BusinessMagazin

Tag: generatie

  • Dinastia conectivităţii – a 5-a Generaţie: De la Samsung, Google, Apple şi până la Huawei sau Nokia, toată lumea se pregăteşte pentru noile lansări

    La conferinţa anuală din 2018 a Qualcomm, producătorul de cipuri a introdus cel mai nou model de procesor al companiei, Snapdragon 855, care va permite următoarelor smartphone-uri să se conecteze cu cea mai nouă generaţie de tehnologie în telefonia mobilă, cunoscută drept 5G.
    Primul val major de trecere înspre 5G va fi cel mai probabil în 2019-2020, din perspectiva pieţei, iar furnizorii din toată lumea pregătesc infrastructura de reţea pentru a lansa o reţea wireless mai rapidă şi mai scumpă.

    În timp ce este adevărat că multe industrii vor beneficia de o conectivitate mai bună – de la maşini autonome, drone, realitate virtuală la IoT, spre exemplu – majoritatea oamenilor vor beneficia de această tehnologie doar prin telefoane adaptate pentru 5G. Până la urmă, promisiunea celor de la Qualcomm pentru o conectivitate excelentă nu înseamnă nimic dacă nu poţi accesa reţeaua de pe propriul dispozitiv mobil.

    Unele companii, precum Lenovo, au lansat deja telefoane cu capacităţi 5G. Furnizorul american AT&T vinde deja routere hotspot 5G, iar Verizon şi-a lansat benzile 5G în anumite zone. Între timp, alte companii au anunţat posibile lansări şi planuri exacte pentru 5G, în timp ce altele lasă zvonurile să străbată piaţa şi anunţă doar parteneriate cu anumiţi operatori, care indică spre proiecte legate de această nouă generaţie în era conectivităţii.

    Apple
    Nu se grăbeşte să lanseze un iPhone 5G, iar şansele sunt să nu lanseze un astfel de produs nici în 2019, nici în 2020. 
    Excluzând eliminarea jackului pentru căşti (n.red: iPhone-ul a fost printre primele telefoane care au adoptat ideea), Apple nu se grăbeşte de obicei să aplice în premieră trendurile mobile, preferând să perfecţioneze o tehnologie emergentă înainte de a o aduce în faţa clienţilor. De aceea a fost în urma competitorilor în ceea ce priveşte lansarea unui telefon cu conectivitate 4G LTE. Contactată de publicaţia CNET, Apple nu a răspuns la comentarii pe această temă.

    Samsung
    În luna august, Samsung a anunţat că lucrează cu companiile sud-coreene de telecomunicaţii pentru a lansa primul telefon 5G din ţară, adăugând că nu va fi Galaxy S10. În schimb, zvonurile arată că Galaxy S10 Plus ar putea fi acel dispozitiv. Coreea de Sud îşi va lansa reţeaua 5G la nivel naţional în martie 2019.
    Între timp, Samsung ar putea lansa câteva telefoane 5G în Statele Unite, de asemenea. AT&T a anunţat că va lansa două modele Samsung cu tehnologie 5G începând din a doua jumătate a anului viitor. Verizon şi Sprint au confirmat că vor colabora cu producătorul auto pentru a lansa telefoane 5G anul viitor.

    Google

    Compania care face parte din Alphabet nu şi-a anunţat încă planurile pentru 5G şi a refuzat să răspundă la comentarii în presa internaţională. Ceea ce ştim este că Verizon a anunţat că va lansa reţeaua 5G la începutul lui 2019, aşa cum au făcut-o şi alţi furnizori.
    Ce are de-a face asta cu Google? În ultimii ani, Google şi-a adâncit parteneriatul cu Verizon, alegându-l drept operatorul exclusiv al telefoanelor Pixel, inclusiv pentru modelul Pixel 3, deşi compania îl vinde şi necodat sau disponibil pentru prima lor reţea Wi-Fi-first, Google Fi.
    Asta ar putea însemna că următorul model de la Google, intitulat probabil Pixel 4, potrivit CNET, ar putea fi un telefon 5G. Dacă Google alege să păstreze calendarul de lansare de până acum, debutul Pixel 4 ar avea loc în jurul lunii octombrie 2019, mult după prima jumătate a anului.

    LG

    În luna august, LG a confirmat că primul lor telefon 5G va fi lansat în Statele Unite „în prima jumătate a anului 2019”, alături de operatorul Sprint, exact când acesta îşi va lansa reţeaua la nivel naţional.
    John Tudhope, director de portofoliu de produs al Sprint, a spus doar că dispozitivul va fi un telefon premium. Mai recent, vicepreşedintele diviziei de dezvoltare 5G din Sprint Business, Mishka Dehghan, a declarat că telefonul va avea un aspect distinctiv şi „vei şti că este un dispozitiv mobil 5G”.

    Lenovo/Motorola

    La sfârşitul verii, Lenovo a lansat modelul Motorola Moto Z3, un telefon care are capacităţi 5G – cumva. Acesta se conectează la 5G doar printr-un accesoriu modular, denumit Moto Mod, care se ataşează pe spatele telefonului cu ajutorul unor benzi magnetice. Cu ajutorul Mod-ului, Motorola susţine că telefonul va livra date de 10 ori mai rapid decât orice alt dispozitiv 4G LTE. Din păcate, Mod-ul va fi lansat doar anul viitor, iar compania nu a anunţat cât va costa.
    Cât despre un telefon Motorola care nu va avea nevoie de accesorii pentru a se conecta la 5G, compania lucrează pentru a produce un astfel de device, însă este posibil ca fanii să aibă mult de aşteptat.
    Doug Michau, directorul de vânzări şi operaţiuni în cadrul Motorola Mobility, a declarat că telefonul va fi lansat mult mai târziu faţă de începutul lui 2019. Mai exact, Michau a zis că îl vor lansa în „mai puţin de trei ani, cu siguranţă, dar încă nu avem un cadru de timp stabilit”.


    Huawei

    În timpul Congresului Lumii Mobile din Shanghai, desfăşurat în luna iunie 2018, Huawei a promis că primele lor telefoane 5G vor fi scoase la vânzare „înainte de finalul lui iunie 2019”, după ce lansează modemul şi procesorul 5G Kirin în martie 2019. Mai mult, compania a confirmat că telefonul 5G va avea un ecran ce se poate îndoi.

    Noul model va ajunge rapid şi în Europa, însă este puţin probabil ca telefonul să ajungă în Statele Unite. Numindu-le o ameninţare la adresa securităţii, Departamentul Apărării din SUA a interzis vânzarea produselor Huawei în bazele militare, iar în luna martie gigantul retailului Best Buy a încetat să le mai vândă.
    Asta nu înseamnă totuşi sfârşitul pentru Huawei şi pentru ambiţiile lor 5G. „Produsele şi soluţiile noastre sunt utilizate de operatori giganţi, de companii din Fortune 500 şi de sute de milioane de clienţi în peste 170 de ţări din lume”, a declarat un purtător de cuvânt al Huawei la începutul anului. „Am câştigat încrederea partenerilor în întreg lanţul valoric la nivel global.”

    OnePlus

    În luna octombrie, CEO-ul OnePlus, Pete Lau, a anunţat că primul telefon 5G va fi disponibil prima dată pentru operatorii europeni.
    O lună mai târziu, Qualcomm a confirmat că OnePlus va vinde un telefon 5G lansat pe reţeaua operatorului britanic EE. Reţeaua se va întinde în 16 oraşe britanice în 2019, începând cu Londra, Cardiff, Edinburgh, Belfast, Birmingham şi Manchester.
    Primul telefon 5G va fi lansat până în 2019 şi va funcţiona pe baza cipului Snapdragon 855 al Qualcomm. Cu toate acestea, telefonul nu va face parte din seria principală a producătorului OnePlus. În schimb, va fi un model separat construit special pentru a profita de avantajele conectivităţii de mare viteză.


    Nokia

    Deşi Nokia nu mai este gigantul care era în urmă cu 15 ani, compania face paşi către viitorul 5G. În luna iulie, a anunţat un parteneriat de 3,5 miliarde dolari cu T-Mobile, care include utilizarea spectrului de 600 MHz al T-Mobile pentru reţeaua 5G. Telefoanele 5G rezultate în urma acestui parteneriat sunt aşteptate în 2019.
    Nokia vrea să beneficieze de 5G şi în alte moduri. Pe lângă Qualcomm şi Ericsson, compania are drepturi de brevet pentru tehnologia 5G şi câştigă 3,5 dolari pentru fiecare smartphone 5G vândut.

    ZTE
    În timp ce viitorul producătorului ZTE a fost incert în ceea ce priveşte piaţa din SUA până de curând, din cauza unor sancţiuni aplicate de guvernul american, acesta a arătat că lucrează la telefoane 5G.
    În februarie 2017, compania a arătat lumii în cadrul unei convenţii telefonul Gigabit, care era capabil să atingă o conexiune wireless de 1 gigabit per secundă, adică de 50 de ori mai rapid decât viteza medie a datelor mobile în Statele Unite. Însă telefonul a fost adus la convenţia din acel an doar pentru a da semnale în piaţă legate de planurile ZTE cu tehnologia 5G – nu era proiectat să fie prezentat ca un telefon, ci doar ca o dovadă a conceptului.
    Anul trecut, la Mobile World Convention, compania a anunţat că ţinteşte să aibă telefoane 5G pe piaţă la sfârşitul anului 2018 sau la începutul lui 2018, însă a revenit ulterior şi a anunţat că „cel târziu la sfârşitul anului 2019”.

  • Simbolul de pe bordul maşinii pe care doar 6 din 10 şoferi il recunosc. Tinerii cunosc mai bine emoji-urile decât acest indicator de pe bordul maşinii

    Un studiu la care au participat 1.000 de tinerii a scos la iveală faptul că cei din noua generaţie nu cunosc semnul care indică o presiune scăzută a roţilor.
     
    Mai exact, aceştia vor recunoaşte mai degrabă diverse emoji-uri decât semnul care îi anunţă că la una sau mai multe anvelope presiunea a scăzut sub limita admisă, scriu cei de la USA Today.
     
     
    Aprinderea indicatorului poate fi provocată de o pană, de pierderea presiunii ca urmare a deformării jantei sau pur şi simplu de schimbări bruşte de temperatură.
     
    Nu doar tinerii au avut probleme în a recunoaşte simbolul: doar 6 din 10 şoferi (de toate vârstele) ştiu care este indicatorul de presiune în anvelope.

  • Cristian Şaitariu, fost director general / Jidvei (director corporate Piraeus Bank): “Eu aş vedea prioritară o promovare mai agresivă în rândul generaţiei tinere, pentru că puterea de cumpărare va fi polarizată la aceşti Millenniali, care sunt foarte influenţaţi de media, de Facebook, de tot ceea ce înseamnă online.”

    Carte de vizită
    ¶ A absolvit atât facultatea cât şi masterul în cadrul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori
    ¶ Înainte să preia  acum câţiva ani poziţia de CEO al Jidvei, unul dintre cele mai mari grupuri viticole din România, Cristian Şaitariu a lucrat 10 ani pentru BCR, pe poziţia de director large corporate
    ¶ Are o experienţă de studiu în Statele Unite la CFA Institute, organizaţia care oferă certificări în domeniul financiar
    ¶ În prezent, a revenit în sistemul bancar preluând poziţia de director corporate al Piraeus, bancă achiziţionată în acest an de fondul de investiţii J.C. Flowers

  • Cristian Şaitariu, fost director general / Jidvei (director corporate Piraeus Bank): “Eu aş vedea prioritară o promovare mai agresivă în rândul generaţiei tinere, pentru că puterea de cumpărare va fi polarizată la aceşti Millenniali, care sunt foarte influenţaţi de media, de Facebook, de tot ceea ce înseamnă online.”

    Carte de vizită
    ¶ A absolvit atât facultatea cât şi masterul în cadrul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori
    ¶ Înainte să preia  acum câţiva ani poziţia de CEO al Jidvei, unul dintre cele mai mari grupuri viticole din România, Cristian Şaitariu a lucrat 10 ani pentru BCR, pe poziţia de director large corporate
    ¶ Are o experienţă de studiu în Statele Unite la CFA Institute, organizaţia care oferă certificări în domeniul financiar
    ¶ În prezent, a revenit în sistemul bancar preluând poziţia de director corporate al Piraeus, bancă achiziţionată în acest an de fondul de investiţii J.C. Flowers

  • Cifrele arată că tinerii sunt săraci, însă millennials ar putea fi de fapt cea mai bogată şi educată generaţie de până acum

    În ochii societăţii, millennialii sunt blocaţi într-o stare de adolescenţă financiară.

    Ei nu au maşină, nu au casă, nu se căsătoresc şi sunt copleşiţi de împrumuturile studenţeşti. Ar putea să nu fie vina lor, însă teoretic o duc mai rău decăt cei din Generaţia X sau decât baby boomers, potrivit unui studiu lansat recent de Fed, citat de Quartz.

    Studiul estimează că cei din generaţia millennials – născuţi între 1981 şi 1997 – au o avere mai mică, venituri mai mici şi le este din ce în ce mai greu să treacă la ceea ce societatea consideră a fi comportamentul adultului.

    Însă mai există o modalitate de a interpreta rezultatele studiului. Ar putea însemna, de asmenea, că millennialii sunt toţi într-o formă bună, poate chiar mai bogaţi decât generaţiile anterioare, însă au ales să investească în alt fel de active.

    Lumea s-a schimbat, iar millennialii par săraci priviţi prin prisma standardelor anterioare, însă economia este într-un stadiu complet diferit faţă de economia din tinereţea altor generaţii.

    De când cei din generaţia baby boomers au ajuns la maturitate financiară în anii 80, iar generaţia X în anii 90, au fost schimbări atât graduale dar şi dramatice în mecanismele economice.

    Tehnologia a ajuns într-un punct în care schimbă fundamental modul în care oamenii comunică sau în care lucrează. În contextul în care economia se îndepărtează de tehnologia de producţie învechită şi trece înspre servicii bazate pe tehnologie de înaltă calitate, nivelul de educaţie la care aderă tinerii a crescut, precum şi veniturile pe care le aşteaptă aceştia.

    Americanii care termină o facultate se pot aştepta să câştige mai mult cu 1 milion de dolari în timpul vieţii decât americanii care nu au o diplomă. Altfel spus, în generaţia actuală, o diplomă de facultate devine ceva extrem de important.

    Tinerii care nu au absolvit decât liceul, se confruntă în noua economie cu salarii care stagnează şi cu şomajul.

    Ţinând cont de schimbările economice, a plăti mai mult pentru propria educaţie – prin credite de student – ar putea fi o strategie inteligentă, fiind cel mai bun mod de a-ţi proteja viitorul într-o economie care se schimbă constant.

    Nu există nicio garanţie că împrumuturile studenţeşti vor avea randamente prin activitatea studentului de după facultate, însă, potrivit FED, millennialii sunt cea mai educată generaţie, 65% dintre aceştia fiind implicaţ măcar într-un curs post liceal sau o facultate.

    Viaţa la oraş. Generaţia millennials nu este doar mai educată, ci şi mai urbană. Structura actuală a economiei răsplăteşte viaţa în oraşele mari. Într-o economie a cunoştinţelor şi a educaţiei, oraşele mari sunt locurile unde îşi găsesc locuri de muncă bine plătite şi cercuri sociale valoroase.

    Oportunităţi mai bune şi rate ale criminalităţii mai scăzute arată că această generaţie trăieşte mai mult în oraşe decât generaţiile anterioare.

    FED-ul estimează că cei din generaţia millennials au o avere medie netă (definită drept active minus datorii), de circa 42.000 dolari, mai scăzută decât cea din generaţia X, de 48.000 de dolari.

    Dar asta nu înseamnă că tinerii sunt de fapt mai săraci, deoarece averea lor nu include valoarea pe care o va avea în viitor munca lor, care va valora mai mult datorită educaţiei.

    Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care lumea crede că millennials nu au bani. Deoarece aceştia au intrat mai târziu în câmpul muncii, pentru că au petrecut mai mult timp cu educaţia, şi au avut mai puţin timp să strângă bani.

     

  • Cine vrea să cumpere un business românesc?

    „Ne aflăm într-un moment în care mulţi dintre antreprenorii români nu şi-au găsit succesori cărora să le lase moştenirea businessurilor. Foarte puţine afaceri româneşti au pregătit a doua generaţie pentru a merge mai departe. Noi, românii, nu avem acest spirit de a lăsa afacerile pentru generaţiile viitoare, de aceea există o sumedenie de companii româneşti cu potenţial care ies şi vor mai ieşi la vânzare”, a spus Horia Abrudan într-o discuţie cu ZF.
    În România, doar 30% din afacerile de familie rezistă tranziţiei către a doua generaţie şi numai 15% rezistă celei de a treia generaţii. Principalii cumpărători pentru businessurile româneşti sunt multinaţionalele, fondurile de investiţii şi doar printr-o excepţie un cumpărător poate să fie o altă firmă românească. Cei mai mulţi dintre antreprenorii români care au reuşit să ajungă cu firma întreagă până acum, care au un business sustenabil şi un brand recunoscut de piaţă, nu s-au pregătit pentru achiziţia unor alte firme româneşti. Cel mai probabil nici nu şi-au pus această problemă. Însă cei mai mulţi spun că multinaţionalele acaparează piaţa, domină economia românească şi fac jocurile pentru că au puterea de a-i cumpăra pe alţii şi de a stabili ulterior regulile jocului. Dar nimeni nu cred că i-a oprit pe antreprenorii români să se pregătească să-i cumpere pe alţi antreprenori români şi să-şi mărească businessul. Neavând acest exerciţiu, nici nu-şi pun problema achiziţiei unei companii româneşti sau a brandului din faţa unui business.
    În 30 de ani de business dur nu au mai apucat să-şi facă echipă de fuziuni şi achitiţii, dar nici să fie permanent în legătură cu firmele de consultanţă astfel încât, atunci când apare ceva la vânzare, o dată în viaţă, să fie pregătiţi. Antreprenorii români vor să cumpere active, terenuri, clădiri de birouri, tot ce reprezintă active fixe pe care le văd în faţa ochilor, şi mai puţin vor să cumpere branduri sau poziţionări în piaţă. Până la un anumit punct un business poate să crească organic, dar pentru a ajunge mai mare, la un moment dat ai nevoie de achiziţia rivalilor, competitorilor, pentru a câştiga cotă de piaţă şi pentru a da tonul în business. Celebrele companii germane mici şi mijlocii încep să se confrunte cu aceeaşi problemă, respectiv nu mai are cine să preia şi să conducă businessul de familie. Dar ei sunt la a patra, a cincea sau a şasea generaţie.
    Iar fondurile de investiţii abia aşteaptă să iasă la vânzare celebrele companii germane mici şi mijlocii, o oportunitate cu care nu te întâlneşti de multe ori în viaţă.
    Antreprenorii români care nu au urmaşi nu s-au îngrijit să aibă manageri profesionişti şi de aceea le este foarte greu să lase afacerile pe mâna managerilor. Mai bine vând afacerea, iau banii, iar copiii vor moşteni un cont în bancă.
    Ieşirea pe pieţele externe, fie prin vânzarea unor produse, fie prin investiţii directe, fie prin achiziţia altor companii, a fost ocolită de antreprenorii români şi, din acest motiv, comerţul exterior al României este cel mai prost dintre fostele ţări comuniste.
    Nici cultivarea în cadrul propriilor companii a unor organigrame profesioniste nu a fost pe lista de priorităţi a antreprenorilor români şi, din acest motiv, fie nu găsesc manageri profesionişti atunci când au nevoie, fie cei care ar putea să conducă businessuri antreprenoriale nu vor să vină să lucreze pentru patronii români. Este un cerc vicios, din care principalii câştigători sunt multinaţionalele şi fondurile de investiţii, care sunt pregătite în orice moment pentru achiziţii. Fondurile de investiţii, şi multinaţionalele preferă mai degrabă să cumpere companii şi branduri decât să le facă de la zero, pentru că aşa ajung în frunte mult mai repede şi pot să controleze pieţele.
    Antreprenorii români nu au nici exerciţiul asocierii şi, atunci când pe piaţă apare o oportunitate, nu găsesc un punct de discuţie cu alţi antreprenori astfel încât, împreună, să poată cumpăra ceva. A cumpăra o altă companie reprezintă un chin, pentru că trebuie armonizate culturile de muncă, acest proces consumând extrem de multă energie. Dar această problemă poate fi rezolvată prin exerciţii şi prin standardizarea organigramelor şi a culturilor. Multinaţionalele nu au ajuns în top doar prin creşterea organică, ci prin achiziţii repetate. Acest lucru le-a permis să câştige piaţă rapid şi, în final, să-şi mărească valoarea şi poziţia.
    A doua generaţie nu prea vrea să preia conducerea companiilor înfiinţate de părinţii lor, preferând să aştepte să moştenească banii şi nu businessul în sine.
    În aceste condiţii, cine vrea să cumpere businessurile româneşti?

  • Cine este tânărul din România care a moştenit o afacere de 50 de milioane de euro. „De la 16 ani am început oficial să şi lucrez”

    Ciprian Moldoveanu descrie drept firească preluarea companiei cu afaceri de peste 50 milioane de euro Nordic Food de la tatăl său, anul trecut. Care sunt planurile lui, la câteva luni după momentul tranziţiei? 

    O idee de antreprenoriat, câteva ingrediente dulci, pasiune şi seriozitate cât cuprinde, «glazură» de inovaţie: reţeta pentru un business de cofetării este gata, după cum reiese dintr-o discuţie cu Ciprian Moldoveanu.

    De anul trecut, el este directorul general al distribuitorului de produse alimentare Nordic Food; totodată, este fiul celui care a înfiinţat afacerea, în urmă cu mai bine de un sfert de secol. Nordic Food distribuie produse proaspete, produse conservate şi congelate ale unor branduri precum Heinz, RIO Mare, Costa d’Oro, Cirio, Dole, Dole, Alpro; atât pe piaţa de retail, cât şi în domeniul HoReCa. O altă divizie a companiei este cea de food service, care adresează segmentul cofetăriilor, unde Nordic Food distribuie ustensile de specialitate şi ingrediente, dar oferă şi consultanţă.

    Pe acest segment, compania deserveşte circa 1.000 de clienţi la nivel naţional. Anual, portofoliul de clienţi al Nordic Food creşte cu circa 50 – 60 de clienţi noi. În portofoliul de produse al Nordic Food sunt şi clienţi industriali precum Ana Pan sau Tip Top. Compania face parte din grupul Nordic, ale cărui baze au fost puse în urmă cu circa 27 de ani şi care mai are activităţi şi în zona de producţie şi distribuţie de hrană pentru animale de companie. Anul trecut, compania a cumpărat firma franceză Dupont Ingredient, un distribuitor de ingrediente pentru brutărie, patiserie şi cofetărie.

    Cu afaceri de 241 milioane de lei, în creştere cu 5% anul trecut faţă de 2016, divizia Nordic Food reprezintă 70% din totalul cifrei de afaceri a grupului; în total, veniturile grupului au ajuns anul trecut la 342 milioane de lei, în creştere cu 10% faţă de 2016. Compania are în jur de 550 de angajaţi la nivel de grup, dintre care 150 în cadrul Nordic Food.

    Business de familie la a doua generaţie

    „De când aveam până în 10 ani  am început să fiu alături de părinţi când călătoreau şi se duceau în vizită la furnizori. De la 16 ani am început oficial să şi lucrez, m-am ocupat de partea de IT, după care acum 10 ani am trecut pe partea de food service, pe care am coordonat-o timp de 10 ani. Anul trecut am anunţat tranziţia, care s-a definitivat în şase luni. Am inaugurat un nou sediu, o nouă identitate, o nouă viziune şi structură de management”, descrie Moldoveanu fiecare etapă prin care a trecut până la preluarea frâielor Nordic Food.

    Specialiştii vorbesc despre faptul că prima generaţie de antreprenori români renunţă greu la business, iar procesul de tranziţie către a doua generaţie de afacerişti se prelungeşte, dar în cazul Nordic Food, această trecere a fost una „firească”, după cum o caracterizează Ciprian Moldoveanu.

    Noul manager lucrează încă din adolescenţă la Nordic Food, iar anul trecut, în 2017, la vârsta de 35 de ani, a preluat conducerea businessului. El are studii de marketing şi master în marketing strategic la Academia de Studii Economice Bucureşti.

    În cazul celorlalte două familii care mai deţin grupul, planurile sunt tot de a lăsa afacerea mai departe în familie.

    Ciprian Moldoveanu vrea să păstreze în linii mari direcţiile pe care s-a dezvoltat compania până în prezent, însă a trasat şi noi direcţii de dezvoltare. Printre acestea se numără consolidarea echipei; a început deja să facă schimbări în cadrul acesteia, de la top management în jos, precizează el. Un alt obiectiv – spune el – este să aducă mai multă energie în companie.

    „Continuăm pe drumul pe care am început, dar cu un nou suflu şi cu o viziune mai modernă. Mi-am propus aduc mai multă energie şi să diversific cât mai mult activităţile grupului şi ale companiei Nordic Food”, a spus Ciprian Moldoveanu.

    Printre noile direcţii de afaceri se numără şi lansarea, anul trecut, a unei noi linii de business, care presupune livrarea de echipamente către cofetării, alături de ingrediente.

    „Antreprenorii care vor să deschidă o cofetărie trebuie să fie riguroşi în a respecta reţetele şi indicaţiile, să-şi dorească să inoveze pentru că doar aşa pot să intre pe piaţă. Dacă faci acelaşi lucru ca locaţia din stânga sau dreapta, e foarte puţin probabil ca cineva să te prefere, în detrimental cofetăriei cu care s-a obişnuit”, descrie Ciprian Moldoveanu câteva dintre lucrurile de care trebuie să ţină cont un antreprenor care vrea o cofetărie.

    El spune că numărul celor care vin pentru sfaturi despre cum să administreze o afacere de cofetării a crescut în ultimii ani, astfel că apetitul pentru o astfel de investiţie este în creştere.

    „Sunt oameni care fac o cofetărie din pasiune, alţii au văzut un business de succes, sunt oameni care le îmbină pe cele două. Oameni creativi, antreprenori care vor să facă şi altceva în afară de a lucra într-o corporaţie sau într-o companie”, observă Moldoveanu.

    Dintre cei circa 60 de antreprenori care aleg să investească într-o cofetărie, aproape jumătate nu rezistă după un an de activitate, piaţa fiind puternic concurenţială, a menţionat el.

    „Mulţi ajung să fie un nume în piaţă, alţii poate nu aleg locul potrivit pentru a deschide, ori, după ce deschid, aleg să facă rabat la calitate, se gândesc la alte metode de a face business şi ajung uneori să închidă”, descrie managerul de la Nordic Food motivele pentru care un astfel de business poate să nu aducă mereu rezultatele scontate.

    Piaţa de cofetării este în dezvoltare, iar în zona Moldovei se vede un apetit mai crescut pentru acest tip de afacere, mai ales că oamenii care se întorc din străinătate vor să deschidă un business în HoReCa, domeniu în care au lucrat în alte ţări, susţine Moldoveanu.

    În ceea ce priveşte investiţiile în cofetării, acestea sunt, de cele mai multe ori, făcute din fonduri proprii, câteodată prin asocieri şi doar la nivel mai mare prin finanţări, prin proiecte de tipul Start-Up Nation.

    Când vine vorba despre ingredientele livrate cofetăriilor,  Moldoveanu observă că ciocolata rămâne regina preferinţelor românilor, chiar dacă trendurile celor mai căutate produse s-au mai schimbat pe parcursul anilor.

    Ingredientele sunt aduse din toată Europa, din ţări cu tradiţie în industria de dulciuri, cum ar fi Franţa, Italia, Germania, Danemarca.

    „În topul produselor solicitate sunt cremele, apoi ciocolata şi pastele de modelaj. Observăm că ingredientele naturale revin în forţă, românii descoperă călătorind din ce în ce mai mult că păjiturile mari şi foarte dulci nu mai sunt de actualitate. Acum preferă mousse-ul, aromele mai lejere. Ciocolata de câţiva ani este în trend”, susţine Moldoveanu.

    Din rândul celor mai recente investiţii făcute în afacere, Ciprian Moldoveanu menţionează 150.000 de euro direcţionaţi anul trecut într-un sistem informatic de gestionare a depozitului companiei din Timişoara, precum şi modernizarea unei flote de autoutilitare a companiei.

    „Anul trecut am avut o creştere de 5% pe zona de food, mai mică, avem şi un segment de legume şi fructe proaspete şi acolo ne-a scăzut mult cifra de afaceri pentru că piaţa aceasta este foarte volatilă, nu e un business constant, nu lucrezi pe comenzi, lucrezi cu preţul zilnic, iar lanţurile de cofetării au început să facă importuri proprii”, descrie Moldoveanu o altă tendinţă observată în zona ingredientelor.

    Planurile lui Ciprian Moldoveanu pentru compania în care lucrează de la 16 ani vizează direct segmentul de HoReCa, iar managerul plănuieşte ca anul viitor, în 2019, să deschidă mai multe locaţii în această piaţă.

    În prezent, grupul Nordic nu deţine restaurante sau cafenele, iar pe zona de producţie proprie este prezent doar pe segmentul de hrană pentru animale.

    „Avem proiecte în a intra pe partea de operatori în sectorul HoReCa pentru că avem cunoştinţele necesare, avem oameni, sprijinul furnizorilor”, şi-a descris Ciprian Moldoveanu unul dintre obiective.

    Nici zona de producţie nu este ocolită, însă proiectul pentru acest domeniu este unul pe termen lung, spune el.

  • Marius Meleşteu, general manager / Strauss south central europe, Strauss Group: “Sunt mulţi manageri români pe care îi cunosc şi care au abilitatea de a conduce corporaţii fără nicio problemă. Avem o generaţie de manageri de calibru mare. PIB-ul României se află în mâinile noastre”

    Carte de vizită
    ¶ Marius Meleşteu deţine această funcţie de mai bine de cinci ani şi se ocupă de coordonarea operaţiunilor grupului în România, Serbia şi ţările de export (Bulgaria, Moldova, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Albania şi Macedonia)
    ¶ Şi-a început cariera în 1994 la Stimorol, unul din marii producători de gumă de mestecat, în România, iar apoi a activat o perioadă de şapte ani la Unilever România, ocupând diverse poziţii, până la country manager pentru Serbia şi Muntenegru
    ¶ A absolvit Universitatea Politehnica (Facultatea de Tehnologia Construcţiilor de Maşini) şi este licenţiat în marketing, la Institutul de Marketing Management din Africa de Sud
    ¶ Este pasionat de sport – face fitness zilnic, mountain biking, schi – dar şi de fotografie
    ¶ Cel mai mult apreciază consistenţa, concentrarea şi fairplay-ul, deopotrivă în sport şi în afaceri
    ¶ Strauss România a avut anul trecut afaceri de
    255 milioane de lei

  • Pentru că am râs de el ani de zile, Dorel se întoarce împotriva noastră

    Dragoş Damian, CEO al Terapia Cluj, spune într-o opinie: „Există un deficit major de personal calificat în industria de manufactură (producţie) unde generaţia tânără nu vrea să se angajeze, nefiind pregătită vocaţional şi rezistând oricăror proiecte de conversie profesională. Asta vine din familie şi societate, s-a creat o adevărată cultură «antimeseriaşi»  caz uimitor relatat de presă: părinţii şi profesorii de la un colegiu economic se opun comasării cu un liceu tehnologic, pe motiv că elevii acestuia din urmă (care urmează şi învăţământ dual) pot deteriora valoarea elevilor celui dintâi; gluma cu Dorel, care este parte din cultura pop a millennialilor, se întoarce împotriva României”.
    Nu cred că v-aţi gândit la Dorel din această perspectivă. Aţi râs de el, am râs cu toţii de el, dar acum se întoarce împotriva noastră. Cum pot noile generaţii care nu merg la facultate sau la un liceu teoretic să îmbrăţişeze o meserie, dacă lumea şi societatea râd de ele? Dacă noi râdem de Dorel, americanii, ca să dau cel mai bun exemplu, îşi promovează pe toate canalele şi prin toate filmele profesii şi meserii de care societatea şi economia au nevoie.
    Am văzut cu toţii sute de filme cu avocaţi, bancheri, de poliţişti să nu mai spunem, medici, militari, trupe speciale şi, nu în ultimul rând, politicieni.
    În timp ce la noi politicienii sunt văzuţi ca ultimii oameni, în America sunt la polul opus.
    Considerăm o bună parte din filmele americane infantile, dar, aşa cum sunt, promovează cultura muncii, promovează viaţa de familie, promovează speranţa că la un moment dat va fi bine.
    Cu toţii vă amintiţi de celebrul film Wall Street, cu Michael Douglas, de la finalul anilor ’80. Nu cred că a fost un exemplu mai bun de a îndrepta tinerii către piaţa bursieră, către lumea de acolo, cu bune şi cu rele, decât acel film. Exact când finanţele şi băncile de investiţii americane aveau nevoie de sânge proaspăt.
    Generaţii întregi au visat şi visează să fie ca în fimul Wall Street. Şi fac tot posibilul ca filmul să devină şi realitatea lor. Nu întâmplător americanii au cele mai mari, cele mai puternice şi cele mai influente bănci din lume.
    Gândiţi-vă la Anatomia lui Grey ca la cel mai bun promo de recrutare pentru sectorul medical. Nu există altă reclamă mai bună. Gândiţi-vă la House of Cards sau la Viaţa la Casa Albă, cât de mult îşi promovează americanii politica şi dorinţa de a avea un loc la masă.
    Nu ştiu dacă noi am putea să ne lăudăm cu un film care să promoveze cultura muncii, să promoveze o profesie, să susţină îndreptarea noilor generaţii către un anumit domeniu.
    Ce ştiu eu este că după ce vezi Senatorul melcilor nu vrei să fii parte din peisaj, sau după ce vezi reclamele în care apare celebrul Dorel nu ai mai vrea să-ţi trimiţi copilul la o şcoală duală sau profesională.MasterChef, Vocea României şi Românii au talent, plus alte spectacole de acest tip, mai salvează anumite profesii, meserii, joburi.
    Dragoş Damian de la Terapia, care are nevoie de meseriaşi, constată cu amărăciune cum Dorel a distrus o întreagă imagine şi o întreagă cultură, a meseriaşului. Cu toţii plătim acest lucru. Pentru că am râs de el ani de zile, Dorel se întoarce împotriva noastră. 

  • Nu vreau să mor într-un birou. De acum înainte, 90% din timpul meu vreau să-l dedic tinerilor antreprenori

    Jack Ma, considerat cel mai bogat chinez, a spus într-o conferinţă pe teme economice că nu vrea să moară într-un birou.
    El a încercat să împartă timpul în câteva repere: când ai 30-40 de ani, trebuie să faci lucruri pentru că atunci îţi poţi permite să şi pierzi. „Just do it!”
    Între 40 şi 50 de ani, el spune că trebuie să te concentrezi pe ceea ce ştii să faci cel mai bine şi că nu trebuie să-ţi risipeşti munca încercând să descoperi ceea ce îţi place. Pur şi simplu nu mai ai timp de pierdut.
    Între 50 şi 60 de ani, trebuie să laşi totul şi să devii un profesor pentru tânăra generaţie, să-i pregăteşti pe alţii.
    La 54 de ani şi cu o avere de 38 de miliarde de dolari, Jack Ma îşi permite să se retragă, să fie profesor şi să-i înveţe pe alţii ceea ce pe el nu l-a învăţat nimeni.
    În România, prima generaţie de oameni de afaceri, de patroni, de antreprenori începe să se pregătească de pensie, dacă nu chiar a ieşit deja.
    Dar cei mai mulţi sunt fără urmaşi la conducerea afacerilor pe care le-au construit. Copiii lor vor să aibă bani, dar nu vor să aibă aceeaşi viaţă de câine. De asemenea, pentru că nu şi-au crescut manageri, nu au cui să lase conducerea afacerilor. Iar orice om adus din afară într-o companie privată este văzut ca un intrus şi de aceea, de cele mai multe ori, este respins.
    Fiind ocupaţi cu afacerile, cu creşterea businessului, prima generaţie de capitalişti nu i-a învăţat pe alţii, nu a învăţat generaţia din spatele ei cum să conducă un business.
    De asemenea, nu au putut, nu au avut timp, nu au creat un sistem de management care să funcţioneze în lipsa lor.
    În spatele biroului lor scrie: „Dacă aş pleca, businessul s-ar prăbuşi pentru că nu sunteţi în stare de nimic”.
    Probabil că ceea ce cred ei este adevărat. Dar nici nu i-au învăţat pe alţii să conducă, să administreze afacerile în lipsa lor.
    Fără să o spună, spre deosebire de Jack Ma, ei vor să moară la birou pentru că nu ştiu ce să facă în afara lui.
    Cel mai nobil testament, să-i înveţi pe alţii ce ai învăţat tu, este greu de scris acum.
    Şi din acest motiv puterea businessului românesc se subţiază, pentru că nu sunt suficienţi profesori care să le predea tinerilor antreprenori şi să-i înveţe cum să conducă un business.
    România produce acum antreprenori mici şi foarte mici, care se învârt în jurul unor rulote cu clătite sau în jurul unor cafenele, care nu au învăţat, care nu au fost învăţaţi să gândească în cifre mari.
    Pe de o parte nimeni nu vrea să crească o „concurenţă la sân”, dar pe de altă parte, fără alţi jucători, pieţele nu cresc. Degeaba eşti singur pe o piaţă care inevitabil va rămâne o piaţă mică.
    Fără concurenţă, fără competiţie, lucrurile ajung la un anumit nivel, dar după aceea se blochează.
    Pentru ca economia şi businessul românesc să crească, trebuie să existe antreprenori, noi generaţii de antreprenori care să ducă afacerile mai departe.
    Dacă tot ce-ai acumulat în timp în viaţa profesională rămâne într-un fişier ascuns undeva în cloud, atunci de unde să înveţe noua generaţie de manageri şi chiar de angajaţi?
    Şcolile din România sunt teoretice, cu o materie ancorată în anii ’80, şi cu profesori poate bine intenţionaţi, dar care nu pot să vorbească despre experienţa lor practică pentru că nu o au.
    Dacă cei din business – antreprenori mai mari şi mai mici – nu vor deveni profesori, adică la 50-60 de ani să aibă puterea să se retragă din execuţie şi să încerce să-i lase pe alţii, atunci noile generaţii, şi aşa total diferite, nu vor avea de la cine să înveţe, iar afacerile vor scădea sau vor dispărea natural.
    Dacă vreţi ca businessul să meargă înainte, trebuie să deveniţi profesori, trebuie să-i învăţaţi pe alţii ce să facă atunci când nu veţi mai fi. Şi în acest fel veţi deveni colegi cu Jack Ma, care a zis că nu vrea să moară într-un birou, adică la muncă, ci pe o plajă.