BusinessMagazin

Tag: muncitori

  • Viaţa INGROZITOARE a femeilor care se OTRAVESC zi de zi in fabrici pentru ca noi să avem cele mai noi telefoane

    Zeci dintre aceşti muncitori au fost spijiniţi de organizaţia Banolim să obţină compensaţii pentru bolile de care suferă sau au suferit, din pricina condiţiilor de muncă. Grupul s-a constituit iniţial pentru a-l sprijini pe Hwang Sang-ki, un taximetrist a cărui fiică a murit din pricina unei forme agresive de leucemie, boală declanşată pe vremea când ea lucra pentru o fabrică Samsung. 

    Banolim s-a implicat în documentarea mai multor dosare pentru bolnavi de cancer care au suferit din pricina condiţiilor de muncă. Reprezentanţii organizaţiei lucrează acum cu femei care acuză probleme de inferitilitate ca urmare a aceloraşi condiţii de muncă. În prima parte a acestui an, o decizie judecătorească i-a dat câştig de cauză lui Kim Mi-yeon, acesta fiind primul dosar care a acceptat infertilitatea ca boală profesională.

    Park min-sook, acasă împreună cu fiica sa. Park are 44 de ani şi a lucrat vreme de şapte ani într-o fabrică de semiconductori a Samsung. S-a îmbolnăvit de cancer de sân, infertilitate şi a avut mai multe pierderi de sarcină.

    Pozele lui Min-sook de pe vremea când lucra în fabrica de semiconductori.

    Kim Shinyeo o ajută pe fiica sa Han Hye-kyung să coboare din maşină pentru a ajunge la centrul de tratament. Han are 39 de ani şi a lucrat într-o fabrică Samsung de LCD. Are o tumoare cerebrală care îi afectează vorbirea, vederea şi mobilitatea.

    Han Hye-kyung la tratament

    Han Hye-kyung este ajutată de mama sa să urce în scaunul cu rotile după ce şi-a petrecut noaptea protestând în faţa sediului central al Samsung din Seoul. În partea dreaptă a imaginii este Hwang Sang-ki, tatăl lui Hwang Yu-mi, care a lucrat şi ea într-o fabrică Samsung şi a fost răpusă de o formă agresivă de leucemie în 2007.

    Han Hye-kyung şi Kim Shinyeo acasă la ele.

    Han Hye-kyung doarme după un protest în faţa sediului Samsung din Seoul.

    Un altar pentru Hwang Yu-mi, realizat în timpul unui protest în faţa sediului central din Seoul.

     

  • “De-pensionarea”, un fenomen nou ce prinde pe piaţa înfierbântată a Americii

    Pandemia de coronavirus a împins în inactivitate peste 8 milioane de americani, mulţi dintre aceştia hotărând că a venit vremea să se pensioneze, scrie CNBC. Însă pe o piaţă a muncii în efervescenţă, unde muncitorii pot practic să decidă unde să meargă, dublat de inflaţia în creştere puternică şi temperarea temerilor legate de Covid, unii găsesc că este un moment potrivit să-şi revizuiască planurile şi să redevină activi.

  • Muncitori români, exploataţi fără scrupule. Acestia lucrau fără niciun consult medical, nici măcar în caz de accident, şi sub ameninţări constante, inclusiv cu moartea

    12 ore de lucru pe zi pentru bani puţini, fără niciun consult medical, nici măcar în caz de accident, şi sub ameninţări constante, inclusiv cu moartea. Sunt condiţiile în care muncesc zeci de muncitori străini, mulţi români, în sudul Italiei.

    Carabinierii din Corigliano-Rossano, provincia Cosenza, au reţinut joi 15 persoane – dintre care 13 italieni, un român şi un bulgar – acuzate de intermediere ilegală, exploatare a forţei de muncă, ameninţare şi şantaj, scrie presa italiană. Şase dintre ele au fost arestate, în timp ce nouă au fost plasate în arest la domiciliu.

    Ancheta a început în Mirto Crosia, în urma unor plângeri din partea muncitorilor angajaţi în agricultură şi a scos la iveală un fenomen mult mai amplu.

    Recrutarea muncitorilor era gestionată de angajaţii unor societăţi din mai multe provincii ale Italiei, cel puţin din a doua jumătate a anului 2018 până în 2021.

    S-a constatat că ameninţările şi actele de violenţă fizică au fost folosite în mod sistematic împotriva muncitorilor. Oamenii erau ameninţaţi inclusiv cu moartea când încercau să protesteze. Acest lucru se întâmpla mai ales când îşi primeau salariul, care varia între 15 şi 30 de euro pe zi pentru mai mult de 12 ore de muncă pe câmp.

    De asemenea, muncitorii nu au fost niciodată supuşi vreunui control medical, nici măcar în caz de accident. Cazul unui muncitor care şi-a rupt piciorul după ce a încărcat peste 630 de lăzi cu roşii şi căruia i s-a refuzat orice fel de asistenţă este emblematic în acest sens.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Muncitori români, exploataţi fără scrupule. Acestia lucrau fără niciun consult medical, nici măcar în caz de accident, şi sub ameninţări constante, inclusiv cu moartea

    12 ore de lucru pe zi pentru bani puţini, fără niciun consult medical, nici măcar în caz de accident, şi sub ameninţări constante, inclusiv cu moartea. Sunt condiţiile în care muncesc zeci de muncitori străini, mulţi români, în sudul Italiei.

    Carabinierii din Corigliano-Rossano, provincia Cosenza, au reţinut joi 15 persoane – dintre care 13 italieni, un român şi un bulgar – acuzate de intermediere ilegală, exploatare a forţei de muncă, ameninţare şi şantaj, scrie presa italiană. Şase dintre ele au fost arestate, în timp ce nouă au fost plasate în arest la domiciliu.

    Ancheta a început în Mirto Crosia, în urma unor plângeri din partea muncitorilor angajaţi în agricultură şi a scos la iveală un fenomen mult mai amplu.

    Recrutarea muncitorilor era gestionată de angajaţii unor societăţi din mai multe provincii ale Italiei, cel puţin din a doua jumătate a anului 2018 până în 2021.

    S-a constatat că ameninţările şi actele de violenţă fizică au fost folosite în mod sistematic împotriva muncitorilor. Oamenii erau ameninţaţi inclusiv cu moartea când încercau să protesteze. Acest lucru se întâmpla mai ales când îşi primeau salariul, care varia între 15 şi 30 de euro pe zi pentru mai mult de 12 ore de muncă pe câmp.

    De asemenea, muncitorii nu au fost niciodată supuşi vreunui control medical, nici măcar în caz de accident. Cazul unui muncitor care şi-a rupt piciorul după ce a încărcat peste 630 de lăzi cu roşii şi căruia i s-a refuzat orice fel de asistenţă este emblematic în acest sens.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Muncitorii europeni ezită să ceară măriri salariale în pofida inflaţiei

    Angajaţii din cele mai mari economii din Europa se numără printre cei cu cea mai redusă probabilitate de a solicita majorări salariale în următorul an, deşi resimt unele dintre cele mai mari presiuni din partea creşterii preţurilor, scrie Bloomberg.

    Aceasta este concluzia unui sondaj global realizat de YouGov.

    Rezultatul ar putea tempera temerile băncilor centrale privitoare la posibilitatea unei spirale inflaţioniste.

     

  • Cea mai mare economie europeană are nevoie disperată de muncitori. Vor să atragă 400.000 de mii de oameni pe an

    Noul guvern de coaliţie al Germaniei doreşte să atragă 400.000 de lucrători calificaţi din străinătate în fiecare an pentru a aborda atât un dezechilibru demografic, cât şi penuria de forţă de muncă în sectoare cheie care riscă să submineze redresarea după pandemia de coronavirus, scrie Reuters.

    „Lipsa de muncitori calificaţi a devenit atât de gravă până acum încât încetineşte dramatic economia noastră”, a declarat Christian Duerr, liderul parlamentar al co-guvernarii Democraţilor Liberi (FDP), pentru revista de afaceri WirtschaftsWoche.

    „Nu putem controla problema unei forţe de muncă îmbătrânite decât printr-o politică modernă de imigraţie… Trebuie să atingem cât mai repede numărul de 400.000 de muncitori calificaţi din străinătate”, a adăugat Duerr.

    Social-democraţii cancelarului Olaf Scholz, liberalii lui Duerr şi Verzii ecologişti au convenit în acordul lor de coaliţie asupra unor măsuri precum un sistem special pentru specialiştii din afara Uniunii Europene şi ridicarea salariului minim naţional la 12 euro (13,60 USD) pe oră pentru a face munca în Germania mai atractivă.

    Institutul Economic German, prietenos cu angajatorii, estimează că forţa de muncă se va micşora cu peste 300.000 de persoane în acest an, deoarece sunt mai mulţi lucrători în vârstă care ies la pensie decât cei mai tineri care intră pe piaţa muncii.

    Se preconizează că acest decalaj se va mări la peste 650.000 în 2029, lăsând o penurie acumulată lucrători în 2030 de aproximativ 5 milioane. Numărul germanilor angajaţi a crescut la aproape 45 de milioane anul trecut, în ciuda pandemiei de coronavirus.

    După decenii de natalitate scăzută şi migraţie inegală, o forţă de muncă în scădere reprezintă, de asemenea, o bombă demografică cu ceas pentru sistemul public de pensii din Germania, în care mai puţini angajaţi sunt responsabili cu sarcina de a finanţa pensiile unei mase tot mai mari de pensionari care se bucură de o speranţă de viaţă mai lungă.

     

  • Cum a apărut una dintre cele mai mari probleme ale lumii. Toţi bogaţii lumii au de suferit din acestă cauză, iar ţările care nu primeau străini îşi deschid graniţele pentru a o rezolva

    Angajatorii din SUA şi Europa se luptau cu o penurie de forţă de muncă şi înainte de pandemie, însă când BBC, Financial Times, The Wall Street Journal, The New York Times, The Atlantic, toată lumea bună a presei occidentale, îşi pun acum aceeaşi întrebare. Ştii că lucrurile au căpătat dimensiunile unei crize, iar răspunsurile şi soluţiile sunt greu de găsit. Deci, unde-au dispărut toţi muncitorii? (Where Did All the Workers Go?)

    Pentru SUA, The Wall Street Journal nu lasă loc de discuţii. Politicile economice  ale actualului preşedinte Joe Biden (bidenomics) au dus la apariţia unei penurii de forţă de lucru care loveşte economia. Politica editorială a WSJ este de a-l critica pe actualul preşedinte american şi de a-l sprijini pe fostul şef de stat Donald Trump. Publicaţia a plătit pentru acest lucru cu schimbări radicale în personalul editorial.

    The Economist a deschis mai recent discuţia şi are mai multe studii şi analize la dispoziţie pentru a-şi forma o părere. Revista porneşte de la cele mai recente informaţii despre piaţa muncii din SUA, cea mai mare economie a lumii. Datele deloc grozave publicate la începutul lunii întregesc o imagine globală cu penurii de angajaţi care au provocat ravagii în lanţurile de aprovizionare şi au afectat economia lumii. În SUA, doar 210.000 de locuri de muncă ocupate au fost adăugate la total în noiembrie, cu mai bine de jumătate sub aşteptările economiştilor. Rata de participare a forţei de muncă a Americii rămâne cu 1,5 puncte procentuale sub valoarea de referinţă de dinaintea pandemiei (în ciuda creşterii cu 0,2 puncte în luna anterioară, la 61,8%).

    Aceleaşi necazuri pe care le are America le are toată lumea occidentală. Marea Britanie a eliberat mii de vize de muncă temporare pentru şoferi de camioane străini, după ce lipsa acestor meseriaşi a provocat o criză la benzinării; Japonia – o ţară reticentă în a importa forţă de muncă străină – a semnalat că va primi mai mulţi imigranţi pentru a reduce penuria din diverse industrii.

    O luptă pentru angajaţi duce la creşterea salariilor şi bonusurilor de angajare, în special în sectoare precum transportul, construcţiile şi producţia. Deci, unde s-au dus muncitorii? Problemele existau şi înainte de pandemie. Scăderea ratei natalităţii în multe ţări bogate înseamnă că mai puţini oameni vor intra în cadrul forţei de muncă în următorii câţiva ani, comparativ cu ultimele decenii, în timp ce o proporţie mai mare dintre ei se vor pensiona. În Marea Britanie, Brexitul a alungat muncitorii străini pe care se bazau unele sectoare. Covid-19 a agravat aceste probleme.

    În timpul pandemiei, un număr record de persoane au părăsit câmpul muncii cu totul, ceea ce a îngreunat recrutarea de personal; alţii au profitat de ocazie pentru a schimba locul de muncă, ceea ce îngreunează păstrarea personalului. Primii analizaţi sunt cei care îşi părăsesc locul de muncă.

    Angajaţii mai în vârstă din unele ţări (în special America şi Marea Britanie) au considerat lockdownurile şi riscul de a contracta Covid-19 un semn că trebuie să se pensioneze anticipat. Pieţele de acţiuni prospere şi ajutoarele guvernamentale au ajutat la creşterea economiilor personale şi planurile de pensii. Alţii, între timp, şi-au pierdut locurile de muncă şi au văzut puţine oportunităţi de a se reintegra în câmpul muncii la 60 sau 70 de ani. Think-tankul Pew Research Center a descoperit că mai mult de jumătate dintre americanii cu vârste de 55 de ani şi peste s-au pensionat până în al treilea trimestru din 2021, o creştere faţă de ponderea de 48% cu doi ani mai devreme.

    În Europa de Est, problema este mult mai gravă şi ţine şi de demografie. Numărul de locuri de muncă creşte, dar unele ţări sunt, practic, depopulate, iar unele regiuni sunt lipsite de tineri. Nu mai are cine să muncească.

    O cohortă mai tânără, care şi-ar putea permite o pauză în carieră, pare să-şi fi schimbat priorităţile în pandemie. Sondajele arată că banii nu sunt întotdeauna suficienţi pentru a-i tenta să vină înapoi pe angajaţii care s-au bucurat de mai mult timp acasă cu familiile lor în timpul lockdownurilor. Într-un sondaj realizat de Bill Schaninger şi colegii săi de la McKinsey, o companie de consultanţă, mai mult de jumătate dintre angajatorii din diverse sectoare au raportat plecări voluntare mai mari decât în anii precedenţi. Dintre angajaţii chestionaţi care au renunţat recent la locul de muncă, 36% au spus că au făcut acest lucru fără a avea asigurat următorul pachet de salarii. Aproape jumătate au citat îngrijirea familiei ca fiind un factor semnificativ. Acest lucru, la care se adaugă revenirea economiilor din recesiune, a creat o abundenţă de posturi vacante, pe alese. Bonusurile frumoase de angajare i-au încurajat şi pe angajaţi să schimbe rolurile.

    Oamenii părăsesc câmpul muncii din America în cifre record. În Marea Britanie, ponderea salariaţilor care şi-au schimbat poziţiile în al treilea trimestru a crescut la un nou record, de 3,2%. Acest lucru ar putea reflecta demisii acumulate şi care nu s-au efectuat la apogeul pandemiei, când oamenii au considerat că este prea riscant să schimbe locul de muncă. Însă există motive să credem că tendinţa de schimbare a locurilor de muncă ar putea fi aici pentru a rămâne mai mult timp. Munca de la distanţă deschide mai multe posturi pentru o listă mai largă de candidaţi. Iar angajaţii care au suportat de ani de zile salarii mici sau condiţii de lucru care nu le-au plăcut au văzut pandemia ca pe o oportunitate de a găsi un alt rol sau de a părăsi forţa de muncă total. Cele mai recente cifre din SUA sugerează că angajaţii îşi vor păstra noile puteri de negociere ceva timp. Pentru The Atlantic, cea mai completă explicaţie privind situaţia din SUA este că răspunsul politicii fiscale la pandemie, adică reduceri de taxe, cecuri, stimulente financiare, relaxarea condiţiilor ataşate creditului, moratorii la evacuări silite, a redus urgenţa de a căuta de lucru. Statele Unite au cheltuit mii de miliarde de dolari pentru a ajuta familiile să treacă peste îngheţul economic. Interdicţiile naţionale privind evacuarea silită din locuinţe au redus presiunea asupra chiriaşilor. Apoi, există creşterea record a economiilor la familiile care nu au plecat în vacanţă sau nu au profitat de diverse alte distracţii şi experienţe timp de mai bine de un an. Apoi oamenii ştiu că, dacă aşteaptă o lună sau trei, tot vor mai exista locuri de muncă la care să aplice. Văzând această imagine în întregime, mai mulţi americani simt clar că pot adopta o abordare mai relaxată în privinţa întoarcerii la muncă. Comparativ cu datele de dinainte de criză, de pe piaţa muncii din America lipsesc şapte milioane de oameni.

    Angajaţii care au suportat de ani de zile salarii mici sau condiţii de lucru care nu le-au plăcut au văzut pandemia ca pe o oportunitate de a găsi un alt rol sau de a părăsi forţa de muncă total.

    Financial Times a identificat libertatea financiară mai mare din SUA ca unul din factorii care stau la baza scăderii numărului de muncitori. Generozitatea ajutoarelor de şomaj pe timp de pandemie nu pare la prima vedere să aibă un rol aşa de mare deoarece acestea au expirat deja din septembrie fără schimbări notabile în rata de participare a forţei de muncă. Însă un sondaj efectuat de Indeed în rândul şomerilor a constatat că cei mai mulţi nu se grăbesc să îşi caute un loc de muncă – şi mulţi dintre ei au spus că acest lucru se datorează faptului că aveau o rezervă de economii acasă sau că un partener munceşte şi câştigă suficient. A existat, de asemenea, o scădere a numărului de americani care au mai mult de un loc de muncă – o problemă pentru angajatori, dar o tendinţă pozitivă care sugerează că majorările salariilor îi ajută să-şi plătească facturile. Cu toate acestea, sondajele arată şi că mulţi muncitori sunt încă descurajaţi de temerile legate de Covid şi de dificultăţile cu îngrijirea copiilor. În contrast puternic, în zona euro ocuparea forţei de muncă aproape că şi-a recâştigat nivelul de dinainte de pandemie, iar participarea forţei de muncă a revenit rapid, astfel încât în Franţa şi Spania este deja mai mare decât era înainte de criză. Deşi cererea în creştere începe să creeze presiuni, există încă multă forţă de muncă neangajată în blocul euro, participarea fiind în urmă în Italia şi multe ţări care suferă de un şomaj structural ridicat în rândul tinerilor – moştenirea crizei din 2008. UE nu a văzut niciun val de pensionări anticipate în timpul pandemiei, deoarece în multe ţări aceasta este deja norma.

    Dar Claus Vistesen, de la firma de consultanţă Pantheon Macroeconomics, spune că investitorii „speră acum că acest deficit poate fi transformat în potenţial”, mai ales în Italia, unde Mario Draghi face presiuni pentru reforma sistemului de pensii. În Marea Britanie, deşi penuria de forţă de muncă precede Brexitul, aceasta a fost, fără îndoială, exacerbată de oprirea bruscă a fluxurilor de oameni din UE. Criza de şoferi de camion, agravată de de refuzul est-europenilor de a se întoarce în Anglia după Brexit, reflectă şi faptul că şoferii localnici bătrâni au profitat de pandemie pentru a se retrage din câmpul muncii. Mulţi dintre ei primeau deja pensie.  În zona euro, deficitul de forţă de muncă este cel mai vizibil în Germania, care se baza anterior pe un flux constant de migranţi pentru a înlocui o populaţie îmbătrânită. În Europa de Est, problema este mult mai gravă şi ţine şi de demografie. Numărul de locuri de muncă creşte, dar unele ţări sunt, practic, depopulate, iar unele regiuni sunt lipsite de tineri. Nu mai are cine să muncească.

    Sondajele arată că banii nu sunt întotdeauna suficienţi pentru a-i tenta să vină înapoi pe angajaţii care s-au bucurat de mai mult timp acasă cu familiile lor în timpul lockdownurilor.

  • Creşterile salariale au oprit migraţia externă. Un instalator din Bucureşti: „Am salariul de 4.800 – 5.000 de lei net şi mai fac pe lângă 1.500- 2.000 de lei. De ce să plec în altă ţară?“

    ♦ Veniturile muncitorilor calificaţi din construcţii încep să le echivaleze pe cele din străinătate în oraşele mari din România ♦ În Bucureşti un instalator ajunge la 5.000 de lei net pe lună; salariul mediu din construcţii la nivel naţional a ajuns la aproape 3.400 de lei net l Un antreprenor din construcţii: „Când s-a dat Ordonanţa 114, am prins curaj să îmi dezvolt afacerea. Ştiam că pot plăti oamenii mai bine şi am crescut de la 200 la 700 de angajaţi în câteva luni“.

    Creşterea salariilor din construcţii, odată cu apli­carea facilităţilor fis­cale pentru acest sector începând cu anul 2019, a condus la o reducere a feno­menului migraţiei externe în acest domeniu.

    „Lucrez pe un şantier mare din Bucureşti, program de 9 ore pe zi, şi ajung la 4.800 – 5.000 de lei net pe lună. Cu ce mai fac pe lângă, mai iau 1.500- 2.000 de lei pe lună. Nevasta mea ia şi ea 3.500 de lei. De ce să mai plec în străinătate, să stau departe de familie, în casă cu cine ştie cine, dacă eu pot câştiga la fel aici?“, spune un instalator în vârstă de 50 de ani din Bucureşti, care a adăugat că mai are colegi care au renunţat să plece la muncă în străinătate odată cu creşterea salariilor. Într-adevăr, salariul mediu din construcţii a crescut cu aproape 50% în 2019 prin comparaţie cu anul 2018, ca urmare a aplicării Ordonanţei 114/2018 care şi-a produs efectele în 2019 şi care a acordat diverse facilităţi fiscale com­paniilor de construcţii. Acor­darea acestor facilităţi a fost condiţio­nată de o creştere a salariului minim din acest sector la 3.000 de lei brut pe lună (circa 2.400 de lei net), cu aproape o treime mai mult decât era salariul minim la nivel naţional la acea vreme.

    Prin urmare, dacă în 2018, înainte de aceste prevederi, un angajat din cons­trucţii câştiga mai puţin de 2.000 de lei net pe lună (adică 75% din sa­lariul mediu net la nivel naţional la acea vreme), în august 2021 salariul me­diu din construcţii a ajuns la aproa­pe 3.400 de lei net pe lună (repre­zen­tând 96% din salariul mediu la nivel naţio­nal). În plus, în oraşele mari, an­ga­jaţii din construcţii primesc sa­larii cu mult peste media pe economie.

    „Salariile sunt mari şi muncitorii nu mai pleacă. În funcţie de orele suplimentare, un muncitor câştigă în Bucureşti între 4.000 şi 6.000 de lei net (800-1.000 de euro – n.red.). În străinătate ar câştiga între 1.200 şi 2.000 de euro pe lună, din care îşi achită cheltuielile de masă, cazare şi transport şi dorm în case cu alte persoane, departe de familie. Odată cu această ordonanţă am putut să creştem salariile şi oamenii nu mai pleacă“, a explicat Daniel Piţurlea, preşedinte şi CEO al grupului de construcţii Concelex.

    Acordarea facilităţilor fiscale din construcţii a condus la o creştere a nu­mărului de angajaţi din acest sec­tor, puternic afectat de migraţia exter­nă, dar guvernul vrea să elimine aceste scutiri de taxe în contextul im­ple­mentării aşteptatului PNRR – Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.

    Antreprenorii din acest sector susţin că o astfel de măsură ar afecta grav sectorul, care are deja cheltuieli mai mari din cauza creşterii preţurilor materialelor de construcţii.

    „Când s-a dat ordonanţa 114, eu am prins curaj să îmi dezvolt afacerea. Ştiam că pot plăti oamenii mai bine şi am crescut de la 200 la 700 de angajaţi în câteva luni. Iar beneficiile pentru stat s-au văzut: în 3-4 luni au crescut taxele plătite de firmele de construcţii către stat cu 40%, în domeniu s-au angajat mai mulţi oameni, a crescut salariul minim, s-a albit economia. Ca o părere personală, cred că şi alte sectoare – cum sunt agricultura şi transporturile – ar trebui să beneficieze de astfel de facilităţi, pentru a rezolva problema deficitului de personal“, a mai spus Daniel Piţurlea de la Concelex.

    Construcţiile, sector în care lucrează 430.000 de angajaţi, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, au avut o contribuţie de 6,6% la formarea PIB-ului în 2020. Deşi migraţia externă a angajaţilor din acest sector s-a temperat, nu există date oficiale care să confirme acest fenomen (la fel cum nu există date exacte a numărului de români care vin sau care pleacă anual la muncă în străinătate), angajatorii se confruntă cu deficit de personal, dar şi cu un fenomen de îmbătrânire a forţei de muncă. Prin urmare, suplimentează nevoia de personal cu muncitori din state non-UE.

    „Din păcate tinerii nu vor să lucreze în acest domeniu, nu le place, e greu, se stă în frig, în noroi, în ploaie. Majoritatea muncitorilor noştri au peste 45 de ani. Am adus angajaţi din alte state, avem vreo 100 din Vietnam,  vreo 16 din Uganda şi 40- 50 din Republica Moldova. Cheltuiala noastră cu ei e undeva la 1.400- 1.500 de euro pe lună pentru fiecare şi include masă, cazare, transport şi, când e nevoie, ne asigurăm că ajung la medic dacă se îmbolnăvesc“, a mai spus Daniel Piţurlea.

  • Criza muncitorilor. Raluca Turcan: creşte numărul de avize acordate muncitorilor străini

    Companiile din România au înregistrat 309.000 de noi locuri de muncă în primele zece luni ale anului, cu aproape 10.000 mai multe decât tot anul trecut. „Deci locuri de muncă există în România, iar acest rezultat se datorează în mare parte şi măsurilor luate de la începutul pandemiei, pentru susţinerea pieţei muncii. În toată perioada crizei sanitare au fost alocaţi 7,72 miliarde lei pentru a ajuta companiile şi în acest fel am protejat 1,4 milioane de locuri de muncă”, scrie pe Facebook Turcan.

    Conform acesteia, în toată ţara a fost reluată organizarea burselor de locuri de muncă, pentru a ajuta companiile să ajungă mai uşor la oamenii care au nevoie de locuri de muncă.

    „Am majorat considerabil stimulentul pentru părinţii care se întorc la muncă în primele 6 luni de viaţă ale copilului (de la 650 de lei la 1.500 de lei), completăm veniturile persoanelor vulnerabile care se angajează, prin acordarea ajutorului social încă 6 luni după angajare, şi face verificări pentru prevenirea muncii la negru. Toate aceste măsuri au contribuit la crearea de noi locuri de muncă, însă acum cea mai mare provocare pentru piaţa muncii o reprezintă numărul insuficient de angajaţi, fără de care companiile nu îşi pot desfăşura în mod corespunzător activitatea. Pentru a sprijini angajatorii să acopere această a lipsă a forţei de muncă, Guvernul va majora anul viitor numărul de avize acordate muncitorilor străini la 100.000 de lucrători. Acest lucru nu înseamnă că 100.000 de lucrători vor veni în România, ci că dăm posibilitatea tuturor angajatorilor din ţară să apeleze la resursă umană din străinătate, dacă nu găsesc angajaţi români, astfel încât afacerile lor să nu intre în blocaj”, adaugă Turcan.

    O altă problemă este legată de calificarea şi profesionalizarea forţei de muncă din România, mai ales în contextul schimbărilor de pe piaţa muncii, ca urmare a digitalizării şi a apariţiei de noi tehnologii: „România are o rată redusă de implicare a angajaţilor în cursuri de pregătire, mult sub media europeană. Prin urmare, acţionăm pentru a îmbunătăţi cursurile de calificare organizate de agenţiile de ocupare şi în acelaşi timp actualizăm Codul Ocupaţiilor din România, pentru ca toate meseriile cerute de angajatori să aibă calificări standardizate”.

  • Grupul Sphera a adus peste 100 de muncitori din Sri Lanka pentru a compensa lipsa de personal din România. Proprietarul francizelor KFC, Pizza Hut şi Taco Bell are circa 4.400 de salariaţi pe cele trei pieţe pe care operează, dintre care peste 4.000 doar în România

    Grupul Sphera Franchise Group, unul dintre cei mai im­portanţi jucători de pe piaţa locală de restaurante din perspectiva cifrei de afaceri şi a numărului de unităţi, a adus 112 muncitori din Sri Lanka în prima parte a acestui an pentru a compensa lipsa de personal din România.

    Cea mai mare parte a acestora (85%) lucrează în cadrul KFC România, iar restul (15%) la Taco Bell, tot pe piaţa locală. Sphera de­ţine operaţiuni în trei ţări – România, Italia şi Republica Moldova.

    „Pandemia de COVID-19 a pus o presiune suplimentară asupra industriei HoReCa, deoarece mulţi angajaţi au decis să se orienteze către alte sectoare. În consecinţă, în primul semestru al anului 2021 grupul a continuat proiectul de angajare a perso­nalului din străinătate“, spun reprezentanţii Sphera Franchise Group. În urmă cu câteva luni, Călin Ionescu, CEO al Sphera Franchise Group, spunea că grupul caută să angajeze 400 de persoane, iar pentru asta se uită atât pe piaţa internă, cât şi pe pieţele străine precum Sri Lanka, Vietman şi Nepal.

    Piaţa HoReCa a fost una dintre cele mai afectate de pandemia de COVID-19, astfel că a funcţionat multă vreme cu restricţii. Criza generată de pandemie, eveniment care a trimis mulţi angajaţi HoReCa în şomaj tehnic sau chiar i-a lăsat fără loc de muncă, a făcut ca migraţia către alte sectoare să fie chiar mai accentuată. Mai mult, salariile în domeniu sunt sub media pe economie, motiv pentru care există o rotaţie mare de personal în general.

    La 30 iunie 2021, grupul Sphera avea 4.392 de angajaţi, dintre care 4.058 în România, 253 în Italia şi 81 în Republica Moldova. Numărul este cu circa 400 mai mic decât la finalul lui 2020, conform calculelor făcute de ZF pe baza datelor din rapoartele financiare ale grupului.

    Ideea de a aduce personal din ţări asiatice nu este ceva nou, nici măcar în HoReCa, fiind o practică mai veche ce poate fi întâlnită şi în construcţii şi în alte sectoare industriale. România a atras peste 100.000 de angajaţi din statele din afara Uniunii Europene în ultimii 11 ani, arată datele oficiale. Turcia, China, Vietnam, Filipine şi, mai nou, Nepal şi Sri Lanka sunt statele care au furnizat cei mai mulţi muncitori pentru piaţa muncii din România. Doar în primele cinci luni din 2021 au fost înregistrate peste 16.000 de cereri de angajare, cu 16% mai mult decât numărul din perioada similară din 2020. Cei mai mulţi străini care au venit anul acesta să lucreze în România provin din Turcia (2.770), Nepal (2.549) şi Sri Lanka (1.851).

    Salariul pentru un muncitor necalificat venit din Asia ajunge la 400 – 450 de dolari indiferent de domeniu. Pachetul salarial cel mai frecvent întâlnit cuprinde salariul net, cazare, masa zilnică şi asigurarea medicală (acoperită prin CASS – contribuţia la sănătate – obligatorie). În România, salariul minim este de 340 de dolari.

    Sphera opera la finalul primului semestru din acest an 161 de restaurante, dintre care, 140 cu sediul în România (88 KFC, 21 Pizza Hut, 17 Pizza Hut Delivery şi 12 restaurante Taco Bell, 1 restaurant sub brandul Paul şi 1 sub franciză PHD), 19 restaurante KFC în Italia şi două în Republica Moldova. În primele şase luni din an, grupul a obţinut afaceri de 444,5 mil. lei, plus 46% faţă de perioada similară din 2020, marcată de pandemie şi de închiderea restaurantelor în trimestrul doi.