BusinessMagazin

Tag: meserie

  • De la rege al box-office-ului la chelner la un restaurant de sushi: ce s-a ales de aceste foste celebrităţi

    AMANDA BYNES

    Amanda Bynes a fost, cândva, în copilărie, o senzaţie a marilor ecrane. Din păcate, odată ce a crescut a ieşit din lumina reflectoarelor. După ce s-a luptat cu legea şi abuzul de substanţe interzise, Bynes pretinde să lucreze în domeniul modei.

    TOM SELLEK

    Deşi mai activează rareori în meseria care l-a consacrat, Selleck s-a retras într-o fermă de 60 hectare, unde vrea să-şi construiască o ferme de avocado de 20 de acri. Actorul a declarat că munca  la fermă i-a permis să găsească în sfârşit un echilibru după o carieră destul de stresantă.

    LIAM GALLAGHER

    După ce fratele său, Noel, a părăsit Oasis pentru a-şi desfăşura o carieră solo, Liam a pus bazele trupei Beady Eye, care şi-a aflat sfârşitul după doar două albume. Astăzi, Liam conduce un brand de haine destul de profitabilă în Londra, Pretty Green.

    TONY DANZA

    Vedeta din Taxi şi Who’s the Boss este acum  profesor de limba engleză la Philadelphia North-East High School. Cui nu i-ar plăcea să fie elevul său?

    CHRIS OWEN

    În ciuda succesului filmului American Pie, Chris Owen nu şi-a consolidat o carieră în domeniu. Astăzi, el este chelner la un restaurant de sushi şi are mai puţin de 100 de urmăritori pe Twitter.

    JESSICA SIERRA

    Jessica Sierra, consacrată prin intermediul American Idol, a trebuit să-şi ia un job în plus, la un cunoscut lanţ de fast-food american,  pentru a-şi putea acoperi plata facturilor.

    VANILLA ICE

    Când cariera sa a început să o ia pe o pantă descendentă, Vanilla Ice a decis să pună bazele unui site imobiliar. Acum activează ca investitor imobiliar şi îi învaţă pe alţii cum să facă profit din vânzarea de locuinţe.

    M.C. HAMMER

    După ce a acumulat datorii de 13 milioane de dolari şi s-a declarat falit, Hammer şi-a luat viaţa de la capăt. În prezent oficiază nunţi, dezvoltă aplicaţii iPad şi învaţă despre noile media la universităţile din Ivy League.

    TARAN NOAH SMITH

    Cuunoscut drept „copilul urât” din sitcomului Home Improvement, la 17 ani Smith s-a certat cu părinţii pentru că şi-au cumpărat o casă destul de scumpă din economiile lui strânse cu greu. I-a dat în judecată, s-a căsătorit cu o femeie ce i-ar putea fi mamă şi a investiti banii obţinuţi în proces într-o fermă şi un serviciu de catering.

    FREDDIE PRINZE

    Freddie şi-a schimbat traseul carierei de câteva ori, el fiind cunoscut mai întâi datorită filmelor She’s All That şi I Know What You Did Last Summer, unde a întâlnit-o şi pe soţia sa,  Sarah Michelle Gellar. După ce a lucrat ca regizor şi producător pentru WWE, Freddie şi-a lansat prima carte de bucate, în 2016, numită Back To The Kitchen.

    DANNY LLOYD

    Avea doar 5 ani când a jucat în The Shining. După ce a fost lansat filmul, Danny a renunţat la actorie şi astăzi este profesor de biologie în Kentucky.

  • Povestea româncei care a ajuns contesă, iar acum conduce un business de 10 milioane de lei într-un domeniu dominat de bărbaţi

    Stomatolog de meserie şi provenind dintr-o familie cu istorie veche în producerea vinurilor, Guy de Poix a ajuns în România şi a descoperit potenţialul Dealului Mare (Prahova), una dintre principalele regiuni viticole ale ţării. „Serve este prima firmă privată de vinuri din România, după revoluţie,” spune antreprenoarea, care a fondat firma în 1993 împreună cu Guy Tyrel de Poix. Au ales regiunea Dealu Mare pentru că acolo au găsit o exploataţie mică pentru acea perioadă, sub 1.000 de hectare, la Ceptura. „Am retehnologizat crama existentă, am creat gama Vinul Cavalerului, care a ieşit pentru prima oară pe piaţă în 1994.

    În 1995 am avut prima recoltă“, spune Mihaela Tyrel de Poix. Dificultăţile n-au fost deloc puţine şi în rândul lor, enumeră antreprenoarea, la început au fost piedicile legistlative, în momentul în care încercau să comaseze terenurile. Au urmat apoi dificultăţi de funcţionare, de logistică, de infrastructură, cele legate de formarea şi menţinerea personalului. În 2015, compania a avut o cifră de afaceri de 10,2 milioane de lei şi profit de aproape 1 milion de lei, faţă de 8,8 milioane de lei în 2014, cu un câştig de 1,1 milioane de lei.

    Despre industria vinului spune că i se pare surprinzător că este percepută ca un domeniu al bărbaţilor, „cred că pe ansamblu raportul este de unu la unu”. Din punctul său de vedere sunt argumente suficiente pentru ca lumea vinului să fie în egală măsură a bărbaţilor şi a femeilor, de vreme ce peste 70% dintre cumpărătorii de vin din Europa sunt femei, „cel mai adesea ele aleg şi la restaurant şi, în plus, sunt mai bune degustătoare decât bărbaţii pentru că au gustul şi mirosul mai fin”. Iar numărul mare al doamnelor din domeniul vinului nu face decât să confirme, arată Mihaela Tyrel de Poix, că „este un domeniu la fel de potrivit pentru femei şi pentru bărbaţi. Şi nici nu suntem în competiţie”.

  • Transformarea muncii: De ce viitorii angajaţi nu vor avea o meserie sau o profesie

    Atunci când Jean-Philippe Michel, un career coach (n.r. antrenor de carieră) din Toronto, lucrează cu copiii, nu foloseşte cuvântul profesie şi nici nu-şi ajută micuţii clienţi să descopere ceea ce vor să devină atunci când vor fi mari, cel puţin nu în mod direct, scrie Alina Dizik, jurnalist la BBC.

    Pentru Jean-Philippe Michel nu există ideea de profesie pentru care să te dezvolţi. Decât să încurajeze o persoană să aleagă o profesie, să zicem, arhitect sau inginer, el lucrează invers, de la abilităţile pe care copiii vor să le dobândească.
    Acesta vrea să elimine propoziţia „vreau să fiu doctor/avocat etc.” şi vrea să schimbe modul de gândire şi să ajute copiii să descopere un obiectiv, un scop în viaţă, în acest caz „folosind empatia într-un mediu medical”.

    Poate părea puţin esoteric, dar această sucire a gândirii ajută oamenii să-şi descopere adevăratul scop, adevărata menire, arată articolul BBC. Iar câteodată aceste obiective nu se găsesc într-o singură profesie sau nu pot fi încapsulate într-o carieră. Michel spune că dacă indivizii se decid asupra anumitor abilităţi pe care vor să le folosească, acest lucru poate duce la o carieră care este mai bine orientată – astfel probabilitatea de a aduce satisfacţie creşte.

    „Trebuie să-şi schimbe modul de gândire învechit de la slujbe şi cariere şi să se gândească la provocări şi probleme”, spune Michael. Idee mai greu de pus în practică pentru oamenii mai în vârstă, dar nu de neimaginat pentru tinerii din ziua de azi, care deja îşi concentrează din ce în ce mai mult studiile şi devin specialişti.

    Scopul este pregătirea noii generaţii pentru o carieră în viitor, care pentru mulţi va fi compusă din multe micro-joburi destinate angajaţilor calificaţi, fără şef şi fără companie.

    DECĂDEREA TRADIŢIONALULUI

    Futurologii şi executivii de resurse umane spun că viitoarele slujbe vor fi compuse din mai multe proiecte de lungă durată. „În loc să se identifice cu jobul sau cu descrierea postului, angajaţii îşi vor îmbunătăţi repertoriul cu noi abilităţi în funcţie de ceea ce-l va face mai dorit angajatorilor”, este de părere Jeanne Meister, co-autorul cărţii „The Future Workplace Experience”. 

    Aceasta înseamnă că în viitor tineri vor avea posibilitatea de a fi mai flexibili şi de a face ceea ce doresc, în dauna intrării într-un rol tradiţional precum contabilitate, marketing sau finanţe.

    Precursorul acestei schimbări este deja aici. Se întâmplă tot mai des ca un angajat să îndeplinească mai multe roluri într-o companie, este de părere Esther Rogers, autorul unei publicaţii trimestriale ce are ca subiect principal locul de muncă. „Deja există o problemă cu numele funcţiilor având în vedere atribuţiile tot mai variate ale unui angajat”, spune ea.
    Persoanele cu spirit antreprenorial au de câştigat deoarece noua economie recompensează persoanele cu spirit de iniţiativă, iar cele pasive, ce se complac într-un singur la job în speranţa unei cariere în domeniu vor avea de suferit. Persoanele care sunt dornice să-şi dezvolte propriile surse de venit şi să se conecteze cu semenii lor sunt mai bine poziţionate pentru a profita de numeroasele oportunităţi în aşa-numita „gig economy” (economie bazată pe proiecte, angajamente), conform unei analize realizate de Harvard Business Review.

    Aşadar, tinerii cu cunoştinţe de specialitate şi cei cu spirit antreprenorial au de câştigat, trecând de la locuri de muncă bune la locuri de muncă excelente.

    Ideea de a-ţi construi un portofoliu de abilităţi şi nu o carieră nu este nouă, ci a apărut încă din anii ‘80. Dar, până recent, ideea era mai mult teoretică decât practică din cauza lipsei tehnologiei, este de părere Meister. Acum tehnologia a creat oportunităţi precum Uber, Instacart (livrare de alimente) sau TaskRabbit (site de microjoburi). Microjoburile sunt proiecte care nu necesită foarte mult timp sau efort pentru a fi realizate. Astfel, o persoană va îndeplini mai multe sarcini pentru care va fi plătită de altcineva – nu neapărat o companie.

    Unii vând servicii de traduceri sau dezvoltare web, alţii asamblează mobilier sau oferă lecţii de tenis, în timp ce alţii vin cu oferte de meditaţii la limba franceză, editare foto şi video, actualizarea şi întreţinerea unei pagini web, tehnoredactare etc. Orice pricepere, abilitate poate să devină serviciu prestat, orice pasiune se poate transforma într-o sursă proaspătă de venit. Pentru că piaţa nonformală a muncii înseamnă contactul mult mai rapid între cel care îşi oferă serviciile şi cel care le caută.
    Şi cei care momentan lucrează pe posturi plătite prost, part-time, nu au siguranţă şi nici beneficii, aşa cum este cazul angajaţilor din retail sau din industria serviciilor, vor avea de câştigat. De exemplu, şoferii Uber lucrează în condiţii similare cu ale taximetriştilor, dar, spre deosebire de ceilalţi, au controlul, ei decid cum şi cât lucrează.

    Totuşi, soarta unei persoane care se întreţine făcând doar proiecte pe site-uri de microjoburi precum TaskRabbit, Postmates, Microjoburi.ro nu este seminificativ diferită de ce a unui lucrător într-un restaurant fast-food. Ambii lucrează pe salarii mici, fără beneficii sau fără perspective de viitor strălucite. Diferenţa constă în faptul că tinerii nu visează să aplice la joburile din restaurantele fast-food, dar sunt dispuşi să liciteze pentru microslujbe, parţial pentru că pot face asta când vor şi cum vor.
    Slujbele rele nu vor dispărea în această nouă economie, dar lucrătorii necalificaţi au şansa de a găsi o muncă mai satisfăcătoare.

    Cei mai mari beneficiari ai acestei schimbări vor fi oamenii care în mod tradiţional au fost marginalizaţi de situaţia actuală a mediului de muncă: casnicii, pensionarii, studenţii, oamenii cu dizabilităţi. Acum ei au mai multe şanse să lucreze cum vor şi când vor pentru a genera un venit, pentru a dezvolta abilităţi şi pentru a face ceea ce-şi doresc. Aşadar, cei care până acum nu aveau nicio sursă de venit pot genera venituri; astfel, oamenii nu sunt obligaţi să depindă de altcineva din punct de vedere financiar.

    Potrivit unui raport al companiei de cercetare Gallup, peste 70% dintre muncitorii din SUA nu sunt interesaţi de slujbele lor, iar alte studii în domeniu arată că în rândul angajaţilor există un nivel ridicat de stres ridicat şi o insatisfacţie legată de locul de muncă.

    Aşadar, „gig economy” oferă o alternativă a modelului actual de muncă pentru cei care nu doresc să fie angajaţi full-time sau nu doresc să fie blocaţi în traseul tradiţional al carierei.

    Conceputul de microjoburi nu a rămas doar în sfera online-ului, ci a intrat şi în practica obişnuită a unor companii. Mai multe companii tradiţionale încep să recupereze teren la acest capitol şi oferă proiecte pentru angajaţii lor în regim de freelance.
    De exemplu, atât Cisco cât şi MasterCard testează aşa-numitele „internal mobility platforms“, care le permit angajaţilor să aleagă proiectele care le plac, în loc să rămână într‑un rol mai structurat, spune Jeanne Meister. Astfel, în loc să lucreze doar într-un departament cu un singur supraveghetor, angajaţii sunt încurajaţi să îşi aleagă proiectele următoare pe baza aptitudinilor sau abilităţilor pe care doresc să le dezvolte, ceea ce poate însemna proiecte în alte departamente al companiei. Meister spune că acest concept funcţionează, deşi încă nu există studii despre rentabilitatea sa.

    Google are de ani de zile un proiect asemănător, numit „20% time“, care se traduce astfel: angajaţii sunt încurajaţi să petreacă 20% din timpul lor muncind la alte proiecte decât cele pentru care au fost angajaţi. Angajaţii care nu lucrează neapărat la anumite aplicaţii sau servicii au ocazia să vadă cum este şi să dobândească anumite abilităţi. Câteva produse importante ale Google care au pornit ca proiecte „20% time” sunt Gmail, AdSense sau Google News.

    Michael Stull, vicepreşedinte senior al firmei de consultanţă Manpower Group, spune că tot mai multe firme cer acelaşi lucru. Pentru companii, recompensa este faptul că angajaţii sunt mult mai puţin dispuşi să sară de la o companie la alta, spune futurologul Jacob Morgan, autorul cărţii „The Employee Experience Advantage”. Aceste proiecte pot inspira un spirit antreprenorial şi autonomie într-o companie, explică el,  dar care în schimb ar putea împiedica angajaţii să treacă la o altă companie.

    CREEAREA UNEI CARIERE

    Să alegi unde şi cum să lucrezi poate părea distractiv, nu? Dar când vine vorba de realizarea unei cariere, există dezavantaje la crearea unui portofoliu de joburi, spun experţii.
    Dacă sari constant de la un proiect la altul, schimbarea poate avea efecte negative asupra angajaţilor. Odată cu schimbarea frecventă a joburilor vine şi un dezavantaj: acela de a nu simţi foarte uşor că ai succes, chiar dacă realizezi foarte multe proiecte, spune Michel.

    Un studiu realizat de LinkedIn arată că milenialii schimbă mai des slujbele decât predecesorii acestora, bazat pe actualizarea profilurilor de LinkedIn. Totuşi informaţia nu este infailibilă deoarece persoanele mai în vârstă, din generaţia Baby Boomers, tind să nu actualizeze des profilul de pe reţeaua de socializare şi, în plus, tind să treacă doar cele mai recente slujbe, nu tot ceea ce au făcut când erau tineri. În acest sens, Biroul de Statistică al Statelor Unite ale Americii arată că cei din generaţia Baby Boombers au schimbat la fel de des jobul când erau tineri, ca şi milenialii.

    Trecerea de la un job la altul este privită cu ochi răi, dar acum asta este pe cale să se schimbe. Atât angajaţii, cât şi companiile pot beneficia de aceste schimbări pe piaţa de muncă. Trecerea la un nou job este asociată şi cu o mărire de salariu. Potrivit datelor Legal Technology Solutions, salariul unei persoane creşte cu 8-10% atunci când îşi schimbă jobul. Totuşi banii nu sunt singurul factor motivant, unii acceptând şi salarii mai mici pentru a schimba mediul de lucru.

    O altă problemă legată de acest concept al microjoburilor este lipsa unei identităţi coerente. Cei mai mulţi oameni se identifică prin intermediul slujbelor pe care le practică, ceea ce nu este valabil pentru conceptul de microjoburi.
    Chiar dacă unele companii experimentează, trecerea de la mentalitatea tradiţională în ceea ce priveşte creşterea profesională la cea modernă, bazată pe proiecte, poate avea loc în ani de zile.

    „Cea mai mare barieră în adaptare este mentalitatea”, este de părere Jeanne Meister.
     

  • A învăţat de acasă bazele meseriei şi a construit un business de succes

    Ideea acestei afaceri s-a născut cu circa 40 de ani în urmă, atunci când Elena Oancea, fondatoarea brandului Careless Beauty, urmărea cu mare atenţie cum familia sa prepara în casă cremele cu flori de crin. „În perioada respectivă aceste practici tradiţionale constituiau de fapt medicina populară din care, într-un final, s-a născut medicina modernă”, precizează antreprenoarea. Iar odată cu schimbarea regimului în România, după anii ’90, a decis să înfiinţeze o societate comercială specializată, mizând pe cunoştinţele dobândite, precum şi pe pasiunea pentru acest domeniu.

    „Aproape toată viaţa mi-am dedicat-o naturii. Mereu m-am regăsit în natură şi am crezut în ea, natura este un miracol”, adaugă Oancea. Devenind chimist‑estetician, încurajată de soţ şi cei doi copii, în anul 1992 a pus bazele „Careless Beauty by Elena Oancea”, un brand românesc de produse naturale, iar după 10 ani de studiu a obţinut şi primul brevet de invenţie. „Am avut noroc că ne‑am născut aici, ţara noastră merită să fie promovată. Pentru a păstra puritatea naturii este nevoie de pricepere, măiestrie, pasiune şi multă răbdare. De exemplu, doar două zile pe an pot recolta un anumit mugure de plantă”, explică fondatoarea. Ulterior, conform spuselor sale, toate încasările începând cu anul înfiinţării au fost reinvestite în permanenţă în terenuri, lucrări agricole, realizarea culturilor de plante, în dezvoltarea reţetarelor, în cercetare ştiinţifică şi pentru obţinerea avizelor necesare.

    Dacă principalul public ţintă al cosmeticelor sunt femeile, Careless Beauty îşi propune să se adreseze deopotrivă ambelor sexe, vizând în primul rând tratarea problemelor dermato cosmetice; „frumuseţea venind ca o consecinţă a aplicării tratamentelor”, spune Elena Oancea.  Deşi consideră că pe alte meleaguri produse similare se vând cu sume cuprinse între 100 şi 500 de euro pe gram, pe piaţa locală produsele de sub umbrela Careless Beauty se vând la preţuri „mult mai mici faţă de valoarea lor reală, dar acestea sunt condiţiile impuse de piaţa actuală”.

    Careless Beauty deţine astăzi, după aproximativ 25 de ani de cercetare ştiinţifică, patru brevete de invenţie de produse dermato cosmetice organice şi deţine 5 game complete dedicate fiecărui tip de ten şi o gamă pentru îngrijirea corporală, reunind în total 22 de produse. Sub brandul propriu se realizează şi diverse servicii de estetică, după o tehnică proprie, inventată şi dezvoltată de Elena Oancea în urma aceloraşi metode tradiţionale. Firma oferă şedinţe de masaj facial manual, tratamente cosmetice faciale complete pentru fiecare tip de ten, precum şi împachetări corporale cu diverse uleiuri şi ape florale. Un tratament complet se evaluează în funcţie de nivelul de dezvoltare al afecţiunii dermatologice, de cât de repede răspunde persoana la tratament şi de istoricul tratamentelor aplicate anterior, spune fondatoarea. „Plantele utilizate în procesul de fabricare sunt recoltate numai de pe terenurile proprii, atent procesate şi transformate într–un produs final unic”, mai adaugă ea.

    Produsele Careless Beauty pot fi cumpărate fie prin intermediul cabinetelor proprii din Constanţa şi Bucureşti, de la colaboratori, dar cel mai frecvent de pe site-ul companiei. „Avem deja o serie de clienţi pe care îi putem numi tradiţionali, dar dacă discutăm despre cei potenţiali, avem între 10 şi 100 de doritori pe lună”, menţionează antreprenoarea. Produsele se găsesc la preţuri cuprinse între 63 de lei pentru o apă din flori de lavandă şi 280 de lei pentru un elixir vegetal cu efect regenerator, conform site-ului propriu.

    Compania se pregăteşte să facă primul pas în afara ţării prin participarea la o expoziţie internaţională de profil în anul 2018 în Franţa. Pe termen scurt, Careless Beauty vizează dezvoltarea reţetarelor şi a preocupării în domeniul cercetării ştiinţifice asupra extractelor vegetale obţinute din specii de plante româneşti, iar printre planurile pe termen lung se numără extinderea vânzării produselor şi a serviciilor la nivel internaţional. Conform declaraţiilor sale, Elena Oancea îşi propune o colaborare cu NASA, pentru a realiza cercetări legate de bolile de piele ale astronauţilor. Profilul clientului se împarte în două categorii, spune antreprenoarea: cei care au încercat alte tratamente care nu au produs efectele scontate ori persoane care doresc să îşi îngrijească pielea utilizând doar produse organice, „rar întâlnite pe piaţa noastră.”

    La nivelul întregii pieţe, românii au cheltuit în 2015 aproximativ 3,5 miliarde de lei pe cosmetice, produse de îngrijire şi parfumuri, iar mai bine de 75% din piaţă au mers către produse de masă şi către companiile de vânzări directe, conform datelor obţinute de ZF. În prezent piaţa cosmeticelor din România este una dintre cel mai puţin dezvoltate din Europa şi din regiune în contextul în care la o populaţie de 20 de milioane de oameni şi o piaţă de 780 de milioane de euro, cheltuiala medie per capita este de circa 40 de euro pe an, respectiv 3,3 euro pe lună.

    „Piaţa românească a fost bombardată în ultimii 27 de ani cu produse cosmetice recomandate ca fiind eco, bio, naturale, organice, acest fenomen având efecte secundare şi asupra producătorilor autohtoni de cosmetice organice. Este foarte greu să recâştigi încrederea unor clienţi manipulaţi zilnic prin marketingul corporaţiilor internaţionale din domeniu”, susţine antreprenoarea. Pe de altă parte, Registrul Comerţului nu deţine un cod specializat privind producţia de cosmetice organice, toţi producătorii fiind incluşi în acelaşi coş. Conform spuselor sale, acest lucru duce, de asemenea, la deteriorarea şi diluarea informaţiilor cu privire la piaţa autohtonă a produselor organice. Cel mai mare impediment al domeniului în care activează este, în opina sa, lipsa accesului la fonduri, la capitalul pentru dezvoltarea afacerilor. „Sistemul bancar din România nu finanţează în baza planurilor de afaceri, creditarea fiind în general acoperită de ipoteci”, explică Elena Oancea. După mai bine de două decenii de experienţă în antreprenoriat, Elena Oancea consideră că oamenii de afaceri trebuie să însumeze extrem de multe calităţi, pornind de la răbdare, tenacitate, perseverenţă până la capacitatea permanentă de a inova, de a se reinventa pe sine. „Şi nu în ultimul rând, trebuie să aibă respect pentru client”, conchide fondatoarea firmei Careless Beauty.

  • Povestea omului care conduce unul dintre cei mai mari producători locali de medicamente

    Miron a revenit în piaţa de medicamente în 2009, prin intermediul Ropharma. Aceasta a luat naştere în structura actuală prin fuziunea a mai multe companii, pornind de la întreprinderea de stat Oficiul Farmaceutic Iaşi, înfiinţată în anul 1952 prin înglobarea tuturor farmaciilor din Iaşi şi Vaslui.

    Ropharma este în prezent unul dintre cei mai mari producători de medicamente, fiind acţionară a Aesculap Prod, Eurofarmaco (după preluarea pachetului majoritar de actiuni de la compania britanică GSK) şi a producătorului de lapte praf Bioef. Facilitatea de producţie Aesculap Prod din Târgu-Mureş produce vitamine, iar Eurofarmaco, aflată în Chişinău, produce atât vitamine, suplimente alimentare, cât şi medicamente.

    Potrivit celui mai recent interviu acordat de Mihai Miron Ziarului Financiar, Ropharma are o reţea de circa 130 de farmacii, o firmă de distribuţie şi va ajunge la vânzări de peste 100 milioane euro în 2016.

    Potrivit ultimului raport anual pe exerciţiul financiar 2015, veniturile nete înregistrate de Ropharma au fost de 438,6 milioane lei (97 mil. euro), în creştere cu 3,8% faţă de anul precedent.

  • În Rusia lui Putin, fetele învaţă la şcoală arta vânătorii de avere

    Peter Pomerantsev, un ziarist britanic cu origini ruse, a început să viziteze frecvent Rusia în urmă cu aproape zece ani, ca producător de reality show-uri pentru televiziune; aşa a văzut el ţara lui Putin, după cum scrie The New York Times. „Realitatea” este redată de forţele întunecate ale Kremlinului – partide false de opoziţie se avântă într-o falsă opoziţie faţă de cei care conduc, un sistem de justiţie fals este angajat în impunerea legii şi ştiri false modelează ceea ce le este permis să vadă celor 143 de milioane de cetăţeni ai Rusiei. Această realitate este descrisă de Peter Pomerantsev în cartea sa „Nimic nu este adevărat şi totul este posibil: inima suprarealistă a Noii Rusii”. În această Rusie, afecţiunea falsă este învăţată şi apoi vândută. The Daily Beast a publicat un extras din cartea lui Pomerantsev în care acesta descrie academiile căutătoarelor de aur, în care tinerele sunt învăţate cum să-i cucerească pe milionari. Iar noua Rusie nu duce lipsă de milionari.

    „Prima întâlnire este guvernată de un principiu important: niciodată să nu vorbeşti despre tine. Ascultă-l. Lasă-l să creadă că îl găseşti fascinant. Află-i dorinţele. Studiază-i pasiunile. Apoi schimbă-ţi comportamentul în funcţie de ce descoperi.” Fetele îşi notează conştiincios ce le învaţă instructoarea. „Teoria afacerii ne învaţă o lecţie importantă: întotdeauna cercetează cu atenţie dorinţele consumatorului.”

    Academia căutătoarelor de aur este şcoala unde găsirea unui bărbat cu foarte mulţi bani devine o profesie pentru tinerele rusoaice. Academia este mare, cu săli din marmură falsă, oglinzi uriaşe şi detalii aurite. Alături există un spa şi un salon de frumuseţe. Un aranjament practic: mai întâi cursuri, apoi înfrumuseţare. Profesoara este o roşcată trecută uşor de 40 de ani cu licenţă în psihologie, cu un MBA şi un zâmbet fals, persistent.

    „Să nu porţi niciodată bijuterii la prima întâlnire. Bărbatul ar trebui să creadă că eşti săracă. Fă-l să vrea să-ţi cumpere bijuterii. Să te duci la el într-o maşină ca vai de ea. Fă-l să vrea să-ţi cumpere una mai bună.” Studentele au plătit mii de dolari pentru fiecare săptămână de cursuri. Sunt zeci de astfel de „academii” în Moscova şi St. Petersburg, cu nume precum „Şcoala Gheişelor” sau „Cum să fii o femeie adevărată”.

    „Du-te într-o zonă scumpă a oraşului”, continuă profesoara. „Uită-te încurcată la o hartă şi prefă-te că te-ai rătăcit. Un bărbat înstărit s-ar putea să vină să te ajute.”
    Oliona a fost una dintre eleve. Acum este absolventă. „Vreau un bărbat care să stea sigur pe picioarele sale, un bărbat care să mă facă să mă simt la fel de în siguranţă ca în spatele unui zid de stâncă.” Cu alte cuvinte, fata vrea un bărbat cu bani. A învăţat să vorbească astfel la o academie de căutătoare de aur.

    În mod normal, Oliona n-ar da atenţie unui om ca Pomerantsev, însă producătorul o va aduce într-un show de televiziune: „Cum să te măriţi cu un miliardar”. Propunerea a schimbat tot. Oliona este nerăbdătoare să-şi spună lumii povestea. Învăţăturile căutătoarelor de aur au devenit unul din miturile preferate ale Rusiei. Librăriile sunt pline de cărţi din care fetele află cum să impresioneze milionarii.

    Un peşte rotofei (meserie ilegală) – peţitor, după cum se descrie el –, Peter Listerman este o celebritate de televiziune. Fetele îl plătesc pentru a le face cunoştinţă cu bărbaţi bogaţi. Bărbaţii bogaţi îl plătesc să le facă cunoştinţă cu fete. Agenţii săi, adolescenţi homosexuali, caută prin gări tinere cu picioare lungi, fete suple venite la Moscova în căutarea  norocului. Listerman le spune fetelor sale „pui”. „Vin-o la mine dacă eşti în căutarea unui pui”, sună reclamele sale, în care apar poze cu frigărui de pui pe băţ.

    Oliona locuieşte într-un apartament nou, strălucitor, cu micul său câine, un animal agitat şi nervos. Apartamentul este una dintre arterele principale care duc în lumea miliardarilor moscoviţi, Rublevka. Bărbaţii bogaţi îşi duc amantele acolo pentru a putea ajunge uşor la ele în drum spre casă. Oliona a venit în Moscova din Donbas, o regiune minieră din Ucraina unde legea o fac liderii mafioţi. Mama sa a fost coafeză. Oliona a studiat aceeaşi profesie, dar mica afacere a mamei sale a dat faliment. Fata a venit la Moscova fără aproape nimic când avea 20 de ani. Şi-a găsit de lucru ca stripteuză la un cazinou, Fetele de Aur. Dansa bine, iar aceasta a ajutat-o să-şi găsească un finanţator. Acum câştigă cât câştigă în mod obişnuit o amantă – 4.000 de dolari pe lună, un apartament, o maşină şi două vacanţe pe an de câte o săptămână în Turcia sau Egipt. Milionarul primeşte în schimbul averii corpul suplu şi bronzat al tinerei oricând vrea, o fată întotdeauna radiind de fericire şi deschisă la orice.  

    „Ar trebui să le vezi feţele fetelor de acasă. Sunt moarte de gelozie”, povesteşte Oliona.

    Dacă s-ar întoarce înapoi acolo? „Niciodată. Ar însemna că am dat greş.”
    Acum are alte necazuri pe cap. Amantul i-a promis o maşină nouă în urmă cu trei luni, dar încă nu i-a dat nimic. Se teme că o s-o părăsească. „Tot ce se vede în acest apartament este al lui. Nimic nu-i al meu”, spune fata privind spre apartament ca spre o scenă, nu o casă în care locuieşte. Iar dacă amantul se plictiseşte de ea, Oliona rămâne fără casă. Va rămâne pe străzi, cu un câine nervos şi câteva rochii. Aşa că fata îşi caută un nou sponsor. Aici îi este de folos academia căutătoarelor de aur, un fel de educaţie pentru adulţi. 

    Până când îşi găseşte un nou finanţator, va trebui să fie foarte prudentă. Una din gărzile actualului amant o verifică periodic, dar într-o manieră elegantă. Alte fete sunt supravegheate mai strict: camere de luat vederi, detectivi.
    Terenul de manevră al Olionei este o constelaţie de cluburi şi restaurante create aproape exclusiv cu scopul de a-i ajuta pe sponsori să-şi găsească fete şi pe fete să-şi găsească finanţatori. Bărbaţii sunt cunoscuţi ca „forbes-işti (de la lista Forbes a celor mai bogaţi)”. Fetelor li se spune „tiolki”, adică viţele. Este o piaţă unde cumpărătorul este rege: sunt sute de viţele pentru fiecare forbes-ist.

    Seara începe la Galeria. În partea opusă este o biserică din cărămidă roşie. Pare un vapor uriaş care pluteşte prin zăpadă. Lângă restaurant, în parcare şi de-a lungul bulevardului sunt parcate maşini negre. Încruntate, gărzile de corp îşi aşteaptă fumând stăpânii, care stau înăuntru. Galeria este creaţia lui Arkady Novikov. Restaurantele sale asigură serviciile de catering pentru Kremlin. Fiecare restaurant are o altă temă: Orientul Mijlociu, Asia. Galeria este o amestecătură de coloane cu mese negre şi covoare de perete englezeşti. Scaunele şi mesele sunt în aşa fel aşezate încât pot fi văzuţi cei care stau în alte colţuri. Iar cele mai vizibile sunt femeile. Ele stau la bar, atente să-şi comande doar apă: o invitaţie pentru forbes-işti să le cumpere băutură mai scumpă. „Ha, ce naive sunt”, spune Oliona. „Toţi ştiu acum acest truc.” Fata comandă un cocktail şi sushi: „Întotdeauna mă prefac că nu am nevoie de nimic de la niciun bărbat şi asta îi atrage”.

    La mijlocul nopţii, Oliona se îndreaptă spre ultimul club. O armată de Bentleyuri şi Mercedesuri blindate şi întotdeauna negre avansează încet spre intrare. Aproape de intrare, mii de tocuri înalte alunecă şi saltă pe gheaţă neagră, ca într-un dans de balet. Mii de zeiţe blonde îşi sprijină de bare spinările bronzate, dar acum udate de ninsoare. Aerul iernii este perturbat de mii de buze îngroşate care imploră să fie lăsate înăuntru. Nu este un spectacol de modă, ci ţine de muncă. Seara aceasta este şansa pentru aceste fete să-şi deschidă calea dansând sau radiind peste bariere de obicei imposibil de trecut de bani, armate private şi garduri de securitate.

     

  • Cum a câştigat un liceu milioane de dolari din listarea la bursă a Snapchat

    Afacerea, oarecum surprinzătoare, a pornit de la câţiva studenţi obsedaţi de aplicaţie şi un părinte suficient de curios care era, întâmplător, şi investitor de meserie.

    Barry Eggers, fondator al Lightspeed Venture Partners, a venit într-o bună zi de la muncă şi a găsit-o pe fiica sa Natalie uitându-se îndelung la telefon şi râzând. Natalie i-a spus că fiecare adolescent are trei aplicaţii pe telefon: Instagram, Angry Birds şi Snapchat.

    Convins de potenţialul aplicaţiei, Eggers a decis să investească prin intermediul firmei sale 485.000 de dolari în Snapchat; el i-a invitat şi pe cei de la Saint Francis să investească 15.000 de dolari. Investiţia din aprilie 2012 a fost prima de care au beneficiat fondatorii aplicaţiei.

    Reprezentanţii liceului nu au dezvăluit câştigurile generate de recenta listare a Snapchat la bursa de la New York, dar au confirmat că suma este de peste 2 milioane de dolari.

    Cofondatorii Snap Inc, Evan Spiegel şi Bobby Murphy, şi-au sporit averile cu 1,6 miliarde de dolari după ce acţiunile aplicaţiei de mesagerie Snapchat au ajuns la 24,48 dolari, la şedinţa de joi a bursei din Statele Unite, cu 44% mai mult decât preţul de listare, potrivit Bloomberg.

     Investitorii interesaţi de listarea acţiunilor Snap au generat creşterea valorii averilor celor doi cofondatori, acestea ajungând la 5,3 miliarde de dolari, astfel încât Spiegel ocupă locul 26, iar Murphy locul 28, cu 150 de locuri mai sus, în Indexul Miliardarilor realizat de Bloomberg, un clasament zilnic al celor mai bogaţi 500 de oameni din lume.

    Capitalizarea companiei fondată de cei doi tineri este de aproape 29 de miliarde de dolari.

    Evan Spiegel şi Bobby Murphy, co-fondatori ai companiei de social media, au vândut 16 milioane de acţiuni în urma IPO-ul ceea ce înseamnă aproximativ 272 milioane de dolari pentru fiecare. După vânzare acţiunilor, ambii cofondatorii vor avea fiecare circa 211 milioane de acţiuni, ceea ce înseamnă ca la un preţ de 25 de dolari cât este acum o acţiune, fiecare are aproximativ 5,3 miliarde de dolari.

  • Cum a câştigat un liceu milioane de dolari din listarea la bursă a Snapchat

    Afacerea, oarecum surprinzătoare, a pornit de la câţiva studenţi obsedaţi de aplicaţie şi un părinte suficient de curios care era, întâmplător, şi investitor de meserie.

    Barry Eggers, fondator al Lightspeed Venture Partners, a venit într-o bună zi de la muncă şi a găsit-o pe fiica sa Natalie uitându-se îndelung la telefon şi râzând. Natalie i-a spus că fiecare adolescent are trei aplicaţii pe telefon: Instagram, Angry Birds şi Snapchat.

    Convins de potenţialul aplicaţiei, Eggers a decis să investească prin intermediul firmei sale 485.000 de dolari în Snapchat; el i-a invitat şi pe cei de la Saint Francis să investească 15.000 de dolari. Investiţia din aprilie 2012 a fost prima de care au beneficiat fondatorii aplicaţiei.

    Reprezentanţii liceului nu au dezvăluit câştigurile generate de recenta listare a Snapchat la bursa de la New York, dar au confirmat că suma este de peste 2 milioane de dolari.

    Cofondatorii Snap Inc, Evan Spiegel şi Bobby Murphy, şi-au sporit averile cu 1,6 miliarde de dolari după ce acţiunile aplicaţiei de mesagerie Snapchat au ajuns la 24,48 dolari, la şedinţa de joi a bursei din Statele Unite, cu 44% mai mult decât preţul de listare, potrivit Bloomberg.

     Investitorii interesaţi de listarea acţiunilor Snap au generat creşterea valorii averilor celor doi cofondatori, acestea ajungând la 5,3 miliarde de dolari, astfel încât Spiegel ocupă locul 26, iar Murphy locul 28, cu 150 de locuri mai sus, în Indexul Miliardarilor realizat de Bloomberg, un clasament zilnic al celor mai bogaţi 500 de oameni din lume.

    Capitalizarea companiei fondată de cei doi tineri este de aproape 29 de miliarde de dolari.

    Evan Spiegel şi Bobby Murphy, co-fondatori ai companiei de social media, au vândut 16 milioane de acţiuni în urma IPO-ul ceea ce înseamnă aproximativ 272 milioane de dolari pentru fiecare. După vânzare acţiunilor, ambii cofondatorii vor avea fiecare circa 211 milioane de acţiuni, ceea ce înseamnă ca la un preţ de 25 de dolari cât este acum o acţiune, fiecare are aproximativ 5,3 miliarde de dolari.

  • Cum a câştigat un liceu milioane de dolari din listarea la bursă a Snapchat

    Afacerea, oarecum surprinzătoare, a pornit de la câţiva studenţi obsedaţi de aplicaţie şi un părinte suficient de curios care era, întâmplător, şi investitor de meserie.

    Barry Eggers, fondator al Lightspeed Venture Partners, a venit într-o bună zi de la muncă şi a găsit-o pe fiica sa Natalie uitându-se îndelung la telefon şi râzând. Natalie i-a spus că fiecare adolescent are trei aplicaţii pe telefon: Instagram, Angry Birds şi Snapchat.

    Convins de potenţialul aplicaţiei, Eggers a decis să investească prin intermediul firmei sale 485.000 de dolari în Snapchat; el i-a invitat şi pe cei de la Saint Francis să investească 15.000 de dolari. Investiţia din aprilie 2012 a fost prima de care au beneficiat fondatorii aplicaţiei.

    Reprezentanţii liceului nu au dezvăluit câştigurile generate de recenta listare a Snapchat la bursa de la New York, dar au confirmat că suma este de peste 2 milioane de dolari.

    Cofondatorii Snap Inc, Evan Spiegel şi Bobby Murphy, şi-au sporit averile cu 1,6 miliarde de dolari după ce acţiunile aplicaţiei de mesagerie Snapchat au ajuns la 24,48 dolari, la şedinţa de joi a bursei din Statele Unite, cu 44% mai mult decât preţul de listare, potrivit Bloomberg.

     Investitorii interesaţi de listarea acţiunilor Snap au generat creşterea valorii averilor celor doi cofondatori, acestea ajungând la 5,3 miliarde de dolari, astfel încât Spiegel ocupă locul 26, iar Murphy locul 28, cu 150 de locuri mai sus, în Indexul Miliardarilor realizat de Bloomberg, un clasament zilnic al celor mai bogaţi 500 de oameni din lume.

    Capitalizarea companiei fondată de cei doi tineri este de aproape 29 de miliarde de dolari.

    Evan Spiegel şi Bobby Murphy, co-fondatori ai companiei de social media, au vândut 16 milioane de acţiuni în urma IPO-ul ceea ce înseamnă aproximativ 272 milioane de dolari pentru fiecare. După vânzare acţiunilor, ambii cofondatorii vor avea fiecare circa 211 milioane de acţiuni, ceea ce înseamnă ca la un preţ de 25 de dolari cât este acum o acţiune, fiecare are aproximativ 5,3 miliarde de dolari.

  • (P) Meştere, unde eşti?

    O reparaţie sau o redecorare a locuinţei începe întotdeauna cu căutarea unui meşter, cu întrebări pe la prieteni, cu recomandari venite de la persoane în care e musai să ai încredere. La fel se întâmplă şi atunci când vrei să schimbi un calorifer, să reglezi un termopan etc. E un drum lung şi, de multe ori, anevoios către punctul final: găsirea unui meşter bun, care să îşi facă treaba, să nu dea teapă, să nu plece cu materialele pe care tot tu le plăteşti sau să nu dispară după ce i-ai plătit avansul. Este o realiate cu care toţi ne-am confruntat măcar o dată.

    Da, exită o ştampilă negativă pusă pe meseriaşi, iar explicaţiile sunt multe. De la desfiintarea şcolilor de meserii, până la exodul meşterilor adevărati către ţările din Vest, toate sunt plauzibile. Astfel, este clar de ce oamenii pricepuţi, cu respect pentru meseria lor, sunt puţini şi greu de găsit.

    În acest context, obiectivul platformei Ajusto de a-i găsi şi de a construi o comunitate de meşteri pricepuţi, corecţi şi de încredere este unul curajos. Dar nu imposibil de atins. Dovadă sunt mărturiile clienţilor care au ales meşterul de care aveau nevoie folosind Ajusto.ro.

    Ce este Ajusto

    O platformă pe care tu, cel care eşti în căutarea unui meşter pentru o lucrare, poţi găsi omul potrivit, la preţul corect, având siguranţa că lucrurile se fac după standard, nu după ureche, că vei primi un cost fix, că nu va mai trebui să dai bacşis şi că primeşti o garanţie pentru lucrarea respectivă. Iar dacă nu eşti în situaţia de a căuta un meşter priceput pentru că ştii deja unul, ni-l poţi recomanda şi nouă pe ajusto.ro/ro/recomanda. Vom avea toţi de câştigat: tu o lucrare gratuită, el proiecte, iar noi clienţi şi meşteri mulţumiţi.

    O platformă pe care, dacă eşti meşter bun, îţi poţi găsi mereu clienţi şi lucrări de făcut, fără să mai alergi tu după proiecte şi să pierzi timp pe drumuri pentru evaluări. Un loc în care munca ta este plătită la adevărata valoare şi apreciată. Nu oricine poate lucra cu noi, dar odată ce eşti parte din comunitatea meşterilor noştri, vei câştiga mai mult cu mai puţină alergătură. Dacă eşti interesat, intră pe https://parteneri.ajusto.ro/ sau vizitează pagina noastră de facebook.

    P.S. Da, aţi ghicit! Răspunsul corect la întrebarea din tilu, „MEŞTERE, UNDE EŞTI?”, este: PE AJUSTO.RO