BusinessMagazin

Tag: japonez

  • Un japonez a găsit o soluţie ingenioasă pentru a scăpa de încălzirea excesivă a computerului

    Majoritatea deţinătorilor de calculatoare se confruntă cu problema încălzirii excesive a dispozitivului, dar acum un japonez susţine că a găsit soluţia pentru a trece peste această dificultate, aşezând monede de cupru pe carcasa computerului său, scrie Mediafax

    În anul 2012, o companie IT din Japonia a scanat un laptop Macbook Pro, pentru a demonstra cât de mult se poate încălzi acesta în timp ce capacitatea sa este utilizată la maximum. Folosind o cameră cu termoviziune, specialiştii au putut observa cum căldura este concentrată în spatele computerului.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un japonez a găsit o soluţie ingenioasă pentru a scăpa de problema încălzirii excesive a computerului

    Cu toţii ne-am confruntat cu problema încălzirii excesive a computerului, fie că a fost vorba de un desktop sau un laptop.

    În anul 2012, o companie IT din Japonia a scanat un laptop Macbook Pro, pentru a demonstra cât de mult se poate încălzi acesta în timp ce capacitatea sa este utilizată la maximum.

    Un utilizator de Twitter din Japonia a trecut peste această dificultate, printr-o metodă ingenioasă.

    Vezi aici ce  soluţie ingenioasă a găsit japonezul pentru a scăpa de problema încălzirii excesive a computerului!

  • Cine este misteriosul cumpărător al pictorului Adrian Ghenie?

    Cu câteva zile în urmă media anunţa că pictorul clujean Adrian Ghenie a vândut la o licitaţie organizată de casa Sotheby’s tabloul „Autoportret ca Vincent Van Gogh“ pentru 2,59 milioane dolari. Este al doilea tablou vândut de Ghenie pentru o sumă cu şase zerouri, după „Floarea soarelui în 1937“ vândut în februarie la Londra cu 3.117.000 de lire sterline; dincolo de apropierile de Van Gogh, tablourile mai au în comun faptul că au fost cumpărate de persoane din Asia. Dacă identitatea chinezului care a cumpărat „Floarea soarelui în 1937“ nu a fost dezvăluită, putem spune că „Autoportretul ca Vincent Van Gogh“ a fost cumpărat de un antreprenor japonez, care a cheltuit într-o singură săptămână, la două licitaţii de artă, 98 de milioane de dolari.

    Este vorba de Yusaku Maezawa, în vârstă de 40 de ani, un antreprenor al internetului care a fondat în 1998 compania de e-commerce Start Today şi în 2004 retailerul de modă Zozotown. Yusaku Maezawa se află pe locul 17 în clasamentul Forbes al celor mai bogaţi japonezi, cu o avere estimată la 2,7 miliarde dolari.

    Pictura lui Ghenie a fost prezentată la începutul licitaţiei, stârnind ceea ce Bloomberg numeşte o avalanşă de oferte; Maezawa a licitat prin telefon, concurând pentru pictura lui Ghenie cu cel puţin cinci ofertanţi. Aşa că pictura, estimată de specialiştii de la Sotheby’s între 200.000 şi 300.000 de dolari, a ajuns la peste 2,5 milioane dolari. După opera lui Ghenie, japonezul a licitat pentru „Chameleon“ de Cristopher Wool, pictură estimată la 14 milioane de dolari şi vândută cu 13,9 milioane de dolari.

    Cele două tablouri cumpărate de la Sotheby’s au făcut ca suma cheltuită de Maezawa pentru tablouri într-o săptămână să ajungă la 98 de milioane de dolari; antreprenorul a mai cumpărat de la Christie, pe 10 mai, cinci opere de artă, pentru care a dat 81,4 milioane de dolari, printre care şi un tablou de 57,3 milioane de dolari al lui Jean-Michel Basquiat. Celelalte tablouri achiziţionate sunt „Runaway Nurse“ de Richard Prince, pentru 9,7 milioane dolari, un record pentru artist, o sculptură de Jeff Koons, intitulată „Lobster“ (6,9 milioane dolari), o instalaţie mobilă a lui Alexander Calder, în valoare de 5,8 milioane dolari, şi o instalaţie de lumini de Bruce Nauman, „Eat War“, pentru care a plătit 1,69 milioane dolari.

    Maezawa este fondator al Contemporary Art Foundation din Tokio şi a anunţat că va organiza expoziţii publice acolo de două ori pe an, adăugând că va deschide o galerie privată de artă în Chiba, oraşul său natal. Mai mult, Maezawa vrea să deschidă o galerie pentru artiştii japonezi care vor să expună la Londra, pentru a le permite acestora să ia contact cu arta şi cultura occidentală. Practic, toate mişcările antreprenorului japonez pot fi definite, simplu, drept apariţia unui mare colecţionar de artă, în stare să influenţeze domeniul, aşa cum o fac Charles Saatchi, Andy Hall, fostul trader de petrol care acum deschide muzee şi fundaţii dedicate artei, sau mai cunoscuţii Leonardo DiCaprio ori David şi Victoria Beckham.

    Vânzarea taboului lui Ghenie mai poate fi privită drept o reuşită majoră şi pentru că specialiştii vorbesc de o piaţă a artei în scădere, după o lungă perioadă de creştere a preţurilor; sigur că formulările pot părea, într-o oarecare măsură, hazardate, cum poţi vorbi de o piaţă în scădere în condiţiile în care colecţionarii au plătit 361 de milioane de dolari pentru 11 lucrări?!

    Dar dacă privim în urmă cu un an, vom descoperi că licitaţiile de atunci ale marilor case adunau 2,7 miliarde de dolari, cu o sculptură de Giacometti pentru care s-au plătit 141,3 milioane de dolari şi un Picasso de 179,4 milioane dolari şi cu o armată de ruşi bogaţi care s-au bătut pe lucrări de Monet, Henry Moore, Edgar Degas sau Modigliani.

    Un an mai târziu avem pieţe volatile, fonduri de investiţii cu frâna trasă şi nesiguranţa din preajma alegerilor; rezultatul înseamnă vânzări de primăvară, la New York, de „numai“ 1,1 miliarde dolari. De această dată eroii au fost nu ruşii, ci cumpărătorii din Asia; nu suntem siguri că termenul cumpărători este totuşi folosit corect, în condiţiile în care o treime din loturile puse în vânzare nu şi-au găsut noi proprietari, cam o treime din locurile sălilor din Rockefeller Center au rămas neocupate, multe tablouri s-au vândut sub estimările minime de preţ sau au rămas nevândute, cum sunt două dintre picturile suprarealistului belgian Rene Magritte. Cu atât mai importantă reuşita lui Ghenie, putem spune.

  • A lăsat afacerea familiei cu sake şi sos de soia si a creat una dintre cele mai mare companii de electronice din lume

    A urmat cursurile Universităţii Imperiale din Osaka, pe care a absolvit-o cu o diplomă în fizică. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a fost locotenent în marina japoneză şi l-a cunoscut astfel pe inginerul electrician pe nume Masaru Ibuka, care urma să aibă un rol important în viaţa sa. După război, i s-a oferit un post de profesor la Institutul de Tehnologie din Tokyo, dar, după ce a citit un articol despre Ibuka, care încerca să deschidă un laborator de cercetare, a hotărât să îl viziteze.

    Vizita s-a încheiat cu un parteneriat, iar în 1946 cei doi au pus bazele afacerii Tokyo Telecommunications Engineering în ruinele postbelice ale unui magazin din Tokyo. Ibuka s-a concentrat pe inginerie şi pe designul produselor, în timp ce Morita s-a ocupat de marketing, angajaţi şi finanţare. Primul lor produs a fost un aparat automatic de gătit orez, dar acesta nu a avut foarte mult succes, cei doi reuşind să vândă doar 100 de astfel de aparate. Ulterior, şi-au propus să lanseze un casetofon, iar ideea lor s-a concretizat în 1950. Au avut parte de un succes modest, datorat marketingului agresiv al lui Morita. Până în 1955, Morita a încercat să conceapă designul pentru un radio portabil destinat pieţei americane, dar cel mai mic radio pe care au reuşit să îl facă era în continuare prea mare. Antreprenorul japonez a rezolvat această problemă îmbrăcându-şi oamenii de vânzări în haine cu buzunare foarte mari, astfel încât să strecoare radioul cu uşurinţă în acestea în timpul demonstraţiilor.

    Morita a început să conştientizeze faptul că numele brandului este la fel de important precum produsele realizate pentru succesul companiei. Tokyo Telecommunications Engineering era destul de greu de pronunţat, iar Morita voia un nume uşor de pronunţat şi memorabil. Toată lumea a crezut că este nebun că voia să schimbe numele unei companii care avea deja un oarecare succes, dar în 1958 şi-a atins obiectivul şi a schimbat numele companiei. Era inspirat atât de cuvântul latin ”sonus„, care însemna ”sunet„, cât şi de optimismul dat de asemănarea cu ”sunny„ (însorit). 

    În 1963, Morita a pus bazele subsidiarei americane Sony Corporation of America, iar în 1961 compania sa a devenit prima companie japoneză listată la Bursa din New York. Morita s-a mutat împreună cu familia în New York City în 1963. Voia să înveţe tot ce putea despre americani şi despre cultura lor, astfel încât Sony să creeze produsele ideale pentru piaţa americană. Petrecea totodată foarte mult timp în compania elitelor sociale americane, formate din oameni puternici şi bogaţi, atât politicieni, cât şi oameni de afaceri. În anii ’70, casetofoanele portabile au devenit populare în America, dar erau totuşi mari şi grele. Morita a avut ideea unui mic casetofon alimentat cu baterii şi dotat cu căşti care să permită o libertate mare de mişcare. A creat astfel walkmanul, unul dintre cele mai de succes produse electronice lansate vreodată, cu 250 de milioane de unităţi vândute de la debutul său din 1979.

    Sony a devenit şi prima companie japoneză care şi-a creat o unitate de producţie în Statele Unite ale Americii, iar de-a lungul timpului Morita a creat mai multe facilităţi de producţie, cercetare şi dezvoltare şi centre de design în America de Nord, Europa şi Asia.

    Mulţi dintre cei care l-au cunoscut pe Morita au spus despre el că era foarte carismatic şi atrăgea atenţia tuturor celor cu care interacţiona. Abilităţile lui excelente de comunicare şi farmecul său i-au permis să treacă peste diferenţele culturale dintre Japonia şi Statele Unite ale Americii. Era un workaholic, dar practica şi sporturi precum schi, scuba diving şi wind surfing, chiar şi după ce a împlinit 60 de ani. Pasiunea lui Morita era însă inovaţia. Sony a dezvoltat primul televizor portabil cu baterie, tubul de imagine Trinitron, care a stabilit un nou standard pentru televizoarele color, cât şi VCR-ul.

    Morita era interesat şi de diversificarea portofoliului companiei, astfel că a creat CBS/Sony Group, axată pe producţia de muzică, iar în 1979 a intrat şi în zona serviciilor financiare prin compania Sony Prudential Life Insurance. A cumpărat şi companiile CBS Records şi Columbia Pictures Entertainment. A renunţat la fotoliul de preşedinte al companiei în 1994 şi a murit cinci ani mai târziu.

  • Tehnologiile incredibile pregătite de japonezi pentru Jocurile Olimpice din 2020: taxiuri autonome, ploaie de meteoriţi artificială sau software pentru traducere instantă

    De multe ori odată cu ediţiile jocurilor olimpice au debutat şi inovaţii în tehnologie. În 1912 în cadrul jocurilor olimpice de vară din Stockholm a fost folosit pentru prima dată, la scară largă, cronometrul electronic. În 1936, de data aceasta la Berlin, jocurile olimpice au fost transmise pentru prima dată live, iar în 1964 la Tokyo a debutat Shinkansen, primul tren-glonţ din lume

    Pentru jocurile olimpice din 2020 Japonia se pregăteşte de zor şi vrea să impresioneze lumea cu următoarele inovaţii tehnologice:

    Vor să construiască o mică armată de roboţi care să fie pusă la dispoziţia vizitatorilor. Turiştii vor putea vorbi cu roboţii şi cere indicaţii roboţilor pentru orientare în cadrul satului olimpic.

    Software pentru traducere instantă. Există deja o aplicaţie, VoiceTra, care poate traduce fraze în diferite limbi (31 de limbi momentat). Panasonic lucrează la un device ce va putea fi purtat în jurul gâtului şi care ar traduce instant japoneza în 10 limbi diferite, şi invers. Compania plănuieşte să le ofere vizitatorilor o aplicaţie cu ajutorul căreia aceştia pot scana semnele scrise în japoneză şi vor fi traduse pe loc.

    Taxiuri autonome. DeNA, producător de software, alături de ZMP, companie de robotică, au dezvoltat un sistem ce poate fi introdus pe un vehicul pentru a-l transforma într-un taxi fără şofer, Robot Taxi. Acest automobil autonom ar duce sportivii şi turiştii la stadioane, fără intervenţie umană. Deja s-au efectuat curse de 2-3 kilometrii cu pasageri la bord.

    Transmisie live 8K (rezoluţie 7.680 X 4.320).În octombrie 2015 Sharp Electronics a fost prima companie din lume care a lansat un televizor cu o rezoluţie 8K, un TV cu diagoanală de 85 de inci şi care costă 130.000 de dolari. Sharp Electronics plănuieşte să testeze tehnologia mai întâi la jocurile olimpice din această vară de la Rio De Janeiro.

    Japonia vrea să utilizeze combustibil pe bază de alge pentru alimentarea aeronavelor. În acest caz emisiile de carbon sunt cu 70% mai mici, însă procedura de realizare a unui astfel de combustibil este încă prea costisitoare.

    Se doreşte construirea unui sat în care hidrogenul va fi elementul care va genera electricitate. Pentru a realiza acest lucru, guvernul japonez plănuieşte construirea unei conducte sub pământ prin care să fie transportat hidrogenul. Mai mult, peste 100 de autobuze ce se alimentează cu hidrogen şi funcţionează prin pile de combustie (fuell cell) vor fi puse în funcţiune. Guvernul vrea ca până în 2020 să aibă pe drumuri 6000 de automobile alimentate cu hidrogen şi chiar să ajungă 100.000 până în 2025.

    Pentru ceremonia de deschidere se pregăteşte o ploaie de meteoriţi artificială. Un startup japonez, ALE, lucrează cu universităţile din Japonia pentru a crea un microsatelit pe care să-l lanseze în spaţiu de unde acesta va lansa sfere mici realizate din anumite produse chimice. La reintrarea în atmosferă aceste sfere vor arde şi vor străluci mimând astfel o ploaie de meteoriţi.

    Trenurile super rapide Maglev. Deşi trenurile cu levitaţie magnetică sunt în uz în Shanghai sau în alte oraşe din lume, trenurile japoneze ar putea fi cele mai rapide trenuri din lume. În cadrul unui test o garnitură de tren a atins 603 kilometri pe oră. Guvernul speră ca trenurile să fie gata pentru jocurile olimpice din 2020.

    Conexiune wireless 5G. DoCoMo, cel mai mare operator telecom japonez, a intrat în parteneriat cu Nokia pentru a dezvolta reţele wireless 5G care ar suporta un transfer de date de pâna la 2 gigabiţi pe secundă.

     

  • Mic şi delicat

    Nu toate obiectele mari sunt frumoase, par să afirme designerii şi producătorii, care încep să se orienteze spre obiecte de dimensiuni mai reduse realizate în serie mai mică.

    Această tendinţă se poate observa, spre exemplu, scrie The Telegraph, în expoziţia unei asociaţii daneze de meşteşugari, Danish Cabinetmakers (producătorii danezi de dulapuri) de la Paris, ai cărei membri au fost primit sarcina de a confecţiona piese de mobilier cu dimensiunea de 60 pe 60 de centimetri care trebuie să fie mici şi delicate.

    Tot mici şi delicate sunt şi piesele lansate de compania suedeză Smaller Objects, printre care se numără farfurioare pentru chei, ceşcuţe pentru espresso ori articolele create din porţelan şi teracotă de Reiko Kaneko, un designer japonez din Marea Britanie.

  • Cum a ajuns un inginer mecanic din România chef la cel mai nou restaurant japonez din Londra

     Chef-ul celui mai nou restaurant japonez din Londra, care promite să devină una dintre destinaţiile de elită de pe scena culinară din capitala Angliei, este un fost inginer mecanic din România care a învăţat tainele gastronomiei britanice într-un pub din Newcastle, scriu jurnaliştii de la Bloomberg.

    Alex Crăciun este omul pe care Jason Atherton l-a ales pentru a prelua frâiele bucătăriei de la Sosharu, restaurant care se va deschide pe 7 martie. Jason Atherton a devenit una dintre cele mai cunoscute prezenţe din gastronomia de înaltă clasă după ce a lucrat alături de genii precum Ferran Adria, chef-ul din spatele el Bulli, omul care practic a pus pe masa lumii conceptul de gastronomie moleculară, sau Gordon Ramsay. Acum Atherton lucrează pe cont propriu.

    “Este un lucru mare. Atherton este un chef respectat care a adăugat un nou restaurant în Sydney la un imperiu internaţional clădit în domeniul gastronomiei din care fac acum parte unităţi în New York, Dubai, Shanghai, Singapore şi Hong Kong”, mai scriu junaliştii de la Bloomberg potrivit cărora cheful britanic va ajunge la 7 restaurante în Londra.

    În timp ce Atherton a fost în elita industriei în ultimii 15 ani, Crăciun a început de jos, lucrând ca ajutor în bucătăriile din România. În urmă cu 10 ani s-a mutat din Braşov în Newcastle, oraş situat la 480 de kilometri de Londra.

    “A fost oribil”, mărturiseşete cu un zâmbet pe buze bucătarul român de 30 de ani. “Totul era anapoda, nici măcar nu vorbeam limba sau cel puţin nu o înţelegeam, dar cu toate acestea am muncit cât am putut de mult. A fost greu, dar m-au promovat şi după cinci luni deja conduceam toată bucătăria”, spune Alex Craciun.

    Cititi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Doi tineri fac 250.000 de euro anual din pasiunea lor pentru cultura japoneză

    Cristian şi a Alexandra Jidiuc au înfiinţat, în 2011 Sakura, o afacere dezvoltată în jurul limbii şi culturii japoneze. Sakura s-a dezvoltat organic, asigurând în 2015 servicii integrate care includ: cursuri de limba japoneză, programe şi excursii personalizate în Japonia, evenimente cu specific japonez, traduceri şi consultanţă de business pentru obţinerea formelor legale de trai în România, potrivit reprezentanţilor firmei. În 2015, Sakura a înregistrat o cifră de afaceri cumulată de aproximativ 250.000 de euro, din care 50% reprezintă şcoala de limba japoneză, 30% – programele şi excursiile în Japonia iar 20%  consultanţa în afaceri şi evenimentele cu specific japonez.

    În 2016, este  estimată şi o creştere a segmentului de evenimente corporate cu specific japonez. Prin variantele oferite companiilor (ceremonia ceaiului, caligrafie tradiţională, gastronomie, origami), Sakura crează un cadru de interacţiune unic şi autentic. Programele turistice reprezintă al treilea motor de creştere Sakura în 2016. Excursiile sunt organizate în grupuri mici, de maximum opt persoane, ghidate de cunoscători ai culturii şi limbii japoneze şi sunt personalizate în funcţie de hobby-urile şi pasiunile participanţilor legate de Japonia. Anual sunt organizate trei programe turistice (aprilie, august şi decembrie) adresate celor care vor să exploreze Japonia. Programul turistic din luna august este adresat celor care studiază limba japoneză. Tabăra de vară Sakura reprezintă o opţiune originală în care studiul limbii japoneze este îmbinat cu vizitarea celor mai importante obiective turistice.   

    Autenticitatea şi exotismul culturii japoneze atrage din ce în ce mai mulţi români. Astfel, din 2011 peste 1.500 persoane au urmat cursurile Sakura. Cei care optează pentru cursurile de japoneză sunt preponderent de elevi-studenţi pasionaţi de limba sau cultură (manga), în proporţie de 60%. De-a lungul timpului, şcoala a avut şi cursanţi de peste 60 de ani.

    Aproximativ 70% din cei care încep primul modul de limba japoneză continuă cursurile, în timp ce după cel de-al doilea modul, 60% din elevi aleg să aprofundeze acestă limbă. 

    Şcoala de japoneză cuprinde cinci ipuri de cursuri: cursuri de grup, cursuri individuale, cursuri de autentificare Nihongo Nōryoku Shiken, cursuri pentru companii şi cursuri adresate copiilor, care le includ pe cele de limbă, cursurile de vară şi cele de manga. Dintre acestea, cursurile de grup şi cele individuale sunt cele mai căutate. Începând cu acest an, Sakura a început şi cursurile de limbă japoneză pentru companii.

  • Cum arată oraşul Hiroshima la 70 ani distanţă de când a fost bombardat – GALERIE FOTO

    Imaginile de mai jos, în care vedem cladiri moderne şi zgârie nori, nu oferă niciun indiciu în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 70 de ani, scrie Daily Mail.

    Singurul indiciu evident care semnalează oroarea care s-a petrecut pe 6 august 1945 este cupola scheletică a singurei clădiri care a rămas în picioare după ce bomba atomică a lovit oraşul japonez, omorând 140.000 de persoane.

    Cladirea, acum denumită “The Atomic Bomb Dome”, a fost prezervată cu grijă, iar în jurul noul oraş s-a ridicat din cenusă.

    Fotograful Eugene Hoshiko, care a crescut în Yokohama, a călătorit la Hiroshima să vadă cum arată oraşul acum. A fost fascinat de ceea ce a găsit. “Oraşul este reconstruit şi plin de viaţă, ce are o populaţie de 1,2 milioane de locuitori”, a spus Hoshiko. “Străzile sunt pline de maşini. Locul devastat văzut în fotografii alb-negru este doar o amintire”, a adăugat el.

    90% din oraş a fost distrus de către bomba atomică, iar 140.000 de locuitori au murit din totalul de 350.000 de atunci. Trei zile mai târziu, o a doua bombă a căzut peste Nagasaki, omorând alti 80.000 de oameni, forţând Japonia să se predea. Se credea că nimic nu o să mai crească pe teritoriul oraşului, însă primăvara următoare plante au început să înflorească.

     

  • Capitalistul săptămânii: Jujiro Matsuda, fondatorul Mazda

    Jujiro Matsuda s-a născut în Hiroshima, Japonia, pe 8 august 1875. Tatăl său, care era pescar, l-a trimis la 14 ani la Osaka pentru a-şi face ucenicia la un atelier de fierărie.

    La 31 de ani, Jujiro Matsuda a preluat conducerea atelierului, dar a fost în cele din urmă forţat să se re-tragă, aşa că a fondat o companie specializată în prelucrarea armelor, numită Matsuda Works. Datorită repu-taţiei pe care şi-o crease, a fost angajat de ţarul Rusiei şi de armata japoneză să livreze un model de puşcă, numit Tip 99.

    În 1921, Matsuda a decis să se întoarcă la Hiroshima. Omul de afaceri avea deja o avere impresionantă, aşa că a preluat o fabrică de rumeguş aflată în faliment, Toyo Kogyo. În 1931 el a lansat tricicleta motorizată Mazdago, stabilindu-şi ca obiectiv principal producerea vehiculelor.

    Ca urmare a bombardamentelor americane din timpul celui de-al doilea război mondial, sediul Toyo Kogyo de la Hiroshima a fost puternic afectat. Fabrica, aflată la peste 5 kilometri de locul exploziei, nu a suferit daune importante. Compania condusă de Matsudo a fost principalul motor din spatele revitalizării economice a zonei, finanţând chiar şi activităţi sportive.

    Ginerele său i-a urmat la conducerea companiei începând cu anul 1951 şi s-a ocupat de dezvoltarea acesteia până în anul 1979, atunci când Ford a achiziţionat 25% din acţiuni. Tranzacţia a marcat momentul în care compania fondată de Jujiro Matsuda şi-a schimbat numele din Toyo Kogyo în Mazda Motor Corporation.

    Jujiro Matsuda a murit pe 5 martie 1972. Pentru contribuţia sa la dezvoltarea oraşului Hiroshima, munici-palitatea i-a ridicat o statuie din bronz.

    În 1981, compania a deschis reprezentanţe în America şi Europa: Mazda (America de Nord), Inc. Motors şi Mazda Representative Office (Europa). În 1991, modelul 787B a câştigat în cursa de 24 ore de la Le Mans.

    În 2012, Mazda a produs aproape 1,2 milioane de maşini. Veniturile companiei s-au ridicat, în 2014, la 23,4 miliarde de dolari. Mazda avea, la finalul anului 2013, peste 37.000 de angajaţi la nivel global.