BusinessMagazin

Tag: IBM

  • China vrea să ancheteze Oracle şi IBM, în uma scandalului de spionaj declanşat de Edward Snowden

     Companiile vor fi investigate de Ministerul Siguranţei Publice şi un centru de cercetare al executivului chinez, potrivit presei locale, preluate de New York Times.

    Informaţia referitoare la anchetă vine după ce Snowden a dezvăluit programul masiv de spionaj al NSA atât în SUA cât şi în străinătate, inclusiv accesarea fără permisiune a unor reţele informatice importante ale universităţilor din China şi Hong Kong.

    Documentele furnizate presei de Snowden arată că NSA a avut acces la volume mari de date, precum emailuri sau înregistrări video ale companiilor mari din IT, inclusiv Facebook şi Google, în cadrul unui program guvernamental numit Prism.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Principalii jucători de pe piaţa de soluţii IT fac afaceri de 600 de milioane de euro

    Clasamentul este dominat, la fel ca şi în anii anteriori, de subsidiarele locale ale giganţilor americani IBM şi HP, unii dintre cei mai mari furnizori de servicii IT din lume, iar pe locul trei se află compania românească Teamnet.

    Dintre cele 25 de companii din top, doar 12 sunt deţinute la vedere (cu deţinerile declarate direct la Registrul Comerţului din România) de antreprenori români, cele mai mari dintre ele după cifra de afaceri fiind Novensys, Star Storage şi ETA2U. Cifra de afaceri cumulată a celor 12 companii este de 177 de milioane de euro în anul precedent, potrivit datelor de la Finanţe. Cea mai mare creştere a cifrei de afaceri a fost înregistrată în 2012 de subsidiara grupului austriac Kapsch, pe fondul expansiunii companiei pe piaţa locală.

    Anul trecut, potrivit datelor preliminare ale companiei de consultanţă şi cercetare de piaţă Pierre Audoin Consultants (PAC), piaţa de soft şi servicii IT din România a scăzut. Datele preliminare arată în acest moment pentru anul 2012 o piaţă de 777 mil. euro, dintre care software 325 de milioane de euro şi servicii IT – 452 de milioane de euro. Din punctul de vedere al clienţilor, piaţa este împărţită în mod aproximativ egal între sectorul privat şi cel public, spune Eugen Schwab-Chesaru de la Pierre Audoin Consultants.

    Sectorul public are circa 30% din cheltuielile cu serviciile IT din România şi circa 26% din cele pe software, dar dacă adăugăm toate instituţiile şi companiile aflate sub influenţa statului, atunci ajungem la un procent de 50%, afirmă Chesaru. În zona privată, industria are în continuare investiţii mai mari în soft şi servicii IT. Pierre Audoin Consultants include în zona de producţie de la domeniile petrol şi gaze, auto, alimente şi băuturi, auto, construcţii. “Anul trecut au scăzut şi cheltuielile făcute de operatorii telecom, de sectorul public. Au fost constante în schimb investiţiile din sectorul financiar. În zona financiară este însă posibil ca datele finale să arate o scădere.”

  • CAPITALISTUL SĂPTĂMÂNII: THOMAS JOHN WATSON SR

    A renunţat la această poziţie după un an, iar apoi a început să lucreze ca vânzător ambulant de piane şi instrumente muzicale. Watson şi-a deschis apoi o afacere pe cont propriu: o măcelărie care a dat faliment.Odată cu noul proprietar al măcelăriei, Watson trebuia să facă transferul plăţilor către noul proprietar, prin compania care producea case de marcat (National Cash Register), unde l-a cunoscut pe John J. Range, preşedintele departamentului din Buffalo al NCR, căruia i-a cerut un loc de muncă.

    L-a sunat în mod repetat şi, în cele din urmă, a reuşit să se angajeze ca vânzător ucenic al lui Range. Sub ghidarea lui, Watson a devenit în curând cel mai de succes om de vânzări din estul SUA, câştigând 100 de dolari pe săptămână.
    Watson a fost avansat în postul de manager de agenţie al NCR în Rochester, New York, unde primea un comision de 35% şi trebuia să raporteze direct celui de-al doilea om aflat la comanda NCR. A reuşit să scoată de pe piaţă principalul competitor, iar ca recompensă a fost numit ca director al biroului din Dayton, Ohio.

    Watson s-a alăturat IBM ca director general în 1914, când compania, numită atunci Computing-Tabulating-Recoding Co., avea 1.300 de angajaţi. Anul următor a devenit preşedintele acesteia, iar într-un interval de patru ani, a dublat cifra de afaceri până la nouă milioane de euro. În 1924, a redenumit-o International Business Machines.

    Watson a transformat compania într-una dominantă pe piaţă, avea în proprietate şi închiria clienţilor mai mult de 90% din maşinile de calcul din America din acea perioadă.

    Pe parcursul vieţii, Watson şi-a menţinut interesul în relaţii internaţionale. S-a întâlnit cu regi, preşedinţi, prim-miniştri şi ambasadori care au vizitat New York-ul. Watson a lansat sloganul IBM “Pace mondială prin schimburi internaţionale”, referindu-se nu doar la schimbul de bunuri şi servicii, dar şi al oamenilor şi ideilor.

    A primit chiar şi o medalie pentru ajutorul adus de maşinile de calcul regimului nazist, în special în ce priveşte datele referitoare la recensământul populaţiei. Watson a returnat medalia guvernului german, iar cancelarul german Adolf Hitler i-a interzis să mai calce pe pământ german. La moartea lui Watson, în 1956, cifra de afaceri a companiei ajunsese la 897 de milioane de dolari şi la peste 70.000 de angajaţi. În prezent, compania valorează peste 100 de miliarde de dolari.

  • Pariul de milioane de dolari, câştigător. Cloud-ul cucereşte tot mai multe companii

    Când subsidiara locală a companiei americane IBM semna în anul 2010 un contract cu Petrom pentru a prelua pentru 10 ani administrarea abia construitului centru de date al companiei petroliere, aproape orice referire la termenul „cloud„ încă trebuia să fie urmată de paragrafe întregi de explicaţii ale conceptului, iar pentru multe companii mari scenariul în care ele urmau să renunţe la serverele proprii părea greu realizabil.

    La aproape trei ani de la acel moment, economia a depăşit recesiunea, însă a rămas încă în zodia creşterilor mici, forţând multe companii nu doar să-şi adauge în vocabular termenul cloud, ci şi să-i încerce puterile, dacă nu din convingere, măcar pentru a testa cum va arăta bilanţul contabil la finele anului cu alocări mai mici la capitolul cheltuieli de capital.

    „Piaţa din România este foarte dinamică pe partea de IT. Pe lângă efortul companiilor furnizoare de soluţii în cloud, clienţii au început să se autoeduce şi să îmbrăţişeze din ce în ce mai mult acest model de livrare a soluţiilor către utilizatorii finali„, spune Viorel Delinschi, business development executive în cadrul IBM pentru Europa de Sud-Est. Foarte mulţi clienţi, explică el, se arată interesaţi de cloud din mai multe motive – pe de-o parte este lipsa bugetelor pentru investiţii IT sau încercarea de a găsi o modalitate pentru rotunjirea profiturilor companiei într-un an fiscal, iar pe de altă parte este dorinţa de a îmbunătăţi cash-flow-ul şi restul indicatorilor financiari ai companiei.

    Schimbarea de atitudine a mediului de afaceri, până nu demult în totalitate reticent faţă de cloud computing, vine şi din faptul că există acum, inclusiv la nivelul celor câteva milioane de utilizatori de smartphone-uri şi tablete plus internet mobil din România, numeroase soluţii de cloud dedicate segmentului rezidenţial, de la cele de tipul Dropbox sau Microsoft Skydrive şi până la cele oferite pentru un abonament lunar de operatorii locali de telecom. Mai mult, nume mari de pe piaţa locală din alte industrii decât cea de IT&C, aşa cum este cazul Petrom, au făcut deja acest pas şi s-au mutat în cloud.

    La jumătatea anului trecut lista de clienţi a IBM, compania care a pariat cele câteva milioane de dolari în 2010 pentru construirea unui centru de date de unde să ofere altor companii servicii de cloud computing, număra deja câteva nume sonore, printre care Allianz, Axa, Bitdefender sau eMag. De ce au făcut toate aceste companii pasul spre soluţiile din centrul de date al IBM? Varianta scurtă a răspunsului: „Livrăm IT ca o utilitate – ca apa caldă„, explică Bogdan Popescu, global technology services manager al IBM România. Varianta mai lungă a răspunsului vine de la acelaşi executiv: „IBM pune la dispoziţie toată infrastructura necesară găzduirii aplicaţiilor de business: spaţiu securizat în centrul de date, echipamente hardware şi mentenanţa lor, infrastructura de comunicaţii, sistemele de virtualizare şi sistemele de operare – totul pentru o taxă lunară constantă„.

    În perspectivă, este clar că piaţa va creşte per ansamblu, spune oficialul IBM. Creşterea continuă a pieţei serviciilor de cloud va rezulta din adoptarea de servicii de acest gen pentru sistemele de producţie, în plus faţă de scenariile de dezvoltare şi testare, care au condus, în cele mai frecvente cazuri de utilizare, la serviciile publice de cloud din prezent. Dinamica pieţei variază considerabil atunci când se analizează dimensiunea pieţei de cloud şi creşterea domeniului în diferite regiuni ale lumii. Deşi previziunile de creştere sunt în general ridicate peste tot la nivel mondial, adoptarea serviciilor cloud variază în mod semnificativ în funcţie de ţară, mai punctează Delinschi.

    Pe plan local, IBM furnizează două soluţii de cloud computing – IBM SmartCloud Enterprise (destinată în primul rând întreprinderilor mici şi mijlocii) şi IBM SmartCloud Enterprise Plus (SCEă), care vine în completarea portofoliului de servicii administrate oferite în Centrul de Date operat de IBM România din Bucureşti. „Aceste soluţii SmartCloud sunt disponibile prin accesarea unui portal online, afirmă Viorel Delinschi, business development executivul IBM pentru Europa de Sud-Est, despre platforma care oferă acces rapid la serverele virtuale şi aplicaţiile IBM, ajutând companiile să reducă cheltuielile şi să îmbunătăţească vizibil flexibilitatea proceselor IT. România este printre primele ţări din Europa Centrală unde IBM a lansat un astfel de portal online. Semn că miza pariului de acum trei ani a fost cea corectă.

  • Acţiunile IBM au scăzut într-o zi cu peste 8%, cel mai mare declin din ultimii 8 ani

    Preţul acţiunilor IBM, cel mai mare furnizor de servicii IT din lume a înregistrat  săptâmâna trecută cea mai mare scădere de pe o zi pe alta din ultimii 8 ani, după ce compania a raportat un profit de 3,03 miliarde de dolari, sub nivelul estimat de analişti pe fondul scăderii vânzărilor de produse hardware, scrie Bloomberg.

    Acţiunile s-au tranzacţionat vineri cu 190 de dolari pe unitate, în scădere cu 8,3% faţă de ziua precedentă, înregistrând cea mai mare scădere de pe o zi pe alta din 15 aprilie 2005. Scăderea a fost atât de mare încât creşterile înregistrate cu o lună în urmă, când preţul acţiunilor IBM a atins un maxim record nu s-au mai văzut în preţul de tranzacţionare.

    În încercarea de a se relansa, IBM a anunţat că plănuieşte să cheltuiască 1 miliard de dolari pe restructurări  în al doilea trimestru al anului şi de asemenea a anunţat că va renunţa la anumite sectoare din business care nu mai sunt profitabile.

    Ca parte a eforturilor, gigantul american se află deja la discuţii pentru a vinde divizia de servere pentru calculatoare obişnuite, potrivit informaţiilor furnizate de persoane apropiate situaţiei. Grupul chinez Lenovo, care în 2005 a achiziţionat afacerea cu PC-uri a IBM este considerat a fi potenţialul cumpărător, potrivit aceloraşi surse. 

  • Un influent vicepreşedinte al IBM se retrage după 36 de ani în companie

    Vicepreşedintele IBM Mike Daniels (foto), şeful diviziei de servicii, cea mai mare a grupului, se retrage din activitate după 36 de ani în companie, transmite Bloomberg. Daniels, în vârstă de 58 de ani, va renunţa la funcţie la 31 martie, atribuţiile sale urmând să fie preluate de Erich Clementi, vicepreşedinte pentru servicii tehnologice la nivel internaţional, şi Bridget van Kralingen, vicepreşedinte pentru business services la nivel global. Divizia condusă de Daniels asigură circa 60% din veniturile IBM, cel mai mare furnizor de servicii IT la nivel mondial.

    Mai multe pe zf.ro

  • Un influent vicepreşedinte al IBM se retrage din funcţie după 36 de ani în companie

    Daniels, în vârstă de 58 de ani, va renunţa la funcţie la 31 martie, atribuţiile sale urmând să fie preluate de Erich Clementi, vicepreşedinte pentru servicii tehnologice la nivel internaţional, şi Bridget van Kralingen, vicepreşedinte pentru business services la nivel global, transmite Bloomberg.

    Divizia condusă de Daniels asigură circa 60% din veniturile IBM, cel mai mare furnizor de servicii IT la nivel mondial. El era văzut şi ca un posibil candidat la postul de director executiv, înainte ca Ginni Rometty să preia această funcţie în urmă cu un an.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • IBM: Peste 5 ani computerele vor percepe lumea la fel ca oamenii

    Astfel, în curând un utilizator care doreşte să cumpere îmbrăcăminte de pe internet va putea simţi materialul numai prin atingerea ecranului. Senzorii computerelor se apropie rapid de nivelul de complexitate necesar pentru a interpreta prin atingere caracteristicile unui obiect. Totodată, IBM crede că peste 5 ani un smartphone va putea imita prin vibraţie caracteristicile unei suprafeţe – utilizatorul va atinge ecranul din sticlă, dar va percepe materialul respectiv, spre exemplu o rochie afişată pe display. Cercetătorii IBM lucraeză deja la aplicaţii pentru utilizarea în domeniul retail sau în sectorul sănătăţii a tehnologiilor bazate pe atingere, pe senzori infraroşii sau pe puncte de presiune. IBM anticipează că peste 5 ani computerele vor putea interpreta imaginile mai bine decât oamenii, analizând culorile, texturile şi alte caracteristici pentru a aduna informaţii. În domeniul medical, computerul va “vedea” mai multe detalii şi informaţii decât doctorii în planşele rezultate în urma testelor de rezonanţă, precum radiografiile.

    Mai multe pe zf.ro

  • Mihai Tudor, fostul CEO al IBM Europa de Sud-Est, este noul director comercial business al Romtelecom

    Potrivit informaţiilor de pe piaţă Mihai Tudor a fost recrutat în urmă cu câteva luni, însă o clauză de neconcurenţă semnată cu IBM l-a împiedicat să preia mai repede poziţia de la Romtelecom. “Romtelecom este una dintre companiile fanion ale industriei tehnologice de vârf româneşti. Mă alătur echipei (…) cu (…) dorinţa de a extinde şi perfecţiona serviciile oferite clienţilor business şi cu convingerea că tradiţia şi inovaţia reprezintă ingrediente de dorit şi de succes pentru orice organizaţie”, a spus Mihai Tudor.

    Mai multe pe zf.ro

  • Bogdan Cioc: Istoria SAP – eleganţă în design, intuiţie tehnică şi abilitate în afaceri

    de Bogdan Cioc

    Pe 1 aprilie 1972 cinci foşti angajaţi ai IBM din Mannheim, Germania, pe numele lor Claus Wellereuther (n.1935), Dietmar Hopp (n.1940), Hasso Plattner (n.1944), Klaus Tschira (n.1940) şi Hans Werner-Hector (n.1940), decideau să îşi încerce norocul şi să înceapă o afacere pe cont propriu în industria software. Povestea lor este istoria remarcabilă a uneia dintre cele mai de succes afaceri europene din această industrie apărută în America şi dominată în proporţie covârşitoare tot de America. Este vorba de compania germană SAP, ce îşi sărbătoreşte în 2012, încă tânăra, dar respectabila vârstă de patruzeci de ani.

    Dintre cei cinci, doar Claus Wellenreuther avea un MBA şi deci cunoştinţe în administrarea afacerilor. Ceilalţi patru fondatori erau absolvenţi de cursuri tehnice sau ştiinţifice: Hopp şi Plattner erau ingineri în telecomunicaţii, Tschira era fizician, iar Hector matematician. Ceva din moştenirea academică a celor cinci fondatori se mai simte chiar şi azi la SAP, unde un doctorat în matematică poate fi, încă, un motiv clar de mândrie. Companiile europene de software au câteodată, aşa cum remarcă Michael A. Cusumano, profesor la Sloan School of Management de la MIT, în cartea sa din 2004, “The Business of Software”, tendinţa de a se concentra mai mult pe eleganţa în design decât pe crearea de produse software pentru distribuţie de masă. Tendinţa de a trata industria software ca pe o ştiinţă, mai degrabă decât ca pe o afacere. Din fericire pentru soarta sa pe termen lung, SAP a ştiut să echilibreze cele două tendinţe.

    Cei cinci plecau în 1972 la drum cu impulsul dat de decizia IBM din 1970 de a decupla vânzarea de hardware de vânzarea de software. Într-o industrie dominată copios de IBM (comparată în epocă cu Albă-ca-Zăpada, iar concurenţii săi cu cei şapte pitici), software-ul era văzut doar ca un accesoriu al hardware-ului. Clienţii care cumpărau un mainframe de la IBM până în 1970 primeau alături de acesta, gratis, sistemul de operare, compilatoare de limbaje de programare (de obicei FORTRAN şi COBOL), baze de date şi alte biblioteci utilitare, precum şi aplicaţii de business. Doar dacă doreau aplicaţii proprii, clienţii şi le construiau singuri sau contractau firme specializate (care erau create în mare parte de foşti angajaţi ai IBM, deveniţi antreprenori) care să le programeze pentru ei. Iar cele mai populare dintre aceste aplicaţii sfârşeau invariabil prin a fi preluate şi rescrise de IBM şi oferite apoi gratuit odată cu hardware-ul.

    În 1970, sub tirul acuzaţiilor de monopol şi de politici anticoncurenţiale, IBM a trebuit să decupleze vânzarea de hardware de cea de software şi să trateze cele două elemente drept produse diferite, cu evoluţii diferite, ceea ce şi deveniseră de facto. Şi astfel a luat naştere industria software, povestită pe larg de istoricul Martin Campbell-Kelly în cartea sa din 2003 “From Airline Reservations to Sonic the Hedgehog”.

    Pe lângă acest context pozitiv, Hopp, Plattner & Co. mai plecau la drum cu un prim client – preluat de la IBM, desigur: Imperial Chemical Industries, unul dintre marii producători de produse chimice ai epocii – şi cu un vis, acela de a crea aplicaţii de business în timp real. Aplicaţiile software tradiţionale ale momentului presupuneau executarea programelor la momente ulterioare introducerii datelor, momente determinate în funcţie de disponibilitatea puterii de procesare a mainframe-ului central. Prin contrast cu acest model de execuţie, ambiţia noii companii era aceea de a crea aplicaţii care să le ofere utilizatorilor dialogul interactiv direct şi accesul instantaneu la date. Desigur, azi, când puterea de calcul este atât de răspândită încât fiecare dintre noi avem în buzunar un smartphone de câteva sute de dolari de mii de ori mai puternic decât mainframe-urile de sute de mii de dolari ale anilor ’60, acest mod de procesare a devenit un loc comun. Însă în anii ’60 puterea de calcul era atât de rară şi de preţioasă încât trebuia raţionalizată. A fost meritul şi intuiţia celor cinci să vadă că într-o zi lucrurile se vor schimba.