BusinessMagazin

Tag: liceu

  • Medicul român care a transformat criza într-un succes. Cum a reuşit să ajungă la afaceri de peste 40 de milione de euro în perioada în care toată lumea pierdea bani

    Dragoş Anastasiu: “Reputaţia este clădită nu doar pe educaţie şi experienţă, pe muncă, printr-un proces continuu de învăţare şi adaptare la condiţiile de piaţă existente, este şi rezultatul unor decizii care au dus la succes sau eşec.”

    Carte de vizită

     După terminarea liceului, s-a mutat în Germania, unde a studiat medicina la Universitatea
    J.W. Goethe din Frankfurt

     A lucrat ca medic la Spitalul Universitar St. Markus din Frankfurt

    A revenit în România în 1995 şi a fondat compania Touring Europabus România SRL, care după doi ani a devenit membră a reţelei de transport internaţional de persoane Eurolines

     Câteva momente importante din evoluţia grupului au fost cumpărarea agenţiei de turism Danubius Travel, urmată de încheierea parteneriatului cu liderul mondial în turism, TUI Travel Plc., dar şi extinderea în domeniul hotelier prin cumpărarea complexului Green Village din Sfântu Gheorghe

     Are o fiică de 19 ani şi este pasionat de sport, călătorii şi interacţiunea umană 

    CITESTE POVESTEA LUI DRAGOS ANASTASIU

  • Cine este magnatul, cu o avere de 4 miliarde de dolari şi care nu a terminat niciodată liceul, care va prelua magazinele universale din Germania

    La vârsta de 41 de ani, Benko, unul dintre cei mai importanţi magnaţi din sectorul imobiliar european, ar putea deveni salvatorul magazinelor univer­sale tradiţionale germane.
     
    Pentru unii, Benko, născut în Innsbruck, este un Donald Trump austriac, proprietar al unui imperiu în expan­siune, opac, de companii şi inves­tiţii cu venituri de aproape 12 miliarde de euro.
     
    Benko obţine de obicei ceea ce-şi pro­pune. Luna trecută, acesta şi-a înde­plinit o mare ambiţie: oferta de succes de 3,5 mld. euro pentru lanţul Kau­fhof de către Signa Group al lui Benko (cunoscut şi drept Signa Hol­ding), a pregătit calea pentru o fuziune cu Karstadt, celălalt lanţ german impor­tant pe care magnatul l-a cumpărat în 2014.
     
    Într-un interviu acordat în exclu­sivitate publicaţiei germane Handels­blatt, Benko s-a declarat opti­mist cu pri­vire la viitorul magazinelor universale, în pofida competiţiei venite din partea brandurilor ieftine şi retailerilor online.
    Magnatul a declarat că noua com­pa­nie va păstra ambele branduri, des­crise de acesta drept „enorm de puternice“.
     

  • Povestea imigrantului care a trăit în maşină apoi i-a venit o idee care avea să-i schimbe viaţa complet

    John Paul DeJoria este fondatorul companiei de produse pentru păr John Paul Mitchell şi cofondator al producătorului de tequila The Patron Spirits Company; afacerile lui totalizează peste 900 de milioane de dolari, potrivit publicaţiilor internaţionale de afaceri.

    Viaţa lui DeJoria nu a fost însă mereu presărată cu succese. Este cel de-al doilea fiu în familia unor imigranţi în Statele Unite ale Americii, tatăl său fiind originar din Italia, iar mama, din Grecia. S-a născut pe 13 aprilie 1944 în Los Angeles, California. Părinţii lui au divorţat când avea doar doi ani. La nouă ani, a început să vândă ilustrate de Crăciun şi ziare împreună cu fratele său mai mare pentru a-şi ajuta financiar familia. În cele din urmă, mama celor doi copii a hotărât că nu îşi mai permite să îi crească, astfel că i-a trimis la o casă de copii.

    În adolescenţă, DeJoria era membrul unei găşti de stradă; a decis să îşi schimbe viaţa după ce un profesor de matematică din liceu i-a spus că nu va reuşi niciodată în viaţă. A absolvit liceul în 1962, a petrecut doi ani în Marina Americană, iar apoi, a avut o serie de joburi, de la îngrijitor, la vânzător de asigurări.

    A intrat în lumea îngrijirii personale ca angajat al Redken Laboratories. A fost concediat însă de acolo, iar în 1980 a pus bazele propriei afaceri, John Paul Mitchell Systems, împreună cu hair stylistul Paul Mitchell şi în baza unui împrumut de 700 de dolari. A promovat şamponul companiei din uşă în uşă, iar în perioada în care a făcut acest lucru a trăit în maşina sa.

    DeJoria deţine şi 70% din compania producătoare de tequila The Patron Spirits Company. Este implicat însă şi în alte afaceri, în mai multe industrii, de la diamante, la telefoane mobile. 

  • Oraşul din România unde în şcoli au fost montate platforme îngropate pentru colectarea deşeurilor menajere în mod selectiv

    Educaţia colectării selective începe din şcoli la Cluj Napoca. Primăria a amplasat platforme îngropate pentru colectarea deşeurilor menajere în mod selectiv în cinci unităţi de învăţământ din oraş: Liceul Teoretic ”Avram Iancu”, Colegiul Tehnologic ”Edmond Nicolau”, Liceul Teoretic ”Nicolae Bălcescu”, Colegiul Tehnic ”Ana Aslan” şi Şcoala gimnazială ”Horea”.

    Primarul Emil Boc: „Prin realizarea acestor puncte gospodăreşti subterane, urmărim să încurajăm colectarea selectivă a deşeurilor începând de la şcoli, elevii fiind deschişi şi sensibili la probleme de mediu şi poluare.

    Programul va continua şi la alte şcoli din oraş. Până în prezent, în municipiu au fost realizate 66 de platforme subterane pentru deşeuri, din totalul de 100 din primul lot.

    Pentru alte 100 de puncte gospodăreşti subterane este în desfăşurare procedura de achiziţie publică”.

     

  • Povestea timişorencei care a cumpărat eMAG. „Mi-a luat câteva luni doar ca să mă invite la sediu”

    Timişoreanca Cristina Berta Jones a fost nevoită să-şi termine liceul în SUA, fără să-şi fi propus acest lucru, şi, spune ea, fără să aibă prea mulţi bani. După 22 de ani, ca Chief Operating Officer al fondului de investiţii Naspers, este responsabilă de tranzacţii de miliarde de euro. Ea l-a convins pe Iulian Stanciu să vândă eMAG.

    „S-au întâmplat toate cu mare noroc, din punct în punct am reuşit să-mi găsesc următoarea şansă, la fiecare cotitură. A fost mult noroc. Câte s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost acel moment!”, povesteşte românca, ce a realizat tranzacţii de peste 5 miliarde de dolari în cei şase ani de când se află la fondul de investiţii Naspers.

    Cristina Berta Jones nu şi-a dorit de mică să fie investitor, ci se vedea medic, iar dacă anumiţi profesori ai Colegiului Naţional Bănăţean din Timişoara ar fi acţionat diferit, cu siguranţă că viaţa româncei ar fi fost alta, spune ea privind în urmă. A plecat la jumătatea clasei a XI-a în Statele Unite ale Americii, cu o bursă din partea fundaţiei Soros, vreme de şase luni. La întoarcere, a avut parte de o surpriză. „Domnişoară, cât dumneavoastră aţi fost în SUA cu aşa-zisele studii şi v-aţi distrat, noi aici am făcut carte. Cum vă închipuţi dumneavoastră că vă întoarceţi şi noi vă trecem în următorul an?”, a fost sentinţa dată de profesori, povesteşte acum. Îmbrăcată simplu, cu o rochie neagră elegantă, Cristina Berta Jones vorbeşte cumpătat căutându-şi cuvintele româneşti, pe care le foloseşte mai rar, acum, în viaţa de zi cu zi. Are vocea uşor răguşită şi când vorbeşte despre trecut se uită în sus, apoi revine cu privirea asupra mea.

    Lovindu-se de ideile obtuze ale profesorilor din liceu, tânăra s-a văzut nevoită să se întoarcă în SUA. „Nu plănuiam să mă întorc imediat, dar profesorii nu mi-au lăsat nicio alternativă. Nu mi-au închis clasa a XI-a şi nu mă lăsau să trec în clasa a XII-a”, povesteşte ea. Mai mult de atât, în America nu putea continua în sistemul public deoarece nu avea destule credite pentru a i se putea echivala studiile „şi până la urmă am primit o bursă la o şcoală privată şi am terminat acolo”. Aşadar, profesorii din România i-au forţat mâna şi Cristina Berta Jones a fost nevoită să înveţe într-o ţară străină, fără familie şi fără prea mulţi bani. „Am fost singură, nu aveam niciun ban. În primele şase luni Fundaţia Soros mi-a dat 50 de dolari pe lună, bani de buzunar”, mărturiseşte ea. Povesteşte că a stat în SUA, la o familie de americani cu trei copii; acestora, spune românca, „le plăcea să cunoască oameni din altă lume, altă cultură”.

    Odată absolvit liceul, a aplicat la „toate universităţile care ofereau bursă” şi a fost acceptată la Middlebury College, unde a studiat matematică şi ştiinţele economice. Şi-a dat seama că medicina, pe care voia să o studieze în România nu era, totuşi, un domeniu care să o pasioneze şi „când m-am găsit într-un loc unde îmi puteam reexamina planurile şi pasiunile, m-am gândit la business”.

    Bursa obţinută la facultate îi ajungea pentru cheltuielile legate de şcoală, dar a fost nevoie să se şi angajeze, iniţial în campusul facultăţii, pe un post de fundraising. „Dădeam telefoane pe la alumni care au terminat colegiul respectiv şi încercam să obţin donaţii. Căutam informaţii despre companiile lui X şi Y ca să ne dăm seama cam cât de bine o duce şi cam cât de mare era donaţia pe care o ceream pentru colegiu”, descrie ea activitatea de atunci. Era un loc de muncă bine plătit, spune ea, iar experienţa de atunci s-a dovedit folositoare şi în cariera pe care şi-a construit-o ulterior.

    Cât de mari sunt diferenţele dintre sistemul de învăţământ din Statele Unite ale Americii şi cel european, sau, mai bine, cel românesc? „Au fost două momente când mi-am dat seama că tot ceea ce mă făcea pe mine un student bun în România nu era destul pentru State”, spune ea. Primul moment a fost la liceu, când eseul de la ora de engleză i-a fost înapoiat înroşit, profesorul atrăgându-i atenţia că nu-şi exprima gândurile în legătură cu subiectul, ci doar relata ce fusese învăţată. „A fost un şoc. Tu vrei să afli ce gândesc eu?” Al doilea moment a fost în primul an la Harvard, când s-a văzut nevoită să vorbească în public şi să înfrunte direct disconfortul de a vorbi în faţa a zeci sau sute de oameni.

    După absolvirea facultăţii, prima slujbă obţinută a fost în cadrul unei firme tradiţionale de consultanţă din Washington DC, unde a lucrat doar şase luni, deoarece voia să fie implicată în noul domeniu, pe atunci, numit internet. Aşa că a renunţat şi s-a angajat la un start-up numit Mainspring ce făcea planuri de business şi alte ghiduri (financiare, de comunicare etc). Compania s-a listat la bursă în iulie 2000, iar spre finalul aceluiaşi an a fost preluată de către IBM. Mulţi dintre angajaţii start-up-ului nu au erau mulţumiţi deoarece nu „mai făceam chestii cool”. Nici românca nu a fost mulţumită după achiziţie şi, spune ea, poate ar fi plecat dacă nu era o persoană care să-i atragă atenţia asupra perspectivei. „Am avut un şef care mi-a spus că am două posibilităţi: fie plec, fie stau şi învăţ ceva de la oamenii ăştia, apoi oricum plec la MBA”, povesteşte Cristina Berta Jones. A făcut întocmai şi o vreme a fost umbra unui om de la vânzări din cadrul IBM „care făcea tranzacţii mari, de zeci de milioane de dolari”; aşa a dobândit experienţă în vânzări. „Am multă apreciere pentru oricine are talentul de a vinde ceva. A fost o experienţă extraordinară. Dacă n-ar fi fost sfatul acela, probabil că aş fi dat cu piciorul aceste oportunităţi şi aş fi plecat”, mărturiseşte ea luând o gură de cafea. 

  • Povestea Lupului de pe Wall Street: cum a ajuns de la vânzător de îngheţată la o avere de zeci de milioane de dolari


    Aşa că a renunţat la studii şi, după mai multe afaceri nereuşite (a încercat de pildă să vândă carne şi fructe de mare), a fost angajat în cadrul firmei de brokeraj L.F. Rothschild. A prins gustul tranzacţionării de titluri de valoare şi, după câţiva ani de muncă în cadrul mai multor firme de brokeraj, şi-a perfecţionat abilităţile în domeniu. A şi câştigat suficienţi bani pentru a-şi porni propria firmă, Stratton Oakmont, unde a angajat mai mulţi prieteni din copilărie în poziţii de management.

    De exemplu la conducerea diviziei de corporate finance i-a angajat pe Andrew şi Kenny Greene, iar Daniel Porush a fost numit partener junior. Iar tatăl, Max Belfort, a primit funcţia de CFO al firmei. În firmă se practica schema de trading cunoscută drept „pump and dump„, prin care este influenţată creşterea preţului unei acţiuni pe baza unor declaraţii sau recomandări înşelătoare sau exagerate în urma căreia autorii schemei îşi vând partea de acţiuni la preţul astfel creat, iar victimele pierd mare parte din investiţie. Oakmont a devenit astfel una dintre cele mai mari şi influente firme de brokeraj din lume.

    Belfort a creat şi un cult în care angajaţii firmei concurau nu doar pentru cât de mulţi bani câştigau, ci şi cât de mult puteau să cheltuiască. Faptul că majoritatea erau tineri a condus şi la un comportament dezechilibrat, de pildă consumul de droguri, jocurile de noroc şi prostituţia. Pe măsură ce influenţa lui Belfort a crescut, el a finanţat fondarea altor firme de brokeraj, iar capacitatea lui Belfort de a influenţa preţul de vânzare al acţiunilor a crescut. În timp Belfort a investit şi în companii precum Dollar Time Group şi Steve Madden Shoes. Abilitatea lui de a manipula preţurile acţiunilor i-a dus la profituri uriaşe, cel mai relevent exemplu fiind listarea bursieră a companiei Steve Madden Shoes, din care Jordan a câştigat 20 de milioane de dolari în mai puţin de trei minute.

    Pe măsură ce Stratton Oakmont a continuat să se extindă, Belfort şi-a ascuns câştigurile într-o bancă din Elveţia. Averea şi influenţa Stratton Oakmont creşteau în mod direct proporţional cu suspiciunile autorităţilor, iar o investigaţie îndelungă a adus acuzaţii împotrivia firmei şi a lui Belford. S-a ajuns la o înţelegere în care el a renunţat la conducerea Stratton Oakmont, vânzând partea lui din companie lui Daniel Porush. La scurt timp după vânzare, Belfort a intrat sub investigaţia FBI pentru spălare de bani.

    FBI l-a acuzat de fraudă şi spălare de bani, pentru care a fost condamnat la patru ani de închisoare şi o amendă de 110 milioane de dolari. A fost închis timp de 22 de luni, iar în acest timp a dezvoltat o pasiune pentru scris. În 2008, Jordan Belfort şi-a publicat autobiografia sub titlul „Lupul de pe Wall Street„. Anul următor, a lansat cel de-al doilea volum, „Prinderea lupului de pe Wall Street„, în care a detaliat viaţa lui de după arest. Astăzi, Belfort trăieşte în Los Angeles, California, în apropierea celor doi copii. Are propria companie, care organizează traininguri de vânzări şi cursuri motivaţionale.

     

  • Comuna unde NICIUN ELEV nu a luat bacalaureatul pentru al doilea an consecutiv. Nici primarul nu are diplomă de bacalaureat

    Niciun elev al Liceului Tehnologic Turburea nu a promovat prima sesiune a examenului naţional de Bacalaureat din 2018. Din acest motiv, reprezentanţii şcolii reabilitate anul trecut cu fonduri de la Banca Mondială, în valoare de 33 de miliarde de lei vechi, au decis ca liceul să fie transformat în şcoală profesională.

    ”Am vorbit cu domnul primar să trecem numai pe clase profesionale, de meserii, pentru că elevii care învaţă carte tot la oraş se duc. Am început demersurile să facem contracte cu agenţii economici, chiar şi la Târgu-Jiu, pentru practică. Prima dată trebuie să fie încheiate contracte cu agenţi economici, până la începerea anului şcolar, după care fac adresă şi chem Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar să vină de la Bucureşti să ne acrediteze. Toate demersurile se fac de acum pentru anul şcolar 2019-2020. Anul acesta, nu o să avem decât clasă profesională de a IX-a, profilul electromecanic. Vreau să fie diversificat, copilul să aibă de unde să aleagă, să nu fie un singur profil de profesională, să facem mecanici auto, bucătar, ospătar, coafeze”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Gheorghe Benegui, directorul Liceului Tehnologic Turburea.

    Ion Bîrcă, primarul din Turburea, care până la 54 de ani nu a reuşit să obţină diploma de bacalaureat, este de acord cu propunerea directorului .

    ”Un lucru extraordinar de bun, pentru că cel puţin învaţă o meserie şi este mult mai bine. În primul rând, trebuie să ai dascălul potrivit, omul potrivit la locul potrivit. Nu sunt dascăli buni, nici copii buni nu îţi vin la şcoala respectivă. Trebuie neapărat să găsim o soluţie la care şi Inspectoratul Şcolar să pună umărul, chiar a pus umărul, ca să ai atracţie”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Ion Bîrcă, primarul comunei Turburea.

    Liceul din Turburea a fost complet modernizat anul trecut, însă rezultatele obţinute de elevi în acest an, la Bacalaureat, au rămas neschimbate. Din cei 15 elevi care au dat probele, niciunul nu a promovat examenul.

    ”Degeaba încerc eu să le creez toate condiţiile posibile, poate au condiţii mult mai bune ca cei din Târgu-Jiu, dar iată că rezultatele sunt mult mai proaste. Nu ne ridicăm la nivelul cel puţin mediocru. Anul acesta avem o clasă de profesională aprobată şi o clasă de liceu,să vedem dacă se mai înscriu. Toţi merg spre oraş, ca să înveţe carte. Rămânem clasa de profesională, o să încercăm o înţelegere cu cei de la CEO, am văzut că alocă nişte sume de bani claselor de profesională. Poate găsim o soluţie ca şcoala să fie utilă. Este una dintre şcolile cele mai moderne din judeţ, vorbim de investiţie de 33 de miliarde de lei vechi, bani de la Banca Mondială”, a mai declarat Ion Bîrcă.

    Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Gorj susţin că procedura de tranformare în şcoală profesională este simplă.

    ”Când se face proiectul reţelei de şcolarizare pentru anul şcolar 2019-2020, directorii şcolii supun reţeaua de şcolarizare aprobării Consiliului Local, apoi spre aviz conform de la ISJ. Nu este un demers dificil. Din punctual meu de vedere este un demers lăudabil, în contextul pe care l-am analizat destul de mult şi noi, în ultimul timp”, a precizat Georgeta Popescu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Gorj.

    Promovabilitatea în judeţul Gorj este de 62,42%, după afişarea rezultatelor finale la examenul de Bacalaureat. În acest an, niciun candidat nu a obţinut media 10.

  • Trei eleve de liceu din Cluj-Napoca au câştigat un concurs de start-up-uri: în ce transformă PET-urile care poluează râurile. “Vrem să încurajăm oamenii să recicleze”

    Astrid Frâncu, una dintre cele trei eleve în clasa a XI-a la Liceul ”Avram Iancu” din Cluj-Napoca, a declarat corespondentului MEDIAFAX că proiectul prevede şi înfiinţarea unui magazin online în care să fie vândute produsele realizate.

    ”Împreună cu colegele mele de clasă Antonia Andraşoni şi Raluca Dragonici am format echipa Kaarma şi am pus bazele unei afaceri prin care ne-am propus să transformăm PET-urile care poluează râurile în accesorii vestimentare din plastic, cum sunt brăţările, cercei şi lănţişoarele. Ideea a avut-o Raluca după care am dezvoltat, împreună, acest proiect de antreprenoriat, care a câştigat concursul organizat de iXperiment, primul accelerator de start-up-uri creat pentru elevii de liceu din România. Ne-am dat seama că ecosistemul din ţara noastră are mult de suferit din cauza poluării, mai ales din cauza PET-urilor care plutesc pe râurile de la noi şi se adună pe maluri, astfel că ne-am gândit la o soluţie. Vom înfiinţa şi un magazin online în care să ne vindem produsele care vor fi create de noi”, a spus Astrid.

    Potrivit acesteia, urmează să fie înfiinţată o firmă, va fi lansată o acţiune de strângere de fonduri pentru dezvoltarea afacerii iar apoi va fi cumpărată şi o imprimantă 3D cu care se vor realiza accesoriile din plastic.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Liceul unde elevii fac profit din munca lor şi fondul şcolii a devenit o amintire

    Liceul Agricol din Beclean este un adevărat model pentru învăţământul românesc, elevii învăţând practic că agricultura poate fi una profitabilă dacă este făcută ca la carte, cu soiuri bune şi tehnologii moderne.

    De aproape cinci ani de când conducerea Liceului Agricol din Beclean a fost preluată de Florin Magdea, un tânăr profesor de biologie pasionat de agricultură, cei peste 400 de elevi au învăţat că agricultura este profitabilă. Florin Magdea a învăţat din familie că din agricultură se pot face bani frumoşi, aşa că a reuşit, în scurt timp după ce a ajuns la conducerea liceului agricol, să obţină venituri importante din agricultura făcută cu cap şi cu ultimele tehnologii în domeniu, cu răsaduri şi soiuri bune.

    Suma care intră anual în conturile şcolii creşte semnificativ, apropiindu-se deja de 30.000 de lei, bani pe care elevii şi profesorii îi fac de pe terenurile liceului.

    “Pasiunea pentru agricultură vine din familie, tata a fost inginer horticultor, unul dintre cei mai buni din judeţ în special pe partea din legumicultură, iar tradiţia continuă în familie şi fratele meu este inginer horticultor. Cum a fost posibil să ajungem aici? Cu muncă foarte, foarte multă muncă şi cu un colectiv sudat, iar rezultatele sunt pe măsură. Fiind un liceu cu profil agricol, printre puţinele care au mai rămas în ţară, pe lângă orele de curs avem foarte multă activitate.

    Avem un lot şcolar de aproximativ 10 hectare pe care de cel puţin cinci ani de zile se lucrează exemplar şi cu rezultate foarte bune. Colaborăm cu firme foarte mari de profil din ţară şi din străinătate care ne asigură în mare parte, pentru lotul şcolar, sămânţa, gratuit, pentru a face loturi experimentale pentru ei şi cu rezultate foarte bune. Pe de altă parte, în incinta şcolii avem o jumătate de hectar de teren în care avem înfiinţată o livadă care a intrat pe rod de anul trecut, avem solarii, parcele pentru legume şi încercăm pe cât se poate să facem totul cât se poate de ecologic”, a povestit pentru MEDIAFAX directorul Liceului Agricol din Beclean, Florin Magdea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea puştoicelor care la 10 şi 11 ani au început o afacere de milioane de dolari în beciul casei cu bani împrumutaţi de la mama lor

    Caroline şi Isabel Bercaw au decis în 2013 să-şi facă propriile “bath bombs” (n.r un fel de săpun ce se dizolvă în apă. Astfel de produse sunt utilizate pentru a adăuga uleiui, mirosuri sau culoare apei din cadă). Caroline şi Isabel, 10 şi 11 ani, foloseau astfel de produse, dar nu erau mulţumite de ceea ce se găsea şi credeau că ar putea face altele mai bune.

    Au petrecut o vară întreagă experimentând şi realizând astfel de săpunuri. Ingredientele au fost achiziţionate din banii împrumutaţi de la mama lor. Cele două au făcut 150 de “bombe” pentru un târg. Într-o zi le-au vândut pe toate. Cu banii obţinuţi şi-au plătit chiria la târg, au înapoiat banii mamei lor şi au rămas şi cu profit.

    Anul următor, au intrat iar la târg şi un reprezentat al unui salon era interesat să vândă produsele fetelor în magazinul său. De atunci au început să trimită mailuri şi către alte magazine care le-ar putea vinde produsele.

    Au mai participat şi la alte târguri şi în ianuarie 2016 reprezentanţii lanţului de magazine Target le-au întrebat pe tinere dacă pot produce îndeajuns de multe pentru a le vinde în Target. Ele au răspuns afirmativ şi au mutat business-ul din beci într-un depozit.

    Acum, Da Bomb Bath Fizzers are un depozit de aproape 620 mp, are peste 150 de angajaţi şi produc 500.000 de bath bombs în fiecare lună. Acum există peste 20 de tipuri diferite de astfel de produse şi “bombele” se regăsesc în peste 7000 de magazine din toată ţara.

    Cele două fete încă merg la şcoală şi după ore se duc la depozit să muncească. Pentru a putea face faţă şi businessului şi şcolii cele două au apelat la ajutorul părinţilor, astfel mama este CEO-ul companiei şi tatăl este CFO-ul.

    Caroline şi Isabel Bercaw nu au dezvăluit veniturile companiei spunând doar că este în zona milioanelor de dolari şi că se aşteaptă ca veniturile pe anul acesta să crească cu 500%.