BusinessMagazin

Tag: miliarde

  • Americanii de la KKR au înfiinţat cel mai mare fond de private equity din istoria Europei, cu un capital de 5,8 miliarde euro

    Grupul de investiţii american, Kohlberg Kravis Roberts (KKR), a înfiinţat cel mai mare fond de private equity din istoria Europei, în contextul în care investitorii inundă regiunea cu bani în căutare de câştiguri mai mari.

    Gigantul de private equity ar fi stabilit deja tranzacţii pentru 28% din capitalul total de 5,8 miliarde euro, marţi, înainte ca fondul să se închidă în urma finalizării procesului de strângere de capital. Viteza cu care o parte din capital a fost investit ilustrează apetitul industriei de investiţii pentru tranzacţii în Europa.

    „Perioada medie de investiţii pentru fonduri s-a micşorat puţin în contextul în care oamenii văd oportunităţi în piaţă. Unele dintre investiţiile noastre recente s-au dezvoltat”, notează Johannes Huth, şeful pentru Europa al KKR.

    Printre tranzacţiile deja închise de noul fond – care şi-a depăşit ţinta de capital iniţială de 5 miliarde euro – se numără achiziţia unei participaţii în publisherul german Axel Springer, o altă tranzacţie prin care cumpără grupul german de plăţi Heidelpay pentru mai mult de 600 milioane euro şi achiziţia unei particiaţii în asiguratorul nordic non-life Soderberg & Partners.

    În medie, grupurile de private equity existente la nivel global au investit până acum circa 10% din fondurile atrase în 2019 şi 20% din cele atrase în 2018, potrivit datelor agregate de platforma Preqin.

    Grupurile de investiţii se bazează pe cererea ridicată din partea investitorilor, care se aşteaptă ca industria să livreze venituri puternice într-o lume în care pieţele americane de acţiuni ating noi recorduri, şi în care majoritatea obligaţiunilor guvernamentale oferă randamente slabe.

    Luna trecută, KKR i-a numit pe Mattia Caprioli şi pe Philipp Freise în poziţii de co-executivi pe Europa ai KKR.

    Gigantul american KKR a fost unul dintre fondurile care au intrat în 2016 în cursa pentru reţeaua de magazine Profi, alături de Mid Europa Partners, Pamplona Capital şi BcPartners.

     

  • Antreprenorul care, pornind de la repararea de televizioare şi radiouri, a fondat o companie de miliarde de dolari

    Cu toate că şi-a dorit să devină un atlet de renume, Ken Xie Şi-A conturat cariera într-un domeniu total diferit de lumea sportului şi anume antreprenoriatul în industria securităţii cibernetice. Astfel, în urmă cu aproape două decenii, el a pus bazele Fortinet, o companie cu venituri anuale de 1,8 miliarde de dolari.

    Ken Xie s-a născut şi a crescut în China. Dintotdeauna a fost pasionat de sport, dar şi de inginerie electrică, aşa că, ori de câte ori avea ocazia, repara televizoare şi radiouri. Cu toate că a vrut să urmeze o carieră în atletism, părinţii săi, profesori la universitatea Tsinghua, au insistat să urmeze un master la o facultate de renume. Astfel, după ce a absolvit cursurile de licenţă şi master ale Universitatăţii Tsinghua în inginerie electrică, ulterior s-a înscris la cursurile unui program de master în acelaşi domeniu, în cadrul Universitatăţii Stanford.
    În 1993, Xie a fondat o companie de securitate cibernetică, Systems Integration Solutions (SIS). Trei ani mai târziu a construit prima aplicaţie de reţele virtuale (VPN), bazată pe limbajul de programare ASIC. În acelaşi an, dându-şi seama de limitările serviciilor de firewall instalate pe cele mai multe calculatoare şi servere, a dezvoltat NetScreen Technologies, o altă firmă de securitate online, alături de Yan Ke şi Feng Deng. Compania avea să fie achiziţionată în 2004 de multinaţionala Juniper Networks Inc. pentru 4 miliarde de dolari.
    În 2000, Xie a părăsit NetScreen pentru a fonda, alături de fratele său, Michael Xie, care profesa ca inginer electric, compania Fortinet. Cei doi au lansat primele produse în mai 2002 şi, până în 2005, businessul înregistrase vânzări de 100 de milioane de dolari, oferindu-şi serviciile pentru birouri din SUA, Canada, Europa şi Asia.
    În 2016, Ken Xie a deschis, în cadrul companiei
    Academia de Securitate Cibernetică, pentru a veni în întâmpinarea celor interesaţi să se specializeze pe acest domeniu. În iunie 2018, el a achiziţionat Bradford Networks, o firmă de securitate.
    Printre titlurile şi recunoaşterile pe care antreprenorul le-a câştigat de-a lungul anilor se numără cel de antreprenorul anului (2006), acordat de EY pentru regiunea Californiei de Nord, şi alegerea sa în 2013 ca membru al Academiei Naţionale de Inginerie. În ianuarie 2019, Xie a participat la discuţiile din cadrul Forumului Economic Mondial (WEF) de la Davos, unde a vorbit despre forţa de muncă din domeniul securităţii cibernetice. În prezent, Ken Xie deţine funcţia de director general al Fortinet, iar fratele său, Michael, este preşedinte şi şef de tehnologie.
    Anul trecut, Fortinet a înregistrat venituri de 1,8 miliarde de dolari. În prezent, compania cu sediul în Sunnyvale, California, are peste 6.000 de angajaţi; începând cu 2019, valoarea acţiunilor Fortinet a crescut la 86,79 de dolari, faţă de 17 dolari, valoarea stabilită la oferta publică iniţială din 2009.
    Compania a ajuns şi în piaţa locală, în urmă cu 14 ani, prin intermediul antreprenorului Adrian Danciu, care a dezvoltat prezenţa businessului şi în Balcani şi în regiunea adriatică, preluând ulterior administrarea afacerile Fortinet în Europa de Sud-Est.

  • Fiat Chrysler şi compania-mamă a Peugeot se aşează la masa negocierilor pentru o tranzacţie care ar da naştere unui gigant de peste 47 miliarde dolari

    PSA, compania-mamă a producătorului francez Peugeot, negociază cu rivalii de la Fiat Chrysler Automobiles (FCA) o tranzacţie prin care ar fuziona cu grupul italiano-american şi ar crea o companie cu acţiuni de peste 47 miliarde dolari, potrivit surselor din piaţă citate de FT.

    Negocierile reprezintă o încercare a francezilor de la PSA şi a executivului Carlos Tavarez de a profita ta de a profita de negocierile eşuate dintre FCA şi Renault din acest an.

    Pentru FCA, fuziunea ar reprezenta o reuşită, în contextul în care compania a susţinut vehement că piaţa auto are nevoie de consolidare cât mai rapid.

    Unul dintre aspectele tranzacţiei arată că PSA ar fuziona cu FCA într-o tranzacţie care implică toate acţiunile, ceea ce l-ar pune în final pe Carlos Tavarez la conducerea businessului, şi pe John Elkann – reprezentantul familiei Agnelli din Italia, care controlează FCA – în funcţia de preşedinte al companiei.

    Potrivit sursei citate, negocierile au mai început anul acesta o dată însă au fost oprite cât au început discuţiile dintre Fiat Chrysler şi Renault.

    Acţiunile Fiat Chrysler listate pe bursa din New York au crescut cu 7,5% marţi seară după ce Wall Street Journal a anunţat negocierile, şi se tranzacţionau la 14,2 dolari per acţiune.

    Un purtător de cuvânt al PSA a transmis că „nu comentează pe zvonurile din piaţă”, în timp ce FCA a refuzat să comenteze.

    În 2019 acţiunile PSA au crescut cu 38% în comparaţie cu cele ale FCA care au crescut doar cu 1%. Compania franceză are o valoare de piaţă de circa 26,2 miliarde dolari, în timp ce valoarea FCA ajunge la 22 miliarde dolari.

    Reluarea negocierilor vine la câteva luni după cce FCA s-a retras din oferta de fuziune cu Renault, care ar fi dat naştere unei tranzacţii de peste 36 miliarde dolari. Această tranzacţie a picat în luna iunie după ce guvernul francez, cel mai mare acţionar al Renault cu 15% din acţiuni, şi-a retras susţinerea – în principal pentru că partenerul de alianţă al Renault, Nissan, nu a fost de acord.

    „FCA trebuie să îşi scaleze businessului din Europa şi PSA nu are deloc prezenţă în SUA, unde FCA are o cotă bună de piaţă. Mai mult, PSA are tehnologia necesară pentru a ajuta cu problemele întâmpinate de FCA în ceea ce priveşte emisiile de carbon”, notează Philippe Huchois, analist auto în cadrul Jeffries.

     

     

     

     

  • Povestea primului miliardar portorican. Conduce o firmă cu active de 39 de miliarde de dolari

    Încă de la începutul anului 2015, Bravo a vândut sau a listat 25 de companii, în valoare totală de 20 de miliarde de dolari, de patru ori mai mari decât costurile lor. Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, secretul lui constă în faptul că investeşte doar în companiile de software stabile. Din 2003 şi până în prezent, firma lui Bravo a încheiat 230 de contracte, care valorează mai mult de 68 de miliarde de dolari. El administrează în prezent un portofoliu de 38 de companii software care generează venituri anuale de aproximativ 12 miliarde de dolari şi are 40.000 de angajaţi. Forbes estimează valoarea firmei, care este deţinută în întregime de către Bravo şi câţiva asociaţi, la 7 miliarde de dolari. Luând în calcul procentul pe care îl deţine în firmă şi banii pe care îi deţine în fondurile sale, averea lui Bravo s-ar ridica la 3 miliarde de dolari. Orlando Bravo s-a născut în oraşul colonial spaniol Mayagüez, care a fost, timp de decenii, portul pentru vasele de pescuit care aprovizionau fabricile de conserve de ton din regiune. Părinţii l-au mutat pe el şi pe fratele său, Alejandro, în locul în care se află acum o comunitate închisă din dealurile Mayagüez, unde fraţii au fost înscrişi la şcoli private.

    A început să joace tenis la vârsta de opt ani, exersând pe terenuri ale universităţii locale şi ale unui hotel; apoi, împreună cu familia sa, au început să parcurgă în weekenduri un drum de două ore şi jumătate de la casa lor din San Juan pentru a putea să se antreneze împotriva unei competiţii mai puternice. A devenit rapid unul dintre jucătorii de top din Puerto Rico, ceea ce l-a condus înspre academia de tenis Bollettieri, renumită pentru cei pe care i-a pregătit.

    Potrivit unui articol al publicaţiei internaţionale Forbes, acolo se trezea în zorii zilei, se îndrepta către Şcoala Episcopală Sfântul Ştefan, iar la prânz era pe terenul de tenis. A petrecut ore antrenându-se alături de colegi precum Andre Agassi şi Jim Courier. La apus, după ce mânca şi făcea duş, se întorcea la studiu, într-o cameră în care locuiau patru jucători. Mediul competitiv l-a ajutat pe Bravo să ajungă în top 40 în SUA, la nivel de juniori, apoi a ajuns în vârful clasamentului. Mai târziu, a făcut parte din echipa de tenis a universităţii Brown. A absolvit în 1992, fiind licenţiat în economie şi ştiinţe politice. După absolvire, a obţinut un post de analist în departamentul de fuziuni şi achiziţii al Morgan Stanley. Acolo ajunsese să lucreze chiar şi 100 de ore pe săptămână sub finanţistul Joseph Perella. Faptul că era fluent în spaniolă l-a ajutat să ajungă în faţa clienţilor, iar în timp ce lucra pentru miliardarul venezuelean Gustavo Cisneros, care cumpăra lanţul de supermarketuri portorican Puebla Xtra International, a descoperit lumea investiţiilor şi a aflat că nu îşi doreşte să fie bancher, potrivit interviului acordat revistei Forbes.

    A fost acceptat mai târziu la Universitatea Stanford. Fusese deja admis la facultatea de drept de acolo, dar voia să studieze şi businessul în paralel. A sunat insistent la universitate şi, într-un final, a reuşit să studieze ambele discipline. În perioada verii a lucrat la Seaver Kent, un joint venture californian cu Texas Pacific Group specializat în tranzacţii de piaţă medii. Până la absolvire, în 1998, nu a primit un post acolo, chiar dacă a sunat timp de luni de zile pentru un job.

    După mai multe apeluri, i-a atras atenţia lui Carl Thoma, partener fondator al fondului de investiţii privat Golder, Thoma, Cressey, Rauner. Thoma l-a trimis pe Bravo în San Francisco să „vâneze investiţii şi să extindă prezenţa companiei în Bay Area, dar primele sale afaceri, înainte să împlinească 30 de ani, au fost adevărate dezastre. A investit în două site-uri de design, chiar când bula .com s-a spart, astfel a pierdut 100 de milioane de dolari. Eşecul l-a determinat pe Bravo să aibă revelaţia că în loc să ofere finanţare antreprenorilor de start-up-uri şi să să concentreze pe investiţii riscante, ar putea să cumpere companii cu istorie, care vând software de nişă clienţilor loiali. Cu acordul lui Thoma, a devenit expert în acest tip de companii.

    Cum a ajuns însă la nivelul la care se află fondul de investiţii pe care îl conduce împreună cu Thoma în prezent? A descoperit, în urmă cu aproape două decenii, că software-ul şi firmele de capital privat sunt o combinaţie bună. De atunci, nu a investit în altceva. Companiile în care investeşte au în general vânzări de 150 de milioane de dolari de la clienţi recurenţi şi activează în pieţe care sunt prea specializate pentru a atrage interesul unor giganţi precum Microsoft sau Google.

  • Pro TV s-a vândut unui miliardar ceh: Grupul american AT&T a vândut compania CME, din care face parte cel mai mare post de televiziune din România, fondului de investiţii ceh PPF, într-o tranzacţie de 2,1 miliarde dolari

    CME – Central European Media Enterprise – principalul acţionar al Pro TV, a anunţat duminică seara că a ajuns la o înţelegere definitivă pentru a fi achiziţionat de PPF Group din Cehia, într-o tranzacţie de 2,1 miliarde dolari.

    Preţul plătit pentru o acţiune CME este cu 32% mai mare decât în primăvară, când grupul de televiziune a anunţat că analizează mai multe opţiuni privind viitorul companiei.

    „Comitetul special al board-ului, împreună cu consilierii noştri, a condus un proces extins de revizuire a alternativelor, ceea ce a însemnat implicarea mai multor parteneri strategici şi financiari. Anunţul de astăzi reafirmă angajamentul nostru în a livra valoare pentru acţionari”, spune John Billock, preşedinte al board-ului de directori al CME.

    CME, cel mai mare operator de televiziune din Europa Centrală şi de Est, era deţinut de gigantul american AT&T, care preluase această companie de la Time Warner în urma unei tranzacţii globale.

    „În cursul ultimilor şase ani, în timp ce ne-am transformat businessul şi am livrat constant o creştere a profitabilităţii, principala noastră preocupare a fost generarea de valoare pentru acţionarii noştri. Eforturile noastre culminează în această tranzacţie, şi suntem siguri că este alegerea bună pentru acţionarii noştri şi o concluzie satisfăcătoare la una dintre cele mai de succes reorganizări a unei comanii media lider de piaţă în ultimii ani. Suntem mulţumiţi că grupul PPF ne împarte perspectiva”, anunţă Michael Del Nin şi Christoph Mainusch, co-executivi ai CME.

    CME şi-a început activitatea la începutul anilor 90, compania fiind fondată de antreprenorul american Ronald Lauder, fost ambasador al SUA în Austria şi fiul celui care a creat brandul de cosmetice Estee Lauder.

    În România, Lauder s-a asociat în anii 90 cu antreprenorul român Adrian Sârbu, care a creat Pro TV. Adrian Sârbu a ieşit din CME şi din Pro TV în 2013.

    Grupul media CME operează în cinci pieţe din Europa Centrală şi de Est, unde este printre liderii pieţei. Operaţiunile cuprind 30 de canale de televiziune în Bulgaria (bTV, bTV Cinema, bTV Comedy, bTV Action, bTV Lady şi Ring), Cehia (Nova, Nova 2, Nova Cinema, Nova Sport 1, Nova Sport 2, Nova International, Nova Action şi Nova Gold), România (PRO TV, PRO 2, PRO X, PRO GOLD, PRO CINEMA, PRO TV International, PRO TV Chişinău), Slovacia (TV Markiza, Markiza International, Doma şi Dajito) şi Slovenia (POP TV, Kanal A, Brio, Oto şi Kino).

    Grupul PPF este deţinut de miliardarul ceh Petr Kellner, care a cumpărat în România în ultimii ani două clădiri de birouri de lângă Guvern – Metropolis şi Crystal Tower.

    „Achiziţia CME cu activele sale media în cinci ţări europene va completa şi va consolida în continuare operaţiunile noastre de telecomunicaţii din Europa Centrală şi de Est. Dorim să valorificăm sinergiile naturale dintre crearea de conţinut şi distribuţia acestuia, cu scopul de a dezvolta în continuare afacerile noastre de telecomunicaţii şi mass-media. CME este o organizaţie sănătoasă şi bine condusă şi nu intenţionăm să aducem modificări semnificative la nivelul operaţiunilor sale. “, Peter Kellner, acţionarul majoritar al PPF.

    Consultanţii PPF au fost băncile franceze BNP Paribas şi Societe Generale, iar o finanţare de 1,15 miliarde euro a fost dată BNP Paribas, Credit Agricole CIB, Credit Suisse, HSBC, Societe Generale şi UniCredit.

    PPF are ca si consultant financiar pe J.P. Morgan Securities plc, iar ca si consultant juridic pe White & Case LLP.De cealaltă parte a mesei, CME i-a avut ca şi consultanţi financiari pe Allen & Company şi Bank of America Merril Lynch, iar ca şi consultant juridic Convington & Burling LLP.

    Grupul PPF investeşte în mai multe segmente de piaţă precum servicii financiare, telecomunicaţii, biotehnologie, imobiliare şi inginerie mecanică. Activitatea grupului PPF se întinde din Europa până în America de Nord şi în toată Asia. Grupul PPF deţine active care depăşesc 45 de miliarde de euro la nivel global. 

    Petr Kellner, 55 ani, este cel mai bogat om din Cehia, cu o avere de peste 7 miliarde euro. El a început să îşi construiască averea la începutul anilor 90, vânzând produse de birotică şi papetărie.

    Mai târziu a lansat un fond de investiţii prin care a cumpărat cel mai mare asigurator din Cehia în timpul privatizărilor. Fondul PPF este cel mai mare acţionar în compania Home Credit, o firmă financiar gigant cu operaţiuni în 10 ţări.

     

  • Cum a pierdut cel mai bogat om din lume 7 miliarde de dolari peste noapte

    Jeff Bezos, fondatorul Amazon şi cel mai bogat om din lume, a pierdut 7 miliarde de dolari joi noapte după închiderea şedinţei de tranzacţionare pe piaţa americană după ce a raportat rezultate trimestriale sub aşteptări pentru T3.

    Cine sunt cei mai bogaţi oameni din lume

    Omul care a rămas totuşi cu o avere de 111 miliarde dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index, rămâne pe prima poziţie în clasamentul bogaţilor, urmat de Bill Gates, fondatorul Microsoft, cu o abere de 107 miliarde dolari.

    Top cinci cei mai bogaţi oameni din lume este continuat de Bernard Arnault, cel care controlează imperiul de lux LVMH sub care operează branduri precum Louis Vuitton, Moet, Sephora şi alte branduri din categoria luxului.

    Pe locul patru se află veteranul investiţiilor, Warren Buffett, supranumit „Oracolul” din Omaha, pentru câştigurile pe care le-a obţinut în ultimele decenii pentru investitorii Berkshire Hathaway. Între timp, acesta a acumulat o avere de 82,9 miliarde dolari.

    Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, completează top cinci cei mai bogaţi oameni din lume, cu o avere de 71,7 miliarde dolari.

    Ce s-a întâmplat la Amazon

    Amazon a raportat joi rezultate trimestriale slabe, dezamăgind investitorii, ceea ce s-a răsfrânt asupra acţiunilor companiei, care au înregistrat o scădere de până la 9% pe Nasdaq după închiderea şedinţei de tranzacţionare, potrivit CNBC.

    Pentru Bezos, care deţine 57.610.359 acţiuni Amazon, potrivit datelor de la SEC (n.r: autoritatea de supraveghere financiară din SUA), scăderea se traduce în pierderi de 6,9 miliarde dolari.

    Astfel, câştigul per acţiune s-a situat la 4,23 dolari în T3, versus aşteptările analiştilor de 4,62 dolari per acţiune, potrivit Refinitiv.

    Veniturile au fost de 70 miliarde dolari, în comparaţie cu aşteptările analiştilor care s-au ridicat la 68,8 miliarde dolari.

    Creşterea de 24% la nivelul veniturilor a fost aproape de a fi anticipată corect de analişti Refinitiv, în contextul în care compania a investit masiv în programul de livrare într-o singură zi, ceea ce generează în prezent venituri mai mari.

    Amazon a cheltuit peste 800 milioane dolari în fiecare din ultimele două trimestre pentru a-şi extinde programul de librare într-o singură zi către mai multe produse şi mai multe regiuni, şi a anunţat că se aşteaptă la cheltuieli de încă 1,5 miliarde dolari pentru această iniţiativă în timpul celui de-al patrulea trimestru, pentru a-şi extinde reţeaua de depozite şi selecţia de produse.

    Mai mult, a anunţat cheltuieli suplimentare în businessul de cloud şi că va mai angaja oameni pentru a mări echipele de vânzări pe segmentul advertising.

     

     

  • Dezastru la o multinaţională: Mii de persoane au fost puse pe lista neagră şi urmează să fie concediate

    Dezastrul companiei WeWork se agravează din ce în ce mai mult, iar compania va concedia 4.000 de persoane ca parte dintr-un plan agresiv de resuscitare a businessului, care va fi aplicat de japonezii de la SoftBank după ce aceştia au preluat controlul businessului de co-working săptămâna aceasta, potrivit FT.

    Concedierile afectează 30% din forţa de muncă la nivel global a WeWork, de 14.000 de persoane, potrivit surselor citate. Circa 1.000 de concedieri vor afecta angajaţi precum cei de la curăţenie – servicii pentru care WeWork caută o metodă de outsourcing.

    Mai mult, WeWork vrea să prioritizeze trei pieţe – SUA, Europa şi Japonia – şi se va retrage din regiuni precum China, India şi America Latină. Deja a început procedurile de închidere pentru anumite părţi din portofoliu, printre care locaţiile din China.

    Vestea vine după ce investitorii şi angajaţii WeWork au fost ajutaţi de un plan de salvare de 9,5 miliarde dolari pus la punct de SoftBank pentru a ajuta compania să evite falimentul. În cadrul deal-ului, Adam Neumann, cofondator şi fost CEO al companiei, pleacă de la masă cu 1,7 miliarde dolari.

    Compania controlată acum de SoftBank şi-a setat ţinte pe gradul de ocupare în locaţiile de co-working ale companiei, la nivelul de 90%, potrivit surselor, în comparaţie cu o rată de ocupare de sub 80% în prezent – în contextul în care compania s-a concentrat mai mult e expansiunea globală decât pe maximizarea potenţialului locaţiilor existente.

    „Da, vor fi concedieri – nu ştiu câte – şi da, trebuie să ne adaptăm dimensiunea businessului pentr ua obţine un cash flow pozitiv şi profitabilitate”, a spus Marcelo Claure, executivul SoftBank care a fost numit preşedinte executiv al companiei, într-o notă către angajaţi.

     

     

     

  • Americanii de la Blackstone, care au intrat anul acesta în Superbet pe piaţa locală, cumpără faimosul resort de lux Bellagio din Las Vegas cu 4,2 miliarde dolari

    Fondul american de investiţii Blackstone Group, care a cumpărat anul acesta un pachet minoritar în compania Superbet, intrând astfel pe piaţa locală, a ajuns la un acord cu MGM Resorts International, pentru achiziţia resortului de lux Bellagio din Las Vegas, într-o tranzacţie de circa 4,25 miliarde dolari, potrivit Bloomberg.

    În cadrul tranzacţiei, MGM Resorts va continua să opereze proprietatea sub un aranjament de tip leasing.

    MGM, o companie de cazinouri, a mai anunţat săptămâna aceasta că va vinde proprietatea Circus Circus, împreună cu un teren adiacent de circa 47 de acri (190.200 mp), către mogulul imobiliar Phil Ruffin, într-o tranzacţie de 825 milioane dolari.

    Fondul american de investiţii Blackstone, care are în administrare active de peste 450 miliarde euro (500 mld. dolari) , aproape de două ori cât PIB-ul României, a preluat în primăvară un pachet minoritar de acţiuni în grupul Superbet, cel mai mare jucător de pe piaţa de pariuri sportive şi gaming din România, într-o tranzacţie de 175 milioane euro.

    Potrivit Reuters, Blackstone Real Estate Income Trust, parte din grupul Blackstone, va achiziţiona Bellagio într-un joint venture de 95%-5% cu MGM şi o va închiria înapoi către compania de cazinouri cu o chirie anuală de 245 milioane dolari.

    Decizia MGM vine după ce compania a decis să îşi schimbe structura portofoliului pentru a diminua datoriile de 15 miliarde de dolari pe carele avea compania de cazionuri în decembrie 2018.

    Tranzacţia Bellagio ar urma să fie încheiată în T4 2019.

     

  • Povestea fondatorului Box, serviciu care are drept clienţi 40% din companiile Fortune 500

    Aaron Levie s-a născut în 1985 în Mercer Island, o suburbie a oraşului american Seattle. El a urmat cursurile Universităţii de Sud din California, pe care le-a întrerupt însă pentru a se dedica antreprenoriatului.

    Box a fost iniţial dezvoltat de Levie în 2004 ca un proiect pentru facultate; un an mai târziu, el părăsea şcoala pentru a conduce compania cu normă întreagă. Proiectul analiza opţiunile de stocare în cloud pentru companii; după ce a contactat mai multe organizaţii pentru a întreba cum îşi păstrează conţinutul şi datele, Levie a ajuns la concluzia că piaţa era fragmentată. El a văzut astfel o oportunitate de a construi o afacere de stocare a datelor în cloud ca o modalitate prin care persoanele fizice să poată accesa şi stoca documente şi fişiere. Levie şi prietenul său din copilărie Dylan Smith au înregistrat compania Box în aprilie 2005, în timp ce lucrau din casa părinţilor lui Smith. La scurt timp, au mutat sediul la Berkeley, California. Levie a preluat funcţia de CEO, în timp ce Smith a devenit CFO.

    Levie şi echipa sa au discutat cu antreprenorul Mark Cuban, acesta oferindu-le 350.000 de dolari şi devenind, astfel, primul investitor important.
    În 2007, pe măsură ce piaţa de stocare în cloud a consumatorilor devenea din ce în ce mai aglomerată, Levie şi Smith au decis să reorienteze compania către segmentul B2B. În octombrie 2009, Box a făcut prima achiziţie, cumpărând Increo Solutions pentru colaborarea documentelor şi tehnologia de previzualizare. Box şi-a extins operaţiunile în Europa în 2012, odată cu deschiderea primului său birou la Londra. În vara aceluiaşi an, în luna iulie, Box şi-a asigurat 125 de milioane de dolari într-o rundă de finanţare condusă de compania General Atlantic, căreia i s-au alăturat investitorii Bessemer Venture Partners, DFJ Growth, New Enterprise Associates, Sapphire Ventures (fosta SAP Ventures) şi Scale Venture Partners.

    În decembrie 2013, opt investitori au participat la o rundă de finanţare din seria F de 100 de milioane de dolari. În anul 2014, reprezentanţii Box anunţau că 40% din companiile Fortune 500 foloseau serviciile oferite de compania de stocare. Pe 23 ianuarie 2015, Box a prezentat oferta publică iniţială pe bursa de la New York. Deşi preţul unei acţiuni era stabilit la 14 dolari, tranzacţionarea a debutat la valoarea de 20,20 de dolari şi s-a închis la 23,23 de dolari. Prin listarea la bursă, compania a strâns 175 de milioane de dolari şi a stabilit o capitalizare de piaţă de aproximativ 1,6 miliarde de dolari. În mai 2018, capitalizarea de piaţă a Box atingea 3,96 miliarde de dolari; în prezent, compania este evaluată la 2,5 miliarde de dolari.

    Averea lui Aaron Levie este estimată la peste 100 de milioane de dolari.

  • O epopee bancară de două secole

    Povestea Erste începea în anul 1819, când preotul vienez Johann Baptist Weber şi un consorţiu de cetăţeni filantropi au fondat prima bancă de economii din Austria – Erste Osterreichische Spar-Casse, cu scopul de a ajuta oamenii săraci să economisească bani şi să obţină independenţa financiară.

    Mulţi ani după, în 1970, când Austria devenea una dintre cele mai bogate ţări din lume, se observa şi o schimbare a obiceiurilor consumatorilor, oamenii dorind nu numai să-şi economisească banii, ci şi să-i cheluiască. O modificare a legii băncilor de economii permitea Erste să devină o bancă universală şi începe extinderea, chiar dincolo de graniţele Austriei.

    Expansiune şi transformare sunt cuvintele-cheie în evoluţia Erste într-un grup bancar de top în Europa.Un an de referinţă în filele istoriei moderne a Erste a fost 1997, care a venit cu debutul expansiunii de amploare a grupului austriac în regiunea Europei Centrale şi de Est.

    Erste cumpăra în 1997 Mezőbank Ungaria, care în 1998 a fost redenumită Erste Bank Ungaria, iar în 2004 a fost consolidată cu Postabank.
    Expansiunea austriecilor a continuat în 2000 cu achiziţia participaţiei majoritare (52,07%) la Česká spořitelna, cea mai mare bancă de retail din Cehia. Ulterior, Erste devenea acţionarul principal (67,2%) al Slovenska sporitel’ňa, cea mai mare bancă din Slovacia. În perioada 1997–2002, austriecii au făcut achiziţii multiple în Croaţia. În 2003, Erste crea al treilea cel mai mare grup bancar din Croaţia.

    Un an important în ofensiva internaţională a Erste a fost 2005. În decembrie 2005, Erste, grupul bancar austriac condus de Andreas Treichl, făcea o ofertă de 3,75 mld. euro pentru aproape 62% din acţiunile BCR, atunci cea mai mare bancă din România – a doua cea mai mare piaţă din Europa Centrală şi de Est (ECE), propunând un multiplu de şase ori activele nete.

    Erste evalua astfel banca românească la 6 mld. euro, BCR fiind cel mai costisitor pariu al austriecilor pe creşterea din regiunea Europei Centrale şi de Est. Practic, achiziţia BCR de către Erste în urmă cu 14 ani a fost cea mai mare privatizare din istoria României şi una dintre cele mai scumpe tranzacţii din istoria sistemului bancar mondial, în condiţiile în care multiplul plătit a fost de şase ori activele nete ale BCR, mult peste evaluările băncilor de atunci, care erau de cel mult 3,5-4 ori peste activul net.
    Din investiţia la BCR, Erste ar urma să treacă pe profit „în 2069”, după cum spunea la Gala ZF 2017, Andreas Treichl, cel care a făcut marele pariu pe România în 2005.

    Statul român a vândut în 2005 36,9% din acţiuni, iar instituţiile financiare internaţionale BERD şi IFC au vândut 25%. Statul a încasat astfel 2,2 miliarde de euro. În timp, Erste a ajuns să controleze 93,6% din acţiunile celei mai mari bănci româneşti de atunci, după ce în 2011 cumpărase încă 24% de la patru din cele cinci societăţi de investiţii financiare (SIF). În 2018 şi SIF Oltenia (SIF 5), singura societate de investiţii financiare din cele cinci care mai rămăsese acţionară la BCR, a decis să vândă participaţia de 6,3% pe care o avea, valoarea totală a tranzacţiei ridicându-se la 140 mil. euro, astfel că evaluarea BCR ar fi de 2,2 mld. euro. Erste a ajuns să controleze astfel, după mai bine de un deceniu, 99,88% din BCR.

    Erste a câştigat BCR după o luptă foarte strânsă care a durat aproape o jumătate de an, luptă la care au participat şi grupurile Millennium (Portugalia), Deutsche Bank (Germania), National Bank of Greece (Grecia), BNP Paribas (Franţa), Intesa (Italia) şi Dexia (Belgia).
    Un eveniment delicat pentru industria financiară, şi, implicit, şi pentru Erste şi BCR, a fost marea criză financiară şi economică din 2007/2008 şi criza datoriilor din zona euro, din care bancherii au avut lecţii de învăţat.

    Într-un exerciţiu de sinceritate, Andreas Treichl, bancherul cu „sânge albastru”, le-a mărturisit jurnaliştilor de la Financial Times (FT) că pe parcursul carierei a făcut câteva greşeli majore pentru care „ar fi trebuit să fie demis de câteva ori”.

    Printre greşelile pe care Treichl a recunoscut că nu a putut să le intuiască este chiar cea legată de consecinţele globale ale exceselor de pe piaţa creditelor ipotecare subprime din SUA în urmă cu un deceniu. Atunci guvernul austriac a preluat un pachet în valoare de 2,7 mld. euro din acţiunile Erste, în cadrul unei strategii de urgenţă pentru a susţine sistemul bancar. Momentul critic a fost în februarie 2009, când preţul unei acţiuni Erste a scăzut la minimul istoric de 6,5 euro/acţiune, după cum a povestit Treichl pentru FT, susţinând că atunci a reuşit să îşi păstreze funcţia pentru că era „arhitectul strategiei de expansiune a băncii”, strategie pe care a reuşit să o menţină, şi pentru că Erste era într-o situaţie mai bună faţă de alte bănci.

    Imaginea Erste a avut de suferit în perioada de criză, deoarece banca a intrat în controverse din cauza acordării unor împrumuturi în franci elveţieni în Ungaria, Croaţia şi Austria.

    În România, BCR a avut probleme în anii de criză cu creditele neperformante, care au depăşit 25%, ducând la pierderi record şi obligând austriecii să treacă la un proces dur de restructurare. Însă, Erste pare să nu-şi fi pierdut încrederea în potenţialul pieţei româneşti şi regionale.
    În opinia lui Treichl – căruia nu-i place să se considere bancher, ci „un antreprenor care se ocupă de sectorul bancar” – , pentru a supravieţui unor vremuri tulburi trebuie să fii foarte interesat de tot ceea ce se întâmplă în jurul tău, ceea ce presupune o cunoaştere profundă a forţelor care modelează economia şi sectorul bancar.

    După mai bine de două decenii de expansiune şi de transformare sub conducerea lui Andreas Treichl, Erste a devenit dintr-o bancă austriacă cel mai mare grup financiar din Europa Centrală şi de Est (ECE), cu operaţiuni în Austria, Cehia, Croaţia, Slovacia, România, Ungaria şi Serbia, în jur de 2.500 de subsidiare în cele şapte ţări, 45.000 de angajaţi şi circa 16 milioane de clienţi.
    2019, an important pentru Erste, care marchează cea de-a 200-a aniversare, este şi anul de retragere a lui Andreas Treichl din fruntea grupului austriac, după mai bine de 22 de ani.

    Bancherul austriac Andreas Treichl, 67 de ani, este unul dintre cei mai longevivi şefi de bancă mare din Europa, cu cele peste două decenii petrecute ca CEO al Erste.
    Andreas Treichl provine dintr-o familie de bancheri. Tatăl lui, Heinrich Treichl, a fost arhitectul expansiunii internaţionale a Creditanstalt-Bankverein (acum parte a UniCredit Bank Austria) în calitate de preşedinte al acestei bănci, pe atunci cea mai mare din Austria. Creditanstalt a devenit la începutul secolului XX cea mai mare bancă din Europa Centrală şi de Est şi poate cea mai extinsă din Europa.

    Treichl şi-a început cariera în 1977 la Chase Manhattan Bank, acum parte din JPMorgan, cea mai puternică bancă americană, unde a ajuns să cunoască viaţa financiară. Pentru austriecii de la Erste Treichl a început să lucreze din anul 1983, iar 14 ani mai târziu a ajuns în fruntea operaţiunilor grupului. În 1994 el era numit membru în Consiliul Director al Erste Osterreichische Spar-Casse, iar în 1997 devenea preşedintele Consiliului de Administraţie. În ultimele două decenii sub conducerea lui Andreas Treichl, grupul Erste şi-a majorat activele de aproape 4,6 ori, la 236,7 mld. euro, capitalizarea de piaţă a grupului a crescut de opt ori, la 15,8 mld. euro în 2018, iar preţul acţiunilor Erste la bursa din Viena a urcat de mai mult de cinci ori, la 29,5 euro/acţiune.

    Dacă în urmă cu un deceniu investitorii austrieci controlau circa 50% din Erste, ulterior participaţia lor a scăzut. În 2018, investitorii americani şi britanici controlau circa 33% din Erste, investitorii austrieci 27,5%, iar investitorii din Europa Continentală aveau 25,2%.
    Şi, ca multe grupuri bancare mari care s-au redresat în ultima perioadă, ajungând la profituri record, nici Erste nu a făcut excepţie. Erste Group Bank, acţionarul majoritar al BCR, a obţinut în 2018 un profit net record de aproape 1,8 mld. euro, în creştere cu o treime faţă de câştigul din 2017, profitul fiind influenţat de îmbunătăţirea rezultatelor operaţionale.

    Practic, 2018 a fost cel mai bun an din istoria grupului Erste. Şi prima parte a anului 2019 a adus rezultate bune. Pentru primul semestru din 2019, Erste a raportat un profit net de 732 mil. euro, în scădere faţă de aceeaşi perioadă din 2018, dar rezultatul operaţional a fost cel mai bun din ultimii cinci ani.

    Retrăgându-se de la conducerea grupului austriac, Andreas Treichl urmează să devină preşedintele Fundaţiei Erste (principalul acţionar individual al grupului austriac, cu circa 11%) şi îi predă ştafeta lui Bernhard Spalt, director de risc al Erste Bank Austria, care anterior a fost şi director de risc la BCR în România.

    Treichl spunea în vara acestui an că după ce nu va mai fi preşedinte al grupului Erste nu va mai activa în niciun board, nu va mai avea niciun rol în conducerea băncii şi va lăsa managementul să ia deciziile aşa cum crede.

    „Sunt convins că societatea noastră va trece prin atât de multe schimbări în următorii 50 de ani încât nici nu ne putem imagina. Instituţiile financiare vor fi un important instrument politic pentru implementarea politicilor prudenţiale de mediu. Totodată, acestea trebuie să contribuie decisiv la rezolvarea problemelor financiare generate de aspectele demografice în continuă schimbare. Unul dintre principalele noastre scopuri este să ajutăm cât mai mulţi oameni să urmărească prosperitatea. Putem spune, pe bună dreptate, că medicina adresează cele mai importante aspecte din viaţa oamenilor: sănătatea mentală şi fizică. La Erste Bank, noi vrem să adresăm al doilea cel mai important aspect din viaţa oamenilor, adică sănătatea lor financiară. Dacă reuşim să ducem această misiune la îndeplinire, sunt convins că Erste va exista şi peste 200 de ani”, a mărturisit Andreas Treichl, CEO al Erste Group, la aniversarea de 200 de ani de la înfiinţarea băncii, moment marcat la începutul lunii octombrie 2019.