BusinessMagazin

Tag: magnat

  • Cel mai bogat om din China cumpără compania care acordă Globurile de Aur pentru 1 miliard de dolari

    Magnatul Wang Jianlin, cel mai bogat om din China, a cumpărat prin compania sa, Dalian Wanda, Dick Clark Productions, compania care decernează Globurile de Aur, dar şi trofeul Miss America şi Billboard Music Awards, pentru o sumă de 1 miliard de dolari, relatează BBC.

    Societatea conglomerat Dalian Wanda (cu interese în diferite industrii), deţinută de magnatul Wang Jianlin, a plătit 1 miliard de dolari pentru Dick Clark Productions, compania care acordă Globurile de Aur şi care se ocupă, de asemenea, de concursul de frumuseţe Miss America şi de Billboard Music Awards.

    Compania lui Jianlin, controlează deja lanţul american de cinematografe AMC, al doilea ca mărime din Statele Unite, precum şi Legendary Entertainment, compania co-producătoare a unor filme de succes, printre care “Godzilla” şi “The Dark Knight Rises”, care se află în coaliţie cu Sony Pictures.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cel mai bogat om din China cumpără compania care acordă Globurile de Aur pentru 1 miliard de dolari

    Magnatul Wang Jianlin, cel mai bogat om din China, a cumpărat prin compania sa, Dalian Wanda, Dick Clark Productions, compania care decernează Globurile de Aur, dar şi trofeul Miss America şi Billboard Music Awards, pentru o sumă de 1 miliard de dolari, relatează BBC.

    Societatea conglomerat Dalian Wanda (cu interese în diferite industrii), deţinută de magnatul Wang Jianlin, a plătit 1 miliard de dolari pentru Dick Clark Productions, compania care acordă Globurile de Aur şi care se ocupă, de asemenea, de concursul de frumuseţe Miss America şi de Billboard Music Awards.

    Compania lui Jianlin, controlează deja lanţul american de cinematografe AMC, al doilea ca mărime din Statele Unite, precum şi Legendary Entertainment, compania co-producătoare a unor filme de succes, printre care “Godzilla” şi “The Dark Knight Rises”, care se află în coaliţie cu Sony Pictures.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a ajuns un vânzător de alune unul dintre cei mai mari miliardari din Asia

    Lui Che Woo este un magnat de 87 de ani cu afaceri în domeniul imobiliarelor, jocurilor de noroc şi ospitalităţii. Numele său apare pe clădiri universitare, a primit onoruri din partea Reginei Elisabeta şi, pentru un timp, a fost al doilea cel mai bogat om din Asia. Miliardarul care în adolescenţă vindea alune pentru a se întreţine îşi dezvăluie povestea într-un interviu pentru publicaţia Fortune.

    Che Woo a renunţat la şcoală în clasa a şasea, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, perioadă în care era obişnuit să vadă cum oamenii „mureau de foame”. Mai mult, nu îşi poate scoate din minte ziua în care a văzut un act de canibalism, a declarat el într-un interviu pentru Fortune. „Îmi amintesc cu exactitate cu ce se confruntau oamenii din jurul meu în tot acest timp”, povesteşte miliardarul. Printre altele, a fost o primă lecţie de responsabilizare economică  pentru cel care avea să devină preşedintele K. Wah Group şi Galaxy Entertainment. „<<Voi, chinezii, sunteţi săraci şi analfabeţi>> ne spuneau pe atunci japonezii”, povesteşte Che Woo în interviu.

    La sfârşitul războiului, Lui a lucrat alături de unchiul său într-o companie de comercializare a pieselor auto. Când a plecat din firmă, pe la aproximativ 20 de ani, a auzit despre echipamentul miliar scos la licitaţie în Japonia şi cu banii strânşi şi-a cumpărat buldozere. Cu noile maşinării achiziţionate a câştigat bani profitând de stadiul precar, de muncă manuală, în care se afla Hong Kong-ul după război. Afacerea s-a extins treptat, ocupându-se iniţial de revendicarea zonelor afectate de lupte. Ulterior, a pus în vânzare materiale de construcţii şi a avansat, încet-încet, spre industria hotelieră. „Totul a ţinut de oportunitate. Am avut noroc”, spune el în mod repetat despre perioada în care a început să facă bani, acum şase decenii. 

  • China are mai mulţi miliardari decât Statele Unite

    Lista anuală a miliardarilor chinezi arată, din nou, că ţara asiatică are mai mulţi miliardari decât Statele Unite, iar diferenţa se măreşte, potrivit BBC.

    Magnatul Wang Jianlin, proprietarul Dalian Wanda, un conglomerat multinaţional chinezesc şi cel mai mare deţinător şi dezvoltator de proprietăţi private din lume, este primul dintre cei 594 de miliardari din China, poziţionându-se, de asemenea, în faţa a 535 de miliardari din Statele Unite. Averea personală a lui Wang Jianlin este de 32,1 miliarde de dolari. De asemenea, firma chinezească este cel mai mare operator dintre lanţurile de cinema din lume şi a intrat pe piaţa filmelor americane, preluând Legendary Pictures. Mai mult, firma a încheiat o înţelegere cu Sony Pictures.

    Poziţia a doua este ocupată de Jack Ma, care deţine grupul Alibaba, o afacere de succes bazată pe internet. Averea miliardarului chinez s-a majorat cu 41% faţă de anul trecut, fiind estimată la 30,6 miliarde de dolari. Locul trei este ocupat de Pony Ma, care deţine gigantul tehnologic de internet şi gaming online Tencent, cu o avere de 24,6 miliarde de dolari.

    Robin Li şi Melissa Ma ocupă locul opt, cu o avere de 14,7 miliarde de dolari, datorită motorului de căutare Baidu. Fondatorul Xiaomi Inc, una dintre cele mai mari companii tehnologice din lume, a căzut pe locul 14, pe fondul intensificării competiţiei de pe piaţa de smartphone-uri.

    Cea mai mare creştere vine de la firma de real estate şi investiţii Baoneng Group, deţinută de Yao Zhenhua, a cărui avere a crescut cu 820%, ajungând la 17,2 miliarde de dolari, ocupând, astfel, poziţia a patra.

    Lista anuală, realizată de publicaţia Hurun, din Shanghai, este adesea comparată cu topul realizat de revista Forbes, din Statele Unite şi este cea mai precisă evaluare a averilor din China. Raportul anual a fost publicat în ultimii 18 ani.

    Anul acesta, publicaţia a lansat o listă separată, în care evidenţiază că miliardarii din China i-au întrecut ca număr pe cei din Statele Unite, pentru prima data. Totuşi, nici unul dintre chinezi nu intră în top 20, la nivel mondial. Pe prima poziţia în clasamentul Forbes este Bill Gates, cu o avere de 75 de miliarde de dolari, urmat de Amancio Ortega, proprietarul Zara şi de investitorul Warren Buffett.

  • Sfârşitul unui miliardar – a murit după 30 de ani în care a stat paralizat, orb, fără o ureche şi renegat de familie

    John Paul Getty al III-lea, unul dintre moştenitorii magnatului John Paul Getty, considerat în urmă cu 30 de ani cel mai bogat om din lume, este cel mai puternic exemplu al zicalei “banii nu aduc fericirea”. Destinul familiei Getty a fost presărat cu numeroase drame şi conflicte care au distrus-o iremediabil. Cea mai şocantă este povestea lui John Paul Getty al III-lea. Acesta a trăit 30 de ani într-un scaun cu rotile, aproape orb, incapabil să vorbească, să se hrănească sau să se mişte în orice fel. Suferind şi înstrăinat, Getty a murit în 2011, în reşedinţa sa din Buckinghamshire, la 54 de ani.
     
    Dramele prin care a trecut de-a lungul vieţii ar putea oricând sta la baza unui scenariu de film holywoodian. John Paul Getty al III-lea s-a născut într-o familie cu o avere fabuloasă, fiind nepotul magnatului John Paul Getty, care a făcut bani din petrol, dar care a fost în permanenţă extrem de cumpătat cu cheltuielile. Nu de puţine ori a dat dovadă de zgârcenie, chiar a instalat un telefon cu plată în interiorul casei, astfel încât orice musafir care voia să vorbească la telefon trebuia să-şi plătească singur convorbirea.

    John Paul Getty al III-lea avea doar 16 ani atunci când a fost răpit, iar motivula fost clar . Răpitorii au cerut 17 milioane de dolari pentru eliberarea moştenitorului, însă bătrânul Getty nu s-a lăsat atins de ameninţările acestora şi a refuzat să plătească. El a motivat decizia zicând “am alţi 14 nepoţi, dacă aş plăti un penny acum, în curând vor fi alte 14 răpiri”.

    După cinci luni, în noiembrie 1973, un plic ce conţinea o suviţă de par şi o ureche a ajuns la ziarul “Il Messagero”. Răpitorii au scris ca dacă nu primesc 3,2 milioane de dolari în 10 zile, tânărul va ajunge acasă bucată cu bucată.  Într-un final, suma negociată pe care magnatul s-a înduplecat să o plătească a fost de 2,9 milioane de dolari.

    Tânărul a fost eliberat pe 15 decembrie 1973. Se spune că John Paul Getty a fost atât de supărat că a fost nevoit să plătească, încât a refuzat să vorbească la telefon cu nepotul său. După investigaţia declanşată nouă oameni au fost arestaţi, însă doar doi au fost condamnaţi, iar restul eliberaţi datorită lipsei de probe.

    La 18 ani s-a căsătorit cu Gisele Martine Zacher, un fotomodel german, cu şase ani mai în vârstă.  La data ceremoniei, Gisele era însărcinată în cinci luni. Împreuna au dus un stil de viata non-conformist, în care drogurile, alcoolul şi petrecerile sălbatice erau la ordinea zilei. Acest gest i-a infuriat pe tatăl şi bunicul său, care l-au renegat. Abuzurile frecvente şi-au spus cuvântul şi la doar 25 de ani, John Paul Getty al III-lea a suferit un atac cerebral care l-a lăsat paralizat pe viaţă şi aproape orb, în urma unei supradoze de valium, metadona şi alcool.

    Nici măcar atunci familia nu s-a arătat mai îngăduitoare, iar tatăl său a refuzat să-i plătească tratamentul, considerând că tânărul trebuie să suporte singur consecinţele faptelor sale. De altfel, nici John Paul Getty al II-lea nu fost străin de astfel de vicii. Era cunoscut pentru orgiile şi petrecerile la care participa alături de nume precum Rolling Stones, dar şi pentru dependenţa sa de droguri şi alcool. Apropiaţii spun că a avut chiar perioade în care din meniul său zilnic nu lipsea o sticlă cu rom şi un gram de heroină.

    John Paul al II-lea a fost înnobilat în 1998, însă în ciuda acestei învestiri şi a averii sale, a fost urmărit în permanenţă de evenimente tragice. Cea de-a doua soţie a sa a murit din cauza unei supradoze de heroină, fiica sa, Aileen, este seropozitivă, iar povestea lui John Paul al III-lea, fiul său, este cea mai cumplită dintre toate.

  • Cei care l-au ajutat pe Trump şi regretele lor de azi

    Cristopher Barron nu este singurul care regretă încurajările sau ajutorul oferit la un moment dat candidatului republican la alegerile din noiembrie. Însă dintre sutele de voci care îl acuză acum pe Trump că vrea să distrugă America se remarcă în mod special una: cea a lui Tony Schwartz, autorul din umbră al cărţii „Arta negocierii“, cea care l-a transformat pe Donald Trump într-un aparent model de urmat pentru cei care vor să reuşească în Statele Unite.

    Schwartz a fost cel care a redactat „Arta negocierii“, reuşind chiar să fie creditat pe copertă – lucru destul de rar atunci când scrii din umbră. El a mai primit 250.000 de dolari şi jumătate din toate încasările generate de carte; iar acestea au fost uriaşe, pentru că „Arta negocierii“ a petrecut 48 de săptămâni în lista de bestselleruri a celor de la New York Times, în 13 dintre acestea aflându-se pe primul loc.

    În scurt timp, cartea l-a transformat pe Trump în imaginea antreprenorului de succes; el a depăşit astfel graniţele New Yorkului, acolo unde şi-a realizat averea, şi a devenit cunoscut în toate cele 50 de state. „Tony Schwartz l-a creat pe Trump“, spune Edward Kosner, fost editor la New York Times. „E un fel de dr. Frankenstein.“

    Începând cu partea a doua a anului 1985, Scwhartz a petrecut 18 luni alături de Trump însoţindu-l la birou, în cursele cu elicopterul, mergând cu el la întâlniri sau petrecând weekendurile în apartamentul din Manhattan. De-a lungul acelei perioade, Schwartz spune că l-a cunoscut pe Trump mai bine decât orice membru al familiei sale, iar asta l-a ajutat să scrie „Arta negocierii“.

    Au trecut zeci de ani de zile de atunci, iar Tony Schwartz nu a vorbit niciodată, în public, despre relaţia sa cu magnatul din New York. Şi probabil că nici n-ar fi făcut-o, dacă nu ar fi auzit discursul de lansare a campaniei al lui Trump: „Avem nevoie de un lider care a scris «Arta negocierii»“, anunţa republicanul acum un an în faţa clădirii de birouri care îi poartă numele.
    Schwartz a răspuns simplu, cu un mesaj pe Twitter: „Îi mulţumesc lui Donald Trump că sugerează să candidez pentru Casa Albă, având în vedere că eu am scris cartea“.

    La acea vreme părea însă destul de puţin probabil ca proiectul lui Trump să aibă succes, aşa că Schwartz nu şi-a făcut griji.
    În lunile ce au urmat, pe măsură ce Trump sfida toate predicţiile şi se apropia tot mai mult de nominalizare, dorinţa lui Schwartz de a ieşi în faţă a devenit tot mai mare; nu era neapărat vorba de ideologia lui Trump – pentru că Trump nu are una, spune Schwartz – ci de personalitatea sa, una „patologic impulsivă şi centrată pe sine“.

    Aşa că autorul din umbră a decis să ia măsuri, şi în iunie a acordat primul interviu pe subiectul în cauză. „Am dat un porc cu ruj“, le-a explicat el celor de la New Yorker. „Simt un profund sentiment de remuşcare atunci când mă gândesc că am contribuit la prezentarea lui într‑un mod mult mai plăcut decât este în realitate. Cred sincer că dacă Donald Trump câştigă alegerile din noiembrie şi pune mâna pe codurile de acces ale rachetelor nucleare, este o serioasă posibilitate să asistăm la sfârşitul civilizaţiei.“

    În 2016, Schwartz a decis să doneze banii încasaţi din „Arta negocierii“ unor fundaţii caritabile precum Centrul Naţional pentru Drepturile Imigranţilor, Centrul pentru Victimele Torturii sau Centrul pentru Justiţie Tahirih. Nu crede însă că gestul îl absolvă de vină: „Nu am cum să repar ce am făcut. Dar îmi place ideea că pe măsură ce cartea se vinde pot să ajut grupuri de oameni cărora Trump vrea să le retragă drepturile“.

    Atunci când reporterii de la New Yorker au luat legătura cu Trump pentru comentarii la adresa interviului, candidatul republican a părut surprins: „Este o mare lipsă de loialitate, pentru că eu l-am făcut pe Tony bogat“, a spus Trump. „Îmi datorează multe, pentru că l-am ajutat când nu avea doi cenţi în buzunar.“

    La câteva minute după discuţia cu reporterii, Donald Trump l-a sunat pe Schwartz: „Tocmai am vorbit cu cineva de la New Yorker – care, lasă‑mă să-ţi spun, e o revistă pe care n-o mai citeşte nimeni – şi am auzit că eşti foarte critic la adresa mea“.
    „Candidezi la funcţia de preşedinte“, i-a răspuns autorul. „Nu sunt de acord cu multe lucruri pe care tu le susţii.“
    „E dreptul tău, dar ar fi trebuit să le ţii pentru tine. Lasă-mă să-ţi spun de ce eşti neloial: fără mine nu ai fi ajuns unde eşti acum. Aveam multe opţiuni, dar am ales ca tu să scrii cartea, şi am fost extrem de generos cu tine. Ţi-ai făcut publicitate suficientă folosind «Arta negocierii» şi aş fi putut să te dau în judecată, dar n-am făcut-o.“

    Trump este cunoscut pentru apetitul său faţă de procese, aşa că în aceeaşi zi în care revista a publicat interviul Tony Schwartz a aflat că trebuie să se prezinte în faţa judecătorilor, fiind acuzat de calomnie. „Faptul că Trump are timp de aşa ceva în timpul campaniei dovedeşte încă o dată cât de prost gândită e lista lui de priorităţi“, a răspuns autorul din umbră.
    După cum spuneam, Christopher Barron şi Tony Schwartz nu sunt singurii vinovaţi de ascensiunea (nu doar în sondaje) a lui Donald Trump: o analiză a celor de la New York Times a arătat că mass-media i-a oferit lui Trump publicitate gratuită în valoare de peste 1,9 miliarde de dolari – o valoare de 190 de ori mai mare decât cea pe care candidatul chiar a plătit-o.
    Ceilalţi candidaţi republicani nu au beneficiat nici măcar de 10% din timpul alocat lui Trump: „CNN şi-a aranjat programul în funcţie de el“, remarca Jim Rutenberg, analist la New York Times. Larry Sabato, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Virginia, crede că televiziunile au multe explicaţii de dat. „Ştim cu toţii că Trump atrage audienţa“, spune profesorul. „Nu poţi să-ţi iei ochii de la el; dacă Trump e la televizor, toată lumea se opreşte să-l urmărească.“

    TEME CENTRALE ALE CAMPANIEI LUI TRUMP:

    – construirea unui zid la graniţa cu Mexic, pentru a împiedica intrarea în Statele Unite a emigranţilor;
    – vrea ca statele membre ale NATO să achite datoriile faţă de SUA pentru a primi în continuare sprijin;
    – este împotriva dreptului la avort;
    – se opune ideii că toate companiile ar trebui să fie obligate să angajeze femei şi minorităţi;
    – se opune căsătoriilor între persoane de acelaşi sex;
    – este de acord cu dreptul la armă;
    – susţine creşterea taxelor pentru bogaţi;
    – spune că poate rezolva de unul singur problemele din SUA.
     

  • De ce vrea un miliardar introducerea săptămânii de lucru de trei zile


    “Săptămânile de lucru mai scurte reprezintă o soluţie pentru transformarea civilizaţiei. Istoric, cu cât tehnologia avansează mai mult, cu cât sunt mai multe progrese, cu atât oamenii muncesc mai puţin. Acum se întâmplă că oamenii trăiesc mai mult, au o sănătate mai bună, fără necesitatea efortului fizic. Această civilizaţie necesită mai multe cunoştinţe, mai multă experienţă, mai puţin efort fizic. Productivitatea a crescut exponenţial, chiar dacă unii economişti neagă acest lucru. Şi vedem că din această cauză şomajul este o problemă în multe ţări, mai ales în Europa. Este important ca oamenii să nu mai iasă la pensie la 50, 60 sau 65 de ani. Cred că ar trebui să se pensioneze mai târziu, dat fiind că au mai multe cunoştinţe şi mai multă experienţă. Iar eu cred că trebuie să lucreze trei zile pe săptămână, pentru a crea spaţiu şi altora”, afirmă Carlos Slim, preşedinte de onoare al companiei América Móvil.

    “În acest mod necesităţile pentru mijloace de transport vor scădea. Statele nu se vor mai confrunta cu problema pensionărilor timpurii, care sunt destabilizatoare din punct de vedere financiar. Calitatea vieţii şi patru zile libere pe săptămână vor stimula numeroase activităţi economice – mai mult turism, divertisment, sporturi, cultură, educaţie. Oamenii pot profita de acesta zile libere suplimentare pentru a continua să acumuleze cunoştinţe”, explică magnatul mexican.

    Întrebat dacă acest sistem nu ar conduce la diminuarea veniturilor, Carlos Slim a precizat: “Nu; pentru companii, productivitatea a generat un excedent de personal. Se poate aplica un schimb foarte bun – mai puţine zile de lucru şi mai mulţi ani până la pensionare. De fapt, am început să aplicăm acest sistem în Telmex (o filială a companiei América Móvil) acum doi ani. Le oferim angajaţilor care au multe cunoştinţe posibilitatea de a lucra mai mulţi ani, dar mai puţine zile pe săptămână. Circa 40% dintre angajaţi acceptă”, subliniază Carlos Slim.

    Cititi mai mutle pe www.mediafax.ro

  • De ce vrea un miliardar introducerea săptămânii de lucru de trei zile


    “Săptămânile de lucru mai scurte reprezintă o soluţie pentru transformarea civilizaţiei. Istoric, cu cât tehnologia avansează mai mult, cu cât sunt mai multe progrese, cu atât oamenii muncesc mai puţin. Acum se întâmplă că oamenii trăiesc mai mult, au o sănătate mai bună, fără necesitatea efortului fizic. Această civilizaţie necesită mai multe cunoştinţe, mai multă experienţă, mai puţin efort fizic. Productivitatea a crescut exponenţial, chiar dacă unii economişti neagă acest lucru. Şi vedem că din această cauză şomajul este o problemă în multe ţări, mai ales în Europa. Este important ca oamenii să nu mai iasă la pensie la 50, 60 sau 65 de ani. Cred că ar trebui să se pensioneze mai târziu, dat fiind că au mai multe cunoştinţe şi mai multă experienţă. Iar eu cred că trebuie să lucreze trei zile pe săptămână, pentru a crea spaţiu şi altora”, afirmă Carlos Slim, preşedinte de onoare al companiei América Móvil.

    “În acest mod necesităţile pentru mijloace de transport vor scădea. Statele nu se vor mai confrunta cu problema pensionărilor timpurii, care sunt destabilizatoare din punct de vedere financiar. Calitatea vieţii şi patru zile libere pe săptămână vor stimula numeroase activităţi economice – mai mult turism, divertisment, sporturi, cultură, educaţie. Oamenii pot profita de acesta zile libere suplimentare pentru a continua să acumuleze cunoştinţe”, explică magnatul mexican.

    Întrebat dacă acest sistem nu ar conduce la diminuarea veniturilor, Carlos Slim a precizat: “Nu; pentru companii, productivitatea a generat un excedent de personal. Se poate aplica un schimb foarte bun – mai puţine zile de lucru şi mai mulţi ani până la pensionare. De fapt, am început să aplicăm acest sistem în Telmex (o filială a companiei América Móvil) acum doi ani. Le oferim angajaţilor care au multe cunoştinţe posibilitatea de a lucra mai mulţi ani, dar mai puţine zile pe săptămână. Circa 40% dintre angajaţi acceptă”, subliniază Carlos Slim.

    Cititi mai mutle pe www.mediafax.ro

  • Trump îi ia faţa lui Clinton în sondaje. Cine sunt alegătorii magnatului american

    Cel mai recent sondaj de opinie din Statele Unite vine cu o surpriză majoră şi cu o schimbare vizibilă în ceea ce priveşte preferinţele alegătorilor: Donald Trump a ajuns pe primul loc în opţiunile electoratului, cu 44%, faţă de 39%, procentele care i-au revenit lui Hillary Clinton, scrie Gandul

    Noile rezultate arată şi că Trump a reuşit, în urma Convenţiei republicane de la Cleveland, să-şi îmbunătăţească şi imaginea personală. O majoritate de 52% dintre cei chestionaţi consideră că omul de afaceri vrea să fie preşedinte pentru binele ţării, nu pentru câştigul personal, pe când despre Clinton doar 44% cred acelaşi lucru.

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info

  • Cuvântul cu care nu trebuie să începi vreodată un e-mail

     Tisch dezvăluie cel mai important lucru de care trebuie să ţii cont atunci când scrii un e-mail. Potrivit acestuia, cuvântul ”eu” este cât se poate de nepotrivit deoarece atrage prea mult atenţia asupra celui care îl trimite.

    Jonathan M. Tisch, co-preşedinte al consiliului de administraţie al Loews Corporation, spune că a învăţat acest lucru în prima lună de muncă la Loews Hotels, în 1980.

    Înainte de popularizarea e-mailului drept principala metodă de corespondenţă, modul în care se scriau scrisorile era foarte important, iar începerea unei scrisori folosind cuvântul ”eu” era considerat un semn de lipsă de politeţe.

    ”Şeful meu mi-a spus că oricând scriu o scrisoare, iar în prezent se aplică e-mail-urilor, niciodată să nu încep un paragraf folosind cuvântul ”eu”, deoarece acest lucru sugerează că tu eşti mai important decât persoana cu care comunici”, explică Tisch.

    În prezent, el continuă să aplice această regulă corespondenţei prin e-mail şi îi încurajează pe alţii să facă acelaşi lucru, scrie The Independent.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info