BusinessMagazin

Tag: mancare

  • Campania: #OMasaDeNepretuit #Acum

    Mastercard

    Motivaţie:
    În martie, odată cu instaurarea stării de urgenţă, din cauza noului coronavirus, prima industrie care a resimţit impactul a fost HoReCa. Oamenii au intrat în case, restaurantele s-au închis pe termen nedeterminat, iar angajaţii lor au rămas fără loc de muncă. În acelaşi timp, medicii şi personalul medical din prima linie au fost mai solicitaţi decât oricând, devenind eroii care au fost nevoiţi să nu stea acasă, ci să se lupte cu pandemia în ture interminabile. În mai puţin de două săptămâni, restaurantul Kané reuşea să se mobilizeze pentru a gândi o transformare rapidă şi, alături de partenerul principal Mastercard, anunţa iniţiativa #ACUM, prin care devenea temporar o bucătărie comunitară, cu dublu obiectiv: să susţină industria, prin preluarea stocurilor şi bucătarilor de la restaurante închise, şi să livreze zilnic o masă medicilor şi asistentele din spitale, precum şi altor persoane vulnerabile, izolate şi fără posibilităţi.

    Descrierea proiectului:
    Kané a conceput un meniu zilnic unic, iar pentru fiecare comandă, un meniu era livrat automat către cei din linia întâi. Pentru a amplifica vizibilitatea proiectului, Mastercard a dezvoltat o componentă dedicată de promovare. Astfel, brandul a colaborat cu o serie de creatori de conţinut care le-au prezentat campania comunităţilor lor, îndemnându-i nu doar să plaseze o comandă, ci şi să lase, prin comentarii, mesaje de mulţumire adresate medicilor şi asistentelor care se luptau zi de zi pentru a salva vieţi. Toate mesajele au fost printate şi incluse, apoi, în pachetele cu mâncare livrate în spitale, iar gândurile de susţinere a celor de acasă au ajuns, astfel, la destinatari. Campania a construit o punte de comunicare între oamenii de acasă şi eroii din prima linie, într-o perioadă în care oamenii au fost mai solidari decât oricând şi au simţit mai mult ca niciodată nevoia să fie alături de ceilalţi.

    Efecte:
    #Acum a debutat cu obiectivul de a livra cel puţin 5.000 de mese calde către medici. Două luni mai târziu, la finalul proiectului, peste 45.000 de porţii de mâncare fuseseră livrate în 5 spitale din Bucureşti: Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale Dr. Victor Babeş, Spitalul de Urgenţă Floreasca, Institutul Oncologic Alexandru Trestioreanu şi Spitalul Clinic de Copii Marie Skłodowska Curie, precum şi către o serie de persoane vulnerabile. 

  • Cum să faci bani din faţa calculatorului. Mai mulţi tineri au descoperit secretul

    Ambiţiile tinerilor antreprenori din zilele noastre sunt în linie cu tendinţele, astfel că nu puţini sunt aceia care au identificat o nişă bună de exploatat în lumea virtuală. Aşa au luat naştere platforme care satisfac nevoi diverse, gândite şi puse în practică, de la zero, de mici întreprinzători (antreprenori) care aspiră să creeze mari schimbări în lume. Începând cu România.
    Poveştile câtorva dintre aceşti oameni, împreună cu ideile lor, s-au spus în cadrul proiectului Afaceri de la zero, realizat de Ziarul Financiar şi susţinut de Banca Transilvania. Găsiţi mai jos, în miniatură, experienţele lor, care sunt disponibile integral pe platforma ZF Afaceri de la zero.

    Între producător şi consumator

    Când au creat AllFarm, cei trei antreprenori creativi din spate au vrut să preia rolul de intermediar între micii producători din Apuseni şi din Bucovina şi clienţii din Bucureşti. Aşa au ajuns la ideea unui marketplace al producătorilor locali, o idee în care Răzvan Stoica, Andrei Ştefan şi Liviu Dumitru – cu experienţă în tehnologie, software şi marketing digital – au investit 150.000 de euro.

    Circa 40 de mici producători s-au adunat până acum pe platforma AllFarm, în principal din industria alimentară. Cei trei antreprenori ridică produsele direct de la poarta lor şi le transportă la uşa consumatorului.

    „În decembrie 2019, am lansat o versiune beta a platformei allfarm.ro şi în prima lună am avut vânzări de 10.000 de euro, cu 10-15 producători. Reuşim să listăm 5-10 producători noi în fiecare lună, avem deja 40 listaţi şi suntem în discuţii cu încă 40-50. Lactatele, mezelurile, conservele, produsele de băcănie sau de patiserie le aducem din toate colţurile ţării, din Bucovina, Sibiu, Munţii Apuseni”, povestea Răzvan Stoica la emisiunea online ZF Afaceri de la zero.

    Comenzile se livrează în ziua următoare plasării, iar scopul este ca timpul să devină din ce în ce mai scurt. În viitor, fondatorii AllFarm se gândesc să livreze şi în alte oraşe mari, precum Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi. Mai mult, ei se gândesc chiar să se extindă în Ungaria, astfel încât să colaboreze cu producători din această ţară.

    Piaţa alternativă
    Tot în zona alimentară se înscrie şi Altmarkt, o platformă online pentru produse alternative, independente sau artizanale, creată de Antonio Iftimescu şi Paul Ghiţă. Lansată la debutul pandemiei, când comerţul online tocmai urca pe val, Altmarkt are în ofertă de la bere artizanală şi cafea de specialitate la produse vegane, cereale, granola, snackuri, gin sau apă tonică. Toate sunt branduri independente, atât din România, cât şi din alte ţări ale Uniunii Europene.
    „Altmarkt.ro era prevăzut să reprezinte a doua etapă a unui proiect mai mare la care am început să lucrăm de un an, dar în martie, când am văzut că economia are o frână bruscă, am hotărât să dăm o mână de ajutor producătorilor, dar am vrut să ajutăm şi consumatorii. Ne-am mişcat repede, pentru că am văzut o oportunitate, iar până acum am investit 10.000 de euro”, spune Antonio Iftimescu.
    În prezent, pe platforma Altmarkt.ro majoritatea produselor vin de la producători români din toată ţara. Cel mai vândut produs este berea artizanală de la berăriile craft din România. Există însă cerere mare şi pentru produsele de mic-dejun, granola, lapte de ovăz, lapte de soia sau lapte de migdale.

    Fermierul online
    O piaţă virtuală a creat şi Costin Simion, la capătul a opt ani de tatonat şi analizat nevoia consumatorilor de a comanda online lucrurile de care au nevoie. La început a căutat chiar el furnizori, apoi aceştia au venit spre el. În piaţa online FermierBun.ro se găsesc peste 20 de furnizori, mici producători de legume sau fructe, miere ori brânzeturi.
    „Primim produsele comandate, le împachetăm în cantităţile solicitate, le punem în mijloacele noastre de transport şi dimineaţa le livrăm sau vin clienţii la centrul logistic şi le ridică”, spune Costin Simion.
    Dacă iniţial produsele erau livrate de două ori pe săptămână, marţea şi joia, ulterior a fost aleasă varianta de livrare zilnică. Pe baza evoluţiei de până acum a businessului, Costin Simion se aşteaptă ca FermierBun să genereze anual afaceri de 150.000-200.000 de euro.

    De origine locală
    Mihai Pegulescu, un antreprenor din Timişoara cu experienţă în HoReCa, a mizat pe o aplicaţie unde se pot comanda produse care sunt apoi livrate la domiciliu. Localo, numele afacerii sale, reuneşte nu doar producători din zona alimentară, ci şi artizani, meşteşugari, oameni care fabrică produse textile sau bijuterii.
    „Trebuie să fim toţi producătorii locali în aceeaşi platformă, să ajungem uşor la client şi să le oferim oamenilor ce au nevoie”, spunea Mihai Pegulescu în mai, la lansarea marketplace-ului.
    Ţinta este să ajungă la 10.000 de producători listaţi pe Localo până la finalul lui 2020.

    Meşterii de lângă casă
    Dorian Lupu, Eduard Ichim şi Regina Ichim au creat platforma online MeşteriLocali.ro pentru a pune în legătură meseriaşii din domeniul construcţiilor cu cei care au nevoie de serviciile lor. Cei trei fondatori originari din Bucureşti locuiesc de cinci ani în Marea Britanie, însă au gândit platforma pentru utilizatorii din România, unde intenţionează să se întoarcă pentru a se dedica acestei afaceri.
    Concret, oamenii care sunt în căutarea unui meseriaş pot publica o lucrare, adăugând fotografii şi detalii tehnice despre munca ce trebuie făcută de un profesionist. Odată publicată lucrarea, site-ul alertează meseriaşii din zonă care pot realiza cerinţele menţionate în lucrare.
    „Meseriaşii interesaţi de lucrare vor putea lua legătura cu clientul pentru a transmite o ofertă de preţ personalizată sau pentru a stabili o vizionare. Totodată, facilităm schimbul de informaţii între aceştia prin funcţia de chat, în cazul în care telefonul nu este o opţiune. Noi ne uităm la conversaţii, pentru a vedea cât de serios este meseriaşul, ce limbaj foloseşte”, spun cei trei antreprenori.
    Cei mai căutaţi sunt meşterii pentru instalaţii, electricitate, zugăveli, experţi pentru interior şi exterior.


    Închiriere cu un click
    PrimeRenting este afacerea pusă pe picioare de Ana şi Dragoş Preda, alături de Răzvan Popa, care au investit 20.000 de euro într-o platformă online pentru închirieri de echipamente precum generatoare electrice şi utilaje de mare mecanizare, buldoexcavatoare sau macarale.
    Povestea PrimeRenting a început în urmă cu mai bine de doi ani, când antreprenorii aveau nevoie de echipamente pentru implementarea unor proiecte în România, moment în care s-au lovit de un proces foarte greoi în închirierea acestora. Platforma creată de ei a devenit operaţională la începutul lui 2020.
    „Pe de o parte, agregăm cererea şi oferta, iar pe de altă parte, venim cu o asigurare personalizată pentru echipamente, crescând siguranţa furnizorilor, produs pe care l-am dezvoltat împreună cu Groupama. După aceea am venit cu nişte rapoarte de bonitate de istoric financiar al companiilor care doresc să închirieze, pe care îl primesc înaintea fiecărei comenzi, astfel încât cei doi jucători să ştie cu cine intră în contact, dezvoltat în parteneriat cu Coface, şi mai avem un sistem de rating, iar după fiecare comandă cei doi jucători se evaluează”, explică Dragoş Preda.
    Majoritatea comenzilor vin din industria construcţiilor, dar şi de la companii care se ocupă de  producţie şi au în anumite momente capacităţi scăzute de producţie şi le închiriază. Închirierile de generatoare electrice, macarale, nacele, excavatoare sau buldoexcavatoare se fac pe perioade de câteva zile, o săptămână, două săptămâni ori chiar o lună, în funcţie de necesitatea clientului.


    Firme înfiinţate din fotoliul de acasă
    Pentru cei pentru care corvoada birocraţiei este o problemă prea mare de înfruntat, Cristian Bărcan a creat REGnet, o platformă online care înfiinţează firme sau le modifică statutul juridic, ce i-a adus în 2019 venituri de 70.000 de euro.
    „În 2015 am fost nevoit să înfiinţez o firmă şi regula era să te deplasezi la sediul Registrului Comerţului. După aproximativ
    24 de ore pierdute efectiv în sediul Registrului, am reuşit să finalizez demersul. Atunci am realizat că statul la cozi şi deplasările sunt un consum inutil de timp şi am încercat să găsesc o variantă prin care să evit toată procedura standard, iar după multe căutări am reuşit să găsesc o variantă de înfiinţare a firmei online. Astfel s-a născut REGnet”, povesteşte Cristian Bărcan.
    Businessul REGnet ajută antre­pre­norii să evite deplasările la Registrul Comerţului şi
    statul la cozi, echipa din spate ocupându-se de operaţiunile de la Registrul Comerţului necesare firmelor pentru înfiinţarea unei societăţi sau modificarea statutului juridic, online. Durata medie de înfiinţare sau modificare a statutului unei societăţi prin REGnet este de 3-4 zile lucrătoare.
    Antreprenorul intenţionează ca pe termen mediu să ducă REGnet şi în alte ţări, precum Marea Britanie sau SUA, şi să dezvolte o aplicaţie mobilă.

    O afacere care rodeşte
    Roditor Food Market este cel mai proaspăt proiect creat de Silvia Floareş, „responsabilă” şi de târgurile Mezanin Market, dedicate micilor antreprenori.
    „În cadrul Mezanin Market, am cunoscut mulţi antreprenori din zona de mâncare şi băuturi. De aici s-a născut Roditor Food Market, o scenă de prezentare specială pentru zona agro-alimentară. Voiam să-l lansăm în mai 2020, voiam să facem un eveniment cu 10.000 de oameni.”
    Lucrurile s-au schimbat însă, aşa că totul s-a transformat într-o platformă online, care a luat viaţă în iulie 2020. RoditorFoodMarket.ro este gândit pe mai multe secţiuni, iar producătorii/ antreprenorii se pot înscrie gratuit în mai multe categorii: fructe şi legume, băuturi (vin, bere artizanală, suc), produse de băcănie (conserve, carne & mezeluri, miere şi produse din miere), lactate şi brânzeturi, dulciuri şi panificaţie, accesorii şi decoraţiuni (accesorii de masă, plante şi flori), toate cu design local. De asemenea, pe platformă se pot înscrie băcănii şi alte mici afaceri care reprezintă producători, listarea neavând caracter exclusiv şi fiind un punct în plus de vânzare şi promovare pentru acest sector.
    RoditorFoodMarket.ro vine astfel ca un răspuns la nevoia tot mai accentuată de a recunoaşte produsele româneşti şi de a investi în economia locală, în condiţiile în care, în ultimii ani, din ce în ce mai mulţi tineri au intrat în agricultură.

    Booking-ul românesc
    Antreprenorul Radu Fusea a pariat pe o platformă prin care promovează turismul tradiţional şi a lansat în decembrie 2019 Travlocals.com, un site unde adună casele vechi şi restaurate, conacele vechi, castelele transformate în pensiuni turistice pentru persoanele care caută cazări tradiţionale în ţară.
    „Travlocals a pornit de la o idee mai veche, a fost şi o nevoie pentru că sunt un turist pasionat de experienţe unice pe care le vedeam promovate, iar în momentul în care voiam să le rezerv, nu mai dădeam de ele. M-am gândit să centralizez toate experienţele de acest tip astfel încât fiecare potenţial client să poată şti unde le găseşte, să le poată rezerva rapid şi sigur, contactând direct gazda”, spune Radu Fusea.
    Pe lângă cazarea în locuri tradiţionale, prin intermediul Travlocals.com, se pot rezerva şi experienţe tradiţionale, cum ar fi plimbările cu sania trasă de cai, brunch la conac, cursuri de olărit. Pentru a se lista pe platformă, cei care au o pensiune sau o casă restaurată plătesc un abonament trimestrial sau anual.
    Planul lui Radu Fusea este ca, la un an de existenţă, să ajungă la
    150 de parteneriate încheiate.
    „Este foarte posibil să depăşim această cifră, dar acesta era planul la lansare. După ce vom acoperi piaţa din România, dorim să internaţionalizăm proiectul, mai întâi în Europa de Sud-Est şi apoi vom mai vedea”, mai spune Radu Fusea.
    Înainte de platforma turistică, Radu Fusea a mai avut businessuri în domenii diferite, de la magazine, până la imobiliare, trecând şi prin experienţa corporaţiei. Investiţia iniţială în Travlocals.com a fost de 100.000 de euro, dintre care 40% au fost fonduri europene, restul fiind surse proprii.

    Sfătuitorul online în construcţii
    Casa de comenzi Vindem-ieftin.ro, o platformă online de consultanţă pentru persoanele care au de făcut lucrări de construcţii, a pornit în 2014, când Cosmin Răileanu, fondatorul brandului, a început construcţia propriei case. De la o nevoie şi o nişă de piaţă neacoperită, după o investiţie iniţială de 10.000 de euro, antreprenorul a ajuns la 4 mil. euro cifră de afaceri. El colaborează cu peste 200 de furnizori, importatori sau producători şi peste 15.000 de clienţi au apelat la serviciile echipei Vindem-ieftin.ro.
    „Ideea a pornit atunci când mi-am construit casa şi mi-am dat seama prin ce trece un client când are de cumpărat materiale de construcţii, dar mai are şi grija meşterilor, a jobului sau a afacerii. Când construieşti casa simţi că nimeni nu e de partea ta, toată lumea merge pe repede înainte. Atunci mi-am dat seama că este un mare gol pe piaţa de vânzări de materiale de construcţii şi m-am gândit că dacă ar exista o firmă care să ofere, în afară de vânzare, şi o consiliere pentru client astfel încât să facă alegerile cele mai potrivite, eu aş fi primul client”, a povestit Cosmin Răileanu la Afaceri de la zero. Cei 30 de oameni din echipa Vindem Ieftin primesc o cerere de la un client, care poate fi orice persoană, dar şi societate comercială şi oferă consultanţă privind materialele şi cum se pot potrivi acestea pentru o lucrare durabilă. După ce clientul acceptă lista finală de produse şi preţurile, plăteste o factură iniţială, iar în termen de câteva zile primeşte direct de la furnizorul cu care Vindem Ieftin are contract materialele solicitate.

  • Zboruri spre nicăieri, mâncare pentru acasă sau în restaurant, pijamale şi şampoane sau cum se reinventează industria transportului aerian

    Începând cu luna martie, o jumătate de an nu a mai existat trafic aerian internaţional către şi din Taiwan, însă operatorii aerieni de acolo inventează tot felul de oferte pentru a-i ţine pe călători aproape. Taiwanul a devenit un lider mondial, dacă se poate spune aşa, al „zborurilor false”, după ce ţara a navigat cu destul de mult succes prin criza cauzată de pandemia de COVID-19. În iulie, au fost deja trei „zboruri false” cu toate locurile rezervate de pe aeroportul oraşului Taipei, capitala. S-au înscris pentru „cursele” noi în total 7.000 de persoane. Au fost traşi la sorţi 60 de „pasageri” de „zbor” cărora li s-a permis să urce într-un Airbus A330, aeronava rămânând parcată ferm la poartă. 

    Cei mai mulţi sunt emoţionaţi. Unii sunt nerăbdatori, alţii mai reticenţi. Un membru al echipajului unei companii aeriene asiatice arată cât se poate de serios unui pasager un loc disponibil pentru un zbor fals organizat pentru persoanele cărora nu li se permite să părăsească Taiwanul din cauza măsurilor de lockdown. Dacă zborurile comerciale sunt interzise, compania oferă experienţa de călătorie cu un zbor simulat. Se pot îmbarca acei călători „de meserie”, cu zeci de zboruri la activ, cei care fac de obicei călătorii de afaceri sau oameni care sunt doar curioşi. La apogeul pandemiei, traficul aerian global era pur şi simplu mort. După aproape o jumătate de an de restricţii, mulţi împătimiţi ai călătoriilor simt simptome ca de sevraj pentru că nu mai pot zbura. În acelaşi timp, mulţi furnizori de servicii pentru transportul aerian, cum ar fi firmele de catering pentru zboruri, se confruntă cu pierderi uriaşe sau chiar cu perspectiva falimentului deoarece există foarte puţine aeronave care au pentru ce să se ridice de la sol. Dar acolo unde există voinţă se deschid şi noi moduri de satisfacere a dorinţei de a călători şi de a face mai suportabile dificultăţile economice.

    „Participanţii au trecut prin screeningul de securitate, prin inspecţia de identificare şi alte proceduri de dinaintea îmbarcării, apoi s-au urcat efectiv în avion pentru a experimenta distracţia de îmbarcare“, a explicat pentru presa locală Ting Hsu, membru al personalului aeroportului. Entuziasmul era vizibil în rândul pasagerilor. Între timp, prin zboruri reale, dar către nicăieri, companiile încearcă să satisfacă dorul cel mai arzător al multora dintre taiwanezi cărora călătoriile cu avionul le-au intrat în sânge. EVA Airways a organizat un zbor special în august, când Ziua Tatălui este sărbătorită în Taiwan. Cursei i s-a atribuit numărul 5288, care ar trebui să sune ca „Îl iubesc pe tata” în chineză.
    Toate cele 309 de locuri din avionul Airbus A330 cu corp larg, vopsit special cu personajele şi modele Hello Kitty, au fost vândute în doar câteva minute. Zborul a decolat de pe Aeroportul Internaţional Taoyuan din Taipei, pe o traiectorie circulară în jurul insulei şi în spaţiul aerian japonez înainte de a reveni de unde a plecat după aproape trei ore de la decolare. Pentru tarife de aproximativ
    150-180 euro, pasagerilor li s-a oferit un meniu de zbor conceput de chef-ul Michelin de trei stele Motoke Nakamura.
    În aceeaşi zi, China Airlines a etalat o experienţă de zbor destul de neobişnuită: 50 de copii însoţiţi de un părinte, instruiţi iniţial într-o cabină falsă de avion de pe aeroport cum să lucreze la bord, au primit uniforme în miniatură şi au fost apoi îmbarcaţi pentru o cursă de două ore de vizionare a peisajului de la înălţime. Ulterior, a fost servită o masă în sala de aşteptare a aeroportului. „Vrem să reînviem acel sentiment vechi dat de călătorit, suntem plictisiţi de prea mult timp“, a declarat tatăl unui copil de 6 ani.
    Exemplul experienţelor de zbor „alternative” a fost urmat şi de operatorul taiwanez StarLux Airlines, notează BBC. Compania a avut şi o surpriză: înainte de o îmbarcare pentru un zbor special, organizat cu ocazia echivalentului chinez al Valentine’s Day, un bărbat şi-a cerut prietena în căsătorie. Qantas, cea mai populară companie aeriană din Australia, oferă curse pe deasupra Antarcticii.
    Pentru companiile aeriene înfometate sunt binevenite toate ideile care ajută la obţinerea unor venituri cu aeronavele lor altfel parcate. Iar publicul este prea dispus să ajungă din nou în aer, cel puţin în Taiwan, chiar şi fără destinaţie.
    Firmele de catering pentru zboruri au imaginat şi ele, forţate de circumstanţe, noi proiecte de afaceri. Unul dintre ele a fost inventat de Gate Gourmet – cea mai mare companie de catering aeriană din lume, cu sediul în Elveţia – pentru subsidiara din Australia, o ţară aproape izolată de lumea exterioară. Iniţiativa a început în iunie şi constă în a vinde online clienţilor privaţi mesele de la clasa economic. Zece porţii de diferite feluri de mic dejun pentru aproximativ
    12 euro sau zece prânzuri pentru 15 euro. Pentru ridicat sau congelat pentru încălzit la cuptorul cu microunde de acasă şi din întregul spectru al meniului de la clasa economic: curry de vită cu orez şi iasomie sau pui parmigiana cu cartofi prăjiţi, cam tot ce poate fi mâncat deasupra norilor în vremuri normale. S-a creat un fel de isterie pentru a cumpăra ce a oferit Gate Gourmet, iar firma a rămas rapid fără marfă. Un succes la fel de mare cu vânzarea de mese de zbor dintr-o iniţiativă născută din necesitate l-a avut o companie numită Tamam Kitchen, în vremuri normale furnizor de servicii de catering pentru compania aeriană israeliană El Al din Tel Aviv, care o perioadă a avut toate aeronavele ţinute la sol. „Trebuie să regândim afacerea şi să ne reinventăm”, spune Nimrod Damajo, vicepreşedinte de operaţiuni la Tamam. La mijlocul lunii august, compania onora zilnic aproximativ 100 de comenzi pentru mese precum ravioli de cartofi dulci cu fasole verde şi linte, pentru nici măcar 3 euro pe porţie.
    Şi GNS Foods din Texas s-a confruntat cu o problemă. Compania vinde de obicei 6.000 de tone de alune pe an către American şi United Airlines. Pandemia a lăsat-o cu aproape 43 de tone de alune diverse, ambalate în 70.000 de pungi. Vânzarea online către cumpărători privaţi a devenit, de asemenea, soluţia, cu achiziţii minime  de două pungi de 500 de grame fiecare. Modalităţi radical noi de aducere permanent pe pământ a alimentelor servite în timpul zborului au fost adoptate de Air Asia, cea mai mare companie aeriană low-cost din Extremul Orient, cu sediul în Malaezia. Aceasta a deschis un restaurant care serveşte cele mai bine vândute feluri de mâncare din meniul său de zbor într-un centru comercial din Kuala Lumpur.
    „Am observat un apetit semnificativ pentru ofertele noastre de meniuri de zbor şi în afara zborurilor noastre şi acesta este răspunsul nostru la această cerere“, spune directorul general Catherine Goh, care intenţionează să deschidă mai multe subsidiare sub marca Santan la nivel internaţional.
    Bestsellerul este Nasi Lemak din gama Pak Nasser’s, orez de cocos cu pastă de chili, arahide, hamsii şi un ou fiert; aproape trei milioane de porţii pe an sunt vândute onboard. La sol, felurile de mâncare sunt servite într-un mod mai apetisant în cutii de carton, iar la un preţ de sub 3 euro sunt chiar delicioase. În Germania, un magazin alimentar online vinde mâncare de la LSG Sky Chefs – furnizorii folosiţi de transportatorul aerian naţional Lufthansa. Serviciul, denumit Air Food One, oferă mese de calitatea business class. Qantas nu intenţionează să ofere zboruri internaţionale până anul viitor, dar clienţii pot cumpăra pijamale de la compania aeriană împreună cu pachete de produse pentru îngrijire personală. Multe dintre articolele de vânzare puteau fi găsite în cabinele premium ale Qantas.
    Directorul executiv de produse şi servicii al operatorului aerian, Phil Capps, a declarat că „pijamalele Qantas sunt întotdeauna populare şi, deoarece oamenii, petrecând mult mai mult timp acasă, îşi doresc să călătorească undeva, credem că oferirea unei perechi surpriză prin poştă va fi ceva foarte bine primit.“ Iniţiativa s-a dovedit a fi atât de populară încât toate cele 10.000 de perechi de pijamale disponibile s-au vândut în doar câteva ore.

  • Zboruri spre nicăieri, mâncare pentru acasă sau în restaurant, pijamale şi şampoane sau cum se reinventează industria transportului aerian

    Începând cu luna martie, o jumătate de an nu a mai existat trafic aerian internaţional către şi din Taiwan, însă operatorii aerieni de acolo inventează tot felul de oferte pentru a-i ţine pe călători aproape. Taiwanul a devenit un lider mondial, dacă se poate spune aşa, al „zborurilor false”, după ce ţara a navigat cu destul de mult succes prin criza cauzată de pandemia de COVID-19. În iulie, au fost deja trei „zboruri false” cu toate locurile rezervate de pe aeroportul oraşului Taipei, capitala. S-au înscris pentru „cursele” noi în total 7.000 de persoane. Au fost traşi la sorţi 60 de „pasageri” de „zbor” cărora li s-a permis să urce într-un Airbus A330, aeronava rămânând parcată ferm la poartă. 

    Cei mai mulţi sunt emoţionaţi. Unii sunt nerăbdatori, alţii mai reticenţi. Un membru al echipajului unei companii aeriene asiatice arată cât se poate de serios unui pasager un loc disponibil pentru un zbor fals organizat pentru persoanele cărora nu li se permite să părăsească Taiwanul din cauza măsurilor de lockdown. Dacă zborurile comerciale sunt interzise, compania oferă experienţa de călătorie cu un zbor simulat. Se pot îmbarca acei călători „de meserie”, cu zeci de zboruri la activ, cei care fac de obicei călătorii de afaceri sau oameni care sunt doar curioşi. La apogeul pandemiei, traficul aerian global era pur şi simplu mort. După aproape o jumătate de an de restricţii, mulţi împătimiţi ai călătoriilor simt simptome ca de sevraj pentru că nu mai pot zbura. În acelaşi timp, mulţi furnizori de servicii pentru transportul aerian, cum ar fi firmele de catering pentru zboruri, se confruntă cu pierderi uriaşe sau chiar cu perspectiva falimentului deoarece există foarte puţine aeronave care au pentru ce să se ridice de la sol. Dar acolo unde există voinţă se deschid şi noi moduri de satisfacere a dorinţei de a călători şi de a face mai suportabile dificultăţile economice.

    „Participanţii au trecut prin screeningul de securitate, prin inspecţia de identificare şi alte proceduri de dinaintea îmbarcării, apoi s-au urcat efectiv în avion pentru a experimenta distracţia de îmbarcare“, a explicat pentru presa locală Ting Hsu, membru al personalului aeroportului. Entuziasmul era vizibil în rândul pasagerilor. Între timp, prin zboruri reale, dar către nicăieri, companiile încearcă să satisfacă dorul cel mai arzător al multora dintre taiwanezi cărora călătoriile cu avionul le-au intrat în sânge. EVA Airways a organizat un zbor special în august, când Ziua Tatălui este sărbătorită în Taiwan. Cursei i s-a atribuit numărul 5288, care ar trebui să sune ca „Îl iubesc pe tata” în chineză.
    Toate cele 309 de locuri din avionul Airbus A330 cu corp larg, vopsit special cu personajele şi modele Hello Kitty, au fost vândute în doar câteva minute. Zborul a decolat de pe Aeroportul Internaţional Taoyuan din Taipei, pe o traiectorie circulară în jurul insulei şi în spaţiul aerian japonez înainte de a reveni de unde a plecat după aproape trei ore de la decolare. Pentru tarife de aproximativ
    150-180 euro, pasagerilor li s-a oferit un meniu de zbor conceput de chef-ul Michelin de trei stele Motoke Nakamura.
    În aceeaşi zi, China Airlines a etalat o experienţă de zbor destul de neobişnuită: 50 de copii însoţiţi de un părinte, instruiţi iniţial într-o cabină falsă de avion de pe aeroport cum să lucreze la bord, au primit uniforme în miniatură şi au fost apoi îmbarcaţi pentru o cursă de două ore de vizionare a peisajului de la înălţime. Ulterior, a fost servită o masă în sala de aşteptare a aeroportului. „Vrem să reînviem acel sentiment vechi dat de călătorit, suntem plictisiţi de prea mult timp“, a declarat tatăl unui copil de 6 ani.
    Exemplul experienţelor de zbor „alternative” a fost urmat şi de operatorul taiwanez StarLux Airlines, notează BBC. Compania a avut şi o surpriză: înainte de o îmbarcare pentru un zbor special, organizat cu ocazia echivalentului chinez al Valentine’s Day, un bărbat şi-a cerut prietena în căsătorie. Qantas, cea mai populară companie aeriană din Australia, oferă curse pe deasupra Antarcticii.
    Pentru companiile aeriene înfometate sunt binevenite toate ideile care ajută la obţinerea unor venituri cu aeronavele lor altfel parcate. Iar publicul este prea dispus să ajungă din nou în aer, cel puţin în Taiwan, chiar şi fără destinaţie.
    Firmele de catering pentru zboruri au imaginat şi ele, forţate de circumstanţe, noi proiecte de afaceri. Unul dintre ele a fost inventat de Gate Gourmet – cea mai mare companie de catering aeriană din lume, cu sediul în Elveţia – pentru subsidiara din Australia, o ţară aproape izolată de lumea exterioară. Iniţiativa a început în iunie şi constă în a vinde online clienţilor privaţi mesele de la clasa economic. Zece porţii de diferite feluri de mic dejun pentru aproximativ
    12 euro sau zece prânzuri pentru 15 euro. Pentru ridicat sau congelat pentru încălzit la cuptorul cu microunde de acasă şi din întregul spectru al meniului de la clasa economic: curry de vită cu orez şi iasomie sau pui parmigiana cu cartofi prăjiţi, cam tot ce poate fi mâncat deasupra norilor în vremuri normale. S-a creat un fel de isterie pentru a cumpăra ce a oferit Gate Gourmet, iar firma a rămas rapid fără marfă. Un succes la fel de mare cu vânzarea de mese de zbor dintr-o iniţiativă născută din necesitate l-a avut o companie numită Tamam Kitchen, în vremuri normale furnizor de servicii de catering pentru compania aeriană israeliană El Al din Tel Aviv, care o perioadă a avut toate aeronavele ţinute la sol. „Trebuie să regândim afacerea şi să ne reinventăm”, spune Nimrod Damajo, vicepreşedinte de operaţiuni la Tamam. La mijlocul lunii august, compania onora zilnic aproximativ 100 de comenzi pentru mese precum ravioli de cartofi dulci cu fasole verde şi linte, pentru nici măcar 3 euro pe porţie.
    Şi GNS Foods din Texas s-a confruntat cu o problemă. Compania vinde de obicei 6.000 de tone de alune pe an către American şi United Airlines. Pandemia a lăsat-o cu aproape 43 de tone de alune diverse, ambalate în 70.000 de pungi. Vânzarea online către cumpărători privaţi a devenit, de asemenea, soluţia, cu achiziţii minime  de două pungi de 500 de grame fiecare. Modalităţi radical noi de aducere permanent pe pământ a alimentelor servite în timpul zborului au fost adoptate de Air Asia, cea mai mare companie aeriană low-cost din Extremul Orient, cu sediul în Malaezia. Aceasta a deschis un restaurant care serveşte cele mai bine vândute feluri de mâncare din meniul său de zbor într-un centru comercial din Kuala Lumpur.
    „Am observat un apetit semnificativ pentru ofertele noastre de meniuri de zbor şi în afara zborurilor noastre şi acesta este răspunsul nostru la această cerere“, spune directorul general Catherine Goh, care intenţionează să deschidă mai multe subsidiare sub marca Santan la nivel internaţional.
    Bestsellerul este Nasi Lemak din gama Pak Nasser’s, orez de cocos cu pastă de chili, arahide, hamsii şi un ou fiert; aproape trei milioane de porţii pe an sunt vândute onboard. La sol, felurile de mâncare sunt servite într-un mod mai apetisant în cutii de carton, iar la un preţ de sub 3 euro sunt chiar delicioase. În Germania, un magazin alimentar online vinde mâncare de la LSG Sky Chefs – furnizorii folosiţi de transportatorul aerian naţional Lufthansa. Serviciul, denumit Air Food One, oferă mese de calitatea business class. Qantas nu intenţionează să ofere zboruri internaţionale până anul viitor, dar clienţii pot cumpăra pijamale de la compania aeriană împreună cu pachete de produse pentru îngrijire personală. Multe dintre articolele de vânzare puteau fi găsite în cabinele premium ale Qantas.
    Directorul executiv de produse şi servicii al operatorului aerian, Phil Capps, a declarat că „pijamalele Qantas sunt întotdeauna populare şi, deoarece oamenii, petrecând mult mai mult timp acasă, îşi doresc să călătorească undeva, credem că oferirea unei perechi surpriză prin poştă va fi ceva foarte bine primit.“ Iniţiativa s-a dovedit a fi atât de populară încât toate cele 10.000 de perechi de pijamale disponibile s-au vândut în doar câteva ore.

  • Viaţa într-o ţară greu încercată de-a lungul istoriei. Salarii mici, barter pentru mâncare şi scutece, economii confiscate

    Salarii cu puterea de cumpărare redusă la un sfert, barter pentru mâncare şi scutece, economii confiscate sunt câteva dintre particularităţile vieţii trăite de libanezi, o naţiune greu încercată de-a lungul istoriei sale. Cel mai bine se vede acest lucru prin ochii şi preparatele bucătarului Antoine El Haji, care apare gătind la televizor în faţa libanezilor timp de cinci zile pe săptămână. 

    Un bucătar cu o emisiune TV renunţă la carne pentru că este prea scumpă; carnea roşie nu şi-o mai permite nici măcar armata; penele de curent aruncă în beznă un oraş considerat cândva o perlă strălucitoare a Levantului; să schimbi valută este la fel de periculos ca traficul de droguri: colapsul financiar al Libanului înseamnă suferinţă zi de zi pentru o naţiune greu încercată de războaie şi apoi de o libertate chinuită.

    Timp de trei ani, bucătarul Antoine El Haji apare la televizor cinci zile pe săptămână pentru a-i ajuta pe cei care gătesc să progreseze în arta culinară, scrie The New York Times într-un reportaj realizat înainte de explozia din capitala Beirut, despre viaţa libanezilor în plină criză economică şi financiară. În urmă cu câteva luni, în timp ce dezastrul financiar făcea ca lira libaneză să se prăbuşească şi preţurile să crească văzând cu ochii, chef-ul şi-a dat seama că mulţi telespectatori s-ar putea să nu-şi mai permită carnea roşie, cum este cea de vită, pe care s-a bazat atât de mult în pregătirea reţetelor sale de mâncăruri.

    „În Liban a existat o clasă de mijloc, dar acum bogaţii sunt mai bogaţi, clasa de mijloc a devenit săracă şi săracii au ajuns să trăiască în mizerie“, spune El Haji. A tăiat carnea de vită din meniurile sale şi îşi umple timpul de emisie cu sfaturi despre cum pot fi menţinute mâncărurile gustoase cu mai puţin ulei, mai puţine ouă şi cu legume mai ieftine. Bucătarul are 65 de ani şi a prins vremuri mai bune, dar şi cumplite războaie: conflictele cu Israelul, războiul civil, asedierea şi masacrele din Beirut şi ocupaţia israeliană.

    Criza libaneză, rezultatul câtorva decenii de corupţie la cele mai înalte niveluri şi de management financiar greşit, a provocat creşterea şomajului şi a sărăciei, a forţat afacerile să se închidă şi a împins inflaţia la cote astronomice, ceea ce face ca salariile să rămână fără valoare. Protestele masive împotriva elitei politice au izbucnit în toată ţara în toamna trecută şi uneori au fost violente, până când s-au oprit din cauza pandemiei.

    Ţara şi economia au fost închise, ca în multe alte părţi ale lumii, însă acest lucru a acutizat privaţiunile societăţii şi suferinţa economică. Consecinţa a fost reizbucnirea demonstraţiilor odată cu relaxarea măsurilor de lockdown. Turbulenţele sociale au luat o amploare fără precedent după distrugătoarea explozie din portul Beirutului. Efectele colapsului economic se infiltrează din ce în ce mai mult în vieţile de zi cu zi ale multor libanezi. Penele de curent întunecă străzile, băncile refuză să predea banii deponenţilor şi familiile se chinuie să cumpere bunuri esenţiale de import cum ar fi scutece şi detergent pentru rufe.

    Întreruperile în furnizarea curentului electric au devenit ceva obişnuit în ultimii ani, însă în ultimul timp frecvenţa şi durata lor au crescut atât de mult încât traficul din Beirut, unde trăieşte aproximativ o treime din cei 5,4 milioane de locuitori ai Libanului, a fost înlocuit de gălăgia infernală a generatoarelor suprasolicitate. Gazele emise de maşinării încing şi împut aerul şi multe clădiri rezidenţiale le închid noaptea pentru a le lăsa să se răcească, ceea ce privează locuitorii de aer condiţionat în timpul celor mai caniculare veri mediteraneene.

    Recent, în două zile Spitalul Universitar Rafik Hariri, principalul centru care tratează cazurile de îmbolnăviri de COVID-19 din Beirut, a trecut brusc de la o oră pe zi fără curent la 20 de ore fără energie electrică, spune directorul Firass Abiad, medic şi el. Înainte de explozia din port, spitalul trebuia să funcţioneze cu doar şase ore de energie electrică pe zi, şi-a închis câteva săli de operaţie şi a amânat intervenţiile chirurgicale. „Senzaţia este ca şi cum te-ai lupta fără oprire cu incendiile şi focul nu se mai termină“, a spus doctorul Abiad. După ce se întunecă, Beirutul este cuprins de o dezolare înfiorătoare, în contrast cu viaţa  de noapte bogată de dinainte de criză. Barurile au rămas fără patroni, străzile principale sunt întunecate şi semafoarele de la intersecţiile majore sunt stinse, lăsând şoferii să se descurce singuri la lumina excesivă a farurilor şi încrezându-se în norocul lor. Decăderea rapidă a lovit mândria multor libanezi, care de obicei pretind că au cea mai bună bucătărie din Orientul Mijlociu şi s-au crezut mai sofisticaţi decât alţii din regiune. Acum, mulţi se întreabă cât de mult se va mai duce în jos nivelul lor de trai.

    „Beirutul este un oraş supravieţuitor. Oamenii găsesc întotdeauna modalităţi de a mânca şi de a bea, de a face muzică şi activism. Dar acum, aerul este foarte înecăcios”, spune Carmen Geha, profesor asistent de administraţie publică la Universitatea Americană din Beirut. „Acum, nici măcar oamenii din clasa de mijloc nu îşi mai pot permite să mănânce în oraş. Este ca şi cum ţi-ai lua salariul şi trebuie să-l împarţi la nouă ca să-i afli valoarea reală”.

    Astfel, simte omul de rând inflaţia accelerată, o boală a unei economii dependente de importuri şi de banii veniţi din străinătate. Din toamna trecută, lira libaneză şi-a pierdut aproximativ 85% din valoarea sa pe piaţa neagră. Pe hârtie, moneda este stabilă deoarece începând cu 1997 Banca Centrală Libaneză a ancorat-o artificial de dolarul american la o rată de 1 dolar pentru 1.507 lire libaneze. O vreme, strategia a mers, stabilitatea astfel obţinută reprezentând o bază solidă pentru sistemul financiar. Însă ultimul an a fost de coşmar.

    O bună parte din problemele financiare de acum se trag din haosul din sistemul bancar produs tot de banca centrală. Instituţia a condus ceea ce criticii au numit o schemă Ponzi, încurajând băncile comerciale să constituie depozite mari de dolari, cu rate mari ale dobânzii, care puteau fi acoperite doar prin atragerea altor deponenţi mari, dar cu rate de dobândă şi mai ridicate. Însă acest sistem s-a blocat anul trecut, când investitorii noi au încetat să mai vină, lăsând băncile din ţară fără fondurile în dolari pe care le datorau deponenţilor lor. Băncile comerciale au reacţionat refuzând să dea înapoi dolarii, moneda pe care libanezul a folosit-o de mult timp în viaţa de zi cu zi schimbând-o în lire, sau invers. Un fost bancher libanez, Dan Azzi, şi-a asumat creditul pentru inventarea unui termen acum utilizat pe scară largă pentru aceşti dolari teoretici care există doar în băncile libaneze şi nu-i vede nimeni: Lollars.

    Rezultatul a fost izbucnirea unui iad financiar şi durere. Lira s-a prăbuşit atât de mult, iar deprecierea a devenit ceva atât de obişnuit încât lira libaneză a primit un cont satiric pe Twitter, unde reacţionează la propriu-i declin. „Sunt cea mai ieftină monedă, dar nu sunt un nimic”, se arată într-un tweet de săptămânile trecute după ce cursul liră/dolar ajunsese în stradă la 9.500 de lire pentru un dolar, rata oficială fiind cea din 1997, de 1.500 de lire pentru un dolar. Venirea pandemiei a complicat şi mai mult situaţia. Inflaţia a făcut ca foamea să devină de nesuportat până-ntr-atât încât după o scurtă pauză în timpul şocului iniţial provocat de măsurile de lockdown protestatarii au riscat şi au ieşit din nou în stradă.

    Guvernul a căutat să controleze tranzacţiile de pe piaţa neagră, unde schimbarea banilor în condiţii mai bune decât rata oficială poate face pe oricine să se simtă cumpărător de droguri, necesitând întâlniri rapide pe alei obscure cu dealerii de bani care folosesc nume false şi se tem că vor fi arestaţi. Efectele haosului economic şi financiar al ţării asupra săracilor sunt dramatice, după cum este evidenţiat de patru sinucideri într-o perioadă de doar două zile, toate legate de lipsurile provocate de criză. Un bărbat care s-a împuşcat pe unul dintre cele mai cunoscute bulevarde ale Beirutului a lăsat în urmă un mesaj scris de mână care spunea „Nu sunt un infidel”, o linie dintr-o cunoscută melodie al cărei următor vers este „dar foamea este un infidel”.

    Numărul membrilor unui grup de pe Facebook numit Barter în Liban s-a umflat, membrii săi oferind orice, de la chipsuri de poker şi narghilele la schimb pentru mâncare. Postările lor dau uneori impresia de poezie tragică. „Greutăţi noi, niciodată folosite, la schimb cu scutece de dimensiunea 6 şi o sticlă de ulei”, se arată într-o postare cu o fotografie cu gantere încă în cutie. O altă postare prezenta o rochiţă verde-lime pe care Fatima al-Hussein, mamă a şase copii din nordul Libanului, a cumpărat-o pentru a o oferi cadou uneia din fiicele sale.

    Pentru că avea nevoie de zahăr, lapte şi detergent, Fatima a încercat să dea la schimb rochiţa. Într-un interviu telefonic, ea a declarat că soţul ei câştigă 200.000 de lire libaneze pe săptămână ca muncitor pentru orice, o sumă pe care obişnuia să valoreze la 130 de dolari. Acum, banii au valoarea a mai puţin de 30 de dolari, ceea ce face ca procurarea bunurilor esenţiale să fie un chin. Doamna al-Hussein a povestit că a decis să dea rochiţa după ce n-a mai avut cu ce să-şi hrănească copiii în afară de pâine înmuiată în apă. Dar cine să vrea o rochiţă verde-lime în aceste vremuri? Când vreunul din vecinii ei găteşte şi mirosul ajunge la ei în casă, închide uşile şi geamurile. „Nu vreau ca ăştia mici să se îmbolnăvească de poftă”, a spus ea. Domnul El Hajj, bucătarul de televiziune, povesteşte şi el că ceea ce pot fi considerate reţete accesibile sunt o ţintă în mişcare.

    „Carnea de vită s-a scumpit, aşa că am trecut la pui, iar acum oamenii îmi spun că şi puiul este scump”, a spus el. În timp ce pregăteşte mâncărurile pentru emisiunea zilei, răspunde la apeluri din partea telespectatorilor care vor să ştie cum pot fi păstrate alimentele când curentul electric se întrerupe atât de des. Cum poţi păstra carnea proaspătă când nu poţi conta pe congelator? Bucătarul a prezentat opţiunile. Fructele şi legumele pot fi conservate la borcan, murate sau uscate. Carnea tocată se poate păstra în grăsime. „Toate problemele au o soluţie”, a spus el. „Ceea ce este important pentru mine legat de această emisiune este să ajut oamenii să mănânce în continuare”.

  • Cum face de fapt McDonald’s miliarde de euro. Un fost angajat din conducere spune adevărul: „De fapt, businessul de bază nu este cel cu mâncare”

    Chiar dacă lanţul de restaurante fast food serveşte miliarde de clienţi din toată lumea, cea mai mare parte a profitului nu este genrată de vânzările de mâncare, scrie Reader’s Digest.

    Aceeaşi publicaţie scrie că lanţul ar vinde mai mult de 75 de burgeri la fiecare secundă.

    Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător, în contextul în care McDonald’s este cel mai mare lanţ de restaurante fast food al lumii.

    Totuşi, nu meniul acestuia este cel care generează cea mai mare parte a profitului, ci imobiliarele.

    Există mai mult de 36.000 de unităţi McDonald’s în toată lumea, dar doar 5% sunt deţinute de companie. În rest este vorba despre francize, adică de indivizi care au fost contractaţi de McDonald’s pentru a opera restaurantele respective. În acele situaţii, compania cheltuie bani doar pe locaţia respectivă. Francizatul este responsabil de toate costurile operării unui restaurant, în timp ce plăteşte chirie către McDonald’s. Plăteşte de asemenea o taxă de francizat de 45.000 de dolari şi o taxă de serviciu de 4% din vânzările brute, scrie Business Insider.

    „Nu suntem de fapt parte din businessul cu mâncare” a spus fostul CFO al companiei, Harry J. Sonneborn, investitorilor. „Suntem de fapt în businessul de real estate. Singurul motiv pentru care vindem hamburgeri cu 15 cenţi este că sunt cel mai mare generator de venituri prin care chiriaşii noştri ne pot plăti chiria.”

    Cititi aici materialul integral

  • Românii care au creat imprimanta de alimente. În curând putem să ne primim mâncarea doar apăsând pe un buton

    „Reebo este practic prima imprimantă alimentară 3D concepută să funcţioneze în sistem vendingmachine şi de aici posibilităţile sunt nenumărate tehnologic pentru că acest sistem permite multiple capete de depunere a materialului, capacitate mare de cartuşe şi produse alimentare care vin ready-to-eat şi care sunt gata de consum, nu mai necesită gătire. Lucrăm acum la prototipul experimental. Reebo ca prototip experimental poate face sandvişuri şi prăjituri care sunt ready-to-eat, personalizate, iar clientul final îşi poate seta caloriile”, a declarat la ZF IT Generation Mădălina Ilie, fondator al Manna Foods Solutions. Ea a povestit că ideea proiectului Reebo a apărut în ultima parte a anului 2018.

    „În acea perioadă lucram la un alt proiect food-tech legat de nişte produse alimentare destinate situaţiilor de urgenţă şi uzului militar. Reebo a apărut în urma acelui proiect şi este abia la primul capitol. A apărut mai degrabă cu o viziune a felului în care va arăta alimentaţia viitorului în contextul dezvoltării globale a dezvoltării tehnologice rapide, al creşterii populaţiei gloabe şi al nevoii de sustenabilitate. Nu pentru că sunt subiecte în trend, ci din contră, pentru că omenirea are nevoie de soluţii care să permită acces facil la alimente sigure şi personalizate în funcţie de nevoile nutriţionale.”
    Imprimanta alimentară 3D Reebo va putea realiza sandvişuri şi prăjituri din ingrediente naturale în doar câteva minute, după cum susţin reprezentanţii start-up-ului.

    Cum se foloseşte însă mai exact imprimanta alimentară 3D Reebo de către utilizatori?
    „Toată lumea cunoaşte aparatele coffee vending machine. Reebo vine dotată cu un meniu touchscreen de pe care clientul îşi poate alege ingredientele, îşi setează caloriile, achită prăjitura sau sandvişul şi aşteaptă până la 3 minute să îi fie livrate într-un ambalaj biodegradabil. Maşina este dotată cu cartuşe alimentare în care sunt ingredientele. Aici este şi noutatea tehnologică – avem numeroase capete de depunere.

    Ce înseamnă asta? Că utilizatorul poate alege o varietate de gusturi”, a explicat Mădălina Ilie. Dacă utilizatorul nu doreşte să ia contact cu echipamentul, poate da comanda şi plăti direct din aplicaţia de mobil dedicată atunci când se află lângă aparat. Aplicaţia mobilă va fi dezvoltată în faza de prototip industrial.

    Fiind o imprimantă în sistem vending, Reebo poate fi instalată pe stradă, în locuri cu trafic pietonal intens sau în clădiri de birouri. „Astfel toată lumea poate avea acces la ea şi la un produs cu raport calitate-preţ care este mult mai bun decât un produs de fast-food, de la restaurantele din jurul birourilor sau de la magazinele din jurul blocurilor.”

    Proiectul Reebo este compus din trei faze, până când va putea ajunge în etapa comercială. „Prima este cea de prototip experimental, rolul acestei faze fiind să arătăm că ideea şi conceptul nostru sunt fezabile, se pot realiza. A doua etapă este prototipul industrial, care cuprinde şi un laborator alimentar în care se va testa imprimanta şi în acelaşi timp se vor testa şi consumabilele pentru că businessul Manna Foods Solution pe proiectul Reebo înseamnă pe de-o parte imprimanta Reebo, iar pe de altă parte consumabilele aferente imprimantei.

    În cadrul acestui laborator şi în această fază de prototip industrial se fac de asemenea pilotarea, validarea, măsurătorile, analizele atât pentru imprimante, cât şi pentru consumabile. Concluziile trase din această etapă vor fi utilizate pentru linia de producţie pentru a scuti timp şi bani pentru acea etapă. Pentru linia de producţie, tot atunci se va face şi strategia go-to-market”, a precizat fondatoarea Manna Foods Solutions.

    Acum, următoarea etapă a proiectului este cea de prototip industrial. „Practic, aceasta va seta toţi parametrii pentru linia de producţie şi tot atunci vom avea o colaborare cu medici nutriţionişti care ne vor ajuta să facem reţetele pentru fiecare tip de pastă astfel încât ele să fie echilibrate din punct de vedere nutriţional, din toate punctele de vedere medicale, de alimentaţie, de siguranţă ş.a.m.d.”
    Pentru a trece la următoarea etapă, echipa Manna Foods Solutions are însă nevoie de finanţare şi ia în considerare atât obţinerea de fonduri europene nerambursabile, cât şi obţinerea unor investiţii private, având în vedere complexitatea şi amploarea proiectului.
    „Pe de-o parte aplicăm în octombrie la EIC Horizon 2020 – un fond al UE pe partea de cercetare-dezvoltare, adică sunt practic nişte fonduri de risc pe această zonă. Pe de altă parte avem discuţii şi cu investitori cu venture capital-uri, am început să abordăm şi fonduri de investiţii. Facem în paralel acest lucru pentru că în tehnologie este foarte important să fii primul pe piaţă şi atunci vrem să grăbim lucrurile. Cu cât găsim finanţele mai repede pentru următoarea etapă, cu atât şi Reebo va ajunge mai repede pe piaţă.”

    Până acum, în etapa de prototip experimental, proiectul Reebo a fost realizat din fonduri proprii ale echipei Manna Foods Solutions, însă pentru a putea trece în următoarea etapă de prototip industrial start-up-ul are nevoie de o finanţare considerabilă.

    „Pentru partea de prototip industrial suma este de cercetare-dezvoltare practic şi ajunge la circa 3,5 milioane euro. Sperăm ca până la finalul acestui an să avem deja măcar direcţia de finanţare, astfel încât din ianuarie să ştim de unde plecăm. În octombrie aplicăm la Horizon 2020, avem discuţii în prezent cu câteva venture capital-uri şi vedem ce se va finaliza. Deadline-ul pe care noi ni l-am dat pentru obţinerea finanţării sau garantarea obţinerii finanţării este decembrie anul acesta.”

    Manna Foods Solutions lucrează la realizarea unei imprimante alimentare 3D de mici dimensiuni pe care să o poată prezenta în faţa investitorilor. Start-up-ul local ce lucrează în prezent la dezvoltarea unei imprimante are în plan să obţină anul acesta o finanţare de circa 3,5 milioane de euro pentru a putea trece în etapa de prototip industrial din cadrul proiectului.

    Proiectul, numit Reebo, se află în prezent în faza de prototip experimental, etapă în care echipa Manna Foods Solutions lucrează la realizarea unei imprimante alimentare 3D de mici dimensiuni pe care să o poată prezenta în faţa investitorilor.

    Proiect: Manna Foods Solutions
    Ce face? Dezvoltă o imprimantă alimentară 3D
    Necesar actual de finanţare: 3,5 milioane euro
    Invitat: Mădălina Ilie, fondator Manna Foods Solutions

    Proiect: Scriptoman
    Ce face? Platformă ce permite transcrierea şi traducerea automată a fişierelor audio/video
    Investiţie iniţială: circa 80.000 euro
    Invitat: George Rusu, administrator RolaxIT Innovation

    Proiect: Trusted App
    Ce face? Aplicaţie software de raportare financiară pentru IMM-uri
    Investiţie iniţială: 35.000 euro
    Ţinta de venituri 2021: 30.000 euro
    Invitat: Ioana Arsenie, fondator Trusted App

    Proiect: Menisto
    Ce face? Aplicaţie ce îşi propune să digitalizeze procesele din cadrul restaurantelor pornind de la meniul digital direct pe smartphone-ul clienţilor
    Necesar actual de finanţare: 100.000 euro
    Invitaţi: Mircea Deliu si Cezar Cherciu, fondatori Menisto

    Proiect: I’m fine
    Ce face? Platformă care se foloseşte de tehnologie pentru a ajuta persoanele care au nevoie de psihoterapie
    Invitat: Daniel Barbu, fondator şi CEO I’m fine

    Proiect: DAHNA
    Ce face? Aplicaţie mobilă de nutriţie care le configurează utilizatorilor meniuri conform profilului lor metabolic, precum şi reţetele pentru prepararea lor, dar şi lista de cumpărături cu ingredientele şi cantităţile necesare
    Investiţie iniţială: 100.000 euro
    Necesar actual de finanţare: circa 300.000 euro
    Invitat: Daniela Tatu-Chiţoiu, CEO al CardioScience şi coordonatoarea proiectului DAHNA

    Proiect: Automation Pill
    Ce face? Soluţii software de automatizare a diferitelor procese din cadrul companiilor
    Ţintă de venituri 2020: 150.000 euro
    Invitat: Daniel Tilă, cofondator Automation Pill

    Proiect: Chifor Vision
    Ce face? Dezvoltă o tehnologie pentru simplificarea diagnosticării bolii parodontale
    Finanţări totale atrase până acum: 275.000 euro
    Necesar actual de finanţare: 2 milioane euro
    Invitat: Radu Chifor, fondator Chifor Vision

    Proiect: VetFast
    Ce face? Dezvoltă aplicaţii pentru digitalizarea proceselor din domeniul veterinar
    Investiţie iniţială: 100.000 euro
    Invitat: Alexandru Pavel, fondator VetFast

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Uber a ajuns să facă mai mulţi bani din serviciul de livrări de mâncare decât din ride-hailing

    Serviciul de livrat mâncare Uber Eats a depăşit sectorul de ride-hailing al companiei în al doilea trimestru din 2020, anunţă Quartz.

    De vreme ce oamenii au călătorit tot mai puţin la nivel mondial, preferând în schimb să se izoleze la domiciliu, serviciul Uber Rides a raportat o scădere de 75% faţă de acelaşi trimestru de anul trecut, înregistrând rezervări în valoare de 3 miliarde de dolari. Prin comparaţie, comenzile platformei Uber Eats au ajuns la 6,96 miliarde de dolari.

    Per total, sectorul de food delivery l-a eclipsat pe cel de ride-hailing în ceea ce priveşte încasările: 1,21 miliarde vs. 790 de milioane. Cu toate acestea, veniturile totale au scăzut cu 29% până la 2,24 miliarde de dolari.

    Platforma Uber Eats a ieşit de pe piaţa din România începând cu data de 4 iunie. Compania americană a lansat serviciul în România în urmă cu doi ani, colaborând la finele lui 2019 cu peste 700 de restaurante. 

  • Meniul care se răsfoieşte online

    „Îmi place să învăţ lucruri noi şi să creez ceva funcţional şi util. Acum 20 de ani, când eram la liceu, încă se preda un limbaj de programare inutil şi foarte învechit, dar eu deja făceam site-uri dinamice. Pe vremurile acelea, nu existau atâtea cursuri online şi offline ca azi, am învăţat de pe mailing list-uri şi de pe forumuri”, povesteşte Szabolcs Dolcsig.
    A lucrat ca specialist în digital marketing, apoi ca grafician, designer UI (user interface) şi UX (user experience). A trecut prin firme locale şi corporaţii mari, până când a decis, după cum spune el, să facă exitul din calitatea de angajat. A început să lucreze ca freelancer, apoi să dezvolte ideea de afacere CMenu.
    „În momentul de faţă, ne dorim ca, prin tehnologia noastră, să înlocuim meniul clasic. Avem trei tipuri de pachete: Light, Light+ şi Premium. Variantele Light şi Light+ pot fi configurate în maximum trei zile şi acestea vor duce direct către un link pe site-ul clientului, unde poate fi oricând modificat meniul, poate fi disponibil în format PDF sau orice alt format”, spune Szabolcs Dolcsig.
    Concret, clientul nu mai răsfoieşte un meniu clasic pe care îl primeşte atunci când îşi ocupă masa, ci, folosind un cod QR, poate accesa oferta de mâncare şi băuturi de pe propriul telefon, accesând aşadar un meniu contactless.
    „Ne-am propus să oferim o alternativă la meniurile clasice, nu dorim să înlocuim chelnerii. Avem discuţii cu restaurante, unele foarte mici, cu doar trei-patru mese, până la grupuri foarte mari din Cluj sau Bucureşti, cu peste zece restaurante în portofoliu. Am creat pachetele în aşa fel încât oricine, indiferent de mărimea businessului, să poată găsi ceea ce i se potriveşte.”
    Szabolcs Dolcsig este, momentan, din punct de vedere legal, singurul acţionar în businessul CMenu, însă nu exclude asocierea cu alţi investitori privaţi. Şi-a format o echipă solidă, devenită completă în luna februarie a acestui an. Alături îi sunt un prieten economist, care a adus cunoştinţele financiare şi de dezvoltare de strategii, dar şi un expert în vânzări şi în marketing, cu experienţă inclusiv pe piaţa internaţională. Echipa este acum formată din doi angajaţi şi trei colaboratori.
    „Din punct de vedere financiar, investiţiile din fonduri proprii se rezumă la achiziţia şi amenajarea sediului, care este o garsonieră mică, pentru a reduce cheltuielile. Cum multe startup-uri celebre din Statele Unite ale Americii şi-au început activitatea în garaje, noi am decis să fim un «startup de garsonieră»”, povesteşte antreprenorul.
    Alte investiţii au fost acoperite de o subvenţie primită din Fondul European de Dezvoltare Regională, prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020, în cadrul programului Startup Now. Banilor li s-a adăugat timp. Mult timp.
    „Planul nostru de afacere, care a fost ales câştigător în cadrul acestui program, l-am întocmit noi înşine, fără firme de consultanţă. Fără experienţă antreprenorială şi fără prieteni sau rude care să ne fi fost mentori pe acest drum, chiar a fost o provocare să înţelegem şi să învăţăm cadrul legal şi financiar al afacerilor şi să ne descurcăm în acest sistem birocratic”, spune Szabolcs Dolcsig.
    Pentru un meniu virtual CMenu, preţurile încep de la 100 de lei pe an şi pot ajunge la 1.500 de lei pe an, în funcţie de necesităţile specifice ale fiecărui client.
    Meniul contactless conceput de Szabolcs Dolcsig se potriveşte cu contextul sanitar în care întreaga lume se află astăzi, astfel că reduce considerabil riscul de a contacta coronavirusul, prin evitarea manipulării meniurilor clasice, pe care clienţii le ating unul după altul.
    „Piaţa a reacţionat pozitiv la iniţiativa noastră. În ultimele luni, tot mai mulţi oameni din HoReCa au început să folosească această tehnologie”, spune Szabolcs Dolcsig, un antreprenor care pune încă o cărămidă la noua normalitate din care ajungem să facem parte.

    Aroman’S – prăjitorie de cafea (Sebeş)
    Fondatoare: Roxana Roman
    Investiţie iniţială: 40.000 de euro
    Prezenţă: Sebeş

    Oak Toys – brand de jucării din lemn (Bucureşti)
    Fondatoare: Irina Mihai-Galeş
    Investiţie iniţială: 20.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 20.000 de euro
    Prezenţă: online

    Altmarkt – magazin online pentru branduri alternative şi craft
    Fondatori: Antonio Iftimescu şi Paul Ghiţă
    Investiţie iniţială: 10.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru primul an de funcţionare: 500.000-1.000.000 euro
    Prezenţă: online

    Coffee Bike – cafenea mobilă pe trei roţi (Bucureşti)
    Fondator: Adrian Bîlă
    Cifra de afaceri anuală: 40.000-60.000 de euro per cafenea
    Prezenţă: naţională

    Atelier M – butic de creaţie cu obiecte vestimentare (Braşov)
    Fondatoare: Mădălina Klement
    Cifră de afaceri în 2019: 30.000 de euro
    Prezenţă: online, naţională

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero. În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

  • Cum a reuşit o româncă să crească cu 30% vânzările afacerii pe care o conduce, în plină panemie

    În perioada martie – iunie 2020, comparativ cu primele două luni ale anului, BioUp, un magazin de produse 100% bio şi gourmet, a înregistrat o creştere generală constantă de 30% a mediei vânzărilor zilnice în mediul online. Cele mai mari vânzări au fost înregistrate în luna aprilie 2020, cu o creştere de trei ori faţă de o zi obişnuită. De asemenea, valoarea medie a tranzacţiilor zilnice a crescut cu aproximativ 50% faţă de o perioadă obişnuită, în contextul actual.

    Şi plăţile cu cardul au înregistrat o creştere spectaculoasă, de 75%, ca urmare a unor reduceri aplicate de companie pentru alegerea acestei modalităţi de plată. „În urma acestei decizii, comportamentul consumatorilor s-a schimbat şi am înregistrat o creştere a valorii coşului mediu cu 20% şi o creştere a plăţilor online cu cardul, de cele mai multe ori de la a doua achiziţie din magazinul nostru bio online”, spune Diana Ardelean, CEO BioUp.

    Principala categorie care a înregistrat creşteri peste medie a fost cea de dulciuri bio vegane, fiind urmată de categoriile de ulei de măsline extravirgin presat la rece, oţet balsamic şi sos de roşii. Principalul motiv al schimbării obiceiurilor alimentare, conform unui studiu intern realizat pe clienţii BioUp, a fost dorinţa adoptării unui stil de viaţă cu totul diferit, axat pe mâncare sănătoasă, din origini sigure şi fără chimicale.

    Magazinul online BioUp a intrat în piaţa produselor bio gourmet în luna noiembrie 2019. „Pentru 2020 ne propunem o extindere sănătoasă a portofoliului de produse, aşa încât clienţii noştri să găsească diversitate în magazinul nostru. (…) Mai mult de atât, ne propunem ca această extindere a portofoliului să cuprindă şi produse realizate în România, însă ţinem să precizăm faptul că şi acestea vor trece prin acelaşi proces de selecţie şi testare”, adaugă Diana Ardelean.

    Reprezentanţii businessului se aşteaptă atât la o creştere totală a pieţei de produse bio anul acesta, dar şi o migrare treptată a consumatorilor din mediul offline în mediul online. Datorită creşterii treptate a gamei de produse, care a debutat cu introducerea pastelor artizanale, de provenienţă italienească până la finele anului se preconizează o creştere progresivă cu un minimum de 10% în fiecare lună.