Cele mai bogate ţări ale Europei au în faţă un risc sporit de proteste sociale în timpul iernii viitoare, incluzând proteste stradale şi demonstraţii, din cauza preţurilor ridicate la energie şi creşterii dramatice a costurilor de trai, avertizează Verisk, o firmă de consultanţă în domeniul riscului, scrie Reuters.
Gazprom a declarat că preţurile gazelor naturale în Europa ar putea creşte cu 60% în această iarnă, deoarece gigantul energetic de stat încetineşte exporturile către Europa, a raportat Business Insider.
“Preţurile la gaze în Europa au depăşit 2.500 de dolari (pe 1.000 de metri cubi). Potrivit estimărilor conservatoare, dacă această tendinţă va continua, preţurile vor depăşi 4.000 de dolari la 1.000 de metri cubi în această iarnă”, a declarat Gazprom într-un comunicat Telegram din 16 august.
Gazprom a produs cu 13,2% mai puţine gaze naturale între 1 ianuarie şi 15 august anul acesta decât în aceeaşi perioadă din 2021, a adăugat compania. Oficialii nu au oferit motive pentru declin.
Fluxurile de gaze naturale din Rusia către Europa au scăzut de la începutul războiului. În mai, Ucraina a închis una dintre rutele majore ale Gazprom pentru transportul gazelor din Rusia. Între timp, Gazprom a redus fluxurile de gaze naturale către Europa prin conducta cheie Nord Stream 1 la aproximativ 20% din capacitatea sa, invocând dificultăţi tehnice din cauza sancţiunilor împotriva Rusiei.
Preţurile de referinţă europene ale gazelor naturale din Olanda au atins un nivel record de aproape 335 de euro sau 341 de dolari pe megawat oră în primăvara acestui an, potrivit Reuters. Au scăzut înapoi la aproximativ 226 de euro pe megawat oră, dar sunt încă de aproximativ cinci ori mai mari decât acum un an.
Preţurile gazelor naturale în Europa au atins noi recorduri şi ar putea creşte şi mai mult pe măsură ce iarna se apropie, deoarece piaţa stabileşte preţul într-o criză a ofertei, a scris S&P Global pe 11 august.
Consumatorii din Europa se pregătesc pentru şocul facturilor de utilităţi, deşi guvernele intensifică şi ajutorul pentru cei nevoiaşi pentru a face faţă inflaţiei.
Firma de cercetare din Marea Britanie, Cornwall Insight, a declarat la începutul lunii august că se aşteaptă ca facturile medii anuale de energie să depăşească 4.200 de lire sterline până în ianuarie – de peste trei ori faţă de plafonul guvernamental de 1.277 de lire sterline la începutul acestui an. Partidul Conservator de guvernământ se află în mijlocul unei curse de conducere, secretarul de externe Liz Truss şi fostul ministru de finanţe Rishi Sunak promiţând ambii măsuri pentru a ajuta consumatorii.
În Germania, o familie de patru persoane va trebui să plătească în plus 480 de euro pe an, de la 1 octombrie până în aprilie 2024, pentru a ajuta companiile de utilităţi să facă faţă creşterii preţurilor la gaze, potrivit Reuters. Guvernul ţării a lansat programe specifice pentru a amortiza costurile energetice care ar putea deveni insuportabile pentru anumite familii.
Ieri, la intersecţia Bulevardului Chişinău cu strada Pictor Dimitrie Hârlescu, din sectorul 2 al Bucureştiului, primarul general al Capitalei, Nicuşor Dan, a vizitat şantierul prin care se modernizează 12 kilometri de conductă din sistemul de termoficare. Lipsiţi de apă caldă de săptămâni bune, dar atraşi de promisiunea unor posibile clipe de celebritate asigurate de prezenţa camerelor de televiziune, locuitorii zonei s-au adunat spontan în jurul primarului, devenind la rândul lor jurnalişti. Interacţiunea dintre cele două părţi, primar-alegători, a arătat că dincolo de sistemul centralizat de încălzire, oamenii au zeci de alte probleme.
♦ Dacă ai nenorocul să fii ultimul maimuţoi de pe planetă, vei prinde un tren de metrou abia peste 20 de minute după ce ultimul după care ai fugit tocmai a plecat din gară ♦ Menţinerea haosului la nivelul administraţiei publice din Bucureşti este esenţială pentru factorul politic pentru că el facilitează aruncarea vinii de la un partid la altul fără ca cineva să-şi asume vreodată eşecul major în gestionarea capitalei economice a României – 10% din populaţia României, 26% din PIB-ul ei.
Ieri, la intersecţia Bulevardului Chişinău cu strada Pictor Dimitrie Hârlescu, din sectorul 2 al Bucureştiului, primarul general al Capitalei, Nicuşor Dan, a vizitat şantierul prin care se modernizează 12 kilometri de conductă din sistemul de termoficare. Lipsiţi de apă caldă de săptămâni bune, dar atraşi de promisiunea unor posibile clipe de celebritate asigurate de prezenţa camerelor de televiziune, locuitorii zonei s-au adunat spontan în jurul primarului, devenind la rândul lor jurnalişti. Interacţiunea dintre cele două părţi, primar-alegători, a arătat că dincolo de sistemul centralizat de încălzire, oamenii au zeci de alte probleme. A mai ieşit însă un lucru în evidenţă: haosul de organizare la nivelul administraţiei publice este principalul lucru care ţine oraşul ostatic. Vina este a nimănui, consecinţele se plătesc colectiv.
„De ce nu e, domne, şi domnu primar aici (Radu-Nicolae Mihaiu, primarul sectorul 2 – n.red.), că tot de la USR e şi el, să vină să vorbească?”, întreabă un locuitor al zonei unde s-a deschis un nou şantier pentru modernizarea a 12 kilometri de conductă magistrală din sistemul centralizat de încălzire.
„Nu e, domne, treaba lui, că încălzirea nu e la primăria de sector”, îi răspunde altcineva. Sistemul centralizat de încălzire din Bucureşti este format din mai multe segmente, esenţiale fiind zona de producţie, ELCEN, gestionată acum de Ministerul Energiei şi aflată în insolvenţă, şi Compania Muncipală Termoenergetica Bucureşti, care este deţinută de Consiliul General al Bucureştiului şi care anul trecut a avut pierderi de 241 de milioane de lei. Ieri, în toate cele şase sectoare ale Bucureştiului erau probleme în alimentarea cu apă caldă, dar oamenii nu înţeleg a cui e vina. Ştiu doar că de săpătămâni întregi se spală la lighean, în Bucureşti, capitală a unui stat european.
„O am pe mama, suferă de demenţă şi trebuie zi de zi să-i încălzesc apă să o spăl. Stă cu scutece. Cât să mai suportăm?”, spune o altă femeie. A cui este vina până la urmă? Oamenii din blocuri se tot adună.
„Las-o, nea Eugen. Hai şi matale aici!” Se face cerc în jurul primarului.
„Supărarea trebuie să se îndrepte împotriva primarilor Firea şi Oprescu (ambii PSD), care ani de zile au ignorat sistemul de termoficare pentru a da bani pe bâlciuri”, spune Nicuşor Dan, primarul general al Bucureştiului. De parcă pasărea vinii încălzeşte ţevile de apă.
Nicuşor Dan continuă şi spune că problemele majore vizează reţeaua de conducte, dar şi partea de producţie de energie, multe dintre unităţile de generare fiind active din anii ’60. Mai departe, sistemul de transport şi distribuţie din Bucureşti este compus din aproximativ 1.000 km de reţele termice primare şi alţi aproximativ 3.000 km de reţele termice secundare. Din cei aproximativ 1.000 km reţele termice primare, o proporţie de 11,1% are o vechime mai mică de zece ani, 9,7% are o vechime cuprinsă între 10 şi 20 de ani, 8,8% are o vechime cuprinsă între 20 şi 25 de ani, restul de 70,3% are o vechime de peste 25 de ani. Din cei aproximativ 3.000 km reţele termice secundare, o proporţie de 21,8% are o vechime mai mică de zece ani, 16,7% are o vechime cuprinsă între 10 şi 20 de ani, 13,5% are o vechime cuprinsă între 20 şi 25 de ani, restul de 47,9% are o vechime de peste 25 de ani.
„Din cei 1.000 de kilometri de conducte, în ultimii 30 de ani s-au modernizat 100 de kilometri”, spune Nicuşor Dan. „Am avut ani întregi în care s-au modernizat numai 5-7 kilometri pe an. Abia din 2020 încoace am reuşit să trecem de 30 de kilometri de conductă pe an.” Dar calculele nu ies. Chiar şi cu acest ritm, reabilitatea întregului sistem ar dura zeci de ani.
„În 2010, de exemplu, pierderile din reţea erau de 25%. În 2020, din cauza lipsei investiţiilor, aceastea au ajuns la 47%”, mai dă primarul câteva cifre.
Toate aceste statistici însă nu spun decât un lucru, duşul şi caloriferul cald sunt un miraj pentru Bucureşti, cel puţin pe termen foarte lung.
„Acum, preţul pentru gigacalorie este de 860 de lei în total, dar bucureşteanul plăteşte circa 346 de lei. Dacă sistemul era mai performant, preţul total era de numai 500 de lei pe gigacalorie.” Se va întâmpla ceva cu subvenţia? Nu, desigur că nu, factura la încălzire a celui mai bogat oraş din România va continua să fie subvenţionată de primăie şi de Guvern pentru că nimeni nu se joacă cu voturile. Şi nici oamenii adunaţi în jurul primarului nu vor să plătească mai mult, ei vor doar o ţară ca afară.
„Sunt 550.000 de apartamente conectate la sistemul centralizat de încălzire din Bucureşti, lucru care contribuie la menţinerea calităii aerului. Este foarte important să nu-i încurajăm pe oameni să treacă pe centralele cu gaze”, mai spune Nicuşor Dan. Primarul se arată optimist şi spune că odată cu trecerea ELCEN de la Ministerul Energiei la Primărie lucrurile vor merge mai bine, dar nu este foarte clar de ce două găuri negre ar funcţiona productiv împreună.
„Soluţia pentru modernizarea producţiei de energie termică este accesarea banilor din Fondul de Modernizare, dar aceste fonduri nu pot fi accesate de companiile în insolvenţă. Luna aceasta vom afla dacă ELCEN va trece la primărie”, spune Nicuşor Dan.
Optimismul lui Nicuşor Dan se loveşte însă de lipsa de încredere a oamenilor care ştiu sigur că vor mai petrece o iarnă în frig, cu sau fără război la graniţă.
„Domnule primar, dar toalete în parcuri când mai puneţi”, întreabă din mers un taximetrist.
Dar cu locurile de parcare ce se întâmplă? Dar cu tramvaiul 41 sau străzile pline de gropi? Cu parcurile neîngrijite? Oamenii adunaţi în jurul conductei de apă caldă sparte cer o gândire unitară într-un oraş fărâmiţat până la anulare.
„Hoţilor, bandiţilor!”, urlă un bucureştean dintr-o maşină. Nici nu îl interesa despre ce se discută. Concluzia era oricum trasă, indiferent de discursuri.
Reducerea drastică a livrărilor de gaze de gaze ruseşti forţează marile capitale europene să adopte tot mai multe măsuri pentru economisirea consumului de energie şi să se pregătească pentru cea mai dificilă iarnă din istoria Europei, scrie Bloomberg.
Spania a lansat noi reguli în acest scop, printre care se numără oprirea iluminării monumentelor, interzicerea iluminării magazinelor după ora 22 şi menţinerea unui prag de temperatură la care clădirile să fie încălzite.
Astfel de resticţii nu sunt un lucru nou pentru Spania, însă extinderea măsurilor de economisire a energiei reflectă frica de o problemă iminentă: o criză energetică de proporţii creată pe fondul politicilor energetice ale Rusiei, lansate ca răspuns la sancţiunile europene.
Pe fondul crizei energetice, UE a venit cu un plan de reducere cu 15% a consumului de gaz.
Berlinul s-a angajat deja să îşi reducă consumul de energie cu 10%, ceea ce a aruncat în întuneric obiective turistice celebre precum Poarta Brandenburg.
Italia şi Grecia au introdus măsuri privind încălzirea din interiorul clădirilor similare cu cele puse pe masă de Spania.
Parisul a ameninţat cu amenzi modeste pe orice consumator de energie care-şi lasă ferestrele deschise când aparatele de aer condiţionat funcţionează.
Problemele energetice ale regiunii sunt agravate şi mai rău de valurile de căldură care lovesc Europa şi de lipsa apei, esenţială pentru transportul combustibilului către centrale electrice germane şi pentru răcirea reactoarelor nucleare franceze.
Pentru francezi, iarna lui 2022 se anunţă una dintre cele mai grele ierni, în contextul în care Parisul s-ar putea confrunta cu pene de curent masive.
Spania se află în una dintre cele mai fericite situaţii, fiind mai puţin dependentă de gazele ruseşti. Operatorii energetici au dat asigurări că în cazul unei închideri totale a robinetului de gaz rusesc ţara poate trece prin iarnă.
Uniunea Europeană va stabili miercuri planurile de urgenţă pentru a reduce cererea de gaze în câteva luni, avertizând ţările că, fără reduceri profunde aplicate acum, blocul s-ar putea lupta pentru combustibil în timpul iernii dacă Rusia întrerupe livrările, scrie Reuters.
Europa se grăbeşte să-şi umple rezervoarele de gaz înainte de iarnă şi să construiască un tampon de aprovizionare în cazul în care Moscova restricţionează şi mai mult livrările. Gazprom a oprit deja aprovizionarea către unele state ale UE.
Comisia Europeană va îndemna ţările să se pregătească pentru o posibilă criză energetică prin reducerea consumului de gaze. Un proiect UE, văzut de Reuters, ar propune ca ţările să-şi reducă cererea de gaze în următoarele opt luni, lucru care ar putea deveni obligatoriu din punct de vedere juridic în caz de urgenţă a aprovizionării.
Oficialii UE au declarat că ţinta va fi reducerea cu 10-15% a consumului de gaz.
Propunerea, care s-ar putea modifica înainte de a fi publicată, ar avea nevoie de aprobarea ţărilor UE, care sunt în mare parte responsabile pentru propriile politici energetice.
A existat o rezistenţă din partea ţărilor mici, care consideră că planurile lor de urgenţă nu au nevoie de un impuls de la Bruxelles.
„Suntem împotriva impunerii unor obiective obligatorii de reducere”, a declarat ministrul polonez al Climei, Anna Moskwa, săptămâna trecută. Polonia şi-a umplut depozitul de gaz la 98% din capacitate după ce Rusia a oprit livrările de gaze către ţară în aprilie.
Dar oficialii UE sunt de părere că prevenirea problemei este mai bună decât tratarea ei.
Oficialii susţin că o reducere completă a gazelor ruseşti, combinată cu o iarnă rece, ar putea reduce PIB-ul mediu al UE cu 0,9-1,5% dacă ţările nu se vor pregăti deloc.
Livrările de gaz urmează să fie repornite prin conducta rusă Nord Stream 1 către Germania, joi, după finalizarea lucrărilor de întreţinere anuală.
Au existat temeri în rândul guvernelor că fluxurile nu vor reporni, ceea ce ar accentua şi mai tare criza a gazelor, mărind semnificativ preţurile. Surse au declarat pentru Reuters că fluxurile se vor relua, cel mai probabil, dar nu la capacitate maximă.
Australia se apropie miercuri de un nivel record de internări din cauza COVID-19, iar autorităţile au îndemnat companiile să lase personalul să lucreze de acasă şi au recomandat oamenilor să poarte măşti în interior şi să se vaccineze de urgenţă, potrivit Reuters.
Australia se află în mijlocul celui de-al treilea val Omicron, determinat de noile subvariante foarte transmisibile, BA.4 şi BA.5, cu peste 300.000 de cazuri înregistrate în ultimele şapte zile. Autorităţile spun că cifrele reale ar putea fi duble, iar cele 53.850 de cazuri noi de miercuri au reprezentat cel mai mare număr zilnic din ultimele două luni.
Premierul Anthony Albanese rezistă presiunilor de a reintroduce restricţii dure pentru a stopa răspândirea virusului, inclusiv obligativitatea folosirii măştilor în interior, deşi a încurajat oamenii să le poarte.
Albanese a declarat că întreprinderile şi angajaţii trebuie să decidă împreună asupra oricărui program de lucru de la domiciliu, în timp ce sindicatele au cerut angajatorilor să facă mai mult pentru personalul lor.
Angajatorii trebuie să meargă dincolo de plăţile de concediu pandemic ale guvernului şi să ofere concediu plătit cu salariu integral pentru lucrătorii care trebuie să se izoleze şi să ofere gratuit teste rapide de antigen, a declarat Michele O’Neil, preşedinta Consiliului australian al sindicatelor.
„Niciun lucrător nu ar trebui să fie nevoit să decidă între a pune mâncare pe masă sau a se izola cu COVID”, a spus O’Neil.
Săptămâna trecută, Australia a restabilit plăţile de sprijin pentru angajaţii care trebuie să intre în carantină.
Medicul-şef al Australiei, Paul Kelly, a prezis că numărul de persoane care ajung în spital va atinge în curând un nivel record şi a îndemnat companiile să lase mai mulţi angajaţi să lucreze de acasă.
Australia ar putea înregistra „milioane” de cazuri noi în următoarele săptămâni, au avertizat autorităţile.
Aproximativ 5.350 de australieni se află în prezent în spital cu COVID-19, nu departe de recordul de 5.390 înregistrat în ianuarie, în timpul epidemiei BA.1, potrivit datelor oficiale. Cifrele din statele Queensland, Tasmania şi Australia de Vest au atins deja cel mai ridicat nivel de la începutul pandemiei.
Mulţi lucrători din prima linie a sistemului de sănătate sunt, de asemenea, bolnavi sau în izolare, ceea ce pune şi mai mult la încercare sistemul de sănătate.
Medicii australieni au declarat că măştile trebuie să devină obligatorii în spaţiile închise.
„Nu avem centuri de siguranţă opţionale, nu avem limite de viteză opţionale. Există o mulţime de limitări ale libertăţilor noastre pe care le acceptăm pentru că aşa este corect”, a declarat preşedintele Asociaţiei Medicale Australiene, Omar Khorshid, la postul de radio 2GB.
Autorităţile au avertizat, de asemenea, asupra întârzierii cu care oamenii îşi fac vaccinurile de rapel.
Până în prezent, 95% dintre persoanele de peste 16 ani au primit două doze, ceea ce a contribuit la menţinerea numărului total de cazuri de COVID-19 în Australia la puţin sub 9 milioane şi a numărului de decese la 10.884, mult mai mic decât în multe ţări. Dar numai aproximativ 71% au primit trei sau mai multe doze.
Energia vândută pentru ziua de ieri se tranzacţiona în România la 416 euro/MWh, gazul, cel mai scump combustibil al momentului, având o pondere de 20% din totalul producţiei şi stabilind preţul întregii pieţe. În Spania, acolo unde gazul utilizat pentru producerea de energie a fost plafonat, preţul era de 116 euro/MWh. În mod paradoxal, ceea ce ar fi trebuit să fie un avantaj al pieţei locale, respectiv producţia mare de gaze naturale, devine un factor cert de scumpire a electricităţii.
„Un aspect suplimentar care apare în acest an vine din zona producţiei de energie în centralele pe gaz, din cauza riscului de disponibilitate a gazului natural (care în cazul refacerizervelor nu pare să fie semnificativ), dar şi a preţului acestuia. O combinaţie a acestor riscuri meteorologice (care nu e deloc improbabilă, vezi iarna 2016-2017) şi de aprovizionare cu gaze ar putea rezulta într-o stare de urgenţă, aşa cum sunt definite prin Planul de urgenţă pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale“, spune Zsuzsa Bereschi, senior project manager, energy & utilities, în cadrul companiei de consultanţă Horváth.
Alături de problemele care ar putea apărea pe zona de producţie de energie pe gaze, România se confruntă cu un an hidrologic slab. Astfel, pe 17 iulie, lacurile de acumulare erau pline în proporţie de numai 76%, minimul ultimilor cinci ani, faţă de nivelul de 94% de anul trecut, de exemplu.
România va avea suficient gaz în depozitele naţionale, încât să fie acoperit necesarul energetic pentru iarnă, transmite premierul Nicolae Ciucă. El afirmă că în prezent depozitele sunt pline în proporţie de 47%, iar obiectivul e să fie cel puţin 80% pline la 1 noiembrie.
„România va avea suficient gaz în depozitele naţionale, încât să fie acoperit necesarul energetic pentru iarnă. În acest moment, depozitele de gaz metan ale ţării sunt 47% pline, ceea ce înseamnă că ţara noastră a acţionat mult mai repede decât calendarul pe care l-a stabilit Comisia Europeană pentru statele membre. Ţinta pentru 1 august este de 46%, iar România a depăşit-o încă din prima jumătate a lunii iulie”, scrie oe Facebook Nicolae Ciucă.
El afirmă că România este înaintea calendarului european de acumulare a rezervelor pentru iarnă ca urmare a faptului că o mare parte din gazul metan extras în ţara noastră este stocat.
„Astăzi (marţi – n.r.) a fost atins procentul-record de 70% de gaz din producţia internă, trimis în depozitele naţionale! Obiectivul stabilit la nivel european este ca, până la 1 noiembrie, depozitele de gaz ale tuturor statelor membre să fie cel puţin 80% pline. Menţinând ritmul accelerat, vom reuşi să atingem acest procent chiar înainte de termen”, conchide premierul
♦ Oprirea livrărilor de gaz rusesc prin Nord Stream 1, chiar în perioada în care economiile europene sunt în cursa pentru umplerea depozitelor de gaze, trimite o nouă undă de şoc asupra blocului, temerea majoră fiind că livrările nu vor fi reluate nici măcar după cele 10 zile de intervenţii tehnice anunţate de ruşi ♦ Cu depozitele pe jumătate goale şi fără soluţii certe de diversificare, în cazul unei sistări complete a livrărilor de gaze din Rusia, consumul intern ar trebui să scadă cu o treime, exact cât este ponderea importurilor, arată un studiu recent.
Aşa cum au promis, ruşii au oprit ieri livrările de gaze prin Nord Stream 1, conducta-mamut care se înţeapă în Germania traversând Marea Baltică şi prin care intră în cea mai mare economie a UE circa 55 de miliarde de metri cubi de gaze anual.
Importurile totale de gaze ale UE de la ruşi erau de circa 155 de miliarde de metri cubi. Deşi oprirea livrărilor ar trebui să fie numai de 10 zile, sunt semne de întrebare majore că ruşii chiar vor relua alimentarea după această perioadă în care sunt programate anumite operaţiuni tehnice la Nord Stream 1.
„Moscova este la butoane atunci când vine vorba de energie şi arată asta prin reducerea livrărilor către Bătrânul Continent şi vânzarea resurselor sale la un preţ foarte ridicat şi asta printre picături. Luni, pe 11 iulie, compania rusească Gazprom a început operaţiunile de mentenanţă la conducta Nord Stream 1. Acesta este un exerciţiu de rutină, dar îngrijorarea de la Paris la Berlin via Roma este că la finalul acestor operaţiuni programate, adică pe 21 iulie, gigantul rus va ridica alte probleme ca pretext pentru a-şi sista complet livrările“, scriu junaliştii de la Le Monde.
Dintre economiile care au cel mai mult de suferit de pe urma sistării livrărilor de gaze ruseşti, Germania iese în evidenţă, dependenţa celei mai mari economii europene de resursele ruşilor fiind de 50%. Dar orice lovitură dată Germaniei şi industriei sale se răsfrânge asupra celorlalte economii, aflate oricum în prag de recesiune.
„Înlocuirea gazului rusesc cu LNG deja şi-a atins limitele. Scăderea importurilor de gaze ruseşti mai poate fi compensată de acum înainte doar prin reducerea consumului. La nivelul UE, pe perioada următoarelor 10 luni, ar fi necesară o reducere a consumului de 15% faţă de media anilor 2019-2021 pentru a compensa scăderea volumelor de gaze ruseşti care vin prin conducte“, anunţă specialiştii de la Bruegel, un think-tank european, cu sediul în Bruxelles. Calculele sunt făcute pentru o iarnă medie, nu pe temperaturi extrem de joase.
România este un caz privilegiat la nivel europan, având o producţie internă care să-i acopere 70% din necesarul de consum, dar pentru restul este dependentă de importurile de gaze ruseşti, fără alternative concrete în acest moment. Mai mult, depozitele de gaze sunt pline numai în procent de 46% în contextul în care sezonul de înmagazinare devine tot mai dificil pe fondul instabilităţii livrărilor din Rusia. Polonia, de exemplu, are depozitele de gaze aproape pline, dar ceea ce este remarcabil este faptul că oricum ţara a ieşit din iarna trecută cu depozitele pline în proporţie de 76%, caz unic la nivel european, după cum reiese dintr-o analiză a grupului financiar Erste.
„Serviciile de înmagazinare oferite de Operatorul Sistemului de Stocare din Polonia se asigură pe considerente nediscriminatorii şi de tratament egal pentru toţi clienţii. Singura influenţă asupra nivelului de înmagazinare din depozite o au clienţii“, au precizat reprezentanţii Gas Storage Poland pentru ZF întrebaţi fiind de politica de înmagazinare aplicată. Gas Storage Poland face parte din portofoliul companiei de stat PGNiG. Dincolo de depozite pline, Polonia are contracte de alimentare cu LNG şi în curând urmează să intre în funcţiune gazoductul Baltic Pipe, care conectează statul la rezervele bogate din Marea Nordului. Proiectul dezvoltat în paralel cu gazoductul controversat ruso-german Nord Stream 2 are toate şansele să fie dus la bun sfârşit conform planului, deşi s-a lovit de obstacole „birocratice“ pe alte meleaguri. Polonia pare astfel unul dintre cele mai pregătite state pentru iarna aceasta.
În cazul României, cu excepţia gazului nou din Marea Neagră extras de la americanii de la Black Sea Oil & Gas (BSOG), gaz care cel mai probabil va acoperi declinul producţiei de pe uscat, la acest moment nu sunt alternative concrete pentru a acoperi o eventuală sistare a gazului rusesc. Mai mult, depozitele de înmagazinare sunt pe jumătate goale.
♦ România, al doilea cel mai mare producător de gaze din UE, are o capacitate de înmagazinare subterană de circa 3 miliarde de metri cubi, de două ori mai mică decât Ungaria, stat lipsit de resurse ♦ Cu una dintre cele mai dificile ierni la orizont, umplerea din timp a depozitelor subterane reprezintă o plasă de siguranţă în contextul războiului din Ucraina.
„Vom înmagazina mai multe gaze anul acesta. Suntem prudenţi“, dă asigurări Volker Raffel, CEO al E.ON România, un business axat pe furnizarea şi distribuţia de energie şi gaze naturale de circa 1,4 miliarde de euro. „Problema reală legată de preţul gazului a fost faptul că Rusia nu livra. Toată problema legată de preţ a fost creată de Rusia. România are însă o poziţie foarte bună în acest context pentru că sunt şanse pentru creşterea producţiei interne de gaze, dar pentru regiune va urma o iarnă grea“, a mai precizat acesta.
„Volatilitatea preţurilor va rămâne o constantă. Astfel, rolul înmagazinării de gaz natural va fi din ce în ce mai important, pentru că ne va permite să avem o altă abordare în ceea ce priveşte volumele şi preţurile de pe piaţa de energie. Pe termen scurt, aceasta este principala preocupare pentru iarna 2022-2023: aceea de a asigura aprovizionarea cu cantităţile necesare de gaz natural pentru clienţii noştri“, a subliniat şi Eric Stab, preşedinte şi CEO al ENGIE România, cea mai mare companie locală de distribuţie a gazului natural.
De altfel, la nivelul UE, s-a stabilit ca până la 1 octombrie, gradul mediu de umplere a depozitelor de înmagazinare să fie de 80%. În acest moment, tot la nivelul UE, gradul de umplere este de aproape 58%, arată datele publicate de Gas Infrastructure Europe.
România este sub această medie, având acum un grad de umplere de circa 42%, dar autorităţile dau asigurări că nu vor fi probleme de alimentare în iarna aceasta. Astfel, planul României este ca până la 1 august gradul de umplere a depozitelor de înmagazinare să fie de 46%, la 1 septembrie acesta să ajungă la 57%, în octombrie să fie de 66%, deci sub ţinta stabilită la nivelul UE, pentru ca abia în noiembrie să ajungă şi România la un grad de umplere de 80%.
Faţă de România sunt însă multe state cu o abordare ceva mai prudentă. Polonia, de exemplu, a ajuns deja la un grad de umplere de 97%, Spania este la 72%, în timp ce Portugalia este deja cu depozitele pline. Această goană după umplerea depozitelor subterane de înmagazinare vine în contextul în care se preconizează o iarnă extrem de dificilă din cauza războiului din Ucraina, anul trecut gradul istoric de mic de umplere a capacităţilor de stocare fiind unul dintre factorii care au contribuit la preţurile de neimaginat la gazele naturale.
Ca dimensiune, România are o capacitate de înmagazinare subterană a gazelor de 3 miliarde de metri cubi şi deşi au existat mai multe planuri pentru mărirea acesteia, investiţiile nu s-au concretizat. Ungaria, spre exemplu, o ţară lipsită de resurse, are o capacitate dublă de înmagazinare, în timp ce Austria, devenită hub de tranzacţionare a gazului la nivel european, lipsită de asemenea de resurse, are o capacitate de stocare de 9 mld. metri cubi.
Anul trecut, importurile de gaz ale României, în proporţie de peste 80% din Rusia, au fost de 3,7 miliarde de metri cubi, o creştere în volume de aproape 70%, după cum arată calculele ZF făcute pe baza datelor Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Mai departe, consumul intern de gaze a crescut cu circa 2%, până la 12,2 miliarde de metri cubi, producţia scăzând la 8,6 miliarde de metri cubi, un minim istoric raportat de România. Problema este că ascensiunea făcută de importuri s-a suprapus peste scumpirea istorică a gazului. Concluzia? Factura României pentru gazul importat a ajuns la peste 1 miliard de dolari, aproape triplu faţă de nivelul din 2020 când s-a achitat un preţ de 365 de milioane de dolari, potrivit calculelor ZF.
Ca dimensiune, România are o capacitate de înmagazinare subterană a gazelor de 3 miliarde de metri cubi şi deşi au existat mai multe planuri pentru mărirea acesteia, investiţiile nu s-au concretizat. Ungaria, spre exemplu, o ţară lipsită de resurse, are o capacitate dublă de înmagazinare, în timp ce Austria, devenită hub de tranzacţionare a gazului la nivel european, lipsită de asemenea de resurse, are o capacitate de stocare de 9 mld. metri cubi.