BusinessMagazin

Tag: meniu

  • Restaurantul unde meniul se schimbă zilnic, iar clientul plăteşte cât vrea

    În acest restaurant meniul se schimbă în fiecare zi, iar clienţii plătesc cât consideră că este corect pentru o porţie. În plus, Common Wealth Cafe din Bolton, Manchester utilizează alimente care erau altfel destinate pentru coşul de gunoi, scrie Daily Mail.

    Mâncărurile sunt sănătoase şi sunt realizate cu alimente colectate de voluntari de la supermarketuri, măcelări sau patiserii, alimente care altfel ar fi fost aruncate la gunoi.

    De obicei, mesele sunt compuse fie din fasole, orez, piure  sau legume. Se prepară plăcintă de pui, salată de varsă, mazăre, supă de ciuperici sau cartofi copţi.
    Localul funcţionează cu ajutorul Bolton Salvation Army şi a fost primit foarte bine de afacerile şi supermarketurile locale care donează mâncare ce este colectată de cei 20 de voluntari.

    “Folosim alimente care altfel ar fi fost la gunoi, iar faptul că nu avem preţuri fixe elimină bariera de acces. Este mâncare bună, sănătoasă”, a spus Alan Brown, unul dintre oamenii care a pus proiectul pe picioare.

    “Cineva mi-a spus că aici pot bea o cafea şi mânca o mâncare bună. Sunt oameni foarte drăguţi aici, este un loc frumos. Localuri ca acestea sunt foarte importante. Mai ales în perioada Crăciunului”, apreciază David Neild, om al străzi.

    Localul face parte din reţeaua iniţiată de chef-ul Adam Smith “The Real Junk Food Project Global Network”, care vrea să revoluţioneze modul cum folosim mâncarea al cărei termen se apropie de expirare. 

  • Viaţa plină de frustrări a unui proprietar de franciză McDonald’s

    Al Jarvis avea 16 ani când a început să lucreze în cadrul unui restaurant McDonald‘s din Saginaw, un oraş din Michigan, în 1965. Primul său client a comandat un meniu All-American: un burger, cartofi prăjiţi şi un shake pentru 52 de cenţi. În curând, Jarvis ajunsese să lucreze 50 de oră săptămânal şi să recupereze orele pierdute de somn la şcoală. A renunţat chiar şi la colegiu pentru a se ocupa de managementul restaurantelor, iar până în 1977 devenise consultant pentru proprietari de franciza McDonald’s pe care îi ajuta să deschidă restaurante în statul Michigan – descriu jurnaliştii de la publicaţia Business Week povestea unuia dintre cei mai vechi angajaţi al lanţului american de fast-food.

    Ulterior, Jarvis a cumpărat un restaurant McDonald‘s, iar pe parcursul anilor a angajat sute de persoane, a văzut zeci de articole de meniu intrând şi iesind din acesta şi a petrecut 4-5 ore pe zi, cinci sau şase zile pe săptămână, administrând restaurantul. Jarvis a lucrat 50 de ani  la McDonald’s şi, la şase luni după aceasta perioadă, a decis sa vanda cele doua restaurante pe care ajunsese sa le detina. “Când vedeam cozile ce ajunsesera sa se creeze la drive-thru, simteam o durere in stomac. Oamenii erau diferiţi, compania era diferită. Devenise foarte frustrant”, explica el, referindu-se la modul diferit in care functiona compania, un exemplu in acest sens fiind faptul ca devenise imposibil pentru angajati sa livreze rapid produsele cerute de clienti in timp util.

    Există 5.000 de francize McDonald’s în toată lumea, iar acestea genereaza o treime din veniturile companiei, potrivit Business Week. ”McDonald’s a fost extrem de bun cu mine. Cred în brand.” Dar, la fel ca alţi proprietari de franciza, Jarvis se întreabă dacă directorii din sediile centrale ale companiei vor putea să inoveze pentru a-şi respecta promisiunea de a livra in continuare mâncare gustoasă rapid, promisiune făcută la inceputurile comapaniei. Experienţa lui Jarvis sugerează că răspunsul este nu şi, spre deosebire de alţi proprietari de franciza care nu doresc să comunice presei obsevaţiile lor, Jarvis a acceptat să povestească Business Week părerea sa.

    ”Nu cred că ştiu ce vor să facă”, a spus el referindu-se la executivii de top ai McDonald’s. Ei spun ca ar trebui să ne întoarcem la modul iniţial de a face afaceri, apoi fac burgeri customizaţi şi vorbesc despre micul dejun care va putea fi comandat toată ziua.(…) Îmi pare rău pentru manageri şi pentru echipă. Nu aceea este nişa noastră. Noi facem burgeri şi cartofi prăjiţi.”

    Pentru prima dată în cel puţin trei decenii, McDonald’s va închide mai multe restaurante în Statele Unite ale Americii decât va inaugura. Vanzarile celor 59 de locatii inchise au inregistrat scaderi în ultimele 10 trimestre si, potrivit Business Week,  acţiunile companiei au subperformat in indexul Standar&Poor în ultimii trei ani calendaristici. McDonald’s vrea să concureze cu Starbucks, Chick-fil-A şi Jamba Juice, încercând să pună prefixul Mc oricărui trend observant pe piaţa. ”Fac prea multe”, spune Bob Goldin, vicepreşedinte executiv şi cercetător în cadrul Technomic. ”Nu par să mai fie cei mai buni la nimc.”

    În această vară, McDonald’s a crescut salariile angajaţilor din restaurantele deţinute de companie cu cel puţin un dolar peste minimul local. Acest lucru pune de asemenea presiune asupra proprietarilor de franciza. De asemenea, la începutul lunii septembrie, McDonald’s a anunţat că va începe să ofere micul dejun pe parcursul întregii zile în Statele Unite ale Americii, iar acest lucru va aduce schimbări în restaurante care necesită investiţii cuprinse între aproximativ 500 şi 5000 de dolari pentru echipament – presiune care va cădea din nou, mai ales pe proprietari de franciza.

    Restaurantele cumparate de Jarvis functioneaza langa alte restaurant, parte din lanturi internationale: Burger King, Pizza Hut, KFC, Subway, etc. Jarvis a crezut că poate aduce restaurantul la break even în şase luni, iar acest lucru a durat 18.

    Câteva din tensiunile proprietarilor de francize McDonald’s vin de la  sediile centrale ale companiei. McDonald’s deţine doar 18% din restaurantele  deschise în toată lumea, dar controlează terenurile şi clădirile în care se află majoritatea dintre acestea. McDonald’s are o taxă de franciză care variază între 8,5% şi 15% din veniturile unui restaurant, depinzând de locaţie şi de alţi factori. Astfel, operatorii au griji legate de ce rămâne după plata chiriei, redeventelor, fondului de salariu şi a altor cheltuieli. În general, se descurcă bine, scrie Business Week. Jarvis nu a discutat despre veniturile sale cu jurnaliştii de la publicatia americana, dar nu este neobişnuit pentru proprietari să ajungă la venituri cu sume de şase cifre, potrivit lui Arturs Kalnis, profesor de management axat pe studiul francizelor. Un proprietar care în mod obişnuit lucrează în cadrul McDonald s poate să ajungă la un salaraiu de manager de 108.000 de dolari, pe lângă alte beneficii.

    Presiunile asupra proprietarilor de franciza devin mai mari in contextual in care executivii McDonald’s insistă asupra unui nou produs precum cafeaua McCafe şi cer între 15.000 şi 20.000 de dolari pentru un aparat de făcut espresso. Proprietarul de franciza şi nu compania plăteşte pentru acesta.

    Ambele părţi sunt multumite când anumite investiţii determină recuperarea rapidă a costurilor, iar Jarvis oferă exemplul unui spaţiu de joacă deschis în restaurantul său care i-a crescut numărul de clienţi.

    În 2013, McDonald’s a lansat McWrap-ul. Directorii considerau că acest produs este ideal pentru noua generaţie. Politica McDonald’s spune ca 90 de secunde este sunt suficiente pentru servirea fiecărui client, aspect pe care Jarvis l-a găsit imposibil de implementat după introducerea McWrap-ului, a cărui realizare dura cel puţin 20 de secunde.

    Un alt impas de care s-a lovit Jarvis a fost ca, la cererea conducerii McDonald’s, a încercat să ţină deschis restaurantul timp de 24 de ore în 2009. Pentru a menţine break even-ul,avea nevoie de vânzări de 100 de dolari pe oră, dar în intervalul orar 2 a.m. – 4 a.m. obţinea doar 15-20 de dolari. Nu si-a atins tinta de vanzari, astfel ca a renunţat după două luni de funcţionare in acest regim. I-a plăcut totuşi ideea conducerii companiei de a adăuga un al doilea drive thru. Acesta a fost obiectul unei investitii de 100.000 de dolari. Chiar şi aşa, cozile continuau în continuare să apară în timp ce angajaţii lui încercau să livreze comenzile din ce in ce mai complexe. Până la începutul anului 2014, după mai mulţi ani de vânzări lente, Jarvis a decis să vândă ambele sale restaurante.

    ”Adevărul este că am avut rezultate slabe în ultimul timp”, a declarat CEO-ul McDonald’s, Steve Easterbrook, in cadrul unui interviu citat de Business Week. McDonald’s este în continuare cel mai mare lanţ de restaurante din piaţa fast-food din Statele Unite ale Americii, ce are o valoare totală de 222 de miliarde de dolari. Compania a făcut faţă unor momente dificile, un exemplu al strategiei acesteia fiind în anul 2003, când au lansat strategia ”Plan to Win.” Compania a renunţat atunci la axarea pe deschiderea de noi locaţii în favoarea aducerii de mai mulţi clienţi în cele existente, cu produse mai atractive: spre exemplu, a schimbat modul de realizare a burgerilor, ce au devenit mai suculenţi în urma unui procedeu diferit de pregătire, a adăugat produse solicitate de clienţi, precum băuturile neacidulate ori salatele.

    S-a concentrat pe un serviciu mai prietenos şi mai rapid şi a introdus prima campanie de publicitate globală, ”I m lovin it”, a declarat CEO-ul McDonalds. Easterbrook a declarat că vrea ca McDonald’s să răspundă mai rapid trendurilor în domeniul food şi în acelaşi timp să îmbunătăţească serviciul – prin simplificarea companiei – prin reducerea numărului de produse din meniu şi alocarea de mai mult control proprietarilor de franciza.

    Easterbrook şi-a propus de asemenea să vândă 3.500 din cele 6.700 de restaurante deţinute de companie proprietari de francizalor în următorii trei ani. Compania ar ajunge astfel să deţină 10% din numărul total de restaurante. Spre comparaţie, Burger King deţine doar 1% din lanţul de restaurante.

  • O nouă tendinţă, băuturile răcoritoare artizanale

    După pâinea şi berea artizanală, răcoritoarele devin noua redută de cucerit de către cei care preferă să-şi prepare singuri mâncarea ori băuturile. Această tendinţă este foarte vizibilă în SUA, unde au apărut deja mărci de răcoritoare artizanale, scrie Washington Post.

    Chiar dacă nu există o definiţie clară a acestor băuturi, elementele comune prin care se disting, susţin cei cărora le place să le consume, sunt evitarea siropului de glucoză-fructoză în prepararea lor, folosirea conservanţilor în cantităţi reduse sau deloc şi aromele naturale, eventual unele mai puţin obişnuite.

    Unii istorici afirmă însă că noua tendinţă reprezintă, de fapt, o întoarcere la o stare de fapt de la finalul secolului XIX şi începutul secolului XX, când majoritatea oraşelor din SUA se puteau lăuda cu propria lor răcoritoare.

    Sucurile artizanale sunt disponibile la sticlă, la fel ca răcoritoarele acidulate obişnuite, sau sunt servite la pahar de la dozatoare instalate în localuri, alături de anumite preparate culinare. Printre aromele folosite se regăsesc brusturele, anasonul, perele, smochinele, mango, fructul pasiunii, enibaharul sau cola cu cireşe negre. Vara nu lipsesc băuturile din pepene, în timp ce pe timpul iernii citricele sunt un ingredient important în meniul de răcoritoare. Pentru cei care caută gusturi mai neobişnuite se găsesc şi răcoritoare artizanale cu aromă de aripioare picante sau de sirop de arţar cu bacon.

  • Un meniu folosit în timpul ultimului prânz servit pe Titanic ar putea fi vândut cu 70.000 de dolari

    Celebrul transatlantic de lux s-a scufundat în Oceanul Atlantic pe 15 aprilie 1912, după ce s-a ciocnit de un aisberg, în timpul călătoriei sale inaugurale, de la Southampton (Marea Britanie) la New York (Statele Unite).

    Marţi, 1 septembrie, se împlinesc exact 30 de ani de la descoperirea epavei Titanicului pe fundul Oceanului Atlantic de o echipă de exploratori şi oameni de ştiinţă.

    Meniul va fi pus în vânzare pe 30 septembrie la o licitaţie organizată de Invaluable, o casă specializată în licitaţii online, alături de o scrisoare a unui supravieţuitor de pe Titanic şi de un tichet utilizat de un client la băile turceşti de pe transatlantic şi care voia să se cântărească.

    David Lowenherz, patronul Lion Heart Autographs, comerciantul de manuscrise rare aflat la originea licitaţiei, spune că în lume mai există doar alte două sau trei meniuri folosite în timpul ultimului prânz oficial servit pe Titanic. El consideră că acel meniu ar putea fi vândut cu o sumă cuprinsă între 50.000 de dolari şi 70.000 de dolari.

    Artefactele ce vor fi puse în vânzare sunt asociate cu pasageri de pe Titanic care au fost salvaţi din acel naufragiu şi s-au aflat la bordul “Lifeboat No. 1” (“Barca de salvare Nr. 1”).

    Supranumită “Barca banilor”, Lifeboat No.1 a devenit un subiect controversat în presa internaţională, prin prisma acuzaţiilor aduse pasagerilor bogaţi, care ar fi mituit membri ai echipajului, cerându-le să vâslească şi să se îndepărteze cât mai repede de nava care se scufunda, înainte ca barca de salvare să se umple. Aproximativ 1.500 de persoane au murit în acea catastrofă, iar cele mai multe pierderi de vieţi omeneşti s-au înregistraţi în rândul pasagerilor de la clasa a III-a.

    Meniul a fost salvat de un pasager de la clasa I, Abraham Lincoln Salomon, şi este semnat pe verso de Isaac Gerald Frauenthal, un pasager originar din New York, care luase prânzul cu Salomon în acea zi.

    Având aplicate pe el o ştampilă oficială cu data de 14 aprilie 1912 şi logoul companiei White Star Line, meniul include friptură de vită, piure, cartofi prăjiţi, cartofi copţi, preparate din peşte, şuncă, bezea de mere în aluat franţuzesc şi opt sortimente de brânzeturi.

    Transatlanticul Titanic s-a scufundat în timpul călătoriei sale inaugurale, în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, după ce s-a ciocnit de un aisberg în nordul oceanului Atlantic. Proprietate a companiei White Star Line, Titanicul era cel mai mare pachebot din epoca sa. Construit în şantierele navale din Belfast, Titanicul s-a scufundat în decurs de trei ore, făcând circa 1.500 de victime, dintre cei aproximativ 2.200 de pasageri. Epava sa se află pe fundul oceanului, la o adâncime de 3.800 de metri.

     

  • “Meniu” de întinerire: Cum ajungi să te simţi ca la 20 de ani cu tehnicile Anei Aslan, cea care i-a avut ca şi clienţi pe Salvador Dali, J. K. Kennedy sau Charlie Chaplin

    Teoria pauzelor scurte şi dese nu este o glumă, ci este o definiţie care asigură calitatea vieţii. Iar când teoriile reci sunt îndulcite cu nămoluri sapropelice, hidromasaje şi băi cu plante, atunci pauzele scurte şi dese se pot transforma de fapt în reţeta tinereţii fără bătrâneţe.

    „S-a observat în ultimul deceniu şi la noi, în România, că vacanţele sunt tot mai dese, chiar dacă mai scurte, tocmai din cauza ritmului foarte alert şi a volumului foarte mare de responsabilităţi şi sarcini zilnice”, spune Iuliana Tasie, directorul general al hotelului Europa din Eforie Nord, parte a grupului Ana Hotels, şi al spa-ului Ana Aslan Health Spa.

    CARE ESTE RECOMANDAREA SPECIALIŞTILOR PENTRU TIMPUL DIN AFARA JOB-ULUI

  • Sfârşitul unuia dintre cele mai cunoscute produse ale McDonald’s se apropie?

    “McDonald’s a anunţat că va scoate din meniu sandvişul Big Mac” – era titlul unui articol ce apărea în publicaţia satirică Daily Buzz anul trecut. Chiar dacă ştirea nu era una adevărată, aceasta ar putea să fie inspirată dintr-un adevăr, potrivit Business Insider.

    McDonald’s a anunţat că testează reduceri de meniu după ce vânzările înregistrate în luna noiembrie au scăzut cu 4,6 procente comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Acest anunţ face plauzibilă retragerea Big Mac-ului din meniul lanţului fast food, după o istorie de mai bine de 50 de ani. În acest timp, unul dintre competiitorii McDonald’s, Chipotle, a înregistrat o creştere de 16,8% în vânzările localurilor deschise cu nu mai mult de un an în urmă, iar acţiunile Shake Shack, un alt competitor, şi-au dublat preţul în ianuarie.

    Chiar dacă această orientare a pieţei nu a trimis încă iconicul Big Mac la capitolul istorie, schimbarea va veni cu siguranţă în ce priveşte meniurile McDonald’s din toată lumea, potrivit Business Insider. Printre produsele din meniu pe care reprezentanţii McDonald’s se gândesc să le scoată se află un tip de sandviş cu brânză,  poate la fel de iconic precum Big Mac-ul.

    Consultantul în domeniul francizelor de restaurant Richard Adams a declarat pentru USA Today că unele dintre produsele din meniuri sunt în continuare incluse în acestea chiar şi după ce încetează să mai fie vândute din motive “politically corect”. Adams arată astfel că unele dintre produsele McDonald‘s sunt păstrate pentru motive care ţin de retorică, şi nu de gastronomie sau sustenabilitate. Spre exemplu, chiar dacă nu vrem neapărat să mâncăm Big Mac sau plăcinte cu măr, vrem să consumăm ideea că am putea să le mâncăm, chiar dacă nu intenţionăm să facem asta – motiv pentru care Big Mac-ul, cât şi alte produse ale McDonald’s ar putea să aibă o viaţă lungă.

  • O companie vrea ca angajaţii să poarte la mână brăţări care să le monitorizeze activitatea zi şi noapte

    Compania Jawbone, care produce dispozitive pentru monitorizarea activităţilor de fitness, a dezvoltat un sistem care permite unei companii să monitorizeze activitatea angajaţilor 24 de ore din 24.

    Sistemul se numeşte UP for Groups şi foloseşte o brăţară inteligentă pentru a colecta date privind mişcarea, timpul acordat meselor sau cel acordat somnului, relatează BBC. Datele preluate sunt apoi trimise reprezentanţilor companiei fără a include numele persoanei monitorizate, pentru a menţine anonimitatea.

    Jawbone, producătorul dispozitivului, speră că aceste informaţii vor ajuta companiile să lupte împotriva obezităţii prin promovarea unui regim sănătos la locul de muncă.

    “Dacă eu sunt cel care decide meniul de la cantină, spre exemplu, pot observa că în ziua în care servesc hamburgeri productivitatea scade. Drept urmare voi putea modifica meniul acelei zile”, a declarat Alexander Asseily, fondator al Jawbone.

    “Există o întreagă dezbatere referitoare la confidenţialitatea datelor personale”, a mai spus Asseily. “Din punctul meu de vedere, problema este ca cel care colectează datele să anunţe din timp ce vrea să facă cu informaţiile primite. Jawbone are o politică foarte strictă, nu oferim nimănui datele colectate de noi. Dar atunci când companiile vor începe să folosească aceste produse, atunci politica lor privind confidenţialitatea va intra în vigoare.”

    Câteva mii de accesorii wearable (dispozitive purtate pe corp) care monitorizează activitatea, caloriile arse şi somnul utilizatorilor sau care sunt utilizate ca o extensie a telefonului mobil au fost vândute în România la aproape un an de la lansarea lor, iar retailerii anticipează creşteri de peste 100%.

    Dispozitivele wearable includ brăţări de monitorizare a activităţilor sportive, a bătăilor inimii, precum şi a somnului, dar şi ceasuri inteligente care sunt practic o extensie a telefonului mobil – poţi vedea notificările, face poze sau vorbi la telefon.

    Pe piaţă sunt disponibile diferite gadget-uri pentru fitness care sunt compatibile cu diferite smartphone-uri şi tablete şi care se pot conecta chiar şi la calculator. Printre acestea se numără accesoriile produse de compania americană Fitbit – Fitbit Flex, Fitbit One, Fitbit Zip, sau modelele Jawbone UP24 şi Nike Fuel Band.

  • Idei de afaceri: Găsiţi aurul din farfurie (GALERIE FOTO)

    Cel mai recent exemplu a fost prezentat nu demult de presa din Marea Britanie, care anunţa crearea celui mai scump hamburger din lume, savurabil de către amatori contra sumei de 1.100 de lire sterline. Pe lângă carnea scumpă folosită la preparearea lui, cum ar fi carne de vită japoneză, carne de cerb din Noua Zeelandă, homar şi caviar, hamburgerul este decorat cu foiţă de aur, o decoraţiune la care recurgeau şi aristocraţii europeni din Evul Mediu, scrie The Independent. Aceştia, se spune, nu puteau savura mâncarea sau băutura fără un pic de aur în ea, fie el sub formă de foiţă, fulgi sau pulbere care să le arate oaspeţilor cât de avuţi sunt.

    Există însă şi critici ai acestei tendinţe, care afirmă că utilizarea aurului ca ingredient nu este decât o metodă de a atrage atenţia asupra preparatelor unui restaurant sau bar, deoarece preţiosul metal nu contribuie cu nimic la gustul acestora, ba chiar le poate face neapetisante pentru potenţialii clienţi.

    Cu toate acestea, ofertele de preparate culinare şi băuturi aurite nu lipsesc, iar printre ele se numără pastele cu homar şi trufe servite pe farfurie suflată cu aur, la 2.000 de dolari porţia, ori pizza de 1.000 de dolari, cu caviar, somon şi homar poleită cu aur. Sau cocteilul de aproape 9.000 de lire sterline creat în onoarea cântăreţei şi actriţei Grace Jones şi la care s-au folosit ca ingrediente şampanie Cristal din 1990 şi armagnac din 1888, paharul fiind decorat cu foiţă de aur.

  • Ultima tendinţă în restaurantele americane: ridichea la putere (GALERIE FOTO)

    Astfel, în restaurantele cu pretenţii au început să apară “buchete” de ridichi din diverse soiuri şi culori, stropite cu unt şi lămâie şi servite cu capere şi anşoa, scrie San Francisco Chronicle. Alţi maeştri bucătari le servesc fripte, înăbuşite, rase sau murate, căutând tot felul de soiuri cu potenţial estetic, de la ridichi care aduc a globuri colorate, la unele care seamănă mai degrabă a morcovi.

    Popularitatea în creştere a ridichii nu a scăpat nici producătorilor de seminţe americani, care se laudă cu multitudinea de soiuri disponibile celor interesaţi să şi le cultive singuri.

  • Cât cheltuiesc bucureştenii pentru petrecerea de Anul Nou

    Staţie de live cooking cu fructe de mare, un meniu ce include preparate precum scoici “Saint-Jacques” în stil Rockefeller sau piept de raţă cu portocale şi sos de vin Muscat, pregătit de bucătarul şef Ashlie Dias, muzică live şi momente artistice se află în propunerea Crowne Plaza Bucureşti pentru seara de Revelion 2014. Printre delicatesele propuse se numără şi midii cu terina de raţă cu nuci şi gem de pere, curcan întreg cu sos de ceapă şi bacon sau paste Cavatelli cu broccoli, brânză Burrata şi sos de trufe. La staţia live de gătit, maestrul bucătar va prepara delicioase fructe de mare: stridii proaspete Claire De Fin cu sos Mignonette, homar, creveţi, langustine sau picioare de crab. Atmosfera de petrecere va fi completată de muzica celor de la Florian Band, formaţie recunoscută pentru concertele sale în SUA, Brazilia, Anglia, Franţa şi Italia. Peste 200 de persoane sunt aşteptate să petreacă noaptea dintre ani la hotelul din zona de nord a capitalei, iar pentru o astfel de distracţie, fiecare a plătit 549 de lei cu excepţia celor care şi-au făcut rezervări din timp, până pe 20 noiembrie, ei având parte de o reducere de 10%.

    JW Marriott Hotel întâmpină Anul Nou cu patru petreceri, reunite sub conceptul Fete a Porter. În fiecare dintre sălile restaurantelor de la Marriott, Revelionul va fi celebrat în stilul marilor capitale ale modei: Paris – Pure Couture, Beauty and the East – Tokyo, Milano – Edizione Italiano, New York – Style and the City. Fiecare dintre teme va avea şi meniuri şi momente artistice adaptate. Spre exemplu, cei care aleg Tokyo vor avea parte de sushi şi sashimi, raţă afumată,  porumbei marinaţi în sos de nucă de cocos, rulouri de primăvară cu mango, banane prăjite în seminţe de susan şi vor asculta concertele Paulei Seling, Proconsul, Berti & Trupa No. 13. Pentru o petrecere Fete a Porter, bucureştenii au plătit 930 de lei, cu un discount de 10% până la data de 30 noiembrie. Până în acest moment, circa 120 de persoane vor participa la evenimentele Marriott, potrivit informaţiilor de pe pagina de Facebook a evenimentului.

    Hilton propune de asemenea mai multe concepte de petrecere de Anul Nou: pentru o petrecere în stil italian cu un meniu specific şi vinuri spumante pentru ”la bella vita”, costul va fi de 350 de lei/ persoană. Pentru o petrecere în stil disco, participanţii plătesc  400 de lei. Cei care preferă  meniurile asiatice vor întâmpina Anul Nou sub tematica ”Asian Avant Garde”, cu meniuri care includ rulouri de raţă Peking, noodles cu pui şi ciuperci, burgeri umpluţi cu porc şi ceapă verde, pui picant cu ghimbir şi miere, frigărui de creveţi cu madras curry, cât şi o selecţie specială de mini-deserturi. 450 de lei este costul pentru un astfel de meniu. Oferta Hilton culminează cu un concept classic:  ”Through the decades – an old time classic 1914-2014”.  Pentru o  atmosferă elegantă, creată de strălucirile candelabrelor de cristal şi a elegantelor decoraţiuni aurite şi un meniu format din stridii proaspete, sushi, somon învelit in crustă sărată, noodles singaporezi cu ou şi vin spumant, oferit pe toată durata serii, din partea casei, petrecăreţii au plătit  800 de lei. Pentru toate petrecerile organizate la Hilton, participanţii membri ai clubului Diamond Club beneficiază de un discount de 20%. 

    ”Experienţa unui Revelion de cinci stele” va fi organizată şi la Radisson Blue, potrivit informaţiilor de pe site-ul hotelului. Aici, participanţii pot alege între meniuri formate din steak-uri şi fructe de mare, un meniu italienesc şi un meniu est – mediteranean, scăldate de o selecţie de băuturi rafinate. Pentru cele patru petreceri organizate la Radisson Blue, participanţii plătesc între 200 şi 500 de lei.

    Cei care doresc să îşi petreacă Revelionul în stil grandios vor avea anul acesta la dispoziţie şi Casa Poporului. Petrecerile organizate acolo vin în întâmpinarea visului American cu o tematică inspirată din filmul Marele Gatsby. Petrecăreţii care doresc să se costumeze asemenea personajelor din film au parte de oferte extra basic şi VIP, cuprinse între 100 şi 300 de euro. Loredana şi Horia Brenciu vor fi cei care vor asigura momentele artistice ale serii, iar meniul va cuprinde atât un bufet traditional românesc, cât şi specialităţi din fructe de mare şi deserturi savuroase, acompaniate de şampania Moet.

    Tot la palat vor petrece şi participanţii de la Carol Parc Hotel, care a propus conceptual ”Palatul tău pentru o noapte.” Un bufet traditional, dar şi un meniu international, format din specialităţi precum raţa şi  din fructe de mare sunt ceea ce propune restaurantul hotelului. Divertismentul va fi asigurat de momente de muzică clasică. Costul este de 119 euro pentru meniul bufet Carol şi de 159 euro pentru meniul international.

    Pentru cei care aleg să petreacă Revelionul în Capitală, există şi o serie de alternative oferite de cluburile şi pub-urile din oraş. Spre exemplu, Fratelli Espresso Bar se va transforma într-o mică Veneţie. Pentru atmosfera de carnaval, petrecăreţii au plătit 350 de lei. Un concept inedit este propus de teatrul – pub ”In culise”. Pe lângă bufet suedez şi open- bar, aici veţi putea vedea scheciuri, momente de stand up comedy şi spectacole de teatru ale tinerilor actori ai teatrului – pub. Pentru un astfel de ”Revelion ca altădată”, cei circa 100 de participanţi au plătit 400 de lei/ persoană, cu o reducere de  100 de lei pentru cei care şi-au făcut rezervările până la data de 15 decembrie.

    Indiferent ce variantă aţi alege, vă urăm petrecere frumoasă! An Nou fericit!