiziţiei unei proprietăţi din Regatul Unit. 

    Au decis însă că nu au nimic de pierdut dacă se mută pe insula grecească, iar acum au o viaţă de basm.

    Cuplul a cheltuit 50.000 de lire sterline din economiile lor de 75.000 de lire sterline pentru a-şi cumpăra o casă în satul grecesc – o vilă înconjurată de măslini.

    Au cumpărat chiar şi o cabană mică pe care plănuiesc să o renoveze şi să o închirieze în regim de Airbnb anul viitor. 

    „Nu ne putem permite viaţa pe care dorim să o trăim în Regatul Unit – venind mai cu seamă din Sussex, unde valoarea proprietăţilor era supraestimată. Singurul nostru scop a fost să creăm o viaţă în care să trebuiască să muncim mai puţin – acum, că nu avem o ipotecă, nu trebuie să muncim nici măcar pe aproape de cât munceam în Regatul Unit”, a spus Steph. 

    Cuplul lucrează acum doar pe perioada verii: Steph este angajată într-un hotel part-time, iar Matt, care lucrează ca asistent pentru animele, călătoreşte înapoi în Regatul Unit pentru o perioadă de şase săptămâni.

    Chiar dacă salariile lor din Regatul Unit erau de aproximativ 20.000 de lire sterline anual, perechea susţine că acest stil de viaţă costă doar 5.000 de lire sterline anual. 

    „Suntem foarte frugali, nu avem ipoteci, ieşim cât se poate de puţin, suntem vegetarieni. Încercăm să facem totul pentru a reduce impactul pe care îl avem asupra pământului.”

    „Vrem să renunţăm la chimicale aşa că am început să îmi fac propriile produse de înfrumuseţare. Încercăm să reducem şi cantitatea de plastic pe care o folosim – astfel că avem obiecte refolosibile.”Cuplul spune că mutarea în Creta a fost cea mai bună decizie pe care ar fi putut să o facă şi nu plănuiesc să se întoarcă în Regatul Unit prea curând.”

  • Cum a ajuns banca să se mute de pe stradă în buzunar

    Inteligenţa artificială, machine learningul (n.r.: tehnica ce permite inteligenţei artificiale să dezvolte modalităţi de a învăţa pe cont propriu) sau automatizările de tip Robotic Process Automation – RPA, tehnologia popularizată şi de „unicornul” UiPath – sunt tehnologii pe care industria bancară vrea să le folosească, dar băncile nu aveau până acum structurile necesare pentru astfel de transformări. De aceea, băncile sunt nevoite să îşi reinventeze modul de lucru în organizaţie. Un exemplu în piaţa locală îl reprezintă Libra Internet Bank, a 16-a bancă din România în funcţie de active, în conformitate cu datele din 2018. Emil Bituleanu, şeful băncii, a declarat într-un interviu acordat Business MAGAZIN că a creat o structură de date şi  „laboratoare” în interiorul organizaţiei pentru a dezvolta într-un ritm cât mai agil soluţii noi.

    „Problema a început în urmă cu câţiva ani. Este greu să te ocupi de machine learning şi inteligenţă artificială dacă nu ai specialişti care să îţi structureze datele. Noi aveam multe date pe care nu le foloseam, date care proveneau fie dintr-un referat de credit, fie din social media, dar pe care nu le-am structurat undeva. Acum avem această structură de date, pe care putem pune tehnologiile de machine learning şi inteligenţă artificială”, explică Emil Bituleanu, CEO al Libra Internet Bank.

    Şeful Libra spune că pentru 2020 a reuşit să convingă acţionarii băncii să îi ofere un buget pentru dezvoltarea pe aceste tehnologii, în condiţiile în care sumele investite anual sunt de ordinul milioanelor de euro. Printre soluţiile pe care speră să le livreze şi să le introducă în operaţiunile băncii se remarcă inteligenţa artificială şi algoritmii de machine learning, despre care Bituleanu susţine că se regăsesc în şase proiecte pe care le pregăteşte banca. „Avem şase proiecte acum în lucru, iar două dintre ele îmi sunt foarte dragi, şi-anume pe zona de analiză credite şi pe tehnicile implementate în zona antispălare de bani. Pe acestea aştept rezultate de la echipa de proiect”, explică el. Astfel, utilizarea tehnologiei de machine learning în analiza dosarelor de credit poate permite în timp băncii să ia în calcul elemente „de fineţe”, să sesizeze anumite nuanţe şi să opereze într-un mod mai puţin rigid. „Vorbim de mai mult decât un credit score. E vorba de machine learning care învaţă dintr-o mulţime de date. Un credit score este simplu: introduci cinci parametri şi afli dacă te califici sau nu. Dar dacă vorbim de companii, acolo poate exista un raţionament uman – situaţia companiei, dacă face parte dintr-un grup sau nu, situaţia grupului, dacă a avut probleme de insolvenţă; a cui a fost vina? Au fost băncile păcălite sau nu? Care este experienţa managerială a oamenilor din conducere? Dacă a avut restanţe, au fost mari, au fost mici, le-a plătit sau nu le-a plătit? Toate aceste categorii de informaţii nu mai pot intra într-un scoring tradiţional. Între acestea nu mai ştii care parametri sunt relevanţi şi care nu şi de aceea îţi trebuie o maşină care învaţă din propriile greşeli”, detaliază CEO-ul.

    Să ne comportăm cu toţii ca un start-up tech
    Aceste soluţii ar putea ieşi din laboratoarele băncii chiar anul acesta pentru a fi implementate. Aici, în ceea ce priveşte timpul în care se livrează soluţiile, intervine logica tehnologiilor agile, care reprezintă o metodă de management de proiect utilizată în special în dezvoltarea de software, caracterizată prin livrarea fiecărei etape din produs pe rând – ceea ce permite readaptarea planurilor în timp real. „Acum, când programezi, poţi programa tehnologie clasică cu proiect, specificaţie şi termen de livrare sau programezi tehnologii agile. Adică livrezi la două săptămâni câte ceva. Proiectul mare nu este gata, dar livrezi ceva din el. Nu aştepţi termenul şi soluţia finală, ci lansezi repede soluţii intermediare. Iar oamenii văd asta. Toată organizaţia programează şi livrează tehnologii agile în momentul de faţă”, crede Emil Bituleanu. Dar întrebarea pe care o ridică acest mod de lucru la nivelul sistemului pune degetul exact pe una dintre problemele transformării industriei: sunt băncile destul de flexibile pentru a-şi lăsa angajaţii să lucreze în acest fel? Se poate schimba logica rigidă a livrării de proiecte? „Sunt proiecte mici care compun un proiect final, iar proiectele mici se livrează fiecare când e gata. Nu este uşor de împărţit în bucăţi, dar echipa este priză, iar ei se întâlnesc zilnic preţ de câteva minute, timp în care discută ce au făcut ieri şi ce urmează să facă astăzi – fără un şef, doar cu cel care coordonează proiectul. Această metodologie de abordare şi de livrare a proiectelor în live defineşte tehnologiile agile”, explică şeful Libra.
    Transformarea jucătorilor din industrie trebuie să plece şi de la calificarea resursei umane care activează astăzi în sector. Dacă oamenii de finanţe şi bănci sunt pregătiţi să le explice noilor colegi de tehnologie cum funcţionează latura bancară, oamenii de IT care ajung în bănci pentru a le schimba ca organizaţii trebuie să poată lucra în noul mediu. Marjele de profit în scădere şi costurile din ce în ce mai mari, derivate din conformarea la reglementări mai stricte şi din transformarea digitală, împing băncile spre disponibilizări la nivel global. Chiar săptămâna trecută, HSBC, cea mai mare bancă din Europa, a anunţat 30.000 de disponibilizări.

    Bituleanu crede că nu este nevoie să apelezi la concedieri dacă adopţi o mentalitate de bancă orientată spre tehnologie şi îţi educi angajaţii în acest sens. Chiar dacă închiderea de sucursale este o acţiune previzibilă în sistemul bancar pentru mai multe instituţii bancare de talie mare, multe bănci îşi pot muta oamenii pe alte segmente dacă organizaţia se reinventează. „Nu cred că suntem în pericol noi, Libra, chiar dacă raţionamentul uman va fi preluat din ce în ce mai mult de noile tehnologii, nu avem nicio intenţie de a disponibiliza oameni. Putem însă să creştem banca cu acelaşi număr de oameni, să respecializăm oamenii să gândească în termeni de tehnologie şi analiză de business, nu doar procesare brută. Noi folosim acum RPA, care s-a dovedit a fi o formulă câştigătoare de automatizare a proceselor simple. Structurile pe care le avem pentru noile tehnologii predau constant oamenilor din celelalte divizii conceptele tehnologice, astfel încât aceştia din urmă să facă singuri la un moment dat”, povesteşte şeful băncii.

    Aşa a ajuns Libra, cu 54 de sucursale în 2019 şi aproximativ 1.000 de angajaţi, să aibă 20% dintre angajaţi din zona de tehnologie, un procent pe care Bituleanu vrea să îl majoreze în anii următori. Pe lângă oamenii de IT pe care îi angajează, banca are oameni în poziţii de business analyst, care acţionează ca „translator” între angajaţii din finanţe-bănci şi cei de tehnologie.

    „În acest moment, 10% din totalul angajaţilor noştri sunt din IT, iar dacă luăm în considerare oamenii care lucrează în tehnologii mai avansate precum machine learning, inteligenţă artificială, RPA, plus cei care lucrează pe poziţii de business analyst, care sunt interfaţa între IT şi business, ajungem astfel la 20% din total angajaţi în zona de tehnologie. Este un procent mare, dar nu foarte mare. Intenţia noastră este să îl creştem. Acum zece ani nu existau poziţiile astea. Lucrurile s-au schimbat radical“, explică directorul general al Libra Internet Bank.
    Cu o cotă de piaţă care s-a majorat la 1,3% în 2019, şeful Libra crede că o bancă de talie medie este mai flexibilă şi oferă o agilitate mai mare într-un mediu bancar în care transformarea accelerează de la an la an. „Cred că în lumea vitezei de reacţie, dacă ai câteva sute de sucursale ai o problemă. Dacă vorbim de neo-banking, RPA, machine learning, o reţea vastă de sucursale este o povară. Dacă bankingul migrează rapid, nu ştiu cum poţi scăpa de povara costurilor. Eu sunt mulţumit de cum am reuşit să creştem cota de piaţă şi de faptul că acest 1,3% ne dă suficientă flexibilitate şi anvergură în gândire ca să putem oferi cele mai bune servicii unde avem interes. Cred că m-ar fi încurcat o bancă mai mare astăzi”, explică el.

    De la competiţie la parteneriat
    Unul dintre elementele care au perturbat viaţa liniştită a băncilor şi au adus un plus de inovaţie este cel al fintech-urilor. Start-up-uri precum Monese, Revolut, Monzo sau N26 câştigă din ce în ce mai mult teren în piaţa românească şi obişnuiesc noua generaţie de consumatori cu „banca de buzunar”. Pentru a nu rămâne în urmă şi pentru a nu construi unele soluţii de la zero, băncile au schimbat discursul în ultimii ani şi au înţeles că fintech-urile nu reprezintă o serie de competitori mici şi ambiţioşi, ci sunt de fapt următorii parteneri de business. Libra Bank s-a anunţat deschisă pentru parteneriate cu fintech-uri româneşti, dar şi din întreaga Europă, când a anunţat în februarie că lansează împreună cu start-up-ul britanic Monese conturi în lei cu IBAN românesc, marcând o premieră pe piaţa locală.

    Însă Bituleanu atrage atenţia că în privinţa parteneriatelor aşteaptă de la fintech-uri un plan concret de atragere de clienţi – aşa cum Monese a anunţat că vrea să crească de la 300.000 de utilizatori români la 900.000 până la finalul anului. „Suntem în discuţii avansate cu mai multe fintech-uri. Ne interesează capacitatea lor de a aduce clienţi. O idee strălucită şi o echipă tehnică cu care să o implementezi reprezintă un prim pas. Dar în final trebuie să ai capacitatea de a aduce clienţi. Dacă nu simţim capacitatea aceasta, nu are sens parteneriatul.“
    Piaţa pare să se aşeze atât pentru bănci, cât şi pentru fintech-uri. Cele din urmă ar urma să păstreze activitatea pentru persoane fizice, plăţi şi servicii de bază, în timp ce produsele cu un grad de sofisticare mai ridicat ar putea rămâne în dreptul băncilor. „În tot ceea ce înseamnă zona de persoane fizice, microcompanii, plăţi, servicii bancare de bază, răspunsul corect vine din parteneriatul cu fintech-uri. Însă, tot ce înseamnă banking complex, cu negocieri îndelungate, pe proiecte mari, cu structuri complexe, cu specialişti şi multiple runde petrecute la masa negocierilor, va rămâne în continuare în dreptul băncilor. Desigur, şi aici poţi utiliza machine learning, inteligenţă artificială şi noile tehnologii, spune CEO-ul.
     Iar dacă industria bancară este un colos puternic în continuare, tehnologia şi parteneriatele cu fintech-uri îi oferă acestuia instrumentele de a se putea reinventa şi de a aduce chiar clienţi noi în sistem.

    CONTEXT:
    Analiza de date este un proces care sună plictisitor în mediile neavizate, dar care a devenit vital în majoritatea businessurilor, inclusiv în cel bancar. De la datele clasice pe care o bancă le analiza în urmă cu zece ani, analiza de date s-a extins acum şi înspre celelalte informaţii legate de un client, de la comportamentul său financiar şi până la prezenţa în social media. Acel modus operandi tradiţional în industria bancară nu permitea maximizarea avantajelor tehnologice, ceea ce a împins băncile înspre o transformare organizaţională.

    DECIZIE:
    Lansarea de către Libra Bank a unei structuri de date şi a unor  „laboratoare” în interiorul organizaţiei, pentru a dezvolta într-un ritm cât mai agil soluţii noi.

    CONSECINŢE:
    Printre soluţiile pe care reprezentanţii Libra Bank speră să le livreze şi să le introducă în operaţiunile băncii se remarcă inteligenţa artificială şi algoritmii de machine learning. Printre beneficiile aşteptate de Libra Bank ale acestor tehnologii se numără luarea în calcul a unor elemente „de fineţe”, să sesizeze anumite nuanţe şi să opereze într-un mod mai puţin rigid.

  • Cine s-a săturat de ţara noastră şi vrea să plece în altă ţară? Un oraş din SUA le oferă 15.000 de dolari oamenilor dispuşi să se mute acolo

    V-aţi gândit vreodată să vă mutaţi în Kansas? Acum ar fi momentul să luaţi în considerare acest pas. Reprezentanţii oraşului Topeka, capitala statului, oferă potenţialilor rezidenţi noi până la 15.000 de dolari pentru a se muta acolo.

    Un program pilot numit „Alege Topeka” pune la dispoziţia persoanelor care acceptă să se mute în Topeka şi să lucreze acolo timp de un an fondurile necesare închirierii unei case, au anunţat joi grupurile de dezvoltare economică din oraş şi Shawnee.

    Programul va oferi până la 10.000 de dolari celor care decid să închirieze o casă şi 15.000 de dolari celor care achiziţionează sau reabilitează una, scrie CNN. Fondurile sunt disponibile pentru 40 până la 60 de noi rezidenţi, în prima rundă a programului.

    „Costurile de mutare pentru un apartament cu 1-2 dormitoare pot varia de la 4.000 la 7.000 de dolari, iar pentru o casă cu 3-4 dormitoare, variază de la 10.000 la 16.000 de dolari, în funcţie de distanţa faţă de locul de muncă şi cartier”, se arată în comunicat. 

  • Un fost milionar trăieşte, de 22 de ani, pe o insulă izolată. S-a mutat acolo după ce a pierdut totul şi soţia l-a părăsit: „Măsori de cinci ori, tai o dată aici unde sunt eu”

    În anii ’80, David Glasheen deţinea o companie minieră de succes, care extrăgea aur în Papua Noua Guinee. În 1987, însă, a avut loc un crah bursier în urma căruia omul de afaceri a pierdut totul, aproximativ 37 de milioane de dolari în banii de astăzi.Soţia l-a părăsit, iar la scurt timp după aceea Glasheen s-a mutat pe Insula Restoration. Viaţa acolo nu a fost uşoară.

    David şi-a rupt şoldul în urma unei căderi. A reuşit să se târască 60 de metri, timp de o oră, pentru a ajunge la telefonul prin satelit prin intermediul căruia a cerut ajutor.

    „Aţi auzit zicala ‘măsori de două ori, tai o dată’.

    Ei bine, măsori de cinci ori, tai o dată aici unde sunt eu. Nu îţi permiţi să faci greşeli”, a declarat Glasheen, acum în vârstă de 76 de ani. El a adăugat, însă, că trăieşte „în paradis”. „Aici nu sunt probleme, ci doar oportunităţi care îţi construiesc caracterul”, a explicat bărbatul, pentru publicaţia Abc.net.au.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Acasă la Tiffany: de ce se mută bogaţii deasupra unor magazine cunoscute

    Dezvoltatorul Kean Development, scrie Wall Street Journal, a ales o zonă cu magazine de lux, construind un apartament cu cinci dormitoare deasupra un magazin al lanţului Tiffany & Co, de pe Worth Avenue, pe care cere 17,5 milioane de dolari. Publicul ţintă al acestei investiţii îl constituie bogaţii care nu mai consideră că au nevoie de ditamai casa pentru a-şi arăta statutul, dezvoltatorul fiind încurajat de mutarea unei întreprinzătoare din domeniul frumuseţii şi produselor de îngrijire a părului, Sydell Miller, care şi-a vândut casa cu 111 milioane de dolari şi s-a mutat la penthouse. 

  • Reacţia Ministrului Mediului după ce Gabriela Firea i-a spus „mutaţi-vă din Bucureşti, dacă nu vă place!”

    Ministrul Mediului, Costel Alexe, continuă dezbatarea pe tema poluării din Bucureşti, în mediul online, el scriind pe pagina sa de Facebook faptul că actualul primar general ar trebui să se mute în Capitală, pentru a vedea că locuitorii acestui oraş „pur şi simplu inhalează otravă”.

    „Nu mă las intimidat! Doamna primar Firea, aveţi cumva impresia că oraşul Bucureşti e proprietatea dumneavoastră? Îmi recomandaţi “să mă mut din Bucureşti” dacă nu îmi convine faptul că oraşul este unul extrem de poluat şi care generează deşeuri, aşa cum am atras atenţia”, îşi începe postarea ministrul Mediului. Afirmaţia vine în contextul în care Gabriela Firea i-a spus că ar trebui să se mute din Capitală, dacă nu îi place acest oraş.

    Astfel, Alexe vine cu mai multe recomandări pentru edilul Capitalei.

    „1. Mutaţi-vă dumneavoastră ÎN Bucureşti! Dumneavoastră locuiţi în judeţul Ilfov. Poate dacă aţi locui efectiv în Bucureşti v-ar păsa mai mult de traficul infernal şi de poluare.

    2. Reţineţi asta, stimată doamnă: Bucureştenii pur şi simplu “inhalează otravă”. Asta este poluarea: Otravă lentă. Aveaţi timp să faceţi ceva pentru a combate poluarea din Capitală fiind primar “de doar trei ani şi jumătate”. Nu doar că nu aţi reuşit, dar problemele s-au agravat în mandatul dumneavoastră.

    3. Înţeleg faptul că aveţi nevoie să vă certaţi cu cineva – cu premierul Orban, cu mine, cu opoziţia din Consiliul General – ca să vă victimizaţi şi să acoperiţi faptul că Bucureştiul e sufocat şi are mai multe probleme decât înainte de mandatul dumneavoastră”, scrie ministrul Mediului pe Facebook.

    De asemenea, Costel Alexe îi recomandă Gabrielei Firea să „lase capul jos, să se certe mai puţin şi să muncească mai mult pentru rezolvarea problemei.

    „Nu mai bine lăsaţi dumneavoastră declaraţiile bombastice şi ţâfnoase şi vă apucaţi de treabă?”, conchide sursa citată.
    Postarea pe pagina de Facebook vine la scurt timp după ce ministrul şi primarul general au avut, marţi seară, un schimb de replici cu privire la poluarea din Capitală, cel dintâi reproşându-i că Primăria nu a luat măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii aerului. „Mutaţi-vă din Bucureşti, dacă nu vă place în Bucureşti”, i-a răspuns Firea.

    „Sunt revoltat. Ministerul poartă o corespondenţă şi i-am pus în vedere Primăriei Capitalei de fiecare dată că trebuie să se preocupe să identifice soluţii pentru că Bucureştiul astăzi produce un milion de tone de deşeuri pe an din cele 6 pe care le produce România”, a declarat ministrul Mediului, Costel Alexe, la Antena3.

    În replică, primarul general Gabriela Firea a spus că Primăria Capitalei a luat măsuri pentru imbunătăţirea calităţii aerului, iar faptul că Bucureştiul este pe locul 4 în privinţa poluării şi nu pe primul înseamnă că proiectele derulate au dat roade.

    „Faptul că avem din ce în ce mai multe maşini proprietate personală de aproape unică folosinţă e un fapt îngrijorător. De aceea, facem campanii ca cetăţenii să folosească transportul public în comun. Foarte multe autobuze merg goale pentru că avem obişnuinţa de a circula cu autoturismul personal”, a spus Firea la acelaşi post de televiziune.

    Firea a mai spus că Guvernul PNL îi menţionează numele în discuţii privind poluarea doar pentru a exista un ţap ispăşitor.
    „S-au făcut lucruri şi se vor face. Este foarte bine că e preocupat (ministrul Mediului, n.r.). Partea proastă este că ai tăi colegi nu au făcut în Consiliul General pentru a îmbunătăţi calitatea mediului şi dumnealui vine şi ne dă lecţii. Nu mi-a pronunţat numele, dar toţi ştiu cine e primar general”, mai spune Firea.

    La rândul lui, Costel Alexe spune că bucureştenii respiră în fiecare zi aer poluat deoarece municipalitatea nu ia măsuri în acest sens.
    Firea i-a răspuns: „E foarte rău că un ministru nu ştie ce se întâmplă în Bucureşti. (…) Mutaţi-vă din Bucureşti, dacă nu vă place în Bucureşti!”.
    Alexe: „Noi să ne mutăm din Bucureşti, doamnă? Dumneavoastră ar trebui să aveţi o administraţie performantă”.