BusinessMagazin

Tag: microsoft

  • Cum arată una dintre cele mai cunoscute competiţii de tehnologie din lume. Atrage în fiecare an 40.000 de tineri ambiţioşi

    Imagine Cup este una dintre cele mai mari competiţii de tehnologie pentru studenţi din lume, care atrage la start în fiecare an aproape 40.000 de tineri ambiţioşi. Anul acesta, la finala desfăşurată în campusul Microsoft din Redmond, Washington, a participat şi o echipă formată din trei studenţi timişoreni.

    „Ştiţi de ce i se spune lacul Bill?“, întreabă Kathy, o doamnă pe la 50 şi ceva de ani, la finalul celor trei zile de Imagine Cup, delegaţia de jurnalişti internaţionali prezenţi la eveniment, din care făceam şi eu parte. „La începutul companiei, prin anii ‘80, toate lansările aveau loc aici. Şi, la finalul fiecărei prezentări de produs, Bill Gates sărea în lac.“, povesteşte ea.

    Bill Gates nu mai face parte, formal, din familia Microsoft; alte lucruri au rămas la fel, aşa cum este şi competiţia Imagine Cup, ajunsă anul acesta la cea de-a 16-a ediţie.

    Evenimentul organizat de compania care a revoluţionat computerele personale mi-a dat ocazia să înţeleg modul în care generaţiile tinere  indiferent de litera atribuită perioadei în care s-au născut  văd lumea de azi şi ce pot să facă pentru a o îmbunătăţi.

    Una dintre surprizele plăcute de anul acesta a fost prezenţa unei echipe din România, VisionX, formată din trei studenţi de la Universitatea Politehnică din Timişoara. Proiectul timişorenilor constă într-un sistem care detectează anomalii sau boli cu mare acurateţe şi reduce astfel în mod substanţial munca radiologilor. Concret, VisionX analizează radiografiile obişnuite utilizând tehnologii Azure precum Machine Learning sau Azure Functions.

    Ştefan Iarca, Cristian Avramescu şi Bogdan Bogdan au câştigat deja mai multe competiţii de profil, Imagine Cup fiind însă cel mai mare concurs de tehnologie la care au participat până în prezent. „Primul concurs la care am participat a fost Big Idea Challenge, organizat de Microsoft“, povesteşte Ştefan Iarca în interviul acordat exclusiv publicaţiei Business Magazin, în timpul competiţiei. „Apoi am fost la Paris, la Morpheus Cup, un concurs între studenţii români unde am reuşit să câştigăm locul întâi. Am câştigat premiul pentru Best Business la Innovation Labs, competiţia din România, şi am mai fost la câteva concursuri”, descrie el câteva dintre reuşitele de până acum.

    În ceea ce priveşte colaborarea cu Universitatea din Timişoara, aceasta i-a ajutat atât cu transportul la câteva dintre evenimente, cât şi prin mentorat.

    Cei trei sunt colegi din anul I de facultate; s-au strâns încă de atunci şi au început să dezvolte proiecte. „În timp, ne-am unit şi am reuşit să rămânem în aceeaşi formulă până am ajuns să găsim un proiect care să fie câştigător”, a povestit timişoreanul.

    Cei trei au construit o aplicaţie care poate să diagnosticheze în mod automat radiografii pe baza inteligenţei artificiale. „Se uită la radiografie, îţi spune dacă există o anomalie în ea sau nu şi, dacă există, îţi spune exact ce boală o cauzează şi unde e aceasta situată“, explică Ştefan Iarca. El spune că nu a fost o idee pornită de la zero, şi că mai există şi alte proiecte similare: „Ştiam că s-au făcut progrese mari în ceea ce priveşte reţelele neuronale pe detectarea de imagini şi am căutat să dezvoltăm un proiect care să aducă mai mult bine umanităţii. Aşa am ajuns la această idee“.

    Modelul de business e unul bine stabilit, bazat în principal pe vânzarea sistemului către instituţii din sistemul medical. „Începem uşor-uşor, deja avem un partener, colaborăm cu clinici şi am vrea să integrăm astfel sistemul.”

    Şi-au propus să ajungă la cât mai multe colaborări de acest tip pe plan local; ulterior vizează extinderea în Europa, în ţările care au probleme cu numărul de radiologi, precum Germania şi Marea Britanie. „E o parte a modelului de business, de interes pentru noi sunt şi CRO-urile (Clinical Research Organisations – n.red.), ele fac teste clinice pe care noi putem să le automatizăm, dar şi pacientul, care are o radiografie şi poate vrea o a doua opinie pe ea.”

    Proiectele prezente în competiţie au acoperit subiecte extrem de diverse  printre acestea, o metodă de testare a cât de dulce e un ananas fără a preleva o mostră din fruct, realizată de o echipă din Malaezia; perfecţionarea unei aplicaţii pentru cei care nu pot comunica decât prin limbajul semnelor, proiect al unei echipe de moldoveni, precum şi realizarea unui sistem de antrenament pentru pompieri într-un mediu sigur, în realitatea virtuală, al unei echipe din Marea Britanie.

    Mi-a atras atenţia şi Interview Bot, proiect prezentat de o altă echipă britanică: e vorba de un sistem bazat pe inteligenţă artificială ce putea fi folosit de candidaţi pentru a se pregăti în vederea interviurilor de angajare. Mai exact, prin intermediul acestuia, candidaţii primesc imediat un feedback referitor la modul în care au vorbit şi în care şi-au prezentat abilităţile.

    Un eveniment global

    Fiecare echipă înscrisă la începutul anului în competiţie trebuie să treacă printr-o etapă naţională, una regională şi abia ulterior la faza finală găzduită de companie la sediul de lângă Seattle. Din cele 49 de echipe prezente anul acesta la Redmond, juraţii au ales 15 semifinaliste, iar o fază de wild card (locuri acordate suplimentar – n.red.) a desemnat alte trei echipe calificate în penultima fază. Acestea trei au fost alese pe baza voturilor acordate chiar de echipe.

    Cele 18 grupuri calificate în cea de-a doua zi au prezentat proiectele în faţa juriului, iar acesta a desemnat cele trei echipe care au mers în finala desfăşurată în prezenţa lui Satya Nadella în Seattle.

    Pe lângă marele trofeu, în valoare de 100.000 de euro, Microsoft a mai acordat trei premii în valoare de 15.000 de euro, pentru cele mai bune proiecte la categoriile Inteligenţă Artificială, Big Data şi Realitate Mixtă. Câştigătorii au fost desemnaţi SochWare din Nepal (o aplicaţie care ajută fermierii să depisteze boli ale plantelor), Drug Safe din India (soluţie pentru a identifica dacă un medicament e original sau contrafăcut) şi Pengram din Statele Unite (program de realitate virtuală şi augmentată care permite muncitorilor din diferite industrii să experimenteze condiţiile de muncă).

    La final au urcat pe scenă Satya Nadella, CEO-ul Microsoft, şi Chloe Kim, cea care a câştigat la doar 17 ani medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Phenian.

    Finala a fost una cât se poate de disputată, juraţii fiind alţii decât cei prezenţi la celelalte faze ale competiţiei. Toate cele trei echipe au avut câte trei minute pentru a prezenta proiectul şi au răspuns, apoi, la câte o întrebare din partea fiecărui jurat. Deşi proteza celor de la SmartArm  pe care am văzut-o în funcţiune în primele două zile  nu a mers exact la ultima prezentare, proiectul canadienilor a avut destule elemente ca să îi convingă pe juraţi.

    Ideea acestora are un potenţial uriaş: proteze de braţ care folosesc sisteme de machine learning şi senzori musculari pentru a distinge între mai multe feluri de prindere.

    SmartArm au fost aşadar câştigătorii; grecii de la Italk2Cry s-au clasat pe locul al doilea, podiumul fiind completat de o echipă din Japonia, Mediated Ear. „Pentru noi a fost o şansă să cunoaştem pe cineva afectat şi să lucrăm alături de acea persoană. Am înţeles atunci că vrem să aducem acea bucurie multor oameni care nu îşi permit să plătească costurile de acum, care sunt foarte mari“, a spus Samin Khan, unul dintre cei doi studenţi canadieni.

    Dacă cei de la SmartArm au ridicat cecul de 100.000 de dolari, celelalte două echipe nu au plecat acasă cu mâna goală, pentru că Microsoft a oferit o sumă de bani fiecărui finalist şi credite pentru soluţii Azure în valoare de 30.000 de dolari.

    La finalul competiţiei, în cadrul unei sesiuni de Q&A alături de finalişti, una din principalele teme de discuţie a fost legată de atractivitatea STEM (ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică – n.red.) în rândul studenţilor. „STEM nu se referă doar la folosirea tehnologiei, e mai mult un cadru ce poate fi aplicat pentru a rezolva orice problemă. Mai exact,  te ajută să încadrezi problema şi să generezi cele mai bune soluţii“, au explicat celor din public canadienii de la SmartArm.

    Ei au adăugat că în statul nord-american domeniile din STEM sunt puternic susţinute de guvern, astfel că principalul lor obiectiv este realizarea de parteneriate cu guvernul şi autorităţile locale. Pe de altă parte, cei de la Mediated Ear au fost de părere că sistemul educaţional japonez din zona STEM a rămas puţin în urmă faţă de alte state, nefiind suficient de mulţi profesori care să poată preda materiile respective. În încheiere, câştigătorii Imagine Cup 2018 au avut un mesaj simplu pentru studenţii care vor participa la ediţiile următoare: „Dacă aveţi vreun proiect care vă pasionează, oricât de nebunesc ar fi, găsiţi pe cineva care să vă sprijine şi mergeţi cu el până la capăt“.

    Microsoft în era Nadella

    Kathy ne spunea povestea de la început în timp ce ne plimbam în jurul clădirii 1, primul spaţiu de birouri Microsoft construit de Bill Gates. Astăzi, campusul din Redmond, Washington găzduieşte 122 de clădiri. „Atunci când avem un nou angajat, îl trimitem la clădirea numărul 7. E un fel de botez, pentru că lui Bill Gates nu i-a plăcut numărul 7 şi a decis să sară peste el, construind direct clădirea cu numărul 8.“ Kathy, ghidul nostru, lucrează la Microsoft de 18 ani.

    Discutând cu mai mulţi manageri din cadrul Microsoft, am ajuns la concluzia că filosofia companiei s-a schimbat de când Bill Gates i-a predat frâiele lui Satya Nadella. Am auzit de mai multe ori ideea că Nadella recomandă angajaţilor să înveţe prin sistemul de trial & error, în vreme ce Gates era adeptul unui „joc“ ceva mai sigur.

    La campusul din Redmond, de lângă Virginia, lucrează peste 45.000 de oameni. E un complex uriaş, aproape imposibil de navigat fără una dintre sutele de maşini destinate exact acestui scop. Un lucru inedit: sediul din Redmond găzduieşte una dintre cele mai mari parcări subterane din Statele Unite, cu peste 10.000 de locuri.

    Una dintre zonele noi ale complexului, The Commons, e un fel de spaţiu de agrement pentru angajaţi, care include restaurante, magazine de tot felul, un teren sportiv ce poate fi folosit fără niciun cost suplimentar şi chiar instituţii publice precum bănci  totul pentru a simplifica viaţa de zi cu zi a angajaţilor.

    Printre beneficiile oferite de Microsoft angajaţilor se numără şi plata orelor pe care aceştia le petrec făcând voluntariat sau participând le evenimente organizate de ONG-uri. Mai mult, dacă un angajat donează o sumă de bani unei astfel de organizaţii, Microsoft dublează suma în cauză.

    Cea mai importantă lecţie cu care am plecat de la Imagine Cup: viitorul o să fie mult mai bun. Şi nu din punctul de vedere al tehnologiei, pentru că asta ştiam deja, ci pentru că cei mai mulţi studenţi s-au concentrat pe aspectul social.

    E fascinant să vezi cum tineri din Asia se gândesc cum să rezolve problema imigranţilor din Europa. Iar diversitatea din finală, cu trei echipe venite din Canada, Grecia şi Japonia, îmi arată că lucrurile arată bine peste tot în lume. 

  • Viitorul, văzut prin ochii noilor generaţii

    „Ştiţi de ce i se spune lacul Bill?“, întreabă Kathy, o doamnă pe la 50 şi ceva de ani, la finalul celor trei zile de Imagine Cup, delegaţia de jurnalişti internaţionali prezenţi la eveniment, din care făceam şi eu parte. „La începutul companiei, prin anii ‘80, toate lansările aveau loc aici. Şi, la finalul fiecărei prezentări de produs, Bill Gates sărea în lac.“, povesteşte ea.

    Bill Gates nu mai face parte, formal, din familia Microsoft; alte lucruri au rămas la fel, aşa cum este şi competiţia Imagine Cup, ajunsă anul acesta la cea de-a 16-a ediţie.

    Evenimentul organizat de compania care a revoluţionat computerele personale mi-a dat ocazia să înţeleg modul în care generaţiile tinere  indiferent de litera atribuită perioadei în care s-au născut  văd lumea de azi şi ce pot să facă pentru a o îmbunătăţi.

    Una dintre surprizele plăcute de anul acesta a fost prezenţa unei echipe din România, VisionX, formată din trei studenţi de la Universitatea Politehnică din Timişoara. Proiectul timişorenilor constă într-un sistem care detectează anomalii sau boli cu mare acurateţe şi reduce astfel în mod substanţial munca radiologilor. Concret, VisionX analizează radiografiile obişnuite utilizând tehnologii Azure precum Machine Learning sau Azure Functions.

    Ştefan Iarca, Cristian Avramescu şi Bogdan Bogdan au câştigat deja mai multe competiţii de profil, Imagine Cup fiind însă cel mai mare concurs de tehnologie la care au participat până în prezent. „Primul concurs la care am participat a fost Big Idea Challenge, organizat de Microsoft“, povesteşte Ştefan Iarca în interviul acordat exclusiv publicaţiei Business Magazin, în timpul competiţiei. „Apoi am fost la Paris, la Morpheus Cup, un concurs între studenţii români unde am reuşit să câştigăm locul întâi. Am câştigat premiul pentru Best Business la Innovation Labs, competiţia din România, şi am mai fost la câteva concursuri”, descrie el câteva dintre reuşitele de până acum.

    În ceea ce priveşte colaborarea cu Universitatea din Timişoara, aceasta i-a ajutat atât cu transportul la câteva dintre evenimente, cât şi prin mentorat.

    Cei trei sunt colegi din anul I de facultate; s-au strâns încă de atunci şi au început să dezvolte proiecte. „În timp, ne-am unit şi am reuşit să rămânem în aceeaşi formulă până am ajuns să găsim un proiect care să fie câştigător”, a povestit timişoreanul.

    Cei trei au construit o aplicaţie care poate să diagnosticheze în mod automat radiografii pe baza inteligenţei artificiale. „Se uită la radiografie, îţi spune dacă există o anomalie în ea sau nu şi, dacă există, îţi spune exact ce boală o cauzează şi unde e aceasta situată“, explică Ştefan Iarca. El spune că nu a fost o idee pornită de la zero, şi că mai există şi alte proiecte similare: „Ştiam că s-au făcut progrese mari în ceea ce priveşte reţelele neuronale pe detectarea de imagini şi am căutat să dezvoltăm un proiect care să aducă mai mult bine umanităţii. Aşa am ajuns la această idee“.

    Modelul de business e unul bine stabilit, bazat în principal pe vânzarea sistemului către instituţii din sistemul medical. „Începem uşor-uşor, deja avem un partener, colaborăm cu clinici şi am vrea să integrăm astfel sistemul.”

    Şi-au propus să ajungă la cât mai multe colaborări de acest tip pe plan local; ulterior vizează extinderea în Europa, în ţările care au probleme cu numărul de radiologi, precum Germania şi Marea Britanie. „E o parte a modelului de business, de interes pentru noi sunt şi CRO-urile (Clinical Research Organisations – n.red.), ele fac teste clinice pe care noi putem să le automatizăm, dar şi pacientul, care are o radiografie şi poate vrea o a doua opinie pe ea.”

    Proiectele prezente în competiţie au acoperit subiecte extrem de diverse  printre acestea, o metodă de testare a cât de dulce e un ananas fără a preleva o mostră din fruct, realizată de o echipă din Malaezia; perfecţionarea unei aplicaţii pentru cei care nu pot comunica decât prin limbajul semnelor, proiect al unei echipe de moldoveni, precum şi realizarea unui sistem de antrenament pentru pompieri într-un mediu sigur, în realitatea virtuală, al unei echipe din Marea Britanie.

    Mi-a atras atenţia şi Interview Bot, proiect prezentat de o altă echipă britanică: e vorba de un sistem bazat pe inteligenţă artificială ce putea fi folosit de candidaţi pentru a se pregăti în vederea interviurilor de angajare. Mai exact, prin intermediul acestuia, candidaţii primesc imediat un feedback referitor la modul în care au vorbit şi în care şi-au prezentat abilităţile.

    Un eveniment global

    Fiecare echipă înscrisă la începutul anului în competiţie trebuie să treacă printr-o etapă naţională, una regională şi abia ulterior la faza finală găzduită de companie la sediul de lângă Seattle. Din cele 49 de echipe prezente anul acesta la Redmond, juraţii au ales 15 semifinaliste, iar o fază de wild card (locuri acordate suplimentar – n.red.) a desemnat alte trei echipe calificate în penultima fază. Acestea trei au fost alese pe baza voturilor acordate chiar de echipe.

    Cele 18 grupuri calificate în cea de-a doua zi au prezentat proiectele în faţa juriului, iar acesta a desemnat cele trei echipe care au mers în finala desfăşurată în prezenţa lui Satya Nadella în Seattle.

    Pe lângă marele trofeu, în valoare de 100.000 de euro, Microsoft a mai acordat trei premii în valoare de 15.000 de euro, pentru cele mai bune proiecte la categoriile Inteligenţă Artificială, Big Data şi Realitate Mixtă. Câştigătorii au fost desemnaţi SochWare din Nepal (o aplicaţie care ajută fermierii să depisteze boli ale plantelor), Drug Safe din India (soluţie pentru a identifica dacă un medicament e original sau contrafăcut) şi Pengram din Statele Unite (program de realitate virtuală şi augmentată care permite muncitorilor din diferite industrii să experimenteze condiţiile de muncă).

    La final au urcat pe scenă Satya Nadella, CEO-ul Microsoft, şi Chloe Kim, cea care a câştigat la doar 17 ani medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Phenian.

    Finala a fost una cât se poate de disputată, juraţii fiind alţii decât cei prezenţi la celelalte faze ale competiţiei. Toate cele trei echipe au avut câte trei minute pentru a prezenta proiectul şi au răspuns, apoi, la câte o întrebare din partea fiecărui jurat. Deşi proteza celor de la SmartArm  pe care am văzut-o în funcţiune în primele două zile  nu a mers exact la ultima prezentare, proiectul canadienilor a avut destule elemente ca să îi convingă pe juraţi.

    Ideea acestora are un potenţial uriaş: proteze de braţ care folosesc sisteme de machine learning şi senzori musculari pentru a distinge între mai multe feluri de prindere.

    SmartArm au fost aşadar câştigătorii; grecii de la Italk2Cry s-au clasat pe locul al doilea, podiumul fiind completat de o echipă din Japonia, Mediated Ear. „Pentru noi a fost o şansă să cunoaştem pe cineva afectat şi să lucrăm alături de acea persoană. Am înţeles atunci că vrem să aducem acea bucurie multor oameni care nu îşi permit să plătească costurile de acum, care sunt foarte mari“, a spus Samin Khan, unul dintre cei doi studenţi canadieni.

    Dacă cei de la SmartArm au ridicat cecul de 100.000 de dolari, celelalte două echipe nu au plecat acasă cu mâna goală, pentru că Microsoft a oferit o sumă de bani fiecărui finalist şi credite pentru soluţii Azure în valoare de 30.000 de dolari.

    La finalul competiţiei, în cadrul unei sesiuni de Q&A alături de finalişti, una din principalele teme de discuţie a fost legată de atractivitatea STEM (ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică – n.red.) în rândul studenţilor. „STEM nu se referă doar la folosirea tehnologiei, e mai mult un cadru ce poate fi aplicat pentru a rezolva orice problemă. Mai exact,  te ajută să încadrezi problema şi să generezi cele mai bune soluţii“, au explicat celor din public canadienii de la SmartArm.

    Ei au adăugat că în statul nord-american domeniile din STEM sunt puternic susţinute de guvern, astfel că principalul lor obiectiv este realizarea de parteneriate cu guvernul şi autorităţile locale. Pe de altă parte, cei de la Mediated Ear au fost de părere că sistemul educaţional japonez din zona STEM a rămas puţin în urmă faţă de alte state, nefiind suficient de mulţi profesori care să poată preda materiile respective. În încheiere, câştigătorii Imagine Cup 2018 au avut un mesaj simplu pentru studenţii care vor participa la ediţiile următoare: „Dacă aveţi vreun proiect care vă pasionează, oricât de nebunesc ar fi, găsiţi pe cineva care să vă sprijine şi mergeţi cu el până la capăt“.

    Microsoft în era Nadella

    Kathy ne spunea povestea de la început în timp ce ne plimbam în jurul clădirii 1, primul spaţiu de birouri Microsoft construit de Bill Gates. Astăzi, campusul din Redmond, Washington găzduieşte 122 de clădiri. „Atunci când avem un nou angajat, îl trimitem la clădirea numărul 7. E un fel de botez, pentru că lui Bill Gates nu i-a plăcut numărul 7 şi a decis să sară peste el, construind direct clădirea cu numărul 8.“ Kathy, ghidul nostru, lucrează la Microsoft de 18 ani.

    Discutând cu mai mulţi manageri din cadrul Microsoft, am ajuns la concluzia că filosofia companiei s-a schimbat de când Bill Gates i-a predat frâiele lui Satya Nadella. Am auzit de mai multe ori ideea că Nadella recomandă angajaţilor să înveţe prin sistemul de trial & error, în vreme ce Gates era adeptul unui „joc“ ceva mai sigur.

    La campusul din Redmond, de lângă Virginia, lucrează peste 45.000 de oameni. E un complex uriaş, aproape imposibil de navigat fără una dintre sutele de maşini destinate exact acestui scop. Un lucru inedit: sediul din Redmond găzduieşte una dintre cele mai mari parcări subterane din Statele Unite, cu peste 10.000 de locuri.

    Una dintre zonele noi ale complexului, The Commons, e un fel de spaţiu de agrement pentru angajaţi, care include restaurante, magazine de tot felul, un teren sportiv ce poate fi folosit fără niciun cost suplimentar şi chiar instituţii publice precum bănci  totul pentru a simplifica viaţa de zi cu zi a angajaţilor.

    Printre beneficiile oferite de Microsoft angajaţilor se numără şi plata orelor pe care aceştia le petrec făcând voluntariat sau participând le evenimente organizate de ONG-uri. Mai mult, dacă un angajat donează o sumă de bani unei astfel de organizaţii, Microsoft dublează suma în cauză.

    Cea mai importantă lecţie cu care am plecat de la Imagine Cup: viitorul o să fie mult mai bun. Şi nu din punctul de vedere al tehnologiei, pentru că asta ştiam deja, ci pentru că cei mai mulţi studenţi s-au concentrat pe aspectul social.

    E fascinant să vezi cum tineri din Asia se gândesc cum să rezolve problema imigranţilor din Europa. Iar diversitatea din finală, cu trei echipe venite din Canada, Grecia şi Japonia, îmi arată că lucrurile arată bine peste tot în lume. 

  • Trei studenţi din Timişoara au participat la una dintre cele mai importante competiţii de tehnologie din lume

    Proiectul timişorenilor constă într-un sistem care detectează anomalii sau boli cu mare acurateţe, reducând în mod substanţial munca radiologilor. Concret, VisionX analizează radiografiile obişnuite analizând tehnologii Azure precum Machine Learning sau Azure Functions. 

     

    Ştefan Iarca, Cristian Avramescu şi Bogdan Bogdan au câştigat deja mai multe competiţii de profil, Imagine Cup fiind însă cel mai mare concurs de tehnologie la care au participat până în prezent. “Primul concurs la care am participat a fost Big Ideea Challenge, organizat de Microsoft”, a povestit Ştefan Iarca într-un interviu acordat exclusiv Business Magazin, în timpul competiţiei. “Apoi am fost la Paris, la Morpheus Cup, un concurs între studenţii români unde am reuşit să câştigăm locul întâi. Am câştigat premiul pentru Best Business la Innovation Labs, competiţia din România, şi am mai fost la câteva concursuri.” Universitatea din Timişoara i-a ajutat atât cu transportul la câteva dintre evenimente, cât şi prin mentorat. 

     

    “Noi suntem colegi din anul I de facultate, şi cumva ne-am strâns încă de atunci şi am început să dezvoltăm proiecte. În timp, ne-am unit şi am reuşit să rămânem în aceeaşi formulă până am reuşit să dăm de un proiect care să fie câştigător”, a povestit timişoreanul. “Am făcut o aplicaţie care poate să diagnosticheze în mod automad radiografii pe baza inteligenţei artificiale. Se uită la radiografie, îţi spune dacă există o anomalie în ea sau nu, şi dacă există îţi spune exact ce boală o cauzează şi unde e aceasta situată.”

    El spune că nu a fost o idee pornită de la zero, ştiind că mai există şi alte proiecte similare: “Ştiam că s-au făcut progrese mari în ceea ce priveşte reţelele neuronale pe detectarea de imagini şi am căutat să dezvoltăm un proiect care să aducă mai mult bine umanităţii. Aşa am ajuns la această idee.”

    Modelul de business e unul bine stabilit, bazat în principal pe vânzarea sistemului către instituţii din sistemul medical “Începem uşor-uşor, deja avem un partener, colaborăm cu clinici şi am vrea să integrăm astfel sistemul. Vrem să ajungem la cât mai multe pe plan local, apoi să ne extindem în Europa, în ţările care au probleme cu radiologi, mai precis Germania şi Marea Britanie. E o parte a modelului de business, de interes pentru noi sunt şi CRO-urile (Clinical Research Organisations – n.red.), ele fac teste clinice pe care noi putem să le automatizăm, dar şi pacientul, care are o radiografie şi poate vrea o a doua opinie pe ea.”

    Ce aşteptări au studenţii de la competiţie? “Vrem să primim un feedback bun din partea mentorilor, pentru că acesta e cel mai important lucru pe care poţi să îl primeşti, fie dacă ai câştigat sau nu. Şi, evident, ne dorim să ajungem cât mai departe”, încheie Ştefan Iarca.

    Faza finală, la care participă 49 de echipe, a debutat luni la sediul Microsoft din Redmond, Washington. Câştigătorii vor fi premiaţi miercuri de Satya Nadella, CEO-ul Microsoft. Echipa studenţilor români nu s-a calificat în semifinale, acolo unde se vor întrece 18 din cele 49 de echipe.

     

  • Gabriela Matei părăseşte Microsoft România la finalul lunii iulie

    Pe durata mandatului său, segmentul Cloud a crescut semnificativ, iar compania a înregistrat o performanţă generală puternică prin susţinerea tot mai multor clienţi şi parteneri în abordarea transformării lor digitale.

    Compania nu a anunţat cine va prelua funcţia de general manager.

  • Trei antreprenori devin cei mai mari acţionari ai Microsoft, după Bill Gates, în urma unei tranzacţii gigant de 7,5 miliarde de dolari. Cum au reuşit

    Răbdarea a dat roade pentru fondatorii GitHub, încât Microsoft a acceptat să plătească 7,5 miliarde de dolari în acţiuni pentru platforma de coding, potrivit Bloomberg.

    Tranzacţie este încheiată doar în acţiuni şi echivalează cu 73,8 milioane de acţiuni Microsoft, în baza preţului de luni de la închidere.

    Aproximativ jumătate dintre aceste acţiuni ar trebui să treacă la cei trei fondatori ai GitHub, potrivit unei analize realizate de EquityZen, un marketplace pentru acţiuni ale companiilor de tehnologie aflate în stadiu pre-IPO.

    Tranzacţia îi va transforma pe Tom Preston-Werner, Chris Wanstrath şi PJ Hyett în miliardari, potrivit Bloomberg Billionaire Index şi va cutremura ordinea acţionarilor în cea mai mare companie de software din lume. Tranzacţia îi va transforma în cei mai mari acţionari individuali ai Microsoft.

    Fiecare dintre cei trei ar urma să primească 12,3 milioane de acţiuni Microsoft, presupunând că vor primi participaţii egale în GitHub.

    O deţinere de 0,16% ar însemna pentru fiecare dintre ei de 10 ori mai multe acţiuni decât cele pe care le deţine CEO-ul companiei Satya Nadella şi de 14 ori mai multe decât deţine preşedintele Brad Smith.

    Printre acţionari, doar cofondatorul companiei, Bill Gates are o participaţie mai mare, de 1,34%.

    „Fondatorii au reuşit să respingă propunerile fondurilor de investiţii pentru mulţi ani în timp ce îşi construiau compania”, spune Phil Haslett, cofondator al EquityZen. „Răbdarea lor a dat roade”.

    Marţi la ora 15.30 acţiunile Microsoft se tranzacţionau la 101,6 dolari per acţiunie pe Nasdq. Raportat la această valoare, fiecare dintre fondatorii GitHub ar primi acţiuni în valoare de 1,24 miliarde dolari.

     

     

  • Care sunt companiile din România care oferă cele mai bune salarii

    Topul angajatorilor care oferă cele mai bune salarii şi oportunităţi de dezvoltare profesională este un clasament făcut anual de comunitatea online a angajaţilor din România. “În general, topurile care se fac despre piaţa muncii şi angajatorii din România, agregă toate informaţiile şi alcătuiesc un top general, la final de an. Avem foarte mulţi utilizatori activi care evaluează companiile la care lucrează şi credem că este important să luăm pulsul despre piaţa muncii periodic. Cu atât mai mult cu cât marile companii concurează, de multe ori, pe aceiaşi candidaţi şi este important pentru ele să ştie cum se poziţionează faţă de concurenţă. Salariile sunt, încă, unul dintre elementele cheie atunci când un candidat decide unde să lucreze, alături de oportunităţile de creştere în carieră”, spune Costin Tudor, fondatorul platformei Undelucram.ro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bill Gates mai are un as în mânecă: Microsoft depăşeşte Alphabet, părintele Google, la valoarea de piaţă şi se apropie rapid spre 1.000 de miliarde de dolari

    Gigantul american Microsoft a depăşit miercuri ca valoare de piaţă compania Alphabet (Google), după o apreciere de aproape 40% în ultimul an a preţului acţiunilor (de 3,5 ori mai repede decât media pieţei). Compania fondată de Bill Gates şi Paul Allen în 1975 a ajuns astfel la o capitalizare bursieră de 753 miliarde dolari, faţă de 738 miliarde în cazul Alphabet.

    Gigantul american Microsoft a depăşit miercuri ca valoare de piaţă compania Alphabet (Google), după o apreciere de aproape 40% în ultimul an a preţului acţiunilor (de 3,5 ori mai repede decât media pieţei). Compania fondată de Bill Gates şi Paul Allen în 1975 a ajuns astfel la o capitalizare bursieră de 753 miliarde dolari, faţă de 738 miliarde în cazul Alphabet.

    Microsoft depăşeşte Alphabet în funcţie de valoarea de piaţă şi ajunge pe locul trei în cursa spre 1.000 de miliarde de dolari

  • ”Criminalii” din umbra Internetului: Atacurile informatice pot avea consecinţe tragice în viaţa reală. ”Comunitatea internaţională este la fel de puternică precum cea mai slabă verigă. Noi, ca persoane, suntem cea mai mare ameninţare pentru noi înşine”

    Infracţionalitatea cibernetică a depăşit graniţele digitale şi afectează tot mai multe domenii, indiferent că vorbim de economie sau zona militară. Atacurile devin tot mai sofisticate, iar urmele tot mai greu de depistat. Cum ar trebui să reacţioneze autorităţile în faţa acestui fenomen? La această întrebare au încercat să răspundă mai mulţi experţi internaţionali, reuniţi la Palatul Parlamentului pentru ediţia din 2018 a Cybersecurity Forum, eveniment organizat de Microsoft România.

    Abigail Rupp, reprezentant al Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, a subliniat faptul că securitatea cibernetică nu este ceva care poate fi rezolvat de o singură ţară sau de către o singură companie. ”Criminalitatea informatică nu respectă frontierele şi nu putem să rezolvăm această problemă în limitele propriilor frontiere, trebuie să ne gândim la modalităţi de a crea reţele sigure, nu doar pentru interese individuale, ci şi pentru a susţine securitatea internaţională, creşterea economică şi libertatea noastră“. Pentru a face acest lucru, Rupp spune că este nevoie de colaborare şi comunicare între părţi, că trebuie să existe o coordonare în ceea ce priveşte răspunsul la ameninţări şi că trebuie susţinută o comunitate internaţională care să se pună de acord cu privire la ce reprezintă un comportament online acceptabil şi ce nu este considerat acceptabil.

    ”Comunitatea internaţională este la fel de puternică precum cea mai slabă verigă pe care o are, prin urmare trebuie să dezvoltăm o cultură a securităţii cibernetice, nu doar să vorbim celor care înţeleg foarte bine priorităţile. Este nevoie de o cultură care să fundamenteze astfel de eforturi, care să crească nivelul de conştientizare a publicului şi importanţa securităţii cibernetice. Noi, ca persoane, suntem cea mai mare ameninţare pentru noi înşine“, a concluzionat Abigail Rupp.

     

  • Paradoxul revoluţiei tehnologice: Şapte din zece cei mai săraci oameni au acces la telefon mobil, dar nu şi la apă curentă sau toaletă

    Dacă ne referim la segmentul de 20% reprezentând cei mai săraci oameni ai planetei, şapte din zece au acces la telefon mobil dar nu şi la apă curentă sau toaletă, remarcă Iulian Iancu, preşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor. ”Este paradoxul pe care ni l-a scos în faţă revoluţia tehnologică, determinând utilizarea tehnologiei dincolo de paşii pe care, în mod firesc, trebuia să-i parcurgă decidentul politic în procesul de diminuare a sărăciei şi de diminuare a inegalităţii sociale.“ Acesta spune că lumea se confruntă, în prezent, cu trei provocări uriaşe: securitatea, schimbările climatice şi inegalitatea socială. Pentru toate trei, securitatea cibernetică este un element esenţial.

    Iulian Iancu oferă ca exemplu căderea sistemului energetic naţional la cutremurul din 1977, timp de câteva ore, eveniment ce a produs pagube materiale mai mari decât cutremurul în sine. ”Cu alte cuvinte, ar fi o dramă pentru economie să pice sistemul energetic naţional. Astăzi, cele mai importante măsuri în zona de cybersecurity le avem la Transelectrica, Transgaz şi operatorii comerciali. Nu ne putem imagina cam ce tip de securitate şi suprasecuritate şi de control avem deja la cele trei instituţii şi mai ales la dispecerul energetic naţional. Suntem însă deficitari la infrastructura de telecomunicaţii care deserveşte acest sistem.“

    Citiţi AICI analiza integrală 

  • Câmpul de bătălie a trecut în lumea digitală

    Dacă ne referim la segmentul de 20% reprezentând cei mai săraci oameni ai planetei, şapte din zece au acces la telefon mobil dar nu şi la apă curentă sau toaletă, remarcă Iulian Iancu, preşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor. ”Este paradoxul pe care ni l-a scos în faţă revoluţia tehnologică, determinând utilizarea tehnologiei dincolo de paşii pe care, în mod firesc, trebuia să-i parcurgă decidentul politic în procesul de diminuare a sărăciei şi de diminuare a inegalităţii sociale.“ Acesta spune că lumea se confruntă, în prezent, cu trei provocări uriaşe: securitatea, schimbările climatice şi inegalitatea socială. Pentru toate trei, securitatea cibernetică este un element esenţial.

    Iulian Iancu oferă ca exemplu căderea sistemului energetic naţional la cutremurul din 1977, timp de câteva ore, eveniment ce a produs pagube materiale mai mari decât cutremurul în sine. ”Cu alte cuvinte, ar fi o dramă pentru economie să pice sistemul energetic naţional. Astăzi, cele mai importante măsuri în zona de cybersecurity le avem la Transelectrica, Transgaz şi operatorii comerciali. Nu ne putem imagina cam ce tip de securitate şi suprasecuritate şi de control avem deja la cele trei instituţii şi mai ales la dispecerul energetic naţional. Suntem însă deficitari la infrastructura de telecomunicaţii care deserveşte acest sistem.“

    Abigail Rupp, reprezentant al Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, a subliniat faptul că securitatea cibernetică nu este ceva care poate fi rezolvat de o singură ţară sau de către o singură companie. ”Criminalitatea informatică nu respectă frontierele şi nu putem să rezolvăm această problemă în limitele propriilor frontiere, trebuie să ne gândim la modalităţi de a crea reţele sigure, nu doar pentru interese individuale, ci şi pentru a susţine securitatea internaţională, creşterea economică şi libertatea noastră“. Pentru a face acest lucru, Rupp spune că este nevoie de colaborare şi comunicare între părţi, că trebuie să existe o coordonare în ceea ce priveşte răspunsul la ameninţări şi că trebuie susţinută o comunitate internaţională care să se pună de acord cu privire la ce reprezintă un comportament online acceptabil şi ce nu este considerat acceptabil.

    ”Comunitatea internaţională este la fel de puternică precum cea mai slabă verigă pe care o are, prin urmare trebuie să dezvoltăm o cultură a securităţii cibernetice, nu doar să vorbim celor care înţeleg foarte bine priorităţile. Este nevoie de o cultură care să fundamenteze astfel de eforturi, care să crească nivelul de conştientizare a publicului şi importanţa securităţii cibernetice. Noi, ca persoane, suntem cea mai mare ameninţare pentru noi înşine“, a concluzionat Abigail Rupp.

    Gabriela Matei, CEO al Microsoft România, a vorbit despre provocările majore pe care le aduce contextul tehnologic actual. ”Cei mai importanţi jucători din domeniul comunicaţiilor prin internet şi-au luat angajamentul să ia toate măsurile posibile împotriva folosirii tehnologiei lor în scopuri abuzive. Printre aceste companii sunt nume importante, precum ARM, Cisco, Facebook, HP, Microsoft, Nokia, Oracle, Bitdefender şi lista este chiar mai lungă“, spune Gabriela Matei. ”Cea mai importantă transformare a epocii noastre este o societate în care comunicarea şi accesul la resurse şi informaţie se fac spontan.“

    Ea spune că există astăzi o nouă formă de agresiune, una aproape invizibilă, dar cu nimic mai puţin periculoasă decât ceea ce omenirea a cunoscut până în prezent. Gabriela Matei aminteşte de incidentul WannaCry, din 2017, care aproape a paralizat sistemul medical britanic. ”Raportul de audit al guvernului britanic arată că aproape 7.000 de programări medicale, de la cele mai simple până la operaţii chirurgicale foarte complexe, a trebuit să fie anulate; acest lucru s-a întâmplat în doar câteva zile. |n acelaşi interval de timp, WannaCry a infectat mai bine de 200.000 de calculatoare din peste 150 de ţări. Vă puteţi imagina o altă armă, în altă epocă, care să ajungă atât de repede şi atât de departe?“

    CEO-ul de la Microsoft România este de părere că soluţia ar fi o nouă ”convenţie de la Geneva“, una axată pe probleme legate de digitalizare. ”O convenţie care să acopere salturile tehnologice remarcabile ale ultimelor decenii şi care să constituie un element esenţial pentru construirea unui internet, a unei societăţi şi a unei planete mai sigure“, notează ea.

    Sorin Ducaru, consilier special în cadrul Comisiei Globale pentru Stabilitatea Spaţiului Cibernetic, şi-a început discursul atrăgând atenţia asupra faptului că economia digitală depăşeşte şi va depăşi cu mult economia clasică. El a arătat că statisticile existente tind să se schimbe pentru a capta această dinamică din economia digitală care depăşeşte, în multe ţări, produsul industrial. ”Sigur că afectează viaţa noastră de zi cu zi, de la aspecte care ţin de sănătate, educaţie, viaţa socială, la dezbaterea politică, în vreme ce confruntările internaţionale, inclusiv cele de tip militar, tind să se transfere către spaţiul virtual. Din ce în ce mai mult, câmpul de bătălie este spaţiul cibernetic sau cel digital.“

    El aminteşte de o declaraţie a lui Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, care definea situaţia actuală drept ”cel mai complex şi îngrijorător context de securitate internaţională al unei generaţii“. Ameninţările de tip cibernetic se află la vârful listei acestor provocări de securitate. Ducaru enumeră câteva caracteristici fundamentale ale domeniului cibernetic pe care cei din domeniul securităţii trebuie să le aibă în vedere: posibilitatea de atac, care este la îndemâna unei largi comunităţi de actori şi care cu o investiţie relativ modestă poate genera efecte semnificative; asimetria între atac şi apărare, care este în favoarea atacului – atacatorul trebuie să penetreze un singur punct de intrare, în timp ce apărătorii trebuie să aibă grijă de întreaga suprafaţă de atac; anonimitatea şi dificultatea atribuirii atacurilor cibernetice; un cadru legislativ încă insuficient dezvoltat şi metode de investigare care nu sunt încă puse la punct.

    ”Daţi-mi voie să vă prezint o informaţie care pe mine m-a impresionat, şi anume că volumul de date produs şi procesat de umanitate în 2017 este aproximativ egal cu cel produs de umanitate de la apariţie şi până la sfârşitul anului 2016. Ar fi o cifră în zona sutelor de trilioane de terabiţi, o cifră cu 20 de zerouri, şi ea creşte“, notează Sorin Ducaru. ”Acesta este timpul pe care îl trăim şi aş spune că această schimbare implică şi o revoluţie a abordărilor în plan social, economic, politic şi în cel al securităţii, în sensul că spaţiul informaţional, spaţiul virtual, tinde să depăşească şi să domine dinamica comparativ cu revoluţiile din spaţiul fizic.“

    Robert Hannigan, asociat la Fellow Royal United Services Institute (RUSI) şi fost director al Centrului de Comunicare al guvernului britanic, îşi aminteşte că atunci când a început să lucreze în domeniu, cu 15 ani în urmă, îi era foarte greu să stârnească interesul oamenilor faţă de securitatea cibernetică. ”Acum am ajuns în extrema cealaltă, în care suntem efectiv panicaţi de ceea ce ni se întâmplă sau ni se poata întâmpla, aşa că trebuie să ne calmăm un pic, să punem lucrurile în echilibru, să ajungem la o soluţie de mijloc. Cred că merită să ne reamintim, cu toţii, de ce există aceste ameninţări“, spune el.
    Autorii infracţiunilor cibernetice se poartă ca orice alţi infractori, au un comportament previzibil, notează Hannigan. Dacă li se pare prea scump să facă profit într-un domeniu se mută în altul, iar acest lucru are implicaţii mari asupra modului în care se trebuie construită protecţia împotriva ameninţărilor cibernetice. ”Ideea nu este să fim perfecţi, ci să fim mai puternici decât infractorii în ceea ce priveşte capabilităţile.“

    Robert Hannigan spune că pierderea financiară medie a companiilor survenită în 2017 ca urmare a atacurilor cibernetice a fost, în Marea Britanie, de 24.000 de lire sterline. El vorbeşte şi de riscul de corupere a datelor, referindu-se la Regulamentul General privind Protecţia Datelor (GDPR), care va intra în curând în vigoare. ”Vorbim şi de prejudicii, daune fizice şi chiar vătămări corporale ale persoanelor; dacă aceste atacuri care afectează sistemele de sănătate sau infrastructura critică nu au creat astfel de prejudicii, e doar o chestiune de timp până când cineva va fi cu adevărat rănit“, avertizează el.

    Care sunt însă tendinţele în ceea ce priveşte atacurile cibernetice? ”Volumul este în creştere, Microsoft a identificat aproape un milion de noi programe de tip malware anul trecut“, arată britanicul. ”Anul trecut au fost identificate în total 365 de milioane, aproape un milion pe zi. Gradul de sofisticare a activităţii personale şi a infractorilor în sine este din ce în ce mai mare. Ei se folosesc de această tehnologie socială: te verifică online, îţi verifică contul de Facebook, văd cu cine eşti prieten, cu cine vorbeşti, ce te interesează şi apoi îţi trimit un e-mail care să te atingă exact în punctele tale sensibile.“

    Olga Budziszewska, manager al programului de asigurare contra atacurilor cibernetice din cadrul Microsoft, subliniază importanţa folosirii sistemelor de inteligenţă artificială (IA), în contextul în care infractorii cibernetici sunt mult mai deschişi faţă de tehnologiile de ultimă oră. ”Suntem într-un moment în care securitatea cibernetică şi infracţiuniile cibernetice s-au transformat foarte mult, astfel că nu mai putem lupta cu ele folosind armele tradiţionale“, explică ea. ”Totul se modifică atât de rapid încât suntem forţaţi să găsim modalităţi de a trata ameninţările moderne prin tehnologii moderne. |n al doilea rând, orchestrarea şi automatizarea răspunsului în domeniul securităţii oferă mijloacele necesare pentru a avea succes în lupta contra infractorilor cibernetici.“

    Ce caracterizează aceste atacuri cibernetice rapide? De ce sunt ele atât de ameninţătoare? ”Sunt foarte rapide, sunt automatizate, nu necesită nicio intervenţie umană atunci când începe ciclul de atac şi pot produce mai multe daune decât am văzut până acum“, concluzionează Budziszewska.

    Ciprian Jichici, director general la Genisoft, a început prin a face o distincţie foarte clară între conceptele de inteligenţă artificială şi machine learning. ”Am auzit de foarte multe ori discutându-se de aceşti termeni şi cred că e important să-i poziţionăm corect. IA este un domeniu care a apărut în urmă cu vreo 60 de ani; exista la momentul respectiv un entuziasm extraordinar şi erau foarte multe voci, atât în mediul academic cât şi în zona de industrie, care spuneau că undeva prin 2000 maşinile vor prelua puterea, că vom avea roboţi mai inteligenţi decât oamenii şi că practic societatea va fi dominată de inteligenţa artificială“, povesteşte el. ”Prin anii ’70-’80, un domeniu pe care astăzi îl numim machine learning a început să devină din ce în ce mai intens discutat şi mediatizat. |n esenţă, machine learning reprezintă domeniul dedicat studiului algoritmilor care au capacitatea de a recunoaşte modele. |ntre machine learning şi inteligenţa artificială există deci nişte diferenţe destul de importante.“

    Referindu-se la principalele riscuri cibernetice la care se expun companiile, el vorbeşte de vectorii de atac. ”Cea mai mare parte a executivilor cu care discut îşi imaginează hackerul sub forma unui tânăr care stă într-o cameră, fără prea multe lumini, cu cel puţin patru sau opt monitoare pe care curg nişte caractere şi care bate extraordinar de repede la patru tastaturi şi scrie linii de cod; e o imagine profund deformată. Astăzi poţi fi atacat dintr-un cip, aflat într-un device, care stă la câţiva metri de tine. Nu trebuie să fii conectat ca să fii atacat“, explică Jichici.

    |n concluzie, participanţii la Cybersecurity Forum 2018 au atras atenţia asupra nevoii de educaţie, atât la nivel de bază cât şi la unul specializat. Ei au mai punctat nevoia de voinţă politică şi de implicarea decidenţilor în domeniul securităţii cibernetice – nu pentru că este la modă, ci pentru a înţelege fenomenul în profunzime. O altă concluzie menţionată de toţi participanţii este că adevăratul câmp de bătălie a trecut astăzi în lumea digitală, iar acest lucru trebuie tratat cu maximă importanţă.