Tag: medic

  • Ai mers la medicul de familie şi ai primit bilet de trimitere la specialist. Unde te duci ca să nu plăteşti consultaţia de 200 de lei la privat? Ministrul sănătăţii: Pacienţii sunt chemaţi dimineaţa în spitalele publice şi ajung să aştepte la coadă patru-cinci ore. Nu este normal

    Pacienţii sunt nevoiţi să meargă la clinicile private pentru că la ambulatoriile integrate din spitalele publice sunt disponibili doar câţiva  medici, ce oferă consultaţii în program limitat.

    Între timp, la privat, tariful unei consultaţii a ajuns la 180-200 de lei, în creştere cu peste 20%, actualizarea preţurilor a venit la puţin timp după aplicarea noii legi a salarizării, prin care salariile medicilor de la stat au crescut.

    „Îi îndrumăm pe pacienţii care au nevoie de o consultaţie de specialitate spre cabinetele medicale individuale care au contract cu Casa sau ambulatoriul integrat de stat, doar dacă este o urgenţă îi trimitem la Camera de gardă. Este adevărat că am avut pacienţi cărora le-a expirat biletul de trimitere (valabil 30 de zile) pentru că nu au reuşit să găsească o programare la un anumit medic, dar am refăcut biletul de trimitere. Dacă nu este o urgenţă, pacientul poate să aştepte şi o săptămână, două, avem puţini medici, în Anglia se aşteaptă o lună – două pentru o consultaţie de specialitate în ambulatoriu. Este loc de îmbunătăţire prin buna practică a medicilor, dar şi a paci­en­ţilor”, spune medicul de familie Rodica Tănăsescu, vicepreşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei.
     

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea medicului român, voluntar în Irak, care la numai 27 de ani a ales să trateze răniţi de gloanţe şi explozii. ”Am fost primul medic din Europa de Est care a tratat acolo refugiaţi. Am avut parte de cazuri cu care nu te întâlneşti deloc acasă”

    Un medic rezident clujean, în vârstă de 27 de ani, a fost voluntar timp de trei săptămâni într-un spital din Irak, unde a tratat refugiaţii din Mossul, răniţi de gloanţe sau explozii. Experienţa l-a marcat şi l-a făcut să îşi schimbe percepţia asupra vieţii, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Andrei Abrudan a absolvit în 2015 Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca iar în prezent este medic rezident în anul III, specializarea chirurgie generală, la Spitalul Municipal „Clujana”. Face gărzi pe timp de zi, şi câte 7 pe lună, iar în timpul programului a luat parte şi a efectuat diverse intervenţii chirurgicale, legate de patologia abdominală – apendicite, colecist, patologie oncologică, dar şi de tiroidă.

    „A fost o tranziţie de pe băncile universităţii, unde înveţi multă teorie, direct în practică, unde, la început, eşti mai stângaci, dar te adaptezi, iar evoluţia este bună”, a povestit Andrei Abrudan, corespondentului MEDIAFAX.

    Acesta a prins, încă din liceu, de la tatăl său, medic veterinar care lucrează cu un ONG, gustul pentru voluntariat, astfel că anul trecut a plecat în Irak, pentru a trata refugiaţi din oraşul Mossul, unde a stat trei săptămâni.

    Citiţi articolul integral pe Mediafax.ro

  • RESPECT! El este medicul din România care şi-a împărţit salariul cu infirmierele după ce Guvernul le-a tăiat salariile

    Gest impresionant al unui medic după ce Guvernul a tăiat salariile la infirmiere de la 1 marie. Mircea Duţescu, medic psihiatru la Spitalul de Psihiatrie Cronici, din comuna Dumbrăveni, Vrancea, a făcut un gest rar şi şi-a împărţit salariul cu colegii afectaţi de diminuările salariale.
     
    Pe Facebook, Mona Ramona Stanila a scris: „Acesta este un om cu suflet de aur căreia îi dorim sănătoşi şi viaţa lunga mulţumim din suflet domnule doctor pt gestul dumneavoastră nu a făcut nimeni în tara ce aţi făcut dumneavoastră pt noi.
     
    Personalul auxiliar medical de la dumitresti va mulţumeşte din suflet singurul medic care a împărţit salariul cu noi”.

    Mircea Duţescu pentru vrancea24.ro: “A fost un cadou amical pe care l-am făcut. A fost o chestie colegială. Este adevărat, am sărit în apărarea acestor necăjiţi, pentru că este o nedreptate ce s-a întâmplat. S-au luat bani de la brancardieri, de la infirmiere şi ni s-au dat nouă, medicilor. De fapt, statul nu a pus nici un ban în plus, ci a luat de la necăjiţi şi ne-a dat nouă”.

    De altfel, o angajată a spitalului a declarat joi că nici până acum nu a fost rezolvată problema salarială. „Managerul nu discută pe această temă cu noi. Nici măcar nu ne spune că încearcă. Răspunsul este repetitiv: respect şi aplic legea”.

     

     

  • Povestea doctorului din Craiova care a început cu un dozator de suc în anii ’90, iar acum face sute de mii de lei din IT

    Cristian Nicolae a absolvit în 1991 facultatea de medicină în Craiova inspirat de fratele lui, cu doi ani mai mare, care a studiat aceeaşi disciplină. Şi-au propus să profeseze în Franţa, iar pentru a le finanţa plecarea, tatăl lor, profesor, a plecat în Maroc, cu 500 de mărci în buzunar, pentru a-şi găsi un loc de muncă acolo. A reuşit să se angajeze ca profesor la universitatea Casablanca însă, ulterior, fratele s-a întors din Franţa, iar Cristian Nicolae a renunţat şi el la obiectivul de a pleca. Împreună cu tatăl lor, fraţii au luat decizia de a începe să facă afaceri.

    Inspiraţi de un vecin care avea o rulotă lângă blocul din Craiova, în care vindea sucuri TEC, şi-au propus să investească şi ei într-o rulotă cu un astfel de dozator de suc. Au parcat rulota vizavi de bloc, iar timp de un an şi jumătate, spune că au avut astfel parte de un ”antreprenoriat de gherilă”- crăpa geamul rulotei iarna, se oprea apa după amiaza  şi alte peripeţii de acest tip. Cristian Nicolae îşi aminteşte şi de comentariile oamenilor: ”Uite, doi fraţi doctori, cu părinţii profesori, stau şi vând suc”.Iniţial câştigau cât cheltuiau, ulterior au început să crească vânzările, încât îşi permiteau să îşi aloce un salariu echivalent cu sub 2.000 de lei astăzi. Odată cu creşterea numărului de dozatoare din oraş însă, a scăzut şi numărul clienţilor, astfel că au luat decizia închiderii afacerii.

    Între timp, cumpăraseră jumătate din terenul pe care se afla rulota, iar  la momentul întoarcerii părinţilor din Maroc, în 1994, au vândut afacerea cu suc, au cumpărat a doua jumătate de teren şi s-au apucat să construiască acolo o clădire pentru o brutărie. Au construit clădirea de 170 de metri pătraţi de la zero; construcţia, împreună cu echiparea brutăriei, a durat doi ani.

    În 1995, Cristian Nicolae a devenit reprezentant medical, iar în mai puţin de un an a devenit regional sales manager pe sudul ţării pentru compania Schering – Plough, cumpărată între timp de compania americană Merck; povesteşte că banii câştigaţi i-a investit în dezvoltarea patiseriei. Ulterior, s-a angajat şi fratele său în industrie – la o firmă daneză.

    Timp de aproape 5 ani, părinţii lor au administrat brutăria, iar antreprenorul spune că în 1996-2002, veniturile ajungeau undeva la 60.000 – 70.000 de dolari pe an. În 2004 însă au decis să închidă şi acest business fiindcă după 1999, spune Nicolae, au început să dezvolte prea multe firme: împreună cu un asociat, de pildă, începuseră să construiască şi să vândă  cuptoare de patiserie, la un moment dat au închis această firmă din cauza unor neînţelegeri cu asociatul. În intervalul 2000 – 2007 au făcut şi un cabinet oftalomologic în care au investit circa 100.000 de dolari.  O altă idee pe care au avut-o a fost să dezvolte un vitezograf de locomotivă – l-au omologat, au făcut peste 120 de vitezografe – dar, potrivit lui Cristian Nicolae, aveau un singur client şi acela era statul român, prin CFR; aveau probleme cu aceştia în obţinerea banilor pentru vitezografele cumpărate.  La un moment dat, doi dintre cei patru asociaţi în această firmă au plecat (foşti studenţi ai tatălui său), însă o nouă afacere a început să se contureze în planurile familiei Nicolae.

    În 1999, tatăl lor please în Statele Unite cu o delegaţie de afaceri; la întoarcere le-a spus că acolo toată lumea vorbeşte despre soft; şi-a propus astfel ca următorul business din portofoliul familiei să fie în acest domeniu. Au înfiinţat firma Softexpert Mobility, pe care au deţin şi în prezent. Iar dacă la început lucrau pentru străini, în 2003 au luat decizia să dezvolte produse pentru piaţa din România. Printre acestea se numără o soluţie de customer relationship management (CRM) pentru companiile farmaceutice – Medexpert, creată ca urmare a experienţei fraţilor Nicolae în domeniu.

    Ulterior, după criză, au observat că, din cauza concurenţei cu marile firme de software, devenea din ce în ce mai grea această activitate; din 2013-2014 au decis să facă produse ieftine şi de masă – B2C. ”În final, am ajuns să avem trei soluţii în care credem foarte mult”, descrie Nicolae produsele aflate acum în portofoliul firmei: o aplicaţie numită Audiolibrăria – despre care spune că este singura aplicaţie din România de ascultat audiobook-uri, disponibilă pe Android şi iOS; aplicaţia Prokinetic, realizată în parteneriat cu un antreprenor care a dezvoltat o clinică de kinetoterapie la Craiova – prin intermediul acesteia vând exerciţii video de kinetoterapie pentru mai multe grupe musculare sau afecţiuni; Amazing University, o aplicaţie de dezvoltare personală, realizată într-un parteneriat cu Dragoş Brătăşanu, un român care stă în Noua Zeelandă şi este speaker internaţional.

    Librăria virtuală se monetizează în baza unui comision luat la achiziţia cărţilor, iar în Prokinetic, un tutorial video costă în jur de 25 de lei. Pentru Amazing University, unde sunt publicate video tutoriale şi un film, preţurile pornesc de la 40 de dolari şi ajung la 200 de dolari, în funcţie de tematica abordată.

    Aplicaţiile sunt dezvoltate inhouse – 6 oameni lucrează pentru acestea, în Craiova. Nicolae spune că este prea devreme pentru a face o previziune de venituri, acestea fiind lansate în 2017 şi anul acesta. Pentru fiecare aplicaţie au investit în jur de 30.000 de euro, în contextul în care dezvoltarea lor a durat între 6 şi 12 luni.

    După ce a obţinut mai multe certificări, Cristian Nicolae a început să desfăşoare şi coachinguri de dezvoltare personală, precum şi traininguri pentru companii. Totodată, el povesteşte despre parcursul antreprenorial şi tinerilor de liceu sau facultate, principalul mesaj pe care îl transmite acestora fiind: ”Dacă vreţi să plecaţi din ţară şi credeţi că este bine dincolo, duceţi-vă, dar gândiţi-vă de 100 de ori înainte; nimeni nu vă aşteaptă  să vă ia în braţe. Puteţi să aveţi succes şi în România – greu – dar puteţi să vă împliniţi – vrei să te duci dincolo să înveţi ceva, du-te, dar apoi vino în ţara ta şi pune umărul să schimbăm ceva în bine aici.” El este de altfel optimist şi este de părere că, prin perseverenţă, se poate ajunge la succes oriunde: ”Principiile sunt universal valabile: eşti om muncitor, eşti optimist, reuşeşti în final 100% şi în România sau oriunde altundeva îţi doreşti să ajungi.”

    Softexpert Mobility a ajuns în 2016, potrivit mfinante.ro, la o cifră de afaceri netă de 364.845 lei.
     

     

     

  • Modelul american pentru servicii medicale româneşti

    ”Vrem să ducem abordarea multidisciplinară dincolo de teorie, la nivelul faptelor – în Europa Centrală şi de Est nu există o astfel de abordare. |n sistemul medical românesc, pacientul este diagnosticat, se plimbă din spital în spital, până când se ajunge la o concluzie; în această situaţie, şeful echipei medicale este însuşi pacientul“, descrie medicul Ovidiu Palea conceptul de multidisciplinaritate, pe care specialiştii reţelei private Provita şi-au concentrat eforturile în ultimii ani.

    Fondată în 2011, printr-o clinică dedicată imagisticii, reţeaua Provita s-a dezvoltat ulterior cu o policlinică şi, din 2016, cu un centru medical (spital), toate în Bucureşti. Anul trecut, 27.000 de consultaţii s-au realizat în cadrul reţelei, iar valoarea veniturilor înregistrate de Provita a ajuns la 20 de milioane de lei, în creştere cu 170% faţă de anul anterior. Iar dacă în 2011, în cadrul clinicii lucrau circa 20 de angajaţi, în prezent numărul personalului medical a ajuns la aproximativ 90. Anul trecut, valoarea investiţiilor s-a plasat la 500.000 de euro şi au fost direcţionate în tehnologizare şi îmbunătăţirea unităţilor existente, iar investiţiile bugetate pentru anul acesta se ridică la 1 milion de euro şi vor fi axate pe dezvoltarea unui laborator şi a încă unui centru de zi; în plus, urmează să fie mutată şi extinsă divizia de kinetoterapie într-un centru complex.

    Medicii reţelei spun că în ultimii ani şi-au concentrat eforturile în direcţia unei abordări multidisciplinare: ”Există două direcţii a acesteia: pentru partea de diagnostic, iar a doua, după stabilirea unui tratament, când este nevoie de o echipă mai mare de medici în jurul pacientului – echipa chirurgicală, dar şi alţi specialişti, anestezişti, recuperatori etc.“. Ovidiu Palea insistă că propunerea lor este una fundamental diferită în acest context: ”Propunem discuţii între noi – avem boarduri, reuniuni disciplinare, în care nu un doctor, cu o singură specializare, ci mai mulţi oferă cea mai bună opţiune pentru pacient“. 

    Reţeaua Provita este un business de familie dezvoltat de Ovidiu Palea şi de soţia lui, Ada. Medic primar specializat în anestezie şi terapie intensivă şi în terapia durerii din România, Palea şi-a început parcursul profesional în Statele Unite, unde a fost plecat timp de mai mulţi ani pentru a-şi face pregătirea ca rezident de specialitate; a lucrat apoi câţiva ani ca medic anestezist şi de terapie intensivă în Washington. ”|n contextul în care nu am fost un emigrant fericit şi veneam foarte des în ţară şi aveam familia aici, după ce am intrat în Uniunea Europeană mi-am spus că mă întorc acum ori niciodată“, descrie el gândurile pe care le avea înainte de întoarcerea în ţară.

    A revenit în România în 2007 şi a lucrat, timp de câţiva ani, ca medic anestezist în sistemul de stat ”cu enorm de multe frustrări fiindcă nu am avut experienţa românească în rolul de medic specialist, prin urmare mi-a fost greu să mă integrez“. |n 2011 a decis să facă trecerea cu totul în privat: ”Mi-am spus că nu pot să mă integrez fiindcă sunt eu diferit, nu neapărat în bine“. |ntreg planul a început să se dezvolte în jurul centrului de imagistică şi terapia durerii transformat în Provita în 2011, iar primele investiţii în acesta ”au fost rezultatul multor gărzi în America şi a foarte multă muncă; fondurile proprii au fost direcţionate spre partea operaţională, iar investiţiile în RMN şi alte tehnologii de pildă sunt de ordinul milioanelor şi au fost făcute prin împrumuturi bancare şi leasinguri“.

    În 2012 au decis să preia o clinică ambulatorie care se afla în regiunea Primăverii – Arcul de Triumf, iar în intervalul 2012-2015 au creat centrul de ambulatoriu, unde aveau intervenţii de zi şi multidisciplinaritate. A urmat etapa 2015-2016, dedicată lansării proiectului centrului de cercetare clinică şi diagnostic şi tratament Provita, despre care Palea spune că a fost într-adevăr o provocare, din mai multe puncte de vedere. Pentru realizarea acestui proiect a fost nevoie de o investiţie de 9 milioane de euro, cofinanţată din fonduri europene (care au constituit 60% din proiect, adică aproape 5 milioane de euro); 4 milioane de euro au fost credite bancare. ”Probabil că cea mai mare provocare a noastră a fost să ne găsim finanţare; o parte din aberaţiile sistemului le-am regăsit prin acest proiect: câştigi un proiect şi simţi că îl prinzi pe Dumnezeu de picior; timp de doi ani însă nu am găsit finanţarea bancară de care aveam nevoie pentru a continua.“ Medicul spune că erau consideraţi start-up, cu foarte mare risc şi erau pe punctul de a pierde proiectul european în lipsa finanţării; Banca Transilvania le-a acordat în cele din urmă resursele de care aveau nevoie.

    Au ales să dezvolte spitalul bazându-se pe conceptul unei infrastructuri cu puţine paturi, în contextul în care majoritatea intervenţiilor realizate sunt de zi sau cu internare foarte scurtă, astfel că nu se justifică să ţină pacientul foarte mult timp în spital. ”America este un mediu foarte agresiv şi eficient financiar, iar experienţa medicilor este foarte interesantă în ceea ce poţi să implementezi aici; nu merge să iei cu copy paste un sistem de acolo, aici, dar poţi adapta. Ce ştim foarte clar este că spitalele sunt foarte scumpe“. El oferă ca exemplu spitalul unde el şi-a făcut rezidenţiatul, spitalul universităţii George Washington, care avea 250 de paturi; număr ce ar putea fi considerat extrem de mic în raport cu numărul de paturi din spitalele româneşti. ”Ideea de spitale mari, cu multe paturi, este falimentară la nivel internaţional pentru că paturile sunt foarte scumpe. Standardul mondial este ca, în situaţia în care pacientul evoluează bine, în trei zile să meargă acasă. Dacă implementezi ce vezi afară, fără să inventezi nimic, devii mult mai eficient.“

    Din rândul dotărilor tehnologice oferă ca exemplu un mamograf digital cu tomosinteză ce oferă biopsie ghidată, pe care nu o face nimeni din România până acum, potrivit lui; precum şi un aparat de RMN care este printre cele mai complexe aparate din regiune, nu doar din România, fiindcă face şi RMN funcţional (vede activ ce părţi din creier funcţionează sau nu, vede dacă tumorile sunt active sau moarte, n.red). Au anunţat recent şi lansarea unei platforme online – health360.ro – construită cu scopul de a combate fenomenul dezinformării pacienţilor prin intermediul internetului. ”Pacienţii citesc mult pe internet şi îşi asumă rolul de medic, se suprainvestighează inutil, îşi greşesc deseori diagnosticul şi fac paşi în direcţia unui tratament greşit“, explică Palea. Platforma lansată recent este dedicată exclusiv pacienţilor şi include informaţii avizate de o echipă de medici.

    În privinţa colaborării cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, medicul spune că banii decontaţi de stat reprezintă 10% din venituri. ”|n mod natural, această pondere ar trebui să fie majoritară dacă am avea o medicină corectă; oriunde în lumea asta, statul are voie să dea cetăţenilor o grijă medicală, nu trebuie să fii preocupat dacă dă acest ajutor printr-un spital de stat sau printr-un spital privat.“ Oferă din nou un exemplu rezultat al experienţei sale americane: în America, spitalele sunt majoritar private (90%) şi lucrează majoritar cu statul. ”|ntr-o ţară evoluată ca America, statul nu poate să susţină masa de pensionari care creşte şi speranţa de viaţă care creşte“, explică medicul.

    De altfel, şi în Europa se întâmplă la fel, spune el: există contracte prin casă prin care se fac operaţii pe cord, pe creier în privat fiindcă spitalele de stat din Italia, de exemplu, nu fac faţă; în Anglia, lista de aşteptare pentru bolile cronice la spitalele de stat este de 150 de săptămâni pentru o proteză de şold. ”Idealul românesc ar fi ca privatul să absoarbă ce nu poate face statul într-un timp util, dar acesta este un proces lung.“ El consideră că una dintre problemele spitalelor de stat se leagă de costurile mari care nu sunt în laborator, ci în spitalizările continue, ori atât timp cât statul nu acordă o decontare realistă, lucrurile se transformă într-o presiune uriaşă pentru pacient. ”|n prezent, pacientul nu poate aştepta decizii politice fiindcă el se confruntă cu o problemă de viaţă majoră şi atunci se caută de bani şi vine în privat, ceea ce pune un stres foarte mare pe pacient şi un stres la fel de mare pe doctori.“

    Palea consideră că mărirea salariilor medicilor trebuia să se întâmple şi este obligatorie, însă bugetul trebuie echilibrat: ”Şi spitalul de stat este o instituţie financiară care trebuie să aibă încasări şi costuri; dacă dă pe salarii 10 milioane, dar îi vin încasări de două milioane şi trebuie să suplimentăm bugetul cu 8 milioane, este incorect; asta se întâmplă peste tot în Est. Voi fi obligat să recunosc că actul medical costă de 10 ori mai mult, dar având un cost real, atunci spitalul va putea da zeci de mii de euro salarii pentru că încasează de la casă pe actul medical ceea ce este corect.“

    Totuşi, cea mai mare problemă din spitalele de stat şi din sistemul medical, în general, se leagă, potrivit specialiştilor Provita, de criza de personal. De altfel, acesta este şi motivul pentru care conceptul de multidisciplinaritate lipseşte din spitalele publice şi pentru faptul că pacienţii sunt puşi deseori în situaţia de a alerga de la un medic la altul. ”|n spitalele publice vorbim despre o lipsă de resursă – vorbim despre enorm de multe frustrări şi probleme, sunt alte lucruri de rezolvat. Un medic în spitalul de stat are extrem de mulţi pacienţi“, explică medicul neurochirurg Dorin Bica. Provocările de stat nu sunt străine pentru Bica; alături de neurochirurgul Ionuţ Gobej, şi-a anunţat recent plecarea de la spitalul Colentina din cauza managementului defectuos. A ajutat creşterea salarială în aducerea medicilor înapoi din străinătate? ”Vor pleca mai puţini, într-adevăr, deşi, din toate sondajele reiese că nu salariul era motivul principal de plecare“, spune medicul referindu-se la măririle salariale recente. Observă însă că o construcţie sănătoasă a sistemului medical se va face în 10-20 de ani de acum încolo. ”Ca să obţii o diferenţă de 1-2% în mortalitate, ai nevoie de investiţii de miliarde în sistem“, conchide Bica.

    Şi dezvoltarea Provita depinde, de altfel, de numărul personalului medical recrutat; anul trecut au angajat peste 20 de persoane, iar în 2018 şi-au fixat o ţintă asemănătoare. ”Cred că problema nu mai este aparatura în clipa de faţă, cumva te finanţezi, dar cum faci să ai un om care este alături de tine şi trage în aceeaşi direcţie cu tine? Aici este succesul nostru, faptul că avem oameni deosebiţi lângă noi“, subliniază Palea. ”Ideea a fost de a strânge în jurul meu câţi mai mulţi specialişti de care am nevoie ca să creez terapia durerii multidisciplinară – nu poţi face acest lucru fără specializări precum reumatologie, recuperare. Căutăm oricât de mulţi oameni; specialişti buni la toate nivelurile de complexitate şi de vârstă, fie că vorbim despre asistente şi infirmiere, fie despre medici.“ |n ceea ce priveşte planurile de dezvoltare a afacerii în continuare, Palea spune că acestea nu vizează o extindere naţională. ”Motivul este legat de factorul uman: vrem un act medical perfect raportat la ce se întâmplă în Vest“.

    Spune că, fiind vorba despre o afacere formată dintr-o echipă de medici, nu funcţionează pe ţinte de business: ”Lucrurile se întâmplă oarecum natural. Rezultatele financiare sunt consecinţele actului medical, nu a unui plan de business; nu avem o ţintă de încasări fiindcă nu avem nevoie de compromisuri. Clinica este condusă şi manageriată de medici, viziunea şi vocaţia sunt dintr-o perspectivă medicală şi mai puţin financiară. Mai bine tratezi un pacient pe săptămână decât trei pe zi – un pacient operat bine îţi aduce încă un pacient săptămâna viitoare, unul operat prost te face să pierzi 10 potenţiali.“

    Piaţa serviciilor medicale private a crescut de la 2,8 miliarde de lei în 2008, la 7 miliarde de lei în 2016, potrivit estimărilor ZF şi este condusă de reţelele MedLife, Regina Maria, Medicover şi Sanador.

     

  • Medicul Mihai Lucan poate să profeseze în spitale de stat. Decizia magistraţilor, definitivă

    „Respinge ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestului la domiciliu formulată de inculpatul Lucan Mihai. Modifică obligaţia, impusă inculpatului Lucan Mihai în sensul de a nu se apropia de coinculpaţi (cu excepţia celor care sunt rude, afini sau membri de familie), de suspecţii din cauză (cu excepţia celor care sunt rude, afini sau membri de familie), de martorii audiaţi în cauză (cu excepţia celor care sunt rude, afini sau membri de familie) şi de persoanele care vor dobândi calitatea de martor în cauză (cu excepţia celor care sunt rude, afini sau membri de familie) şi de a nu comunica cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale. Înlătură obligaţia impusă inculpatului Lucan Mihai şi anume, aceea de a nu exercita profesia de medic în nicio unitate medicală din sistemul de stat. (…) Respinge ca nefondată contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Structura Centrală. Definitivă”, se arată în minuta instanţei.

    DIICOT a informat că dosarul care-l vizează pe Mihai Lucan are ca obiect efectuarea de cercetări faţă de membrii unui grup infracţional organizat constituit de către suspecţii Mihai Lucan, Valerian Lucan şi Dan Emil Fofiu-Sânpetreanu, în calitate de angajaţi ai persoanei vătămate Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, având ca scop însuşirea, folosirea, traficarea, după caz, a bunurilor aflate în patrimoniul Institutului, în favoarea SC LUKMED SRL.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Premieră medicală în România. Prima intervenţie chirurgicală de înlocuire a unui os necrozat al mâinii cu o proteză din pyrocarbon

    Tânărul a fost diagnosticat cu această afecţiune în urmă cu aproximativ un an şi jumătate, dar s-a prezentat la clinică recent, când necroza se afla deja intr-un stadiu destul de avansat. Anterior, pacientul a fost la mai multe clinici din Anglia, unde i s-a propus varianta unui implant de silicon – un produs de o calitate mai slabă comparativ cu proteza de ultimă generaţie din pyrocarbon, produsă in SUA. 

    Din cauza unei conformaţii anatomice anormale a oaselor antebraţului tânărului, osul semilunar a fost în timp supus unei presiuni suplimentare, ceea ce a determinat schimbarea formei, pierderea vascularizaţiei şi necrozarea. Pacientul a început să prezinte dureri mari zilnice, împreună cu limitarea funcţiei mâinii dominante. Dacă ar fi amânat operaţia, acesta risca să dezvolte artroză şi ar fi necesitat o intervenţie chirurgicala mult mai invazivă, care implica excizia atât a osului semilunar, cât şi a oaselor învecinate şi scurtarea mâinii sau blocarea totală a articulaţiei.

    Operaţia a constat în excizia osului necrozat de la nivelul încheieturii pumnului, pregătirea oaselor învecinate pentru proteză, recoltarea unei grefe de tendon şi fixarea protezei în poziţie anatomică cu ajutorul grefei de tendon şi al unor dispozitive din titan şi gore-tex. Conform reprezentanţilor companiei Enlife Solutions, distribuitorul protezelor din pyrocarbon marca Integra, aceasta este prima comandă de astfel de implant în România.

    Echipa multidisciplinară ortoplastică a fost alcatuită din Dr. Dragos Zamfirescu – doctor in ştiinţe medicale, medic primar chirurgie plastică, estetică şi microchirurgie reconstructivă, Dr. Iulian-Daniel Vîlcioiu – medic specialist ortopedie şi traumatologie, doctor in ştiinţe medicale şi Dr. Irina Luca – medic anestezist.

  • De ce un pacient cu abonament aşteaptă şi două săptămâni pentru o consultaţie la un anumit medic, în timp ce un client neabonat dar care plăteşte pe loc este programat imediat?

    „Am avut un abona­ment medical la MedLife şi, în principiu, în funcţie de specializare şi medicul solicitat aş­tep­tam cam una-două săptămâni pen­tru obţinerea unei programări. Acelaşi lucru era valabil şi când aveam un abo­nament la Regina Maria. Pe de altă par­te, recent am încercat să-mi fac o pro­gra­mare la Regina Maria cu plata aces­tei programări, 170 de lei. Obişnu­ită cu durata mare de aşteptarea din pe­rioada în care am avut abonament, am sunat din timp. Mi-au zis să vin în do­uă zile. M-au luat complet prin sur­prin­dere“, spune Roxana, o angajată care a beneficiat în trecut de abona­mente medi­cale.
     
    În prezent, în Ro­mâ­nia sunt circa un mi­lion de abonamente me­dicale, în medie com­paniile plătesc în­tre 10 şi 20 de euro pe lu­nă pentru un abo­nament negociat pentru angajaţi.
     
  • Ce se întâmplă în clinicile private: abonaţii reţelelor, trataţi diferit faţă de cei care plătesc pe loc

    „Am avut un abona­ment medical la MedLife şi, în principiu, în funcţie de specializare şi medicul solicitat aş­tep­tam cam una-două săptămâni pen­tru obţinerea unei programări. Acelaşi lucru era valabil şi când aveam un abo­nament la Regina Maria. Pe de altă par­te, recent am încercat să-mi fac o pro­gra­mare la Regina Maria cu plata aces­tei programări, 170 de lei. Obişnu­ită cu durata mare de aşteptarea din pe­rioada în care am avut abonament, am sunat din timp. Mi-au zis să vin în do­uă zile. M-au luat complet prin sur­prin­dere“, spune Roxana, o angajată care a beneficiat în trecut de abona­mente medi­cale.
     
    În prezent, în Ro­mâ­nia sunt circa un mi­lion de abonamente me­dicale, în medie com­paniile plătesc în­tre 10 şi 20 de euro pe lu­nă pentru un abo­nament negociat pentru angajaţi.
     
    „Aproximativ 80% din totalul locurilor din cadrul Regina Maria sunt disponibile pentru abonaţi, lunar, la nivelul întregii reţele, iar dife­ren­ţa de 20% este dedicată neabo­na­ţilor“, a explicat Fady Chreih, CEO al re­ţelei de sănătate Regina Maria, al doi­lea cel mai mare jucător de pe piaţa locală.
     
  • Ce se întâmplă în clinicile private: abonaţii reţelelor, trataţi diferit faţă de cei care plătesc pe loc

    „Am avut un abona­ment medical la MedLife şi, în principiu, în funcţie de specializare şi medicul solicitat aş­tep­tam cam una-două săptămâni pen­tru obţinerea unei programări. Acelaşi lucru era valabil şi când aveam un abo­nament la Regina Maria. Pe de altă par­te, recent am încercat să-mi fac o pro­gra­mare la Regina Maria cu plata aces­tei programări, 170 de lei. Obişnu­ită cu durata mare de aşteptarea din pe­rioada în care am avut abonament, am sunat din timp. Mi-au zis să vin în do­uă zile. M-au luat complet prin sur­prin­dere“, spune Roxana, o angajată care a beneficiat în trecut de abona­mente medi­cale.
     
    În prezent, în Ro­mâ­nia sunt circa un mi­lion de abonamente me­dicale, în medie com­paniile plătesc în­tre 10 şi 20 de euro pe lu­nă pentru un abo­nament negociat pentru angajaţi.
     
    „Aproximativ 80% din totalul locurilor din cadrul Regina Maria sunt disponibile pentru abonaţi, lunar, la nivelul întregii reţele, iar dife­ren­ţa de 20% este dedicată neabo­na­ţilor“, a explicat Fady Chreih, CEO al re­ţelei de sănătate Regina Maria, al doi­lea cel mai mare jucător de pe piaţa locală.