BusinessMagazin

Tag: insula

  • Oraşul care oferă o slujbă şi două hectare de teren oricui acceptă să se mute acolo

    Cape Breton e o insulă mică aflată la capătul estic al regiunii Nova Scotia, în Canada. The Farmer’s Daughter Country Market, brutărie şi magazin general, este principalul busines din zonă şi încearcă să se extindă. În principiu, ei au toate lucrurile de care au nevoie, cu o singură excepţie: oamenii.

    Această insulă, cu natura sa unică şi un mediu înconjurător sănătos, are foarte multe de oferit: există multe locuri de interes turistic, cluburi de copii, biserici şi altele. Populaţia actuală este de 150.000 de oameni, dar este în scădere de ani buni.

    După ce au angajat toată forţa de muncă disponibilă local, cei de la The Farmer’s Daughter Country Market au postat pe pagina de Facebook un anunţ care pare prea bun pentru a fi adevărat: orice persoană dispusă să se mute în oraş va primi un loc de muncă şi două hectare de teren.

    Singura piedică pare a fi legea din Canada, care spune că doar rezidenţii statului nord-american pot aplica pentru o astfel de poziţie; sigur, o carte verde poate rezolva însă această problemă, iar pentru a obţine cartea verde rezidenţii au nevoie de două lucruri: o invitaţie de la un angajator canadian, aprobată de Ministerul Muncii, şi un permis temporar de muncă care se obţine după obţinerea vizei.

    Sursa: Brightside.me

  • Cum arăta insula Ada Kaleh, una dintre cele mai valoroase comori ale României, ce a fost scufundată de comunişti

    Ada Kaleh înseamnă în limba turcă “Insula Fortăreaţă” şi a fost fost locuită încă din antichitate. Herodot amintea de Cyraunis despre aceasta şi o descria “lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini şi de viţă sălbatică”.
     
     
    Se pare că prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificaţiile bănăţene, care vorbeşte despre insula Saan cu 216 oameni. Din 1430, locul devine cunoscut drept Ada Kaleh şi a rămas în posesiune turcă aflată sub ocupaţie austro-ungară până în anul 1918 – 1920, când a devenit teritoriu românesc, chiar dacă era locuită în totalitate de turci.
     
    În ciuda expansiunii comunismului în România, Ada Kaleh rămăsese singurul loc unde timpul se oprise, unde oamenii trăiau după aceleaşi legi vechi de sute de ani şi se răsfăţau cu acelaşi tabieturi: un fel de cafea făcută în nisip cu o aromă deosebită, un parfum de trandafiri unic, bijuterii făcute manual la preţuri modice şi tutun de calitate 100% natural.

  • Cronică: Un alt fel de film despre mafie – VIDEO

    Pentru cel de-al doilea lungmetraj al său, regizorul Thierry de Peretti a ales ca temă violenţele din Corsica de la începutul anilor ’90. E un proiect ambiţios, care urmăreşte creşterea şi în cele din urmă decăderea unui tânăr  o desfăşurare similară cu cea din Naşul, dacă vreţi, deşi asemănările se opresc aici.

    Principala diferenţă faţă de filmele clasice cu mafioţi vine din felul în care Peretti şi echipa prezintă scenele: cadrele sunt mai lungi, invitând mai degrabă la distanţarea faţă de personaje. Cadrele nu mai sunt intime, aşa cum se întâmplă de obicei în filmele semnate de Coppola sau Scorsese.

    În ciuda unei poveşti extrem de ofertante, mai ales în condiţiile în care întâmplările din Corsica nu au ajuns prea des pe marele ecran, Une vie violente nu reuşeşte să îşi atingă potenţialul. Firul narativ se încurcă parcă în prea multe detalii şi devine greu de urmărit, iar personajul principal pare de multe ori că nu ştie exact ce anume trebuie să facă. Revin la comparaţia cu Naşul: şi în filmul lui Francis Ford Coppola personajele ajung în stări conflictuale, dar dilemele lor sunt de cele mai multe ori de natură morală. Aici, Stephane (un militant de 20 de ani) pare să se întrebe de multe ori dacă trebuie să continue lupta, nu dacă lupta e una corectă.

    Aş spune că este o problemă a echipei tehnice, pentru că actorul Jean Michelangeli (Stephane) semnează un rol excelent; şi restul distribuţiei, formată din actori relativ necunoscuţi, se achită bine de sarcinile primite.

    Aflăm încă de la început că Frontul Naţional de Eliberare a Insulei Corsica (FLNC) a luptat încă din anii ’70 pentru a obţine independenţa faţă de Franţa, apogeul acestui conflict fiind atins două decenii mai târziu. Acţiunea filmului începe însă în 2001, iar primele scene sunt elocvente pentru modul în care Peretti tratează subiectul: doi tineri sunt executaţi de mafie la Paris, cadrul fiind unul lung, filmat de departe.

    Cinematografia semnată de Claire Mathon este excelentă şi prezintă contrastul dintre Parisul cenuşiu şi culorile vii ale insulei.

    Cea mai bună parte a filmului Une vie violente este felul în care Peretti descrie climatul cultural şi social al insulei Corsica, un loc unic împărţit cumva între Franţa şi Italia.

    În concluzie, Une vie violente merită din plin laudele pe care le-a primit în timpul proiecţiei de la Cannes. Nu este un thriller, aşa cum poate şi-ar fi dorit producătorii, dar evocă într-un mod excepţional o perioadă mai puţin cunoscută din istoria Europei.

    Notă: 8,5/10

    Une vie violente
    Regia: Thierry de Peretti
    Distribuţie: Jean Michelangeli, Henri-Noel Tabary, Cedric Appietto, Marie-Pierre Nouveau, Delia Sepulcre-Nativi
    Durată: 1 oră 47 minute
    Data lansării: 10 august

  • COPII sub 10 ani încearcă să se SINUCIDĂ într-o tabără de refugiaţi. Vezi condiţiile de la MORIA, Grecia

    “Suntem întotdeauna gata să fugim, 24 de ore pe zi avem copiii pregătiţi. Violenţa înseamnă că micuţii noştri nu dorm”, spune Sara Khan, originară din Afganistan.

    Familia Sarei îşi petrece toată ziua în aşteptarea hranei şi este gata să alerge toată noaptea, de teama încăierărilor care izbucnesc în mod constant în adăpost.

    Condiţiile sunt atât de îngrozitoare încât organizaţiile de caritate au părăsit efectiv tabăra în semn de protest.

    Locul miroase a canalizare şi există aproximativ 70 de persoane la o toaletă, conform misiunii medicale de caritate Medici fără Frontiere.

    Unii oameni trăiesc în cabine mobile, în care sunt instalate corturi şi foi de prelată, singurele ”case” pentru cei care nu pot obţine niciun spaţiu de locuit oficial. Un cort cuprinde 17 persoane, adică patru familii locuiesc sub o pânzâ.

    În prezent, mai mult de 8.000 de persoane au fost înghesuite în tabăra Moria, care ar fi trebuit să găzduiască în jur de 2.000 de oameni.

    Personalul organizaţiei spune că au fost nevoiţi să se ocupe de copiii de până la 10 ani, care au încercat să se sinucidă.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Poliţia a descoperit o plantaţie de canabis, pe o insulă din Delta Dunării. I-ar aparţine unui politician

    Agenţii poliţiei şi grănicerii ucrainei au descoperit la începutul lunii august, pe o insulă de pe raza satului Câşliţa din regiunea Izmail, în partea ucraineană a Deltei Dunării o plantaţie de canabis întinsă pe 2 hectare, potrivit Dumskaia.

    Când au intervenit poliţiştii, pe câmp era un tractor care strângea recolta, dar şi un paznic înarmat.

    Plantele deja cultivate au fost distruse de poliţie. Se estimează că pe plantaţie erau în jur de 75.000 de plante de canabis.

    Terenul aparţinea unei cooperative agricole, condusă de un politician local din Ucraina. Este vorba despre Anatolii Cerednicenko, reprezentant al partidului „Blocul Opoziţiei” (pro-rus, succesorul Partidului Regiunilor al lui Ianukovici) în Consiliul Regional al regiunii Odessa.

    Pe un teren al aceleiaşi cooperative a fost găsită şi în septembrie 2017 o plantaţie de canabis, întinsă pe 1 hectar şi jumătate. Ancheta în dosarul respectiv nu a fost încă finalizată. Cei găsiţi vinovaţi riscă de la 3 la 7 ani după gratii pentru producţie şi trafic de droguri.

  • Cum arată tribul care nu a atins pământul niciodată – GALERIE FOTO, VIDEO

    Ei sunt porecliţi “ţiganii mării” deoarece trăiesc doar pe apă, iar unii dintre ei au “rău de pământ”. Ei fie trăiesc în bărci înguste unde şi dorm, fie în căsuţe din lemn contruite deasupra apei. Tribul Baju locuieşte în apropierea insulei Borneo.

    Oamenii Bajau nu au cetăţenie şi nu au drepturi la facilităţi sau la şcoli.

    În loc să înveţe să matematică sau biologie, copii bajau învaţă cum să prindă peşti, crabi sau caracatiţe. Se zice că datorită faptului că petrec atât de mult timp sub apă ochii lor văd mai clar sub apă decât oamenii obişnuiţi. Viaţa lor este atât de legată de apă încât timpul îl măsoară în funcţie de maree şi nu numără orele şi zilele.

  • Cel mai INUTIL AEROPORT DIN LUME. A costat 321 de milioane de euro şi este încă nefolosit DE 12 ANI

    Pe acesta va ateriza un prim avion zilele acestea: un zbor al SA Airlink din Johannesburg, cu până la 68 de pasageri la bord; aeronava va aterzia pe mica insulă după un zbor de şapte ore (ce va include şi o oprire pentru reîncărcarea combustibilului în Windhoek, Namibia).

    Ruta aceasta va fi operată săptămânal – în fiecare sâmbătă şi va marca un nou capitol în istoria teritoriilor britanice de peste ocean.

    Guvernul britanic a anunţat primele planuri de construire a unui aeroport pe insula Sfânta Elena în 2005, dar problemele întâmpinate în găsirea unei firme de construcţii potrivită şi presiunile financiare aduse de recesiunea globală au determinat întârzierea semnării contractelor până în 2011.

    Aeroportul a fost deschis oficial în iunie 2016, dar cu o mare problemă: aeronavele mari nu pot ateriza aici din cauza vânturilor puternice. Pe 18 aprilie 2016, un zbor de test operat de Comair pentru British Airways a dus la concluzia că un Boeing 737-800 avea nevoie de trei încercări pentru o aterizare de succes şi timp de mai mult de un an doar mici aeronave private au putut să folosească aeroportul.

    Un raport oficial publicat anul trecut demonstra că impactul condiţiilor meteo de aici nu era prevăzut şi descria aeroportul – descris de unii ”cel mai nefolositor aeroport din lumea” – drept un elefant alb de 285 de milioane de dolari care nu îi deserveşte nici pe pasageri, nici plătitorii de taxe, care au acoperit ”nota de plată”.

    Autorităţile estimau că după deschiderea aeroportului până la 30.000 de oameni pe an ar fi putut vizita Sfânta Elena după stabilirea unei conexiuni aeriene. Totuşi, serviciul săptămânal SA Airlink va putea să susţină doar 4.000 de pasageri anual – şi aceasta în cazul în care aeronavele ar fi pline.

    Costul zborului (pe un singur segment) este de aproximativ 395 de lire sterline, potrivit Telegraph Travel. Limita de 68 de pasgeri a fost pusă în scopul asigurării că aeronava este suficient de uşoară pentru a decola şi ateriza; iar piloţii au fost instruiţi să evite o porţiune a pistei unde vânturile sunt cel mai des des întâlnite. Potrivit presei internaţionale, Sf.

    Elena este o insulă potrivită pentru turiştii dornici de natură, sălbăticie; este totodată locul în care a fost închis Napoleon după bătălia de la Waterloo. Climatul este blând în majoritatea anului, cu temperaturi care variază între 20 şi 27 de grade Celsius; engleza este limba principală , bucătăria insulei esta malaysiană, cu influenţe chineze.
     

  • Cel mai nou pământ românesc. Întins cât Bucureştiul, dar accesul este interzis

    Cel mai nou pâmânt românesc oferă peisaje care îţi taie respiraţia. Totuşi, cel puţin pentru moment, locuirea acestui teritoriu şi simpla vizitare a lui sunt interzise.

    Guvernul României a interzis popularea insulei Sacalin, un teritoriu de 21.410 hectare (cam de dimensiunea capitalei ţării, Bucureşti) din Marea Neagră.

    Principalul scop al acestei măsuri este protejarea păsărilor rare care cuibăresc aici (229 de specii). Şi flora este una deosebită, sute de plante rare putând fi întâlnite în acest loc, relatează one.ro.

    Locuirea insulei a fost interzisă de autorităţile române încă din 1938.

    Insula Sacalin s-a format în urmă cu aproximativ 150 de ani. Iniţial, erau două insule, Sacalinu Mare şi Sacalinu Mic, însă, în timp, cele două s-au unit şi formează acum un teritoriu compact de peste 210 kilometri pătraţi.

    Insula se află în Marea Neagră, la mică distanţă de coasta românească, în dreptul braţului Sfântu Gheorghe al Deltei Dunării.

    Pe insula Sacalin se regăsesc cele mai mari colonii de chire de mare şi pelicani creţi, insula fiind principala zonă de cuibărit, hrănire şi iernare a acestor specii. În apele din proximitate se găsesc peşti rari, sturioni, dar şi plante rare, cum ar fi varza de mare şi canarul bălţii.

    Insula românească nu trebuie confundată cu insula Sahalin, cea mai mare insulă rusească, situată în nordul oceanului Pacific.

  • Insula indoneziană Lombok s-a ridicat cu 25 de centimetri din cauza cutremurului

    Potrivit celui mai recent bilanţ anunţat de Agenţia indoneziană pentru Gestionarea dezastrelor, 387 de oameni au murit în urma cutremurului de suprafaţă cu magnitudinea de 7,0 grade produs pe 5 august.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Ministrul italian de interne Matteo Salvini a fost declarat persona non grata pe teritoriul unei insule spaniole

    Moţiunea, care a fost înaintată de partidul de stânga Podemos şi de formaţiunea politică Més per Mallorca, a fost aprobată de autorităţile locale.

    Politicienii din insula Mallorca au criticat “afirmaţiile şi politicile teribile şi revoltătoare” ale lui Salvini, care a luat măsuri pentru a bloca intrarea imigranţilor în porturile din Italia.

    Aurora Ribot, o purtătoare de cuvânt a partidului Podemos, a declarat pentru presa locală că politica şi retorarica lui Salvini “promovează xenofobia şi nerespectarea vieţii umane şi a demnităţii”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro