Abdul Reza Misri, vicepreşedintele Parlamentului din Iran, a anunţat, marţi, că 23 dintre cei 290 de parlamentari iranieni au fost testaţi pozitiv pentru noul coronavirus, potrivit newsweek.com.
Preşedintele Parlamentului de la Teheran le-a transmis parlamentarilor sănătoşi să nu mai intre în contact cu publicul.
Acesta i-a solicitat liderului suprem, Ali Khamenei, să prelungească decizia de suspendare a şedinţelor publice ale instituţiei.
Unul dintre cele mai discutate subiecte atunci când s-au întâlnit cei mai puternici lideri ai lumii a problema proliferării armelor nucleare. Din cele 195 de ţări existente, doar 9 deţin arsenal nuclear, iar primele două – SUA şi Rusia- deţin 92% din acesta.
„Dacă putem face ceva în privinţa reducerii substanţiale a numărului acestora (armelor nucleare – n. red.), aici mă refer la a scăpa de ele chiar – deşi probabil este doar un vis, voi aduce cu siguranţă în discuţia cu acesta (cu Vladimir Putin – n.red.). Pentru mine, armele nucleare reprezintă cea mai mare problemă a lumii”, declara, citat de CNBC, preşedintele SUA Donald Trump înainte de o întâlnire cu preşedintele Rusiei în 2018
De cealaltă parte, Putin a declarat că cele două ţări au responsabilitatea de a menţine securitatea internaţională, prin reducerea ratei de înmulţire a armelor de distrugere în masă.
Între timp, sunt peste 14.500 de focoase nucleare în lume, iar Rusia şi SUA deţin aproximativ 13.350, adică 92%. Ministerul Apărării din Rusia a lansat în 2018 cinci sisteme noi de armament nuclear, despre care Vladimir Putin a spus că ar face ca rachetele americanilor să pară „ineficiente”, potrivit Business Insider.
Cu toate acestea, numărule exact de focoase nucleare pe care îl deţine fiecare ţară este unul imprecis, deoarece ţările sunt secretoase în această privinţă. Mai jos regăsiţi estimarea Asociaţiei de Control a Armelor şi a Federaţiei Cercetătorilor Americani.
Coreea de Nord deţine 10-20 focoase nucleare şi a organizat 6 teste balistice cu acestea, ultimul fiind în septembrie 2017.
Israel deţine aproximatov 80 de focoase nucleare, iar date despre teste balistice nu există.
India deţine între 120 şi 130 de astfel de arme, ultimul test balistic fiind în mai 1998.
Pakistanul deţine 130 până la 140 de focoase nucleare, ultimul test efectuat fiind tot în mai 1998.
Marea Britanie deţine 215 arme nucleare, ultimul test balistic fiind în 1991.
China deţine aproximativ 270 de arme nucleare, în 1996 testându-le ultima dată.
Franţa dispune de cele mai multe focoase nucleare, după SUA şi Rusia, acestea fiind în număr de aproximativ 300. Ultimul test balistic al francezilor a fost în 1996.
SUA este pe locul doi la nivel mondial în ceea ce priveşte capacităţile nucleare, cu aproximativ 6.550 de focoase, în timp ce Rusia deţine aproximativ 6.800 de focoase nucleare.
În noaptea de 2 octombrie 2019, Comedy Central a difuzat un episod al serialului de animaţie „South Park” numit „Band in China”, o satiră devastatoare a modului în care Beijingul a folosit accesul pe piaţa chineză pentru a modela felul în care operează industria de divertisment din SUA. Intriga: unul dintre personajele principale merge în China pentru a încerca să vândă marijuana, este arestat şi apoi salvat de Mickey Mouse şi de corporaţia Disney, a cărei slugărnicie faţă de China este accentuată. Disney este de acord să-l ucidă pe Winnie the Pooh, pentru că acesta ar semăna cu liderul chinez, în schimbul deschiderii pieţei chineze. Între timp, în SUA, unele dintre celelalte personaje principale încearcă să facă un film în timp ce sunt supravegheate şi cenzurate de armata chineză.
„Band in China” dovedeşte că puterea moale (soft power) a industriei de la Hollywood nu a fost pe măsura puterii economice a Beijingului. Într-adevăr, industria americană a divertismentului nu a reuşit să aibă nicio influenţă culturală asupra Chinei, în timp ce China şi-a folosit puterea dură pentru a neutraliza influenţa culturii americane.
După lansarea episodului, ideea că puterea moale – adică influenţa culturală – poate fi folosită pentru a schimba în mod decisiv comportamentul naţiunilor străine este sau ar trebui să fie moartă şi îngropată. Puterea moale, atunci când există, curge direct din puterea dură. În cazul Chinei, credinţa că expunerea la produsele culturale din SUA ar contribui la înmuierea şi democratizarea ţării a fost dovedită a fi complet falsă. De fapt, aşa cum a arătat „Band of China”, comuniştii chinezi sunt cei care au influenţat America.
La mijlocul anilor ’90, a început să prindă rădăcini ideea că oarecum o putere moale, de la sine, ar putea modela lumea postbelică. A încolţit, în mod firesc, în universităţile americane, unde o elită academică era prea bucuroasă imaginându-şi că influenţa sa asupra peisajului intelectual şi cultural ar corecta realitatea urâtă şi vulgară a puterii militare şi economice care, până acum, a modelat istoria umanităţii.
Unii lideri europeni au insistat asupra faptului că Bruxelles-ul va deveni capitala unei noi superputeri soft power, Uniunea Europeană. Ei credeau cu sinceritate că stilul de viaţă, cultura şi activismul de mediu ale continentului lor vor eclipsa în cele din urmă puterea dură a Americii. Faptul că distrugătoarele războaie balcanice din anii ’90 nu puteau fi soluţionate decât cu ajutorul forţelor armate ale SUA nu a contat prea mult pentru a schimba atitudinea.
Victoria lui Boris Johnson, liderul pro-Brexit, în alegerile din Marea Britanie, care au fost mai mult un vot pentru ieşirea regatului din UE, este încă un semn că puterea soft europeană nu mai este nici de departe atât de atrăgătoare pe cât părea odată. Peste Canalul Mânecii, preşedintele francez, Emmanuel Macron, a încercat cu disperare şi fără succes să-şi convingă colegii şefi de stat şi guvern din UE să transforme Europa într-o superputere militară hard. Se pare că liderul statului francez a renunţat la încercarea de a crea un nou imperiu soft. Acum, Franţa a trimis o navă de război în Golful Persic, o poartă de intrare spre Orientul Mijlociu, unde lichidarea unui general iranian printr-un atac cu dronă american a inflamat spiritele.
Între timp, în Asia, se părea că Beijingul impunea încet, dar sigur, genul de putere moale care curge direct din puterea dură. De exemplu, Dalai Lama din Tibet a fost de ani buni o durere de cap pentru China. Popularitatea acestuia la Hollywood şi în alte părţi ale lumii amintea constant oamenilor statutul Tibetului de naţiune cucerită, ocupată. Ţinuta sa atrăgătoare şi hainele sale deosebite l-au făcut să poată fi recunoscut instantaneu de milioane de oameni din întreaga lume. În multe feluri, el a întruchipat puterea moale.
Dar, dacă puterea moale ar fi fost un instrument la fel de eficient de politică externă, precum susţineau avocaţii săi, fără îndoială, Tibetul ar fi dobândit până acum o anumită măsură de autonomie. În schimb, China şi-a consolidat controlul şi Dalai Lama însuşi a devenit, în cel mai bun caz, o celebritate minoră şi lipsită de culoare. Statutul său a fost perfect simbolizat de imaginea cu el părăsind Casa Albă, după o întâlnire cu Obama, printr-o alee unde era depozitat gunoiul. Puterea dură a Chinei i-a învins decisiv puterea moale.
În altă parte, Greta Thunberg şi echipa sa nu au reuşit să influenţeze recenta conferinţă COP 25 de la Madrid privind schimbările climatice. Acest lucru arată cum pot fi ignorate chiar şi cele mai bine planificate încercări de a utiliza puterea moale pentru a crea un sentiment de panică în masă în jurul unei probleme. După atâtea decenii de panici legate de mediu, dintre care puţine s-au dovedit a fi justificate, oamenii au învăţat să ignore astfel de campanii şi să continue să mănânce carne, să conducă maşini şi să se adapteze la proclamaţiile mărunte şi enervante ale puternicei aristocraţii politice verzi. Interzicerea paielor din plastic nu este într-adevăr o modalitate de a arăta capacitatea cuiva de a modela cursul istoriei umane.
În schimb, puterea dură revene. Nici China, nici SUA nu cred că influenţa culturală poate înlocui puterea economică sau militară. Puterea moale sub diferite forme nu va dispărea niciodată cu adevărat, dar s-a dovedit că nu este o forţă decisivă în politica mondială. În aceste condiţii, „Band in China“ pare o revelaţie puternică.
La începutul acestui an, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, care îşi pregăteşte terenul pentru ceea ce pare că va fi o dictatură pe viaţă, le-a spus ruşilor că ţara lor conduce lumea în ceea ce priveşte armele, fiind lider la rachete supersonice. Rusia se poate mândri, în special, cu o rachetă capabilă să transporte focoase nucleare ce nu poate fi detectată de tehnologia americană. „Eforturile noastre pentru îmbunătăţirea capabilităţilor de apărare au fost efectuate la momentul potrivit şi aş vrea să subliniez că pentru prima dată în istoria rachetelor militare, inclusiv perioada sovietică, nu încercăm să ajungem din urmă pe nimeni. Este tocmai invers, celelalte puteri mari ale lumii încearcă să creeze armele pe care Rusia deja le are”, a afirmat Putin.
Cam în aceeaşi perioadă cu discursul lui Putin, China a lansat la apă cea mai mare şi mai avansată tehnologic navă militară de suprafaţă a sa, un distrugător din clasa Nanchang dotată cu rachete. Nava, care are un deplasament de 10.000 de tone şi a fost dezvoltată în întregime de China, va fi folosită probabil în convoaie de luptă alături de portavioane. Este singurul astfel de distrugător din lume, iar Beijingul a dat comandă pentru mai multe nave de acest tip. China este capabilă să construiască şi portavioane, primul dezvoltat cu tehnologie chineză fiind Shandong. China are în total două portavioane, primul fiind un portavion vechi ucrainean modificat.
Compania aeriană rusă Aeroflot a renunţat la zborurile în timpul nopţii spre Teheran, toate cursele spre această destinaţie fiind reprogramate pentru perioada zilei, după ce un avion de pasageri ucrainean a fost doborât accidental de apărarea antiaeriană iraniană, relatează site-ul agenţiei Tass
“Credem că în timpul zilei, există mai multe şanse de a identifica un avion şi există mai puţine riscuri. Acesta este motivul pentru care Aeroflot şi-a reprogramat zborurile”, a declarat Alexander Neradko, şeful Agenţiei Federale de Transport Aerian din Rusia.
Toate cele 176 de persoane aflate la bordul unui avion de tip Boeing 737–800 care zbura de la Teheran spre Kiev au murit după prăbuşirea unui aeronavei. Autorităţile iraniene au recunoscut că avionul a fost doborât din greşeală. Zeci de persoane au fost arestate în cadrul investigaţiei.
Între timp, Agenţia Uniunii Europene pentru Siguranţa Aviaţiei îndeamnă companiile aeriene europene să evite deocamdată spaţiul aerian iranian. Sfatul urmează o recomandare anterioara privind interzicerea zborurilor deasupra Iranului, la o altitudine mai joasă de 7.62 de kilometri, a companiilor aeriene din Europa.
De la anul 2020 nu sunt prea mari aşteptări, decât o schimbare generală a României, a românilor, iar lucruri care nu s-au făcut în 30 de ani să se facă peste noapte. În caz contrar alternativa este plecarea din ţară.
Care sunt temele anului 2020:
1. Vine sau nu criza? Această întrebare este pusă de toată lumea, în speranţa că cineva va oferi o dată precisă. România intră în al zecelea an de creştere economică, o perioadă la care prea puţini se aşteptau atunci când era criza din 2009-2010 şi se tăiau salariile, iar ofertele de locuri de muncă dispăreau peste noapte. România este predispusă să treacă de la creşteri economice spectaculoase la scăderi rapide, peste noapte, aşa că lumea vrea să fie pregătită în caz că vine o nouă furtună.
2. Cu cât creşte cursul? Cred că şi Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, ar vrea să ştie acest lucru. Dacă dezechilibrele macro se vor mai corecta, BNR poate să ţină cursul atâta timp cât nu este deranj pe pieţele financiare internaţionale. Dar, dacă vom continua să importăm în ritmul din ultimii ani, la un moment dat cursul tot va trece de 5 lei/euro.
3. Stăm în continuare cu chirie sau luăm un credit şi cumpărăm un apartament? Vânzările de apartamente scad, dar preţurile cresc, ceea ce ridică multe semne de întrebare. De ce se întâmplă acest lucru? Piaţa începe să se aglomereze pe dezvoltări imobiliare, dar multă lume stă în expectativă pentru că nu ştie ce să facă. Cei mai mulţi cred că va veni criza şi că preţul apartamentelor va scădea ca în 2009-2010, aşa că mai aşteaptă, preferând să stea în continuare cu chirie. Dar de trei ani preţurile cresc şi multora le stă pe creier întrebarea: până unde vor creşte şi acum este un bun moment pentru achiziţia unui apartament?
4. Care mai sunt salariile în piaţă şi cine mai angajează? Conform declaraţiilor lor din sondaje, 40% dintre angajaţi ar vrea să schimbe jobul ca să obţină o ofertă mai bună, dar le este frică să facă acest pas. Aşa că preferă să stea în companiile lor aşteptând o creştere salarială de 5-10% decât să rişte să meargă într-o altă companie, cu alţi şefi, cu alte targeturi şi cu altă cultură. Toată lumea vrea însă să ştie ce salarii sunt la concurenţă şi ce joburi sunt disponibile şi la ce companii.
5. Nemulţumirile legate de sănătate, educaţie şi infrastructură cresc: pentru cei care stau în marile oraşe pretenţiile devin din ce în ce mai mari. Toată lumea vrea ca şi la stat să existe sistemul de organizare ca la privat, cel puţin în domeniul sănătăţii, dar fără preţurile de la clinicile private. Toată lumea vrea ca autostrăzile să se facă peste noapte şi se întreabă de ce nu se poate face acest lucru. Acest lucru despre care se vorbeşte în fiecare zi, iar cei care sunt la putere, fie de la PSD, fie de la PNL, oferă numai promisiuni cu un grad de certitudine de 100%. Dacă ar fi o problemă atât de acută, nemulţumirea verbală s-ar transforma în proteste majore, ceea ce nu se întâmplă.
6. Unde ducem copiii la şcoală, la stat sau la privat, şi ce să înveţe? Toată lumea are o părere proastă despre învăţământul de stat mai ales după noile teste PISA, profesorii sunt depăşiţi şi se răzbună dând copiilor multe teme, iar ceea ce învaţă nu are nicio legătură cu realitatea. Mulţi părinţi se uită către învăţământul privat ca fiind soluţia salvatoare sau vor să-şi trimită copiii la şcoală în străinătate. De asemenea, părinţii se întreabă care sunt joburile viitorului mai mult decât o fac copiii.
7. Tot mai mulţi vor să plece din ţară? Deşi au bani, joburi rezonabile, apartamente unde să locuiască, cel puţin 500.000 de români, dacă nu chiar mai mulţi, vor să plece din ţară şi îşi caută joburi în afară. Iar aici nu mai este problema de bani, ca în anii ’90, ci de faptul că lucrurile se mişcă foarte încet în România, iar ceea ce văd la televizor sau citesc pe Facebook îi îndeamnă şi mai mult să plece din ţară.
8. Dragnea şi PSD nu mai sunt la putere, dar aşteptările faţă de PNL şi USR cresc: foarte mulţi şi-au dat votul celor de la PNL şi USR, în loc să stea acasă, pentru a-i da jos pe cei de la PSD. Dar acum au pretenţii faţă de cei de la PNL şi faţă de Klaus Iohannis, preşedinte al României pentru încă cinci ani, să schimbe ceva în ţară. Aşteptările lor sunt mari, iar dacă rezultatele nu vor veni, nimeni nu o să îi mai scoată la vot.
9. Unde mergem în city break şi în vacanţă? Toată lumea caută în fiecare zi ofertele cele mai ieftine de avion sau de cazare pentru a pleca la sfârşit de săptămână sau în vacanţa/vacanţele tradiţionale. Toţi corporatiştii vor să călătorească acum, când au bani şi când nu e criză.
10. Ce facem dacă începe războiul în Iran? Începutul de an a adus şi prima criză politică majoră după omorârea de către americani a unui general iranian. Noi vrem să fim în NATO, în Uniunea Europeană, dar nu vrem să fim în acelaşi conflict dintre americani şi iranieni. Toată lumea este conştientă că un război, destul de aproape de România, va schimba situaţia din ţară ca o schijă ricoşată din afară. Noroc că armata nu mai este obligatorie în România.
Să avem cu toţii un an bun, iar eu sper să avem evenimente cât mai spectaculoase pentru a scrie despre ele.
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) anunţă că România „monitorizează îndeaproape evoluţiile”, după ce Iranul a recunoscut că a doborât avionul ucrainean. Reprezentanţii instituţiei au mai spus că se vor asigura că este respectată Convenţia de la Viena privind libertatea de adunare în spaţiul public.
„România monitorizează îndeaproape evoluţiile, după ce Iranul a recunoscut că a doborât avionul ucrainean PS 752, ceea ce include asigurarea respectării Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice şi libertatea de adunare în spaţiul public”, arată MAE, într-un mesaj duminică pe Twitter.
Zeci de protestatari s-au strâns duminică în Iran pentru a doua zi consecutiv. Oamenii scandează lozinci împotriva autorităţilor, după ce armata iraniană a recunoscut că a doborât un avion de pasageri din greşeală, după ce iniţial au negat că ar fi de vină, potrivit Reuters.
Demonstraţii anti-regim s-au adunat, de asemenea, în alte oraşe din Iran.
Protestatarii s-au adunat în mai multe zone din Teheran. Ei scandează „Moarte mincinoşilor” şi cer demisia liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei.
De asemenea, sâmbătă, ambasadorul britanic, Robert Macaire, a fost reţinut pentru mai mult de o oră înainte de a fi eliberat. Duminică, diplomatul a declarat că nu a luat parte la demonstraţii, ci doar venise să aducă un omagiu victimelor tragicului eveniment.
Regimul de la Teheran a recunoscut sâmbătă că o unitate antiaeriană a Gardienilor Revoluţiei a doborât din greşeală avionul companiei Ukrainian Airlines, incident soldat cu moartea celor 176 de persoane aflate la bord. Avionul a fost doborât în contextul în care Iranul se temea de represalii după ce atacase baze militare din Irak ca ripostă la asasinarea de către SUA a comandantului militar iranian Qassem Soleimani.
Germania intenţionează să menţină participarea la Acordul nuclear semnat cu Iranul în pofida apelurilor preşedintelui Statelor Unite, Donald Trump, a anunţat vineri Guvernul Angela Merkel, conform cotidianului Le Figaro.
“Ştim că există puncte de vedere diferite între SUA şi ţările europene în privinţa Acordului nuclear iranian”, a declarat un purtător de cuvânt al Guvernului Germaniei.
“Noi folosim toate posibilităţile oferite de Acord pentru a avansa spre o soluţie diplomatică. Obiectivul nostru este să salvăm Acordul atomic, deoarece rămânem convinşi că este instrumentul potrivit pentru a împiedica Iranul să se doteze cu arme nucleare”, a precizat oficialul german.
Franţa şi Uniunea Europeană s-au pronunţat, de asemenea, în favoarea menţinerii Acordului nuclear cu Iranul. Statele Unite s-au retras din acest Acord în 2018.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Abbas Mousavi, a declarat joi pe Twitter că ţara sa a invitat experţi ucraineni şi reprezentanţi ai Boeing să participe la ancheta referitoare la prăbuşirea avionului ucrainean care se deplasa de la Teheran spre Kiev, potrivit CNN.
De asemenea, el a declarat că Iranul a demarat deja o anchetă în acest sens, în concordanţă cu regulamentele Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile.
Totodată, în cadrul aceluiaşi mesaj, oficialul a reiterat că ţara sa invită toate statele care deţin informaţii în acest caz să le furnizeze echipei de anchetă. „Am aprecia dacă ţările care pot oferi informaţii comisiei de anchetă ar face acest lucru”, a scris Mousavi.
Toate cele 176 de persoane aflate la bordul avionului de tip Boeing 737–800 care zbura de la Teheran spre Kiev au murit după prăbuşirea aeronavei.
Principalii indici de pe Wall Street au atins maxime record în şedinţa de tranzacţionare de joi, pe fondul unei uşoare relaxări în legătură cu tensiunile din Iran – unde americanii l-au asasinat pe generalul Qassem Soleimani, considerat al doilea om din stat după Ayatollah – ceea ce se corelează cu aşteptările optimiste ale investitorilor referitoare la semnarea unui acord comercial Beijing – Washington.
Sentimentul de relaxare s-a instalat încă de miercuri când preşedintele Donald Trump a adresat un discurs public în care a spus că Iranul pare să nu ia alte măsuri militare momentan, după ce o serie de rachete au lovit baze militare americane din Irak.
Riscul de confruntare directă iminentă între Washington şi Teheran a scăzut momentan, „chiar dacă riscurile pe termen lung ale unui război asimetric sunt necunoscute”, notează John Hardy, strateg în cadrul Saxo Bank.
Toţi cei trei indici bursieri majori din SUA au atins maxime record şi au închis şedinţa de tranzacţionare pe maxime record.
Indicele S&P 500 a închis şedinţa de tranzacţionare de joi cu un avans de 0,7%, evoluţie încurajată de sectorul de tehnologie. Indicele companiilor de tech, Nasdaq, a înregistrat o creştere de 0,8% la finalul şedinţei. În acelaşi timp, indicele industrial Dow Jones a închis şedinţa pe o creştere de 0,7%, la un pas de pragul de 29.000 de puncte.
Sentimentul de pe Wall Street a fost conslidat în contextul în care negociatorii oficiali ai Chinei ajung la Washington săptămâna viitoare pentru a semna o „faza unu” al unui acord comercial preliminar între SUA şi China.
În Europa, indicele DAX a închis şedinţa la Frankfurt cu o creştere de 1,3%, în timp ce indicele continental Stoxx 600 a înregistrat o creştere de 0,3%.
Cererea pentru aşa-numitele „active sigure” – care creşte atunci când se adună tensiunile şi incertitudinea – a încetinit. Preţul aurului a scăzut cu 0,2%.
Petrolul s-a stabilizat joi după ce a scăzut miercuri cu circa 4% – evoluţie care a urmat unei creşteri bruşte – cu petrolul Brent fiind cotat la 65,41 dolari per baril.
Şi în Asia pieţele au înregistrat creşteri. Indicele Nikkei 225 din Japonia a crescut cu 2,3%, în timp ce indicele Hang Seng din Hong Kong a înregistart creşteri de 1,7%.
Pieţele de acţiuni au înregistrat creşteri la nivel global, joi, în timp ce preţurile petrolului par a se fi stabilizat momentan, după discursul livrat de preşedintele american Donald Trump referitor la tensiunile din Orientul Mijlociu.
Bursele americane au atins noi recorduri în timpul şedinţei de tranzacţionare de mericuri după ce preşedintele american Donald Trump a spus că Iranul pare să nu ia alte măsuri militare momentan – după atacul cu rachete asupra bazelor militare americane din Irak, potrivit FT.
Sentimentul de calm, după câteva zile în care investiorii s-au confruntat cu o incertitudine alarmantă, continuă să se menţină joi.
Indicele DAX din Germania a crescut cu 1,4%, în timp ce indicele Stoxx 600 a înregistrat o creştere de 0,4%. Cererea pentru aşa-numitele active „sigure” – care creşte în momentele de incertitudine – s-a domolit. Preţul aurului a scăzut cu 0,6%.
Preţurile petroului, care au scăzut cu circa 4% la 65,5 dolari per baril miercuri, se menţin stabile astăzi.
„Chiar şi o pace incertă, ca cea în care pare că am intrat acum, este suficientă pentru ca investitorii să se simtă în siguranţă momentan”, notează analiştii Rabobank.
Şi în Asia pieţele au înregistrat creşteri. Indicele Nikkei 225 din Japonia a crescut cu 2,3%, în timp ce indicele Hang Seng din Hong Kong a înregistart creşteri de 1,7%.