BusinessMagazin

Tag: Kremlin

  • Occidentul avertizează Rusia: Statele Unite au planificat o listă de sancţiuni împotriva apropiaţilor lui Vladimir Putin în cazul unei invazii asupra Ucrainei

    Statele Unite au elaborat sancţiuni care vizează cercul intim al lui Vladimir Putin şi legăturile sale cu Occidentul, pe măsură ce Washingtonul lărgeşte lista de sancţuni financiare pe care este gata să le impună dacă Rusia invadează Ucraina, scrie Financial Times.

    Înalţi oficiali ai administraţiei au declarat pentru Financial Times că o listă de sancţiuni ce vizează persoane apropiate de Vladimir Putin a fost elaborată în coordonare cu aliaţii SUA, ca parte a efortului de a pedepsi preşedintele rus în cazul unui atac.

    „Persoanele pe care le-am identificat fac parte din cercurile intime ale Kremlinului şi joacă un rol împortant în luarea deciziilor guvernamentale”, au declarat oficialii americani.

    Persoanele administraţiei nu i-au numit pe oligarhii ruşi în cauză, dar au spusă că mulţi sunt „ţinte deosebit de vulnerabile din cauza legăturilor lor financiare aprofundate cu Occidentul”.

    „Sancţiunile îi vor separa de sistemul financiar inernaţional şi vor asigura faptul că ei şi apropiaţii lor nu se vor mai putea bucura de avantajele puse la dispoziţie de vest”, au declarat oficialii înalţi ai administraţiei Biden.

    Măsurile de a viza oligarhii ruşi ar urma să dubleze sancţiunile mai ample împotriva sectoarelor economiei Rusiei, inclusiv în plan bancar şi energetic.

    Planurile SUA au venit, de asemenea, pe măsură ce Marea Britanie a pus în vizor oligarhii ruşi pentru sancţiuni în cazul unei invazii a Ucrainei.

    „Orice companie de interes pentru Kremlin şi pentru regimul din Rusia ar putea fi vizată. Oligarhii lui Putin nu au unde să se ascundă”, a declarat Liz Truss, secretarul de externe al Marii Britanii.

    La Washington, înalţi oficiali ai administraţiei Biden au declarat că ţintele au fost alese dintre liderii ruşi, din toate sectoarele economiei şi administraţiei ruse.

    Efortul paralel al Regatului Unit concentrat asupra oligarhilor va fi deosebit de important pentru SUA, având în vedere că mulţi membri ai elitei ruse au bunuri şi alte legături financiare în Marea Britanie.

    „SUA, Regatul Unit şi restul aliaţilor sunt pregătiţi să impună costuri masive dacă Rusia va invada Ucraina, iar Rusia este conştientă de asta. Salutăm parteneriatul puternic al Regatului Unit privind elaborarea şi potenţiala aplicare a sancţiunilor în urma unui comportament agresiv din partea Federaţiei Ruse”, a declarat pentru FT un purtător de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate al Casei Albe.

    Statele Unite sunt în discuţii cu privire la o listă separată de sancţiuni care îl vor viza în mod direct pe Vladimir Putin.

     

  • Putin continuă să îşi elimine opoziţia înaintea alegerilor parlamentare de vineri. Partidul preşedintelui, Rusia Unită, se confruntă cu cele mai slabe rezultate din ultimii 10 ani

    Preşedintele rus Vladimir Putin şi-a eliminat ultimii oponenţi politici, încarcerându-i sau trimiţându-i în exil, pe măsură ce partidul aflat la putere caută să îşi extindă controlul în urma alegerilor parlamentare, în ciuda unui nivel tot mai mic de încredere în rândul populaţiei, potrivit Bloomberg.

    Deşi Putin încă se bucură de un grad relativ ridicat de susţinere, partidul său, Rusia Unită, a înregistrat anul acesta cele mai slabe cifre din ultimul deceniu, alimentate de condiţiile joase de trai şi de o serie nepopulară de decizii politice.

    Însă Kremlinul nu îşi asumă niciun risc, determinat să se asigure că partidul obţine din nou majoritate în Duma de Stat, aşa cum este cunoscută camera inferioară a Parlamentului rus. Putin a dat de înţeles că vor fi lansate luna aceasta 700 de miliarde de ruble (9,6 miliarde de dolari) către pensii şi alte cheltuieli.

    „Cât timp regimul are suficiente resurse financiare şi nu face greşeli majore care ar putea revolta populaţia, el poate supravieţui în continuare”, spune Tatiana Stanovaia, fondatoare a firmei de consultanţă politică R.Politik. Astfel, votul din 17-19 septembrie va reprezenta cel mai recent test al partidului.

    Unele sondaje arată că popularitatea Rusiei Unite a scăzut până la 27%. Totuşi, Kremlinul intenţionează să obţină circa 45% din voturile cetăţenilor, eliminând candidaţii independenţi, în timp ce se asigură că prezenţa la vot rămâne scăzută pentru a marca astfel impactul generat de votanţii loiali, reprezentanţi de pensionari şi angajaţii statului.

    Sursele citate de Bloomberg spun că partidul aflat la conducere va crea de unul singur locurile necesare pentru controlarea curselor districturale, care alocă cealaltă jumătate din locuri.

    Protestele masive din Belarus par să fi alarmat Kremlinul. Moscova l-a susţinut constant pe dictatorul Alexander Lukaşenko în ceea ce priveşte strivirea opoziţiei belaruse, în ciuda sancţiunilor aplicate de statele vestice. Însă în prezent, există puţine semne ce ar duce la izbucnirea unor proteste similare în Rusia, spune furnizorul de sondaje Levada Center.

    În acelaşi timp, există persoane din interiorul Kremlinului care consideră că Rusia Unită s-ar putea chinui să obţină rezultate puternice în regiunile unde situaţia economică pare să se deterioreze.

     

  • Cum vrea Kremlinul să combată scumpirea alimentelor: Reducerea exporturilor de produse de bază şi plafonarea preţurilor pentru zahăr sau făină

    Rusia a avertizat că se pregăteşte să continue politica de limitare a exporturilor pe alimentele de bază, după ce scumpirile recente au determinat Kremlinul să plafoneze preţurile pentru produse precum zahăr sau făină, a anunţat Ministerul Economiei din Rusia, citat de FT.

    Maxim Reshetnikov, ministrul dezvoltării economice, a declarat pentru Financial Times că Rusia ia în considerare diferite moduri prin care poate continua exporturile, în timp ce-şi protejează populaţia de preţurile în creştere.

    Indicele preţurilor la alimente calculat de Organizaţia Naţiunilor Unite a atins în luna mai cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, majorându-se cu aproape 40% de la an la an.

    Preţurile la alimente reprezintă un subiect sensibil din punct de vedere politic pentru Kremlin, în contextul în care circa 20 de milioane de oameni – 1 din 7 ruşi – trăiesc sub limita sărăciei, iar raţionalizarea şi hiperinflaţia sunt elemente care încă există în memoria colectivă.

    În decembrie, Vladimir Putin le-a cerut oficialilor statului să impună politici de control al preţurilor pentru anumite alimente de bază, precum uleiul de floarea soarelui sau pastele făinoase. Totodată, statul a anunţat anul acesta un plafon pe exporturile de grâu, iar luna aceasta a decis să impună o serie de tarife suplimentare de export.

    Moscova susţine că aceste mutări au fost necesare pentru a compensa pentru anii în care veniturile cetăţenilor au scăzut, context în care preţurile pentru bunuri esenţiale au depăşit posibilităţile unei părţi din populaţie.

    Reshetnikov a declarat că Rusia continuă să monitorizeze şi să adopte măsuri pe exporturi, inclusiv printr-o serie de potenţiale tarife flexibile, care ar putea fi impusă pe măsură ce preţurile cresc.

    În ceea ce priveşte consumul intern, Rusia vrea să renunţe la mai multe plafonări de preţuri impuse, însă va continua să subvenţioneze produse precum pâinea sau făina.

    „Nu există nicio garanţie că preţurile alimentelor s-au stabilizat la nivel global. (…) Orice ştire legată de previziunile pe producţia agricolă poate provoca încă o creştere de preţuri la alimente, deci ne uităm constant la ele şi luăm măsuri când este nevoie”, a declarat Reshetnikov.

    Mai mult, ruşii susţin că limitarea exporturilor are şi rolul de a încuraja producătorii locali să investească mai mult în facilităţi de producţie.

    Rusia a început să exporte produse alimentare de bază, precum grâu, după 2014, când a interzis importurile vestice ca răspuns la sancţiunile impuse de SUA şi UE – începând ulterior să dezvolte puternic agricultura internă.

    Bunurile agricole au reprezentat aproape 8% din exporturile totale de 419 miliarde de dolari ale Rusiei în 2019, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

  • Kremlinul impune de astăzi preinstalarea unui software rusesc pentru toate dispozitivele smart din Rusia

    Un nou proiect de lege din Rusia obligă producătorii de smartphone-uri, computere şi televizoare smart să preinstaleze un software rusesc, decizia intrând în vigoare începând de astăzi, transmite Business Insider.

    Autorităţile consideră că legea reprezintă o nouă modalitate prin care companiile ruseşti de software vor concura cu firmele internaţionale. Între timp, agenţia de ştiri Reuters a raportat că proiectul este văzut de unii cetăţeni ruşi drept „o lege împotriva Apple”.

    Însă gigantul american a anunţat luna trecută că este de acord cu implementarea proiectului, permiţându-le astfel oamenilor să instaleze software-ul rusesc în momentul în care îşi configurează dispozitivele.

    Compania a declarat că utilizatorii vor putea folosi mai multe aplicaţii dezvoltate în Rusia în condiţiile în care Apple le va confirma politicile de securitate şi nivelul de siguranţă. Astfel, utilizatorii vor putea alege aplicaţiile ruseşti în detrimentul celor străine odată ce îşi configurează device-urile.

    Între timp, criticii sunt de părere că mişcarea are ca ţel controlarea totală a spaţiului virtual din Rusia.

    În ultimii ani, Rusia a încercat să ia măsuri drastice împotriva companiilor tech din Statele Unite şi îşi creeze astfel infrastructură pentru un „internet suveran”, prezentat ca o necesitate în combaterea atacurilor cibernetice efectuate în afara graniţelor ţării.

    Luna trecută, Rusia a restricţionat accesul la reţeaua de socializare Twitter, pe care a acuzat-o că ar fi afişat peste 3.000 de postări cu conţinut ilegal. Roskomnadzor, autoritatea rusă de reglementare a industriei telecom, avertizat că ar putea bloca definitiv platforma.

     

  • Câţi bani are Vladimir Putin? Unii spun că el ar fi, de fapt, cel mai bogat om din lume, cu o avere de sute de miliarde

    Pe hârtie, Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, are o avere modestă, cel mult demnă de un înalt funcţionar al statului, în contrast cu somptuosul palat despre care oponentul Aleksei Navalnîi a dezvăluit că temutul politician rus şi l-ar construi. Mulţi au încercat să dea de urma banilor conducătorului de la Kremlin, însă cât de bogat este acesta rămâne un mister. Unii spun că Putin i-ar întrece pe toţi oligarhii ruşi, alţii că ar fi cel mai bogat om din lume. Cert este că în Rusia lui Putin, banii înseamnă putere.

    În 2019, cu ocazia împlinirii vârstei de 67 de ani, Putin şi-a făcut cadou o mărire de salariu, scrie Radio Europa Liberă. Bani mai mulţi la leafă au primit şi alţi oficiali guvernamentali de rang înalt. Salariul preşedintelui, aprobat prin ordin preşedinţial, a crescut cu 4,3%, în linie cu inflaţia, la echivalentul a 11.500 de dolari pe lună.

    An de an, Putin îşi semnează ajustările salariale şi, probabil, an de an respinge criticile că posedă bogăţii vaste, spunând că salariul este principala sa sursă de venit. Aceasta cu toate că oameni apropiaţi lui, oligarhi şi oficiali care fac parte din cercul său de prieteni şi aliaţi, controlează mari companii de stat şi private, deţin monopoluri şi averi fabuloase.

    Un exemplu ar fi oligarhul Arkadi Rotenberg, care s-a grăbit să revendice luxosul palat încă neterminat de la Marea Neagră despre care Navalnîi a spus că este al lui Putin. Construcţia ar costa aproape 1,4 miliarde de dolari. Şi-ar putea permite preşedintele rus un astfel de răsfăţ? În declaraţia oficială de avere publicată de Putin în 2018 înainte de alegerile prezidenţiale se arată că acesta deţine un apartament de 74 de metri pătraţi în St. Petersburg, două autovehicule din era sovietică şi o camionetă de teren.

    Veniturile din salariu îi sunt suplimentate de o pensie militară, dobânzi din economii şi profit din investiţii. Nimic deosebit. Însă un proiect de lege depus în 2019 în Congresul SUA şi numit „Vladimir Putin Transparency Act” menţiona că experţi externi estimează că „averea netă reală a lui Putin este de miliarde de dolari  sugerând corupţia extinsă care-l înconjoară pe lider şi legăturile cu activităţi de spălare a banilor şi altele fapte ilicite întreprinse  pentru a-l îmbogăţi pe Putin pe nedrept şi pentru a ascunde de public adevărata sa situaţie financiară”.

    In 2017, William Browder, un investitor care a devenit unul dintre cei mai mari critici ai lui Putin în străinătate, a declarat Comitetului Judiciar al Senatului SUA că el crede că preşedintele rus „a acumulat 200 de miliarde de dolari din câştiguri obţinute pe nedrept”. Browder este CEO-ul Hermitage Capital Management, consilierul financiar al Hermitage Fund, cândva fondul de investiţii străin cu cel mai mare portofoliu de active ruseşti.

    În cele din urmă, investitorul a fost deportat din Rusia şi declarat pericol pentru securitatea naţională. Browder a publicat şi o carte în care detaliază povestea tragică despre cum o infracţiune financiară în Rusia lui Putin a avut ca rezultat închiderea şi moartea avocatului firmei sale, Serghei Magnitschi. „Cred că Putin are o avere de 200 de miliarde de dolari”, a spus Browder. „După 14 ani la putere în Rusia şi banii pe care ţara i-a făcut şi care nu au fost cheltuiţi pentru şcoli şi drumuri şi spitale şi aşa mai departe, toţi aceşti bani sunt în proprietăţi, în conturi bancare elveţiene, în acţiuni şi fonduri speculative gestionate pentru Putin şi amicii săi.” Putin, fost spion activ în Europa în vremea Războiului Rece, ştie cu siguranţă să ascundă ceea ce nu vrea să fie găsit.

    În declaraţia oficială de avere publicată de Putin în 2018 înainte de alegerile pentru preşedinte se arată că acesta deţine un apartament de 74 de metri patraţi în St. Petersburg, două autovehicule din era sovietică şi o camionetă de teren. Veniturile din salariu îi sunt suplimentate de o pensie militară, dobânzi din economii şi profit din investiţii.

    Anders Aslund, asociat al Atlantic Council, a estimat că averea lui Putin s-ar putea ridica la 100-160 miliarde dolari. „Bineînţeles, Putin şi prietenii săi nu se pot bucura de bogăţiile lor. Totul este despre putere. Se tem că vor pierde puterea dacă nu sunt cei mai bogaţi”, a scris Aslund. Banii înseamnă putere în Rusia. În 2007 se estima că Putin avea o avere de 40 de miliarde de dolari, făcându-l „cel mai bogat om din Europa”. Suma a crescut apoi la 70 de miliarde de dolari în 2012, propulsându-l pe fostul spion pe primul loc la nivel mondial.

    Aşa cum a scris Leonid Bershidski pentru Bloomberg View în 2013, majoritatea estimărilor de până atunci puteau fi urmărite până la un singur om: Stanislav Belcovschi, un analist politic rus care a susţinut în 2007 pentru prima dată că Putin „controla” 37% din compania petrolieră Surgutneftegaz şi 4,5% din exportatorul de gaze naturale Gazprom. Dacă Belcovschi a avut dreptate, asta l-ar fi făcut cu siguranţă pe Putin foarte bogat, scrie The Washington Post. Însă estimările privind bogăţia lui Putin nu se bazau pe nici cea mai mică dovadă verificabilă. Unii consideră că sumele sunt irelevante şi că mai important este cât de multe îi oferă preşedintelui puterea pe care o deţine.

    O analiză din 2012 realizată de un grup de disidenţi ruşi şi intitulată sarcastic „Viaţa unui sclav pe galeră” a trecut în revistă luxul oferit de poziţia lui Putin. Printre numeroasele avantaje se numărau o proprietate fastuoasă numită Palatul Constantin, care a fost renovată cu cheltuieli de milioane de dolari, şi 43 de aeronave în valoare totală de aproximativ 1 miliard de dolari. Prima dovadă cu impact a mărimii averii lui Putin a fost o broşură numită „Putin şi Gazprom”, publicată în 2008 de fostul vicepremier Boris Nemţov, asasinat în 2015, şi de fostul viceministru al energiei Vladimir Milov. Cei doi autori au susţinut că cei mai apropiaţi patru oameni de afaceri ai lui Putin din St. Petersburg Iuri Covalciuc, Genadi Timcenco şi fraţii Arcadi şi Boris Rotenberg  au extras nu mai puţin de 60 de miliarde de dolari din Gazprom, monopolul rus al gazelor naturale, din 2004 şi până în 2007. Aceştia ar fi făcut acest lucru prin achiziţii publice fără licitaţie, devalizare şi manipularea acţiunilor.

    Putin a subminat toate drepturile de proprietate din Rusia. Prin urmare, preşedintele şi prietenii săi trebuie să-şi transfere averile în paradisuri offshore. În caz contrar, dacă vor pierde puterea în Rusia, vor pierde totul instantaneu.

    Guvernul SUA i-a sancţionat pe toţi patru în martie 2014, provocând proteste puternice din partea Kremlinului. Valoarea de piaţă a Gazprom, care este listată la Bursa din Londra, a atins un maximum de 369 miliarde dolari în mai 2008. Ulterior, când investitorii şi-au dat seama că Gazprom lucrează mai degrabă pentru contractanţii săi şi pentru devalizatori decât pentru acţionari, compania a scăzut în valoare. În 2019, valoarea ei de piaţă era de 60 de miliarde de dolari.

    Aceasta înseamnă că persoanele din interiorul Gazprom i-au redus valoarea cu aproximativ 310 miliarde de dolari, ceea ce trebuie să se califice fie ca un caz de management extrem de prost, fie ca unul dintre cele mai mari jafuri din toate timpurile. Directorul executiv Alexei Miller, fost asistent al lui Putin, ocupă postul din mai 2001, ceea ce sugerează că Putin este mulţumit de performanţa sa. Următoarea afirmaţie notabilă despre averea lui Putin a venit de la Serghei Koleşnicov, un partener al oligarhului Nicolai Şamalov. Koleşnicov a fugit din Rusia pentru că se temea pentru viaţa sa. El a oferit un interviu lung şi detaliat proeminentului jurnalist rus Ievghenia Albats în 2012. Koleşnicov, care a fost implicat în acest proiect, a dezvăluit că Putin îşi construia un mare palat lângă staţiunea Soci de la Marea Neagră cu fonduri de la stat.

    El a sugerat că, în mod obişnuit, jumătate din orice afacere a marionetelor lui Putin se ducea la acesta şi jumătate la partenerul său principal, în timp ce partenerii juniori primeau doar câteva procente. Ironia este că Putin a subminat toate drepturile de proprietate din Rusia. Prin urmare, preşedintele şi prietenii săi trebuie să-şi transfere averile în paradisuri offshore. În caz contrar, dacă vor pierde puterea în Rusia, vor pierde totul instantaneu.

    Documentele Panama Papers, pe care Putin le-a condamnat în termenii cei mai severi, au oferit informaţii suplimentare. Potrivit acestora, unul dintre prietenii din copilărie ai lui Putin, violoncelistul Serghei Roldugin, s-a dovedit a fi multimiliardar, aparent fără să o ştie. Cel mai mare cadou identificat în Panama Papers a fost unul de 259 milioane de dolari pe care Roldugin l-a primit de la omul de afaceri rus Suleiman Cerimov, care a fost trecut pe lista cu ruşi sancţionaţi de Departamentul Trezoreriei SUA în aprilie 2018. Unele estimări spun că marionetele lui Putin au transferat 15-25 de miliarde de dolari pe an din ţară din 2006 încoace. Jumătate din suma totală i-ar aparţine lui Putin.

    O analiză din 2012 realizată de un grup de disidenţi ruşi şi intitulată sarcastic „Viaţa unui sclav pe galeră” a trecut în revistă luxul oferit de poziţia lui Putin. Printre numeroasele avantaje se numărau o proprietate fastuoasă numită Palatul Constantin, care a fost renovată cu cheltuieli de milioane de dolari, şi 43 de aeronave în valoare totală de aproximativ 1 miliard de dolari.

    Broşura „Viaţa unui sclav pe galeră”, scrisă în 2012 de Nemţov şi de activistul Leonid Martiniuc, a concluzionat că Putin avea la dispoziţie 20 de palate, patru iahturi, 58 de avioane şi o colecţie de ceasuri în valoare de aproximativ 700.000 de dolari. La fel ca mulţi alţi critici ai regimului, Martiniuc a fost nevoit să fugă din Rusia. Dar ce mai face Putin cu atâta bogăţie, în afară de asigurarea puterii? Este generos cu anumiţi oameni. Platforma de jurnalism de investigaţie rusă Proekt a luat la bani mărunţi averea milionarei Svetlana Krivonogici, dezvăluind legăturile sale cu preşedintele Putin.

    Potrivit Proekt, Krivonogici, care s-a născut la St. Petersburg în 1975, a făcut cunoştinţă cu Putin în anii ’90. Ea şi viitorul lider rus au călătorit cu acelaşi zbor de la St. Petersburg la Moscova cel puţin o dată (în 1999). După ce Krivonogici a absolvit universitatea în 2000, „viaţa ei a început să se schimbe dramatic”  a achiziţionat acţiuni la mai multe companii importante, în special la Rossiya Bank. Foştii vecini din blocul unde Krivonogici a crescut au spus că sursa averii ei este un binefăcător bogat, pe care un vecin l-a descris drept „membru al guvernului regional”.

    În prezent, Krivonogici deţine 2,8% din Rossiya Bank şi este proprietarul principal atât al staţiunii de schi Igora (unde fiica lui Putin, Katerina, şi-a făcut nunta în 2013), cât şi al Leningrad Center, un centru al artei din St. Petersburg. Proekt estimeazăvaloarea totală a tuturor activelor deţinute de familia Crivonogici la 7,7 miliarde de ruble (aproximativ 101 milioane de dolari), din care 800 de milioane de ruble (aproximativ 10,6 milioane de dolari) în acţiuni la Banca Rossiya. Proekt susţine, de asemenea, că fiica lui Krivonogici, Ielizaveta Vladimirovna, în vârstă de 17 ani, „seamănă extraordinar de bine” cu preşedintele rus. Rossiya Bank este una dintre primele douăzeci de bănci din Rusia în ceea ce priveşte activele. Acţionarul său principal este Iuri Kovalciuc, un prieten al lui Putin. În 2014, imediat după anexarea Crimeei, banca a intrat sub imperiul sancţiunilor occidentale, dar Putin a sărit în ajutorul ei anunţând că în semn de sprijin va deschide un cont acolo pentru a-şi păstra salariul.

  • Economia Rusiei se înrăutăţeşte în ciuda faptului că ţara a evitat a doua perioada de carantină

    Pe măsură ce al doilea val de infecţii a continuat să afecteze Rusia, Kremlin a decis să evite lansarea celei de-a doua perioade de carantină de anul acesta în ideea de a-şi salva economia, transmite Agence France-Presse.

    Autorităţile de la Moscova erau conştiente că numărul de cazuri va creşte în mod semnificativ, însă mişcarea nu a reuşit să-şi atingă obiectivele: „Şomajul este în creştere, salariile scad, iar produsele de bază devin tot mai scumpe (…) Este inacceptabil”, a declarat preşedintele Vladimir Putin.

    Între ianuarie şi noiembrie, preţul zahărului a crescut cu 70%, în timp ce uleiul de floarea soarelui şi pastele au înregistrat un plus de 24% şi, respectiv, 10%.

    După lună întregi de inflaţie – efecte agravate constant de pandemie –, Putin le-a cerut miniştrilor să introducă un set de măsuri de urgenţă care ar scădea media preţurilor.

    Însă având în vedere că încrederea cetăţenilor în autorităţi şi situaţia economică au atins cele mai slabe nivele din ultimii 20 de ani, analiştii se aşteaptă ca măsurile să împace publicul pe termen scurt, adică în timpul sărbătorilor de iarnă.

    Pe deasupra, rubla şi-a pierdut aproape o treime din valoare de la începutul anului până acum, iar excesul de decese din 2020 este de 165.000 între martie şi octombrie, fapt ce sugerează că impactul pe care l-a generat coronavirusul în Rusia ar fi mai grav decât au raportat autorităţile, scrie AFP.

     

  • Pandemia versus Putin: Popularitatea preşedintelui rus a scăzut la cel mai redus nivel din anii 2000

    Popularitatea preşedintelui rus Vladimir Putin a scăzut în rândul populaţiei la cel mai redus nivel de când a devenit preşedinte, în contextul în care administraţia lui întâmpină dificultăţi majore în lupta cu criza medicală şi cu cea economică, potrivit FT.

    Rata de aprobare a preşedintelui rus a scăzut la 59% în luna aprilie, conform sondajului lunar al Levada Center, singura entitate independentă de stat care realizează sondaje în Rusia.

    Acesta este cel mai scăzut nivel de când Vladimir Putin a devenit preşedinte în ianuarie 2000.

    Rusia înregistrează al doilea cel mai rapid ritm de creştere al cazurilor de Covid-19 din întreaga lume, după SUA, iar miercuri a înregistrat a patra zi consecutivă cu peste 10.000 de cazuri noi.

    Răspunsul preşedintelui Putin a fost inconsistent şi a venit mult mai târziu decât răspunsul altor state. Guvernul său a anunţat un stimul relativ redus faţă de alte economii comparabile, în ciuda faptului că a impus o carantină totală de şapte săptămâni, îngheţând activitatea economică.

    Popularitatea lui Putin a fost de 63% în luna martie, în comparaţie cu 89% în 2015, la scurt timp după invadarea Peninsulei Crimeea.

  • Rusia: credinţa şi serviciile secrete

    Averea personală a patriarhului Chiril I al Moscovei, fostă gazdă a unui show TV la televiziunea publică, a fost estimată de Moscow News în 2006 la 4 miliarde de dolari, potrivit Forbes. Despre averea lui Putin nu se ştiu prea multe, dar se speculează că l-ar face pe conducătorul ruşilor cel mai bogat om de pe planetă.

    În decembrie 2017, când Ucraina era în război cu Rusia, serviciile de securitate ucrainene au declasificat documente care arată cum Biserica rusă a luat fiinţă sub ghidajul NKGB (Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului), precursorul KGB.

    Astfel, consiliul local din 1945 care l-a ales pe patriarhul Aleksei I şi a adoptat numele actual al bisericii a fost organizat şi condus de poliţia politică sovietică, reiese din documentele ucrainene, după cum scrie revista Newsweek. Delegaţii consiliului din ianuarie 1945 au fost aleşi dintre „persoanele care erau preţuite în mod deosebit de către cler şi de credincioşi şi care, în acelaşi timp, şi-au dovedit valoarea ca parte a intelectualităţii sau a muncii patriotice”. Sinodul, prima adunare de acest fel de la revoluţia din 1917, a decis că biserica va fi numită de acum „Biserica Ortodoxă Rusă”. Consensul este că sinodul din 1945 a fost vital pentru biserica aflată sub stăpânirea sovietică: încrederea în patriarhul Aleksei a ajutat la readucerea în „turmă” a multora dintre credincioşii care se îndeptaseră de patriarhul precedent, Sergius, din cauza loialităţii sale faţă de Stalin exprimate public. (Trebuie spus însă că nici Sergius şi nici instituţia bisericii nu ar fi supravieţuit altfel).
    Însă, potrivit celor care se opuneau radical guvernării sovietice, bolşevicii au distrus complet canoanele Bisericii Ortodoxe care au existat până în zilele revoluţionare ale anului 1917.
    Patriarhia Moscovei ar fi, potrivit acestui punct de vedere, o organizaţie apărută în istorie abia în 1943, anul în care Stalin i-a convocat la Kremlin pe cei trei episcopi de rang înalt ai vremii şi le-a spus că este pregătit să legalizeze Biserica Ortodoxă şi să redeschidă bisericile.
    Documentele făcute publice de agenţia de securitate ucraineană au arătat că întâlnirile cruciale ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi procesul de selecţie a patriarhului au fost controlate de poliţia secretă. Colonelul KGB Gheorghi Karpov, a cărui semnătură se află pe scrisoarea prin care sunt instruiţi şefii locali ai KGB cu privire la modul de selecţie a delegaţilor, a fost decorat cu Ordinul Stindardul Roşu al Muncii pentru organizarea consiliului din 1945. Karpov a fost cunoscut pentru cruzimea extremă de care a dat dovadă în timpul Marii Epurări. De asemenea, el face parte şi din istoria Bisericii: timp de 17 ani a condus Consiliul pentru Afacerile Bisericii Ortodoxe Ruse – adică a guvernat de facto Biserica într-un mod asemănător cu cel al procuratorului-şef al Preasfântului Sinod.
    Karpov a rămas fără noroc sub Hruşciov pentru că s-a opus închiderii parohiilor: Nikita Hruşciov, care i-a succedat lui Stalin, a fost mult mai dur cu religia decât Stalin în anii ’40 şi începutul anilor ’50. Documentele ucrainene n-au afectat cu nimic relaţiile ruşilor credincioşi cu Biserica Ortodoxă. Mai mult de jumătate din cetăţenii ruşi cred în minuni religioase. Iar Biserica Ortodoxă Rusă este cea mai puternică sursă a tot ceea ce este miraculos. De fapt, singurul lucru pe care îl are în comun cu adevărat majoritatea ortodoxă este credinţa în minuni. Această credinţă se corelează doar indirect cu opiniile sau valorile lor politice. „Turmei” nu-i pasă prea mult de viaţa internă a Bisericii, de istoria ei sau de relaţiile sale cu statul.
    Există sfinţi care sunt foarte populari. Se pare că întreaga ţară se roagă Sfintei Matrona din Moscova (născută Matrona Dimitrievna Nikonova în 1881), o bătrână cu o biografie neclară, căreia oamenii îi cer o varietate de lucruri, cum ar fi să treacă un examen, să aibă o căsnicie fericită, să aibă copii sau sănătate.


    A existat o canonizare în masă a unor sfinţi noi în timpul renaşterii credinţei de la sfârşitul anilor 1990 şi începutul anilor 2000: mii de clerici şi oameni de credinţă au pierit în secolul XX şi astfel fiecare eparhie şi-a câştigat propriii sfinţi noi.
    Eparhiile au primit şi sfintele moaşte ale sfinţilor prerevoluţionari care s-au pierdut în perioada sovietică: Sfântul Serafim din Sarov, Alexandru din Svir şi alţii. Noi culte au apărut peste tot, iar cele vechi au fost reînviate şi reconstruite cu o notă de evlavie postsovietică. La începutul anilor 2000 a apărut o nouă practică – scoaterea şi plimbarea de moaşte. Principalul act de credinţă este acum statul la coadă multe ore pentru atingerea sau vederea rămăşiţelor sfinte. A apărut un fel de „teologie a cozii” care justifică nevoia de a depăşi greutăţile pe drumul către o sfântă relicvă. Coada a devenit analogul pelerinajului.
    Coada poate fi urmărită în timp ca un fenomen până în toamna anului 2011, când centura Fecioarei Maria a fost adusă în Rusia de pe Muntele Athos. Aproximativ 3 milioane de oameni au aşteptat la rând să o vadă când relicva a făcut turul oraşelor ruseşti timp de 39 de zile. O altă relicvă de la Muntele Athos, Darurile Magilor, a fost adusă în 2014. În 2017, timp de două luni, Catedrala lui Hristos Mântuitorul a expus moaştele Sfântului Nicolae, care au părăsit bazilica oraşului italian Bari pentru prima dată în aproape un mileniu. Cu toate acestea, o serie de documente arată că Biserica Rusă, sau mai bine zis Patriarhia Moscovei, nu este condusă de credinţă, ci de Kremlin prin agenţi ai serviciilor de securitate. Această situaţie reiese din rapoartele anuale din 1958 ale ramurii estoniene a KGB. Documentele au fost lăsate în urmă, la Tallinn, când autorităţile sovietice s-au retras din noul stat independent în 1991, scrie The Guardian.
    Rapoartele, văzute de The Guardian, sunt strânse într-un teanc de pagini îngălbenite scrise la maşină, legate împreună ca o carte care poartă legenda „Top Secret Ex. Nr. 2 Seria K” şi titlul „Rezumatul lucrărilor de informaţii operaţionale ale departamentului 4 al KGB în Consiliul de Miniştri al SSR Estonia în 1958”.
    La pagina 125 este prezentat un scurt raport al recrutării, în acel an, a unui tânăr preot ortodox, menţionat cu numele de cod „Drozdov”. Numele real al agentului nu este dat, dar caracteristicile cheie coincid cu viaţa omului devenit în 1990 patriarhul Aleksei  al II al Moscovei.
    Ca şi patriarhul, Drozdov s-a născut la Tallinn în 1929, vorbea fluent rusa şi estoniana, era doctor în teologie şi slujea ca preot ortodox în Estonia în 1958.

     

    Drozdov, care a impresionat KGB-ul cu dorinţa, discreţia şi calitatea de a ştii cum să se facă plăcut oamenilor, şi-a început cariera de agent furnizând informaţii despre un preot corupt la o biserică din micul oraş Jyhvi.
    Patriarhul a fost rectorul Bisericii Bobotezei din Jyhvi din 1950 până în 1957. În 1961 a devenit episcopul Tallinnului şi al Estoniei la vârsta de doar 32 de ani. Rapoartele KGB din 1958 despre Drozdov spuneau că promovarea sa în acest post a fost „avută în vedere” în timpul recrutării sale.
    În acelaşi an în care a devenit episcop, Aleksei  şi-a început ascensiunea rapidă în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor – chiar cursul planificat de KGB pentru Drozdov.
    Indrek Jurjo, istoric estonian care a investigat raportul KGB, a spus: „Trebuie să fie el. În acea perioadă erau foarte puţini preoţi ai Bisericii Ortodoxe. Descrierea, vârsta, planul pentru el de a deveni episcop – totul se potriveşte.”
    Rapoartele îl descriu pe Drozdov ca fiind de acord să lucreze pentru KGB din motive patriotice. „Este descris aici ca agent”, a explicat Jurjo. „Asta înseamnă că a avut un ofiţer KGB cu care se întâlnea în mod regulat în locaţii clandestine şi care l-a interogat. Ar fi scris şi el rapoartele.”
    Părintele Gleb Yakunin, preot ortodox şi fost parlamentar care a căutat prin dosarele KGB, a declarat că a găsit mai multe referinţe la Drozdov. Spre regretul său, nu a făcut copii şi niciodată nu a găsit indexul în care numele de cod ale agenţilor erau potrivite cu adevăratele lor identităţi.
    O referinţă din raportul din octombrie 1969 spune: „Agenţii Drozdov şi Peresviet au călătorit în Anglia ca parte a delegaţiei la Conferinţa Bisericilor Europene”. Părintele Gleb, care a fost încarcerat în epoca sovietică pentru opoziţia sa faţă de ingerinţele statului în Biserică, a spus că patriarhul trebuie să conducă clerul în pocăinţă.


    „Să coopereze cu un stat care are ca obiectiv distrugerea religiei este un mare păcat şi o trădare a creştinismului”, a spus el. Nici informaţiile din Tallinn nu au reuşit să altereze imaginea Bisericii în Rusia. De altfel, ruşii nici n-au aflat despre ele.


    Lui Aleksei  al II-lea i-a urmat în 2009 la conducerea Bisericii Chiril I, mitropolitul Smolenskului care s-a remarcat apoi prin susţinerea lui Putin şi a unei ideologii antioccidentale.
    Conform informaţiilor din arhivele sovietice, Chiril a fost agent KGB. Aceasta înseamnă că a fost mai mult decât un simplu informator, cum în Uniunea Sovietică erau milioane. A fost un ofiţer activ al organizaţiei de securitate. Nici Chiril şi nici Aleksei  nu au recunoscut şi nu şi-au cerut scuze pentru legăturile lor cu agenţiile de securitate. În calitate de şef al departamentului de relaţii cu biserici străine al Bisericii, Chiril şi-a câştigat reputaţia de conducător relativ luminat. S-a întâlnit cu papa Benedict şi a fost atacat de conservatorii bisericii pentru „ecumenism”.
    Mai important decât contactele sale cu catolicii a fost sprijinul dat de Chiril unei noi ideologii ruse bazate pe negarea drepturilor omului. La cea de-a zecea şedinţă a Consiliului Mondial al Ruşilor – o organizaţie publică internaţională condusă de patriarh, la Moscova, pe 4 aprilie 2006 – Chiril a acuzat liderii drepturilor omului din Occident că au forţat „dictatorial” societăţile să accepte dreptul de a paria la jocuri de noroc, eutanasia şi homosexualitatea.
    Consiliul a spus că există valori „care nu sunt mai mici decât drepturile omului”. Acestea sunt „credinţa, moralitatea, locurile sacre şi patria”. Atunci când aceste valori intră în conflict cu drepturile omului, „societatea şi guvernul şi legea ar trebui să le îmbine armonios”. Cum s-ar putea face acest lucru nu a fost clar, dar, potrivit Consiliului, este imposibil de tolerat o situaţie în care drepturile omului „au ameninţat existenţa patriei”.
    În ziua următoare preluării rolului de patriarh, Chiril a elaborat ideile sale pentru combinarea „armonioasă” a cerinţelor statului şi drepturile omului. El a spus că doreşte să pună bazele relaţiilor biserică-stat pe conceptul bizantin de „simfonie”, în care se face distincţie între autoritatea imperială şi preoţie, cu prima preocupată de treburile omului şi ultima cu chestiunile divine. Cele două părţi sunt privite ca fiind strâns interdependente, dar niciuna nefiind subordonată celeilalte.

     

    Experţii în domeniu au subliniat că nu există niciun exemplu de simfonie care să definească cu succes relaţiile biserică-stat în vremurile noastre, iar istoria recentă a Bisericii Ortodoxe Ruse indică faptul că faţă de puterea Kremlinului nu are niciun interes să devină o forţă morală.
    După căderea Uniunii Sovietice, Biserica a primit privilegii oficiale, inclusiv dreptul de a importa fără taxe alcool şi tutun. În 1995, mănăstirea Nikolo-Ugreşki, aflată în subordinea directă a Patriarhiei, a câştigat 350 de milioane de dolari din vânzarea de alcool. Departamentul de relaţii bisericeşti a Patriarhiei, pe care îl conducea Chiril, a câştigat 75 de milioane de dolari din vânzarea tutunului. Însă Patriarhia a raportat un buget anual în 1995-1996 de numai 2 milioane de dolari. Averea personală a lui Chiril (Vladimir Gundiaev în buletin) a fost estimată de presa moscovită în 2006 la 4 miliarde de dolari. Activităţile sale sunt principalul motiv pentru care organizaţiile non-profit nu plătesc taxe în Rusia. Chiril importa ţigări de milioane printr-o astfel de organizaţie pe care le vindea la preţuri care distrugeau concurenţa – aceasta trebuia să-şi plătească taxele către guvern. Din 1994, Chiril a fost prezentatorul unei emisiuni ortodoxe săptămânale (Lumea păstorului) la principalul canal de televiziune de stat.

  • Răspunsul companiei ruseşti Yango la acuzaţiile cu privire la expunerea clienţilor români la influenţa Kremlinului

    Acuaţiile la adresa noastră şi stereotipurile care circulă pe social media nu au niciun temei real şi se bazează în întregime pe originea noastră, explică reprezentanţii regionali ai companiei de ride-hailing Yango, parte a gigantului rusesc Yandex, care a intrat recent pe piaţa din România.

    „Suntem o companie de tehnologie, şi nu am avut niciodată şi nici nu vom avea convingeri politice, religioase, de gen, de rasă sau orice alt tip de convingeri. Acuzaţiile la adresa noastră şi stereotipurile care circulă pe social media nu au niciun temei real şi se bazează în întregime pe originea noastră, şi sunt lipsite de orice verificare elementară de informaţii”, a transmis pentru ZF, Andrei Voicu, director regional Yango pentru România şi Republica Moldova.

    Una dintre figurile publice care instigă la boicot pe social media împotriva ruşilor de la Yango este Andrei Caramitru, consultant fiscal şi consilierul economic principal al USR-ului.

    „Boicotaţi Yango! A apărut o firmă rusească care copiază Uber, deţinută de Kremlin. Ce vor să facă? Simplu. Să ştie exact unde sunteţi fiecare, tot timpul. Se cheamă location tracking – o pot face când le instalaţi aplicaţia în telefon. Să cartografieze tot şi să înţeleagă unde suntem, cu cnie ne întâlnim, în timp real. De ce? Spionaj în masă. Ce vă oferă pentru asta? Un pişcot. Firma asta trebuie boicotată!”, scrie Andrei Caramitru pe profilul său de Facebook.

    Serviciul este operat de Yandex Taxi B.V., companie membră a grupului Yandex. De când a fost lansat în 2011, Yango funcţionează în 16 ţări, inclusiv Estonia, Letonia, Finlanda sau Israel. Reprezentanţii companiei susţin că sunt mulţumiţi de rezultatele din România până acum.

    „Este la alegerea fiecăruia, dar noi vedem o cerere foarte mare pentru Yango în Bucureşti, mult mai mare decât ne aşteptam, şi e în creştere în fiecare zi. Sincer, noi suntem foarte mulţumiţi de rezultate”, spune Andrei Voicu.

    La intrarea pe piaţa din România Yango a încheiat peste 50 de parteneriate cu companii locale, precum Autonom, pentru a avea şoferi şi maşini, ajungând în prezent la circa 3.000 de şoferi, potrivit datelor transmise de companie către ZF.

    Mai multe voci din social media acuză că nu este o coincindeţă că Yango a ales să intre în piaţă imediat după adoptarea OUG pentru reglementarea serviciilor de ride-sharing, însă compania respinge această ipoteză.

    „Ne uitam la piaţa din România de mult timp. Este o coincidenţă, însă avem experienţă vastă în a lucra cu autorităţile în diferite pieţe unde operăm serviciile noastre şi suntem pregătiţi să împărtăşim această experienţă şi aceste cunoştinţe dacă este nevoie”, adaugă Voicu.

    Pe o piaţă în care mai sunt prezente servicii precum Uber, Bolt şi CleverGo, ruşii de la Yango îşi propun să ajungă lideri.

    „Când intrăm în orice piaţă, vrem să ajungem lideri. În ceea ce priveşte numărul de şoferi la care vrem să ajungem, nu facem de obicei planurile publice, dar putem spune că va fi mult mai mare decât este acum”, conchide Voicu.

     

     

     

  • Enervat de „Cernobîl”. Kremlinul atacă producătorii HBO şi promite un serial despre „adevăraţii” vinovaţi ai dezastrului

    Faptul că un canal american şi nu unul rusesc spune povestea dezastrului din 1986 în serialul ”Cernobîl/ Chernobyl” nu este văzut cu ochi buni de presa apropiată de Kremlin, spune jurnalistul Ilya Shepelin, într-un editorial publicat de The Moscow Times.

    Practic, toate marile companii media din Rusia au avut ceva de spus despre serialul transmis de HBO, iar jurnalistul consideră că presa apropiată de Kremlin a declanşat o mică cruciadă împotriva docu-dramei.

    Komsomolskaya Pravda (KP), cel mai cunoscut ziar rusesc, sugerează faptul că serialul este folosit de concurenţa centrului de energie atomică de stat din Rusia, Rosatom, pentru a macula imaginea ţării ca o putere nucleară.

    O publicaţie care are succes printre cititorii în vârstă, Argumenty i Fakty, a descris serialul ca pe o “caricatură şi nu adevărul”.

    “Nu mai lipsesc decât urşii şi acordeoanele!”, a comentat şi Stanislav Natanzon, prezentatorul canalului de ştiri Rossia 24. Acesta reproşează serialului o imagine în care a depistat ferestre moderne care sunt lovite de o furtună în oraşul Prîpeat.

    ”Criticii se leagă de amănunte minore”, spune Shepelin.

    În emisiunea de la Rossia 24, a fost prezentat un articol din KP în care se arăta că serialul HBO greşeşte atunci când susţine că autorităţile sovietice au avut reţineri atunci când a fost vorba să îşi asume responsabilitatea şi că ezitările au dus la rezultate groaznice.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro