BusinessMagazin

Tag: majoritate

  • Pandemia, văzută prin mai multe lentile

    Miniseria este cel de-al treilea spin-off al documentarelor Explained, care au avut premiera pe 23 mai 2018 (de atunci au mai apărut un sezon, în toamna anului trecut, precum şi alte două spin-offuri). Episoadele au o durată care variază între 14 şi 26 de minute şi analizează de obicei câte un subiect diferit – chiar şi cel mai uşor de plictisit public este uşor de „agăţat” datorită duratei scurte, dar şi a modului de prezentare a informaţiilor. De asemenea, fiecare episod este povestit de un narator diferit.
    În noiembrie anul trecut, Netflix a lansat un episod al docuseriei Explained în care erau detaliate eforturile făcute de specialişti pentru a preveni răspândirea unei pandemii globale. Până la mijlocul lunii martie, în timp ce echipa care realizează Explained era în căutare de idei pentru cel-al treilea sezon, Netflix a venit către producători cu solicitarea de a analiza în documentar ce se întâmplă cu coronavirusul, potrivit presei internaţionale. Astfel s-a născut această miniserie, al cărei prim episod a fost lansat recent, iar alte două sunt planificate pentru vara aceasta.  Potrivit presei internaţionale, producătorul Vox Media plănuia să aloce 10 săptămâni pentru realizarea fiecăruia dintre episoadele noului sezon. Dar au decis să producă primul episod în două săptămâni şi jumătate, iar toată echipa a lucrat în regim remote.
    Episodul pune în context istoric, alături de alte pandemii globale, pandemia de COVID-19. De asemenea, include avertizările  experţilor, printre care ale preşedintelui alianţei din domeniul cercetării în sănătate EcoHealth Alliance, Peter Daszak, ale jurnalistului Maryn McKenna, dar şi pe cele ale lui Bill Gates, care are un rol activ în lupta împotriva epidemiei în prezent.
    În episod sunt analizate şi câteva dintre posibilele motive pentru care s-a ajuns aici – defrişările, de pildă, care au adus mai aproape de oameni animalele sălbatice, cât şi pieţele de animale vii sau chiar şi fermele unde se cresc animale în condiţii improprii.
    Finalul oferă speranţa că  vom învinge acest virus, la fel cum s-a întâmplat cu celelalte boli cu care s-a luptat omenirea.
    Dincolo de subiectul abordat si de modul în care a fost realizat documentarul, unul dintre lucrurile interesante la acest episod este că multe dintre interviuri au fost făcute înainte de izbucnirea epidemiei de coronavirus. Cele mai multe dintre declaraţiile celor citaţi anticipează momentul prin care trecem acum – motiv pentru care nu putem să nu ne întrebăm – de ce nu a construit nimeni o strategie? Jurnalistul citat în material oferă chiar răspunsul încă din primul episod al acestui sezon: „Este nevoie de curaj ca liderii politici să îşi asume alocarea de mai mulţi bani pentru sănătate înainte de izbucnirea unei situaţii de criză”. Iar Bill Gates întreabă şi el retoric: „Dacă se cheltuie atât de mulţi bani în scopul pregătirii pentru un război, de ce nu se alocă la fel de multe fonduri şi în scopul luptei împotriva unei pandemii?”.

    Coronavirus, explained
    Distribuţie: Netflix
    Narator: J. K. Simmons  
    Data lansării: 26 aprilie
    Durată: 26 minute
    Producător: Vox Media

  • Romulus Oprica, sociolog: „Spaţiul privat a câştigat teren în această perioadă de izolare, pentru că acesta este spaţiul care oferă siguranţă emoţională”

    În contextul în care se vorbeşte tot mai multe despre o întoarcere la birou, dar cu un program de muncă flexibil, una dintre întrebările care îi preocupă pe mulţi dintre angajaţi în prezent este dacă programul lor de muncă va trece prin schimbări majore. Sociologul Romulus Oprica, managing partner al firmei BrandBerry este de părere că programul „clasic” nu se va schimba pentru majoritatea angajaţilor din România, iar din această perioadă de izolare va avea de câştigat spaţiul privat, care ne poate oferi siguranţă emoţională.

    „Experimentul de Work From Home trăit în mod forţat în această perioadă este, în realitate, valabil pentru o categorie restrânsă de cetăţeni şi anume cei care pot livra produsul muncii lor independent de un spaţiu anume. Am putea crede că, de exemplu, toţi programatorii şi analiştii intră în această categorie, dar nici măcar ei nu pot fi incluşi în totalitate în grupul celor care pot lucra independent de organizaţia care le plăteşte salariul. În foarte multe cazuri sunt atât de importante criteriile de securitate sau capacităţile tehnice oferite de birou încât nu putem crede că, cel puţin momentan, se va modifica foarte mult programul şi stilul de muncă”, spune Romulus Oprica.

    De asemenea, el observă că în majoritatea largă a industriilor programul este stabilit de interdependenţele existente în societate, motiv pentru care nu putem funcţiona independeţi unii faţă de ceilalţi. „Copiii merg la şcoală într-un anumit interval, acesta fiind intervalul propice şi pentru majoritatea părinţilor de a fi productivi. Industria alimentară trebuie să producă mai ales într-un inteval care să permită livrarea produselor la prima oră a zilei iar serviciile de salubritate şi transport, ca să oferim doar două exemple, trebuie să fie active aproape non-stop. Cu alte cuvinte, trăim cu toţii într-o reţea, nu într-o bulă specială care să ne facă independenţi unii de ceilalţi. Şi, până la urmă, tocmai această interdependenţă şi negociere constantă cu ceilalţi face această societate atât de frumoasă!”

    Cu siguranţă însă, subliniază sociologul, în această perioadă am fost forţaţi să vedem şi alte opţiuni de a rezolva sarcinile zilnice, indiferent că sunt sarcini de muncă sau banale activităţi zilnice. „Această perioadă de criză ne-a determinat să fim mai deschişi, mai creativi, ceea ce în mod cert va influenţa modul în care lucrăm şi trăim. Tehnologiile, mai ales cele de comunicare, au cunoscut un salt cantitativ şi calitativ semnificativ în aceste ultime luni şi ritmul evoluţiei lor nu se va diminua pentru că nici riscul nu a trecut. Atât timp cât avem activă această ameninţare la adresa unei nevoi de bază, a sănătăţii noastre, vom fi mult mai atenţi şi mai deschişi la toate instrumentele care ne pot aduce un plus de securitate”, spune Romulus Oprica.  

    El consideră că după această perioadă, nevoia spaţiului privat va creşte. „Dacă ne uităm pe stradă, în magazine, la cozi, vedem că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor respectă regulile de distanţare fizică. De ce? Pentru că pe oamenii de afară nu-i cunoaştem, nu sunt cei din cercul nostru social apropiat, cei în care avem încredere şi faţă de care nu simţim nevoia să păstrăm distanţa de siguranţă, de 2 metri. Este aproape imposibil ca această distanţă fizică să nu se manifeste şi în relaţia spaţiu privat social – spaţiul public profesional. Toţi cei care am experimentat această izolare, dacă suntem persoane foarte sociabile, vom dori să ne revedem în apropiere fizică mai ales cu cei care ne sunt dragi şi nu vom aloca resurse semnificative de timp celor cu care nu aveam şi înainte o relaţie apropiată; cei care sunt mai puţin sociabili vor fi cu atât mai puţin interesaţi de intensificarea relaţiilor profesionale. Cu alte cuvinte, consider că spaţiul privat a câştigat teren în această perioadă de izolare, pentru că acesta este spaţiul care oferă siguranţă emoţională”. 

     


     

  • BestJobs: 80% dintre angajaţi nu cred că primesc primă de Paşte în contextul pandemiei de coronavirus şi majoritatea au redus cheltuielile pentru masa de Paşte cu 30%

    Majoritatea angajaţilor (80%) nu se mai aşteaptă la vreo primă cu ocazia sărbătorilor pascale, situaţia actuală urmând să influenţeze şi cheltuielile pentru Paşte, în condiţiile în care majoritatea românilor va renunţa în acest an să cumpere haine noi şi cadouri, iar sumele pe care le vor aloca pentru masa de Paşte vor fi, în medie, cu 30% mai mici, arată un sondaj efectuat de platforma de recrutare BestJobs.

    Chiar şi cei care nu exclud total posibilitatea unei prime (12%), cred că este totuşi puţin probabil să primească ceva în plus la salariu.

    Doar puţin peste 3% dintre angajaţii chestionaţi sunt siguri că vor primi şi în acest an primă de Paşte, în timp ce aproape 5% cred că este probabil ca angajatorul să-i recompenseze cu vreun bonus de sărbători.

    În acelaşi timp, conform aceluiaşi sondaj, criza actuală va produce efecte şi în ceea ce priveşte cheltuielile legate de sărbătorile pascale pentru circa 69% dintre respondenţi. Aproape 80% dintre aceştia vor renunţa în acest an la cheltuielile cu haine noi şi cadouri, iar sumele pe care le vor aloca pentru masa de Paşte vor fi, în medie, cu 30% mai mici.

    Presiunea financiară pusă de actuala criză epidemiologică i-a făcut pe aproape 71% dintre angajaţii care au participat la sondajul BestJobs să amâne, în ultima lună, toate achiziţiile mai costisitoare.

    Cei mai mulţi au tăiat de pe lista achiziţiilor hainele (54%), vacanţele (50%) şi electrocasnicele (43%), dar angajaţii români au renunţat să cumpere şi mobilă (25%) şi au pus pe lista de aşteptare şi planurile de achiziţie a unei case (12%) sau a unei maşini (16%).

    Totodată, unii dintre angajaţii români (aproape 5%), care locuiesc cu chirie, au reuşit să-şi negocieze valoarea sau plata chiriei, în timp ce aproape un sfert au considerat că nu este nevoie să poarte astfel de discuţii cu proprietarii.

    Sondajul a fost efectuat în perioada 1-8 aprilie 2020, pe un eşantion de 922 de utilizatori de internet din România.

     

  • Ministrul Vela a anunţat ordonanţa militară 7. Ce alte măsuri mai ia ministrul pentru a reuşi să ţină în frâu răspândirea virusului COVID-19

    Ministrul Afacerilor Interne, Marcel Vela, a anunţat o nouă ordonanţă militară, cea cu numărul 7. „Distanţarea socială este unica soluţie în acest moment – ştiu că este extrem de greu.Viaţa noastră şi vieţile celor dragi depind de ce facem în perioada următoare. Este greu şi ştiu că majoritatea gândiţi că nu are cum să influenţeze ceea ce faceţi azi. Măsurile restrictive au fost luate pe baza a ceea ce spun specialiştii.Învingătorii nu sunt cei care trişează şi cei care încalcă regulile. Pentru a câştiga războiul împotriva acestui perfid inamic am semnat o altă ordonanţă militară avizată de premierul Ludovic Orban”, a spus ministrul. El a mai subliniat că „Legea este pentru toţi şi toţi trebuie să o respectăm”.

    Iată principalele măsuri stabilite prin noua ordonanţă militară;

    – se instituie carantină pentru localitatea Ţăndărei: acolo se va permite intrarea şi ieşirea doar pentru transportul de marfă, pentru aprovizionare sau pentru cei care desfăşoară activităţi economice sau în domenii pentru care este neapărat nevoie de prezenţa lor acolo (spre exemplu, serviciile de utilitate publică). Până acum, în judeţul Ialomiţa, din totalul cazurilor de COVID-19 raportate, 31 sunt din Ţăndărei, iar 7 sunt tot din oraşul Ţăndărei.
    – este suspendat transportul rutier de persoane către Italia, Spania, Franţa, Germania, Austria, Elveţia, Anglia, Olanda şi Turcia şi spre România, pe întreaga perioadă a stării de urgenţă;
    – transportatorii vor completa la intrarea în ţară doar o declaraţie pe propria răspundere prin care comunică locaţia unde vor fi contactaţi în perioada dintre curse; nu vor fi izolaţi la domicliu cu condiţia să fie protejaţi de echipamente asigurate de angajator;

    -autorităţile vor asigura cazarea gratuită a personalului medical care are nevoie la terminarea turelor/găzrilor:

    – se interzic zborurile spre şi dinspre zonele roşii – Belgia, Austria, Elveţia, Marea Britanie, Irlanda, Olanda, Turcia, Iran – pentru 14 zile de mâine, 5 aprilie, ora 23 ora României;
    – sunt permise zborurile efectuate de toţi operatorii aerieni prin curse neregulate pentru transportul lucrătorilor sezonieri din România către alte state, cu avizul autorităţilor competente din ţara de destinaţie.  Aceste zboruri nu se referă la domeniul sanitar sau al muncii referitoare la asistenţa socială;
    – pentru fluidizarea traficului, conducătorii camioanelor de transport marfă care tranzitează teritoriul României nu mai completează declaraţiile epidemiologie dacă folosesc stric coridoarele de tranzit şi dacă tranzitarea se face într-un timp de maximum 48 de ore;
    – la intrarea în ţară, conducătorul auto străin este obligat să aplice pe parbriz un autocolant special pus la intrarea în ţară care va identifica acest tip de transport; trebuie să păstreze asupra sa un formular de tranzit;

    – persoanele care fac parte din gărzile forestiere sau au atribuţii de pază în zona silvică vor participa împreună cu personalul Ministerului Afacerilor Interne şi al Ministerului Apărării Naţionale pentru efectuarea controalelor specifice pe linie de control silvic, în punctele de control silvic. Valoarea sancţiunilor aplicate până în acest moment celor care nu au respectat restricţiile impuse în perioada stării de urgenţă a ajuns la 170 de milioane de lei.

     

  • Povestea unei companii din România pentru care criza curentă înseamnă dezvoltarea businessului, nu oprirea acestuia

    Carantina impusă de pandemia Covid-19, care îngheaţă majoritatea sectoarelor economice în care angajaţii nu pot lucra de la distanţă, aminteşte de importanţa digitalizării în companii. Faptul că multe dintre acestea utilizează soluţii software le dă un avantaj cu atât mai important în astfel de timpuri. 

    „Această epidemie a demonstrat, dincolo de orice îndoială, cât de interconectaţi suntem toţi în acest moment şi cât de repede o situaţie ce pare izolată poate ajunge să aibă impact la nivel mondial. Dacă este să privim, însă, şi jumătatea plină a paharului, cred că ultimele săptămâni au fost dovada clară a faptului că oamenii sunt, de fapt, extrem de flexibili şi adaptabili”, spune Adrian Bodomoiu, directorul general al companiei furnizorului de soluţii software Wizrom Software, într-un interviu acordat revistei Business MAGAZIN.

     Totuşi, unul dintre segmentele de piaţă în care lipseşte apetitul specific altor sectoare pentru software este cel al companiilor active în producţie.
     „Cu toate acestea, acolo unde vedem noi un potenţial foarte mare de creştere rămân companiile active în producţie, un segment economic care a resimţit puternic lipsa forţei de muncă specializate şi creşterile preţului de producţie. În acest context, automatizarea proceselor de producţie a devenit o prioritate şi ne aşteptăm să vedem un număr tot mai mare de clienţi orientându-se către soluţii de demand planning şi manufacturing execution systems”, a explicat Bodomoiu. În acelaşi context, flexibilitatea mediului de lucru a devenit una extrem de importantă, întrucât companiile trebuie să îşi poată continua activitatea turând la maximum motoarele care le-au rămas pornite.
    „Pe măsură ce mediul de lucru devine mai flexibil, companiile au nevoie de softuri de business care să poată fi accesate şi utilizate fără limitări de pe orice dispozitiv mobil, indiferent de locaţia utilizatorilor. În acest context, spre exemplu, ne aşteptăm cu precădere la o dinamică susţinută în zona de servicii, acolo unde chiar şi cele mai mici companii vor alege calea digitalizării, în special prin soluţii accesibile, disponibile în cloud”, a notat el.
    Wizrom Software este un business fondat în România în urmă cu
    26 de ani şi este controlat de familia israeliană Davidai. Cu circa
    3.600 de clienţi activi în piaţa locală dar şi în pieţele din Bulgaria, Republica Moldova, Serbia, Ungaria, Israel, SUA, Canada, Belgia, Anglia, Croaţia şi Polonia, compania
    a obţinut în 2019 afaceri de
    5,7 milioane de euro, potrivit datelor transmise de companie. Printre cele mai cunoscute soluţii ale companii se numără WizSalary, prin care sunt procesate salariile a peste 600.000 de angajaţi din România.
    „Cererea pentru soluţii a reflectat îndeaproape provocările mediului de business. Spre exemplu, extinderea crizei de forţă de muncă la nivelul unui număr tot mai mare de industrii a condus la creşterea cererii pentru soluţii software de HR, în timp ce presiunea pentru creşterea eficienţei cheltuielilor din industria bunurilor de larg consum şi retail a impulsionat nevoia de soluţii ERP. Per total, piaţa serviciilor, producţia, distribuţia şi HR-ul au avut cea mai mare contribuţie la veniturile noastre în 2019, cererea venind în special din partea companiilor mari”, a spus Adrian Bodomoiu.
     
    Ce soluţii caută companiile româneşti
    Într-o economie a informaţiei, unele dintre cele mai importante aspecte pentru a ajunge la clienţi sunt identificarea, analizarea şi anticiparea dorinţelor acestora în funcţie de datele disponibile pentru analiză.
    La o privire a pieţei, reprezentanţii Wizrom susţin că soluţiile de tip business intelligence, adică cele care îi ajută pe clienţi să valorifice datele, sunt din ce în ce mai căutate pe piaţa locală.
    Acest lucru este vizibil reflectând un trend la nivel global, în care datele sunt atât de importante încât Uniunea Europeană a trebuit să implementeze în 2018 un Regulament General pentru Protecţia Datelor (GDPR). Aceeaşi realitate se reflectă în toate sectoarele în economia informaţiei – ajungând chiar şi până la alegeri locale, unde Cambridge Analytica a utilizat mii de date despre fiecare alegător american în campania electorală din 2016 din SUA.
    Spre ce se îndreaptă însă piaţa în următorii ani rămâne de definit şi conturat în contextul în care se estimează că inteligenţa artificială şi avantajele acestei tehnologii vor schimba complet jocul.
    În realitatea românească, inteligenţa artificială poate îmbunătăţi orice tehnologie software deja existentă şi utilizată de companii, întrucât aduce un nou set de perspective.
    „Pasul următor constă, acum, în reorientarea către soluţii care integrează inteligenţă artificială şi pot genera analize profunde, într-un timp mai scurt. Beneficiile cresc semnificativ atunci când aceste soluţii se integrează cu sistemele ERP existente, căci datele sunt colectate şi analizate în timp real, sprijinind, astfel, procesul de luare a deciziilor de business. Aş îndrăzni chiar să spun că, în cinci ani, va fi greu să găsim o companie care să nu aibă măcar o soluţie bazată pe inteligenţă artificială”, a spus dirctorul general al Wizrom.
    Pionierii ai digitalizării din România au fost companiile din distribuiţie, susţin reprezentanţii Wizrom, întrucât acestea au perceput digitalizarea ca pe un răspuns la problemele de eficienţă a costurilor cu care se confruntau.
    „În cazul lor, vorbim despre complexitatea proceselor operaţionale, care a făcut ca administrarea lor manuală să devină ineficientă. De altfel, în general, automatizarea a fost îmbrăţişată mai ales de industriile complexe, precum manufactură sau industria bunurilor de larg consum, datorită beneficiilor în materie de costuri şi productivitate pe care le putea aduce într-un timp scurt”, au transmis reprezentanţii companiei.
     
    De la „vreau” la „trebuie”
    Soluţiile de automatizare nu mai sunt percepute doar ca un trend în momentul de faţă, ci ca o realitate care oferă răspuns la deficitul de forţă de muncă precum şi la alte nevoi ale businessurilor.
    „În momentul de faţă, soluţiile de automatizare sunt tehnologii spre care aproape orice companie, indiferent de dimensiune şi de domeniul de activitate, ar trebui să-şi îndrepte atenţia pentru a-şi dezvolta businessul şi a-şi creşte eficienţa operaţională. Ele ar trebui să nu mai fie văzute drept «nice-to-have» (moft), ci mai degrabă ca un «must-have» (necesitate)”, a explicat Adrian Bodomoiu.
    Multe dintre companiile din piaţa locală au fost reticente atunci când s-au văzut nevoite să investească sume în soluţii software, îşi aminteşte el.
    „Mulţi ani, ne-am lovit de o oarecare reticenţă a echipelor de management faţă de investirea în proiecte complexe, ele alegând, mai degrabă, să investească sume mai mici în soluţii izolate. Cu toate acestea, pe măsură ce aceste companii au început să utilizeze softuri de business în activitatea de zi cu zi, iar beneficiile au devenit clare şi la nivel financiar, vedem o deschidere mult mai mare din partea lor. Astfel, tot mai multe companii locale conştientizează rolul şi utilitatea investiţiilor în infrastructura IT şi în soluţiile de automatizare a activităţii şi aleg să investească constant în această zonă, ceea ce nu poate decât să ne bucure”, au explicat reprezentanţii companiei.
    Ei văd competiţia ca pe una din ce în ce mai acerbă în mediul românesc, întrucât companiile au devenit foarte atente la noile tehnologii şi la cum pot aplica automatizările în operaţiunile lor, de la firme mici şi până la firme mari.
     
    Pe culmile digitalizării?
    Reprezentanţii Wizrom consideră că România a recuperat în ultimele două decenii mare parte din decalajul care exista pe partea de noi tehnologii, cel puţin în ceea ce priveşte apetitul consumatorilor şi al mediului privat – dacă statul se mai lasă aşteptat.
    „La capitolul tehnologie, în ultimii 20 de ani, România a concurat cu succes cele mai puternice ţări europene. În încercarea de a recupera timpul pierdut, companiile de pe plan local au îmbrăţişat rapid tot ceea ce însemna tehnologie – este suficient să ne uităm doar la succesul fintech-urilor sau al platformelor de economie colaborativă, precum Uber sau Airbnb, pe piaţa locală”, a notat el.
    Ba mai mult, România ar fi pregătită în continuare să adopte timpuriu chiar şi tehnologii precum blockchain, 3D printing sau machine learning – fapt demonstrat de alte companii româneşti din mediul privat care vând astfel de soluţii.
    Cu toate acestea, pentru ca avântul României să se menţină, sectorul IT are nevoie de noi investiţii pentru a rămâne atractiv, întrucât el se apropie de 6% din PIB. Aportul adus de educaţie şi de fiscalitate a susţinut creşterile din sector în ultimii ani.
    „La ora actuală, sectorul IT&C din România este unul dintre cele mai importante din industria locală, având o contribuţie de aproape 6% din PIB. Avantajele fiscale, costul relativ redus cu forţa de muncă comparativ cu alte ţări din UE, dar şi focusul pe educaţia în domeniu au contribuit la dinamica susţinută a sectorului în ultimii ani. Acesta rămâne în continuare un domeniu atractiv pentru investiţii, însă potenţialul său de dezvoltare este limitat de dimensiunea forţei de muncă calificate. Numărul anual de noi absolvenţi nu reuşeşte să ţină pasul cu cererea de angajaţi şi cred că succesul sectorului IT&C în anii ce urmează va ţine foarte mult de modalităţile prin care vom reuşi fie să atragem forţă de muncă din afară, fie să dezvoltăm noi specialişti la nivel local, de exemplu, prin programe de reconversie profesională”, a declarat Bodomoiu.

  • Povestea omului care la 12 ani avea deja o afacere profitabilă, iar când a terminat liceul deja angaja oameni ca să îl ajute fiindcă nu mai făcea faţă

    Dacă majoritatea copiilor se joacă de-a medicii sau pompierii, Henry Heinz a avut o pasiune mai neobişnuită în copilărie: grădinăritul. Aceasta a condus la o afacere care i-a purtat numele peste hotare şi peste ani. 

    Henry John Heinz s-a născut pe 11 octombrie 1844 în Pittsburgh (Pennsylvania, SUA). A crescut înconjurat de o familie de gospodari, iar când avea 6 ani ajuta deja la treburile casei şi ale grădinii. La vârsta de 9 ani, Henry a învăţat reţetele de murături şi a început să vândă hrean ras în centrul oraşului Pittsburgh. După ce au observat pasiunea pentru grădinărit a băiatului, părinţii i-au oferit cadou 3.000 de metri pătraţi de pământ, iar la 12 ani ajunsese să cultive deja 12.000 de metri pătraţi de pământ.

    Ceva timp mai târziu, el a început să-şi vândă recolta locuitorilor din Pittsburgh. Puţin timp mai târziu, hreanul de Heinz se găsea deja la băcănie. Gustul său era deja cunoscut pentru mulţi localnici, întrucât Henry a folosit întotdeauna reţetele mamei sale.

    Pe vremea copilăriei lui Henry J. Heinz, manipularea clienţilor era o parte obişnuită a afacerilor din Statele Unite. Unul din ziarele locale scria: „În aşa-numitul hrean, putem găsi mai mulţi napi şi bastoane de lemn îmbibate cu apă decât hrean”. În consecinţă, pentru a demonstra calitatea produselor sale, Henry Henry l-a ambalat în borcane de sticlă transparentă – o inovaţie la vremea respectivă.

    Când Henry J. Heinz a absolvit liceul, grădina sa ajunsese atât de mare încât a trebuit să angajeze lucrători. În 1861, când Henry avea doar 17 ani, câştiga 2.400 de dolari, care în prezent ar însemna circa 43.000 de dolari.

    După ce a absolvit Colegiul Mercantil Duff’s, Henry a început să lucreze la cărămidăria tatălui său. A aflat despre toate complexităţile acestei afaceri, a făcut unele modificări minore în producţia de cărămizi şi, cel mai important, a obţinut o restituire a impozitului de la contribuabili. Deodată, tatăl şi-a dat seama că este dependent de fiul său, care a devenit un angajat indispensabil. Henry a avut grijă de toate lucrările de contabilitate cu mult entuziasm. În 1864, Henry, la vârsta de 20 de ani practic, conducea o fabrică de cărămidă. Ulterior, a putut chiar să extindă producţia, în timp ce tatăl său a mers să-şi viziteze rudele din Germania.
    Între timp, cărămidăria a început să aducă venituri decente, iar familia Heinz a putut să se mute dintr-o casă minusculă într-o vilă construită din cărămizile produse de fabrica lor.
    Henry J. Heinz, acum adult, era încă interesat de reţetele mamei sale şi experimenta constant, încercând să le îmbunătăţească. Heinz a fost mereu în căutare de noi idei de afaceri şi de această dată a decis că piaţa de conserve merită încercată.
    În 1869, împreună cu prietenul şi vecinul său L. Clarence Noble, a lansat  compania numită Heinz & Noble. Aceasta vindea restaurantelor şi cafenelelor ouă, hrean ras, murături şi alte produse. Henry ştia că oamenii nu aveau încredere în special în produsele din conserve, aşa că a decis să nu pună numele companiei sale pe etichete.
    Vânzarea produselor preambalate a fost alegerea potrivită la acea vreme. Industria turnării oţelului era bine dezvoltată în Pittsburgh, iar majoritatea bărbaţilor lucrau pe atunci timp de 12 ore pe zi, neavând astfel timp pentru gătit. Au preferat să cumpere mâncarea, care era pregătită pentru consum imediat. Peste 60 de companii au preluat această tendinţă şi au început să furnizeze pieţei diverse tipuri de produse conservate.
    Veniturile companiei au atins câteva mii de dolari într-un an de la fondarea sa. Pentru a supravieţui în competiţia acerbă, a fost necesar ca Heinz nu numai să le ofere consumatorilor produse de înaltă calitate, ci şi să le facă mai disponibile. Cum putea fi atins acest obiectiv? În primul rând, producţia trebuia să fie masivă. Prin urmare, casa Heinz, care a fost lăsată goală după ce familia s-a mutat în vilă, a fost reorganizată pentru producţia companiei Heinz & Noble în 1874. Henry a angajat mai mulţi muncitori germani care se ocupau de spălarea şi ambalarea legumelor în conserve. În timpul primăverii, au încheiat un acord de cumpărare a întregii culturi de la fermierii locali, la un preţ fix. În acest fel, au economisit şi mulţi bani, deoarece în condiţiile meteorologice nefavorabile din vară sau toamnă costul legumelor ar fi putut creşte semnificativ. În plus, Heinz & Noble a cumpărat cai şi autoutilitare pentru a livra cultura în avans; a cumpărat şi o fabrică pentru producerea oţetului în St. Louis, Missouri. Compania a avut un mare succes, iar Henry a devenit un antreprenor înstărit, care îşi putea susţine cu uşurinţă familia.
    Lucrurile au mers bine, iar tinerii parteneri se aşteptau să aibă un profit considerabil. Au fost surprinşi însă de faptul că recolta de castraveţi nu a fost conform aşteptărilor, astfel încât compania lor nu a avut suficient capital de lucru pentru a acoperi contractele cu fermierii. Nici varianta unui împrumut de la bancă nu era posibilă, în contextul în care în 1875 a izbucnit criza financiară în Statele Unite, ceea ce a dus la paralizarea întregului sistem bancar. Fermierii au solicitat instanţei ca Heinz & Noble să-şi găsească locul printre cele 5.000 de întreprinderi falimentare. Toată proprietatea trebuia vândută pentru a compensa pierderile fermierilor.
    Crăciunul din 1875 a fost cel mai rău din viaţa antreprenorului american. Heinz a rămas mult timp deprimat, nu s-a ridicat din pat mai multe luni. În această perioadă, mama lui i-a oferit lui Henry toate economiile pentru ca el să poată da ideii sale de afaceri o a doua şansă. Inspirat de ea, Henry a folosit banii cu înţelepciune şi a înregistrat Heinz Food Company pe numele rudelor sale (mama, vărul şi fratele său John), continuând să producă şi să vândă sosuri şi murături. El era şeful companiei, deşi prin lege nu avea voie să o gestioneze, deoarece mama sa deţinea cele mai multe acţiuni. Afacerea Heinz a devenit o afacere de familie. Rudele chiar au condus o şedinţă de consiliu în bucătărie în timpul unei cine de familie. Henry mergea zilnic pe jos pe câmpurile sale pentru a verifica cum mergeau lucrurile.
    Henry şi-a redobândit încrederea şi a continuat să extindă gama de conserve, sosuri şi marinate. Ketchupul a fost urmat de produse precum sosuri din ardei roşii şi verzi, chili, cidru de mere şi ciorbe, măsline, ceapă murată şi conopidă, fasole coaptă şi murături. Henry J. Heinz a murit la vârsta de 74 de ani din cauza pneumoniei. După moartea lui Henry J. Heinz, fiul său Howard Heinz a preluat conducerea afacerii. În prezent compania Heinz a fuzionat cu Kraft Foods, care a rezultat în Kraft Heinz, o companie americană cu o cifră de afaceri de 26,2 miliarde de dolari în anul 2018.

  • Cercetătorii americani, aproape de descoperirea unui vaccin universal, împotriva tuturor virusurilor

    Cercetătorii de la Spitalul din Massachusetts spun că au descoperit „călcâiul lui Ahile” al majorităţii virusurilor. Vulnerabilitatea majorităţii virusurilor constă într-o simplă proteină. Studiul a fost realizat pe şoareci.

    O echipă de cercetători americani a descoperit o vulnerabilitate pe care o au majoritatea virusurilor umane şi speră să dezvolte un vaccin universal.
    Cercetătorii de la Spitalul din Massachusetts spun că au descoperit „călcâiul lui Ahile” al majorităţii virusurilor cu care se confruntă omenirea, inclusiv al celor care provoacă cel mai mare număr de decese, şi că, foarte curând, vor dezvolta un vaccin universal, potrivit rt.com.

    Cercetările, dezvoltarea şi testarea vaccinurilor durează foarte mult, iar timpul este crucial, după cum o demonstrează actuala epidemie cu noul coronavirus din China, care a ucis deja peste o mie de persoane şi a infectat alte 43.000. Iar acest lucru se întâmplă pentru că cercetătorii îşi dedică, de obicei, timpul unui singur tip de virus.

    „Cheia este înţelegerea modului în care acţionează sistemul imunitar pentru a crea tratamente care funcţionează în cazul unei grupe de virusuri, nu al unuia singur în mod particular”, a spus Kate Jeffrey, coordonatorul studiului, într-un comunicat.

    Potrivit cercetătorilor, vulnerabilitatea majorităţii virusurilor constă într-o simplă proteină numită AGO4, care ar avea un efect antiviral unic în celulele mamiferelor. Doar celulele cărora le lipseşte AGO4 s-au dovedit a fi foarte sensibile la infecţii precum virusul gripal.

  • Cât de mici sunt spaţiile în care lucrează majoritatea oamenilor în România. Cine sunt angajaţii răsfăţati care au şi de 4-5 ori mai mult spaţiu fată de marea majoritate

    George Didoiu, director tenant services în cadrul Colliers International, consideră că suprafaţa medie de lucru variază în funcţie de industrie, iar un răspuns sigur nu există, ca în urmă cu câţiva ani. El vorbeşte însă despre câteva repere: „Industria de IT, răsfăţaţii din ultimii ani, se bucură de cele mai noi trenduri în materie de a face un birou wow.

    Arhitecţii sunt plătiţi cu sume importante pentru a creiona următorul birou «a la Google», iar firmele de mobilier vând fericite birouri manageriale care costă cât o maşină. Tradiţional, piaţa de IT nu lucrează cu mai puţin de 10 metri pătraţi închiriabili per angajat full-time, însă în ultima vreme această cifră are tot mai des tendinţa să crească, companiile urmărind mai insistent confortul sporit al celor care lucrează în birourile lor. Astfel, ajungem în unele situaţii şi la 13-15 metri pătraţi per angajat”, constată reprezentantul Colliers.

    De asemenea, adaugă el, consultanţii în domeniul juridic şi fiscal pot avea chiar un record de 20-25 de metri pătraţi per angajat (fiind în general poziţii de nivel senior, care presupun activitate concentrată şi un spaţiu amenajat pe măsură).

    La polul opus, spaţiile pentru activităţile de tip call center variază între 5 şi 7 metri pătraţi per angajat, una din provocările celor care se ocupă de administrarea unor astfel de birouri fiind reglementările de siguranţă la incendiu, o densitate mai mare presupunând şi o gândire mai atentă a logisticii interne şi a căilor de evacuare. Reprezentantul Colliers consideră însă că acele companii care caută să micşoreze numărul de metri pătraţi per angajat sunt mai degrabă excepţii, pot intra la categoria start-up sau centre de servicii, dar până şi la această categorie vedem o preocupare sporită a managementului de a oferi un confort superior celor care lucrează acolo.

    Cititi aici continuarea materialului 

  • Care este cel mai produsul prezent în nenumărate alimente, dar pentru fabricarea căruia sunt distruse mediile naturale şi sunt exploataţi copii de nici 8 ani

    Modul în care uleiul de palmier este produs dăunează oamenilor, aerului pe care îl respirăm şi vieţii sălbatice. Totuşi, este un ingredient folosit în mai multe alimente – câteodată chiar în cantităţi foarte mari, observă BBC. De fapt, este estimat ca uleiul de palmier să fie în aproape jumătate din produsele de la supermarket.

    Motivul pentru care e posibil să nu fi auzit de el este că timp de mulţi ani a fost deghizat sub diferite nume. O directivă din 2014 a Uniunii Europene a forţat producătorii să menţioneze produsele în care acesta este folosit, dar această regulă nu a inclus şi industria produselor cosmetice, aşa că aproape nimeni nu realizează că acesta e prezent într-o gamă variată de produse de îngrijire şi înfrumuseţare, de la şampon la ruj. Motivul pentru care este atât de popular este dat de anumite calităţi care îl fac un ingredient brut excelent. Nu conţine grăsimi trans, are un punct de topire foarte ridicat şi are costuri mici de producţie.

    În fond, nu uleiul de palmier este problema, ci faptul că această specie de palmieri creşte în pădurile tropicale care sunt casa unor animale ca urangutanii. Pe lângă vânătoare, defrişările cauzate de producţia de ulei de palmier a condus la punerea pe lista de specii pe cale de dispariţie a unor animale precum specia „bornean oragnutan”. Dar nu numai animalele sunt în pericol.

    În 2016, organizaţia Amnesty International a acuzat industria că foloseşte copii foarte mici, chiar şi de opt ani, în procesul de producţie. De asemenea, studiile arată răspândirea la scară largă a unor conflicte între marii producători şi comunităţile locale. Producţia de ulei de palmier a fost şi unul dintre cauzele incendiilor de vegetaţie din 2015, care au cauzat un grad foarte ridicat de poluare a aerului, iar defrişările au contribuit la schimbările climatice.

    Mulţi ar spune că soluţia este să fie stopat consumul de ulei de palmier. Cu toate acestea, multe companii au protestat, aducând argumente diverse, cum ar fi cel potrivit căruia uleiul de palmier este foarte eficient, mai ales că pentru cultura acestor palmieri se folosesc mai puţine pesticide. Schimbându-l cu ulei de soia sau de rapiţă, mediul ar avea mult mai mult de suferit. Au spus, de asemenea, că producţia sa reperzintă o sursă de locuri de muncă pentru mulţi oameni din comunităţi mici.

    Industria spune că soluţia stă în dezvoltarea unei producţii sustenabile, în care să nu fie afectate pădurile tropicale, animalele sau oamenii. În 2003 s-a creat şi o comunitate care să sprijine această mişcare. Totuşi, multe alte organizaţii, printre care şi WWF, care a susţinut ideea de sustenabilitate, spun însă că acest lucru nu este posibil, în prezent doar 18% din producţie fiind „sustenabilă”.


     

  • Cea mai dorită companie din lume? 10.000 de oameni şi-au depus CV-ul să lucreze la această companie, chiar şi pe gratis

    Peste 10.000 de oameni şi-au depus cererea de angajare la Disney, marea majoritate dorind să lucreze pe gratis. În fiecare an, Disney oferă mai multe locuri de muncă persoanelor interesate să lucreze în cadrul Disney Parks Moms Panel, un grup de oameni ce oferă sfaturi de planificare a vacanţei celor interesaţi să viziteze parcurile tematice ale companiei, potrivit MarketWatch.

    Anul acesta, 14 oameni au foşti aleşi să se alăture panelului, diversitatea fiind unul dintre punctele principale pe care le-a vizat compania, fiind alese persoane care lucrează în medicină, în gestionarea patrimoniului şi casnice. Deşi grupul este alcătuit în teorie doar din mame, printre cei aleşi se numără şi trei bărbaţi.

    Membrii panelului vor trebui să răspundă săptămânal unui număr de 15 întrebări. Unul dintre membri a declarat că preferă să răspundă întrebărilor imediat după ce îşi va termina munca, în timp ce alţii au optat să îşi ia elibereze programul de seară pentru a avea timp să îşi ducă munca la bun sfârşit.

    Membrii vor fi angajaţi cu acte-n regulă în cadrul Disney, însă nu vor fi plătiţi. În schimb, vor putea să îşi petreacă pe gratis o excursie într-un complex Disney la alegere, unde vor putea să aducă până la trei membri ai familiei.

    Pe lângă cei 14 noi angajaţi, 28 de oameni din anii trecuţi se vor întoarce să răspundă întrebărilor potenţialilor clienţi. Panelul a fost lansat pentru prima dată în 2008 pentru a furniza informaţii specifice celor interesaţi să îşi petreacă o excursie la Disney World şi a înregistrat noi membri în fiecare an de la lansare.

    Procesul de angajare a fost unul destul de amplu, în condiţiile în care aplicanţii au trebuit să scrie mai multe esee, să-şi creeze o prezentare video şi să fie intervievaţi telefonic. Mulţi dintre cei care şi-au depus cererile încearcă să se alăture de ani buni, unul dintre membrii cei noi ai panelului spunând că a încercat să aplice în fiecare an de la înfiinţare.

    Angajaţii vor trebui să posede o gamă extrem de detaliată despre universul Disney şi să cunoască mai multe limbi străine, de vreme ce majoritatea întrebărilor sunt în engleză, franceză, spaniolă şi portugheză.