Tag: legatura

  • Omul de legătură dintre finanţe, tehnologie şi modă

    “Cariera mi-am început-o în Citibank România, divizia de consumer. Erau probabil 10 oameni când am venit eu”, îşi aminteşte Cristina Zgherea începutul parcursului profesional. A pornit de pe o poziţie de asistentă, a continuat în operaţiuni şi apoi a fost analist financiar câţiva ani.

    „Citi creştea şi creşteam şi eu odată cu businessul. După şase ani, am aplicat la o poziţie în Citi în Copenhaga.” Asta se întâmpla în 2008, în plină criză financiară. Astăzi, americanii de la Citibank deţin în România o sucursală specializată pe segmentul corporate. Banca a renunţat la businessul cu persoane fizice de pe piaţa locală în 2013, încheind o tranzacţie de vânzare a portofoliului de retail cu austriecii de la Raiffeisen.

    „În Danemarca am stat doar un an pentru că businessul era în proces de vânzare, cum am aflat foarte repede după ce m-am mutat acolo. Dar a fost primul meu contact cu ceea ce se numeşte «diferenţă culturală».“ A fost prima dată când a realizat ce înseamnă acest lucru. Ca funcţie, în Danemarca, Cristina Zgherea a deţinut o poziţie similară cu cea din România.

    „Datorită reputaţiei de om muncitor, şeful pe accounting pe regiune a dorit ca eu să rămân în Citi şi m-a recomandat pentru o poziţie în Norvegia.” Poziţia era şi de această dată similară cu cea din Danemarca, ba chiar executivul român încă lucra cu această piaţă, doar că s-a adăugat şi Norvegia la portofoliu. Iar biroul era în Oslo.

    La mai puţin de un an după ce s-a mutat în Norvegia, Citi a vândut – din nou – divizia de consumer cu tot cu oameni unei bănci locale, Gjensidige Bank. „Acţionarul majoritar al băncii era Gjensidige, o firmă de asigurări, una dintre ele mai mari din regiune (cu o istorie care se întinde pe două secole – n.red.). „În Gjensidige, executivul român a crescut până pe poziţia de head of planning and analysis (şeful diviziei de planificare şi analiză). A acumulat mai multe responsabilităţi şi a crescut odată cu firma – de la active totale de 7 miliarde de coroane norvegiene (730 milioane de euro) la 50 de miliarde de coroane norvegiene (5 miliarde de euro), valoare la care era evaluat portofoliul când a plecat.

    „Înainte să plec, am participat şi la vânzarea băncii către o altă bancă, Nordea, deci am participat la două vânzări de firmă.” A lucrat pentru Gjensidige Bank timp de aproximativ nouă ani şi a făcut şi un MBA între timp.

    „În timpul MBA-ului am fost inspirată de modulul de antreprenoriat de la universitatea din Berkeley şi am decis că aş vrea să lucrez într-un start-up.” Aşa că în septembrie 2018 a devenit CFO într-unul dintre cele mai cunoscute start-up-uri din Norvegia, după cum îl descrie ea.

    FJONG Norge este o platformă de intermediere pentru închirierea de haine şi accesorii.

    În momentul acesta compania are un showroom şi o platformă online unde se pot face rezervările. Ideea din spatele acestei firme este că oamenii au multe haine scumpe, pe care le folosesc o dată sau de două ori, după care le atârnă în dulap. „Noi vrem să dăm o viaţă nouă acelor haine şi accesorii pentru că înţelegem impactul negativ pe care îl are domeniul fast fashion asupra mediului şi vrem să reducem consumul excesiv şi producţia inutilă.”

    FJONG transformă a doua cea mai poluantă industrie din lume, industria globală de modă, evaluată la 1,7 trilioane de dolari, introducând o modalitate convenabilă de a închiria şi împărţi hainele. „Noi reinventăm modul în care oamenii consumă, introducând un serviciu de închirieri de îmbrăcăminte şi un abonament la un dulap comun”, aşa sună descrierea brandului pe reţeaua de socializare de business LinkedIn. Un stilist digital, alimentat de inteligenţă artificială, va asigura o experienţă personalizată pentru fiecare utilizator. „În mai puţin de un an, am crescut organic baza de utilizatori la peste 25.000 şi avem peste 3.000 de articole de închiriat.” Planurile de viitor vizează pieţele internaţionale.

    De asemenea, start-up-ul este o firmă unde o mare parte din angajaţi, dar şi din acţionari şi din membri ai boardului sunt femei. „Circa 85% dintre acţionari sunt femei, mai ales după o campanie de crowdfunding ţinută în aprilie. Implicarea femeilor în business, în investiţii, în tehnologie este foarte importantă şi o promovăm pe orice cale.”

    Ce presupune jobul Cristinei Zgherea în cadrul acestui start-up?

    „Am început acum aproximativ o lună şi nu pot să spun că am avut două zile la fel. Deci îmi e greu să descriu o zi obişnuită.” Dar în această perioadă ea a preluat responsabilitatea de CFO, iar acest lucru a presupus să înţeleagă cum arată veniturile şi cum sunt acestea generate, care sunt cheltuielile şi cum funcţionează businessul. A avut interviuri cu aproape toţi oamenii din firmă ca să înţeleagă ce face fiecare, ce idei au ei despre viitorul firmei, care sunt nemulţumirile şi care sunt lucrurile de care se bucură.

    „Totodată, am depus o aplicaţie pentru un grant (bursă – n.red.) de 2 milioane de dolari în cadrul unei competiţii – Female Founders Competition la M12 (fostă Microsoft Ventures) – şi am avut un pitch la un Startuplab, unul din incubatoarele cunoscute de start-up-uri din Norvegia.” Şi aşa a trecut o lună.

    În momentul acesta, nu are niciun om în subordine. Este însă CFO-ul unei firme evaluate la circa 7 milioane de euro, o firmă înfiinţată acum un an şi jumătate. „E o firmă prea mică pentru o ierarhie tradiţională. Partea de accounting (contabilitate – n.red.), de exemplu, este ţinută de o altă firmă, pe care o plătim pentru serviciul respectiv.” E un serviciu extern pe care îl coordonează, dar nu are oameni în subordine în accepţiunea tradiţională a conceptului.

    Cristina Zgherea a plecat din ţară în 2008, la 29 de ani. „Când lucram ca asistentă în Citi, şeful meu, pentru o perioadă, a stat trei zile pe săptămână în Ungaria şi patru zile în România.” I s-a părut fascinant şi şi-a dorit să poată face ceva similar sau să încerce o experienţă internatională, aşa cum făcea el. „Iar în Citi, simţi că lumea e mare.”

    Poţi aplica la o poziţie în orice ţară. Uitându-se în urmă, spune că inspiraţia pentru decizia de a pleca din ţară i-a venit de la primul său şef. A făcut-o în 2008, când a simţit că acumulase suficientă experienţă. Şi a părut un moment bun să încerce. 
    La întrebarea dacă se gândeşte să se întoarcă în ţară, spune că nu ştie. „După experienţa din Danemarca am învăţat să nu îmi fac planuri pe termen lung. Ideea iniţială când am plecat în Danemarca a fost că stau 2-3 ani şi mă întorc.” Dar după numai un an planurile sale au fost spulberate, după cum afirmă chiar ea. Aşa că a învăţat că nu are sens să se gândească în avans şi că trebuie să se bucure de ce oportunităţi are.

    „Deocamdată însă, nu văd oportunităţi care să mă intereseze în ţară. Mai ales că firma cu care lucrez acum se bazează foarte mult pe sustenabilitate, iar acesta e un subiect care mă interesează.” În România ar fi multe de făcut pe tema asta, spune ea, dar nu vede un proiect concret în care să se implice sau pe care să îl demareze. Dacă ar fi să se întoarcă, primul gând ar fi să parieze pe antreprenoriat, dar această decizie depinde de atâţia factori încât nu a luat încă în considerare ideea.

    Ultima dată a fost în România acum trei luni, la nunta unui prieten. Îi e greu să spună ce s-a schimbat de când a plecat. Cert e că mereu e ceva nou.

    „Se construieşte continuu, de exemplu, de fiecare dată când aterizez în Bucureşti e ceva schimbat.” Dar mai sunt multe de îmbunătăţit.

  • Cătălin Rădulescu o atacă pe Firea: Nu este DIVĂ hollywoodiană ca să ne spună ce să facem

    “Am citit şi eu scrisoarea doamnei Firea. Încerc să mă obişnuiesc cu modul acesta nou de lucru în cadrul partidului, după 22 de ani în partid. Văd mai nou că trimitem scrisori. E genul poştă, de trimis scrisori prin poştă, dragoste şi prietenie. (…) Scrisoarea pierdută aş vrea să o comentez un pic.

    Dacă dânsa vine cu tot felul de idei şi năstruşnicii din acestea, cred că greşeşte. Dânsa nu face agenda nici a partidului, nici a nimănui. Ne-am propus un program foarte interesant pentru oameni, agresiv investiţional în toate domeniile, începând de la spitale regionale, autostrăzi, cale ferată de viteză mare, staţiuni balneoclimaterice şi dintr-o data în loc să ne axăm pe aceste treburi, pentru că le putem face, doamna Firea se trezeşte şi îi arde să ne trimită scrisori pierdute, scrisori de dragoste, cere vot de încredere. (…)

    Dacă are nemulţumiri administrative să facă dezbateri cu miniştrii de resort, cu premierul, dar nu să ne facă scrisori. Nu este nici ombilico del mondo, nici diva hollywoodiană ca să ne spună ce să facem. Cam atât. Restul cred că ar fi cazul să se potolească. Să fac întâlniri tete-a-tete cu preşedintele, cu cine vrea dânsa, dar să ne lase în pace, pentru că noi avem treabă”, a afirmat Cătălin Rădulescu, vineri pentru MEDIAFAX.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • UE avertizează în legătură cu ideea unui schimb de teritorii între Serbia şi Kosovo

    Belgradul şi Pristina au venit în această lună cu ideea de a redefini frontiera.

    Politicienii şi analiştii din Belgrad spun că un acord care să permită Serbiei să menţină controlul asupra nordului Kosovo, în schimbul Văii Presevo, o zonă populată de etnici albanezi din sudul Serbiei, ar putea fi acceptabilă pentru ambele părţi, depăşind ani de fricţiune şi permiţând ambelor naţiuni să adere la UE.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată moştenitoare unuia dintre cele mai mari imperii media din lume. Avere familie este evaluată la peste 52 de miliarde de dolari

    Este fiica unuia dintre cei mai bogaţi oameni din lume, averea tatălui său, Michael Bloomberg, fiind estimată de Forbes la circa 52 de miliarde de dolari, potrivit Forbes. Cu toate acestea, în trecut, Georgina Bloomberg, acum în vârstă de 34 de ani, nu s-a sfiit să declare în numeroase rânduri cât de mult urăşte să poarte numele Bloomber. Totuşi, între timp, lucrurile s-au schimbat. 

    Georgina Bloomberg s-a născut pe 20 ianuarie 1983 în familia mogulului media Michael Bloomberg şi a soţiei acestuia, Susan. Ea are o soră mai mare, Emma. Soţii Bloomberg au divorţat în 1993, dar Emma a declarat pentru New York Times în 2001 că cei doi păstrează legătura ca prieteni.

    Georgina Bloomberg a urmat cursurile universităţii New York şi ale şcolii de design Parsons. Peste ani, s-a împrietenit la cataramă cu fiica preşedintelui SUA, Ivanka Trump. Pe lângă faptul că este scriitoare, marea sa pasiune este echitaţia. Încă de la vârsta de şase ani  a început să participe la numeroase competiţii. De-a lungul carierei însă, a avut numeroase probleme, după ce şi-a fracturat coloana şi a suferit mai multe intervenţii chirurgicale.

    În primii ani de carieră, după ce a început să câştige concurs după concurs, mulţi au atribuit succesul său tatălui acesteia, fapt care a enervat-o şi a frustrat-o. Din acest motiv, cu mulţi ani în urmă, obişnuia să se plângă de numele pe care îl poartă, iar în 2007 a declarat ăn cadrul emisiunii Born Rich (Născut bogat n.red.) că îl urăşte. Între timp însă, s-a maturizat şi a înţeles cât de privilegiată este să provină din asemenea familie.”Îmi respect părinţii şi ceea ce tatăl meu a reuşit să construiască, faptul că a muncit din greu pentru ca noi să avem o viaţă minunată”, spune ea acum. Sunt mândră de numele pe care îl port.

    Moştenitoarea imperiului Bloomberg are un fiu şi, pe lângă timpul pe care îl dedică acestuia, se implică şi în nenumărate activităţi filantropice. În 2006 a înfiinţat Rider’s Closet, un magazin care donează haine de călărie programelor de echitaţie terapeutică. De asemenea, militează pentru drepturile animalelor şi în 2017 a folosit unul dintre avioanele private ale tatălui său pentru a zbura spre Puerto Rico, unde a salvat 25 de câini. Ea îngrijeşte în locuinţa din New York nouă animale adoptate: patru câini, o gâscă, doi ponei şi doi măgăruşi. Pe site-ul său personal, promovează de asemenea numeroase organizaţii de caritate dedicate adopţiei şi respectării drepturilor animalelor.
     

  • Schimbare majoră în legătură cu amenzile rutiere: ce nu mai poate face poliţistul incepând de astăzi

    „Aducem în atenţie opiniei publice că art. 19 din Legea 203/2018 abrogă prevederile art. 109, alin. 6, din O.U.G. 195/2002 potrivit căruia contravenientul putea achita pe loc agentului constatator jumătate din minimul amenzilor contravenţionale în cuantum de până la 20 de puncte amendă şi alin. 7 din acelaşi act normativ, conform căruia agentul constatator elibera contravenientului chitanţa reprezentând contravaloare amenzii”, se arată într-un comunicat de presă.
     
    Legea aduce modificări şi privind limta de timp pentru plata amenzilor rutiere, aceasta crescând de la 48 de ore la 15 zile. De asemenea, dacă agentul constator aplică sancţiunea, iar contravenietul nu este prezent la încheierea procesului-verbal sau refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea se face de către agentul constatator, în cel mult două luni de la data încheierii prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliu sau la sediul contravenientului.
     
  • Iohannis: Faptul că Guvernul PSD a gazat şi a bătut românii mi se pare incalificabil

    Întrebat la Sibiu dacă a primit vreun raport legat de miting, Iohannis a răspuns: ”Sigur că am primit un raport de la cei care se ocupă în Administraţia Prezidenţială de securitatea naţională, însă concluziile pe partea mai neplăcută trebuie să le prezinte procurorii militari şi aştept cu foarte mult interes. Cred că au fost atâtea evenimente negative în Piaţa Victoriei, faptul că Guvernul PSD a gazat şi a bătut românii mi se pare incalificabil, inadmisibil, din orice punct de vedere”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce legătură este între ministrul Justiţiei Tudorel Toader şi prima candidată la şefia DNA

    Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a precizat, pentru agenţia de presă Mediafax, că Paula Tănase, procuror în Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, şi-a depus candidatura la selecţia organizată de Ministerul Justiţiei pentru funcţia de şef al DNA.

    Paula Tănase a absolvit Facultatea de Drept de la Iaşi în 1996, al cărei rector este Tudorel Toader. Acesta a fost, începând cu 1990, pe rând, asistent, lector, conferenţiar şi profesor universitar acolo.

    Procuroarea din Galaţi este vicepreşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România.

    Potrivit calendarului anunţat de ministerul Justiţiei, lista candidaţilor care îndeplinesc condiţiile legale de participare la selecţie şi programarea interviurilor se vor afişa la sediul ministerului şi se vor publica pe pagina de internet a acestuia pe 29 august 2018, urmând ca procurorii participanţi la selecţie să susţină, în perioada 03 – 05 septembrie 2018, un interviu cu Tudorel Toader, iar pe 6 septembrie să fie anunţate rezultatele selecţiei.

    Este cea de-a doua campanie de selecţie demarată de instituţia condusă de Tudorel Toader pentru conducerea DNA, după ce ministrul Justiţiei a anunţat că niciunul dintre cei patru candidaţi înscrişi în prima rundă nu întruneşte condiţiile necesare. Cei patru candidaţi înscrişi pentru postul de procuror-şef DNA şi care au fost respinşi de Tudorel Toader au fost Florentina Mirică, procuror-şef serviciu la Secţia de combatere a corupţiei din cadrul DNA, Cristian Lazăr, procuror şef adjunct la Secţia urmărire penală din cadrul Parchetului General, Marius Iacob, procuror şef adjunct al DNA şi Elena Grecu, procuror şef serviciu în structura centrală a DNA, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cine este cel mai PUTERNIC OLIGARH rus şi cum a ajuns să controleze gazul şi petrolul Rusiei

    Cuvântul său este literă de lege, este unul dintre cei mai bogaţi oameni oameni din Rusia, şi al doilea cel mai influent după preşedintele Vladimir Putin. Care este povestea lui Igor Ivanovich Sechin şi ce intrigi s-au ţesut în jurul numelui său?
     
    Igor Ivanovich Sechin s-a născut în 1960 în Leningrad, actualul St Petersburg, într-o familie din clasa muncitoare. A absolvit Universitatea de Stat din Leningrad şi a obţinut doctoratul în economie. Bun cunoscător al limbilor franceză şi portugheză, a fost trimis ca translator militar în Anglia şi Mozambic în anii ’80, în zona de frontieră africană, în timpul Războiului Rece. În acest rol a început să lucreze cu KGB, serviciul de securitate sovietic. Atunci când Putin, fost ofiţer KGB şi compatriot din St Petersburg, a devenit viceprimar al oraşului său natal, în 1994, Sechin a devenit secretarul său, făcând note detaliate asupra fiecărui vizitator.

    După aceea, l-a urmat pe Putin la Kremlin, unde a devenit protectorul, omul de bază şi confidentul acestuia. După ce Putin a obţinut mandatul de patru ani ca prim-ministru, în 2008, Sechin a devenit vice-premier, şi, din această funcţie, a început să controleze activele de petrol şi gaze ale Rusiei, iar odată cu instalarea lui Putin în funcţia de preşedinte în 2012, acesta a preluat controlul direct asupra Rosneft, ca director executiv. Astăzi, el deţine 0,127% din acţiunile companiei, în valoare de aproximativ 83 milioane de dolari, şi în 2015 a fost plătit cu aproximativ 11 milioane de dolari.

    Sechin este bănuit că ar fi orchestrat căderea mai multor adversari politici. În 2003, Mihail Hodorkovski, pe atunci proprietarul privat al celei mai mari companii petroliere din Rusia, Yukos, a fost acuzat de evaziune fiscală, iar compania a fost confiscată de stat. Sechin a negat implicarea, dar, cu toate acestea, a fost cel mai mare beneficiar – în 2004 a devenit preşedinte al companiei Rosneft, care a moştenit majoritatea activelor companiei Yukos.

    Apoi, în 2014, Vladimir Yevtushenkov, proprietarul privat al companiei regionale petroliere Bashneft, a fost cercetat şi arestat, iar compania a fost expropriată de stat. Doi ani mai târziu, într-un proces de privatizare controversat provocat de Ulyukaev, Rosneft a cumpărat Bashneft.
    Ulyukaev a fost arestat o lună mai târziu. Apoi, Rosneft l-a adus pe Yevtushenkov la tribunal, acuzându-l că ar fi demis de la conducerea Bashneft înainte de a fi naţionalizată. Un judecător regional a decis în favoarea lui Rosneft, conducând la o soluţionare extrajudiciară în care magnatul i-a dat companiei lui Sechin 1,7 miliarde de dolari pentru un bun pe care fusese deja obligat să îl predea gratuit.

    Potrivit Financial Times, Sechin a declarat că nu a existat nimic personal în legătură cu lupta sa juridică cu Yevtushenkov şi cu preluarea companiei Bashneft, care i-a cedat companiei Rosneft 40% din producţia de petrol a Rusiei. „Nu pot să-mi apăr acţionarii. Am făcut-o într-o manieră corectă. M-am dus la tribunal.” a spus Sechin. Rosneft susţine că toate activele au fost achiziţionate la preţul pieţei.

    Anul trecut, în decembrie, unul dintre adversarii politici al lui Sechin, Alexei Ulyukaev, a fost dus în faţa Curţii de la Moscova, pentru că ar fi acceptat o mită de două milioane de dolari pentru a se implica în afacerea Bashneft. El spune că totul i-a fost înscenat. Cazul a fost tratat doar pe baza cuvântului lui Sechin, dovadă a influenţei pe care o are acesta, ca al doilea cel mai puternic om din Rusia, după Stalin. De altfel, în societatea rusească, oamenii ca el sunt percepuţi deasupra legii, şi se crede că ar răspunde pentru acţiunile lor doar la Kremlin.

    Astăzi, Rosneft reprezintă 6% din producţia mondială de ţiţei. Sechin a fost descris de fostul ambasador american la Moscova ca fiind „cardinalul gri” al Kremlinului, care  „a căutat să distrugă puterea oligarhilor, să le confişte şi să le contopească activele în cadrul companiilor de stat, şi să limiteze influenţa occidental.”


     

  • Statele Unite sunt îngrijorate de activităţile “anormale” ale unui satelit al Rusiei

    “În octombrie 2017, Ministerul rus al Apărării a plasat pe orbită un obiect prezentat ca fiind «dispozitiv spaţial de verificare». Dar comportamentul acestui obiect orbital nu se aseamănă cu nimic observat până acum la nivelul capabilităţilor situaţionale sau satelitare. Suntem preocupaţi din cauza unui comportament foarte anormal (…). Nu ştim sigur ce este şi nu există niciun mod să îl verificăm. Intenţiile Rusiei în privinţa acestui satelit sunt neclare şi constituie în mod evident o evoluţie foarte îngrijorătoare, mai ales ţinând cont de afirmaţiile Comandamentului spaţial rus care a evidenţiat că «asimilarea noilor prototipuri de unităţi militare spaţiale reprezintă principala sarcină a Forţelor spaţiale”, a afirmat Yleem Poblete, secretar de Stat asistent al SUA, în cursul unui seminar desfăşurat în Elveţia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Statele Unite sunt îngrijorate de activităţile “anormale” ale unui satelit al Rusiei

    “În octombrie 2017, Ministerul rus al Apărării a plasat pe orbită un obiect prezentat ca fiind «dispozitiv spaţial de verificare». Dar comportamentul acestui obiect orbital nu se aseamănă cu nimic observat până acum la nivelul capabilităţilor situaţionale sau satelitare. Suntem preocupaţi din cauza unui comportament foarte anormal (…). Nu ştim sigur ce este şi nu există niciun mod să îl verificăm. Intenţiile Rusiei în privinţa acestui satelit sunt neclare şi constituie în mod evident o evoluţie foarte îngrijorătoare, mai ales ţinând cont de afirmaţiile Comandamentului spaţial rus care a evidenţiat că «asimilarea noilor prototipuri de unităţi militare spaţiale reprezintă principala sarcină a Forţelor spaţiale”, a afirmat Yleem Poblete, secretar de Stat asistent al SUA, în cursul unui seminar desfăşurat în Elveţia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro